Rezoluţiune contract. Sentința nr. 120/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 120/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 1073/238/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA a I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 773
Ședința publică din data de 16 septembrie 2014
Președinte L. L.
Judecător N. C.
Grefier A. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta-reclamantă M. E., împotriva sentinței civile nr. 120/03 aprilie 2014, dată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. M. E., având ca obiect rezoluțiune contract întreținere.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei-reclamante, avocat M. I. din Baroul A. precum și intimata-pârâtă asistată de avocat C. C. din Baroul A., lipsă fiind apelanta personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că apelanta a depus la dosar, prin serviciul registratură la data de 5 august 2014, răspuns la întâmpinare, din care se comunică un exemplar cu reprezentantul intimatei.
Reprezentanta apelantei învederează instanței că susține completarea cererii de probațiune formulată prin cererea de apel in ceea ce privește audierea martorului H. Ș..
Reprezentantul intimatei se opune la această cerere și arată că nu are cereri de formulat.
Reprezentanta apelantei, arată de asemenea, că nu are de formulat alte cereri.
Instanța având în vedere probele de la dosarul cauzei consideră că nu este utilă audierea martorului motiv pentru care va respinge aceasta cerere si considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantei susține apelul așa cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a hotărârii atacate in sensul admiterii acțiunii formulate si rezilierea contractului de întreținere, cu cheltuieli de judecată, depunând chitanța privind plata onorariului avocațial.
Reprezentantul intimatei susține întâmpinarea depusă în cauză și solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanța privind achitarea onorariului avocațial.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 18 iunie 2014, constată că prin sentința civilă nr. 120 pronunțată la data de 03 aprilie 2014, de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta M. E. în contradictoriu cu pârâta B. M.-E., pentru rezoluțiunea contractului de întreținere.
A obligat reclamanta să-i plătească pârâtei suma de 1400 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, între părți a fost încheiat contractul de întreținere autentificat de BNP Ț. N. sub nr. 699/27.08.2010 prin care reclamanta și soțul ei, defunctul M. G. au transmis pârâtei nuda proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr._-Dieci, cu nr. Top 4/a, constând din casa de locuit, construcții anexe si teren aferent in suprafața de 1.080 mp., situate în satul Crocna, nr. 39, reclamanta și fostul soț rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilului arătat mai sus, iar pârâta s-a obligat să-i întrețină pe aceștia, începând cu data semnării și autentificării contractului, cu toate cele necesare traiului până la sfârșitul vieții, iar în momentul decesului să îi înmormânteze potrivit obiceiului locului.
S-a mai reținut de asemenea de către prima instanță că reclamanta a invocat faptul că nu i s-a acordat întreținere, nici ei și nici soțului decedat la data de 30 iulie 2012, motiv pentru care a solicitat rezoluțiunea contractului, între reclamantă și pârâtă apărând neînțelegeri legate de unele sume de bani care ar fi fost ridicate de la CEC de către pârâta B. M. – E., fapt neconfirmat prin nici o probă.
Totodată prima instanță a constatat că, așa cum rezultă din depozițiilor martorilor C. F., V. P. - S., Bîndea F. și Bîndea C. - F., pârâta s-a ocupat de reclamantă și de soțul defunct M. G., i-a îngrijit pe amândoi, le trimitea mâncare și alte alimente, i-a dus la domiciliul ei din orașul Sebiș când au fost bolnavi și s-a ocupat de înmormântare și de parastas după decesul lui M. G., a cărui întreținere a durat aproape doi ani, și care s-a declarat foarte mulțumit de modul în care pârâta le-a acordat întreținerea, în sensul că le-a adus tot felul de alimente.
Prima instanța a apreciat că reclamanta este de rea credință atunci când susține că lemnele din gospodăria de la Crocna și alte bunuri au fost sustrase de pârâta, martora C. F. relatând că acestea au fost transportate la Sebiș la solicitarea întreținuților care au fost anterior duși la domiciliul pârâtei din orașul Sebiș, având în vedere starea de sănătate precară a soțului reclamantei.
Tot de rea – credință este reclamanta când susține că pârâta i-ar fi scos bani de la CEC fără știrea ei, deoarece martorul V. P. – S. a arătat în depoziția sa că pe chitanțele de ridicare a sumelor era consemnat numele reclamantei, iar aceasta, deși a susținut că pe chitanțele nu ar fi semnătura ei, nu s-a înscris în fals cu aceste acte. Totodată și martora C. F. a relatat că banii din casa întreținuților au fost ridicați și duși la Sebiș, unde aceștia se aflau, de către pârâtă, la solicitarea întreținuților pentru că din casa din Crocna exista posibilitatea să fie furați, având în vedere că nu mai locuia nimeni acolo, atât reclamanta cât și soțul locuind la domiciliul pârâtei din Sebiș.
În ceea ce privește cheltuielile de înmormântare, prima instanța a constatat că reclamanta nu a adus nici o probă din care să rezulte că le-ar fi suportat în exclusivitate, toți martorii susținând că de înmormântarea defunctului M. G. s-au ocupat atât reclamanta cât și pârâta. Mai mult, la parastasul de șase săptămâni, care a fost organizat în exclusivitate de pârâta, reclamanta refuzând să vină la parastas și să servească mâncarea care i-a fost trimisă.
Pentru aceste considerente, prima instanță a considerat că în cauză nu sunt motive de rezoluțiune a contractului de întreținere și că atitudinea reclamantei este consecința influenței fratelui și cumnatei reclamantei, motiv pentru care, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1554 cod civil de rezoluțiune a contractului, a respins acțiunea reclamantei.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, prima instanță a obligat reclamanta să-i plătească pârâtei 1.400 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat și cheltuieli de transport.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta solicitând modificarea în întregime a sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate și rezilierea contractului de întreținere autentificat sub numărul 699 din 27 august 2010 de Biroul N. Public Tole; cu cheltuieli de judecată.
Apelanta, după descrierea stării de fapt, consideră că prima instanță a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în cauză, reținând din declarațiile martorilor numai aspectele favorabile pârâtei, concluzionând că reclamanta este de rea credință, nefăcându-se apărării legate de refuzul din partea reclamantei în a primi întreținerea.
Greșit a reținut prima instanță și faptul cp pârâta a suportat cheltuielile ocazionate de înmormântare, deoarece așa cum rezultă din declarația martorei C. F. pârâta ar fi scos de la CEC o suma de bani din banii reclamantei Marușteri pentru cheltuielile de înmormântare, prin urmare chiar dacă pârâta s-a ocupat de înmormântare aceasta s-a făcut cu banii reclamantei, ceea ce nu echivalează cu respectarea clauzelor din contract.
Față de relatările martorilor V. P. S. și a martorei B. C. F., care au arătat că exista o stare conflictuală între părți că pârâta a sustras bunuri și că ar fi bătut-o, apelanta consideră că acțiunea sa este dovedită având în vedere că întreținerea se prestează zi de zi și nu sporadic chiar dacă nu este precizat în contractul de întreținere unde se prestează aceasta, în condițiile în care pârâta nu a gătit, nu le-a făcut curățenie, nu le-a cumpărat medicamente din surse proprii, și deși reclamanta este în vârstă și bolnavă, având nevoie de întreținere zi de zi, de la momentul plecării din Sebiș ( mai bine de 2 ani), pârâta nu a întreprins nimic în acest scop, manifestând pe mai departe lipsa de interes și de preocupare față de apelantă.
În drept apelanta invocă disp. art. 466, 478 alin. 2, 480 alin. 2 NCPC.
Intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat de către apelanta-reclamantă, considerând hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Intimata-pârâta arată că prin întâmpinarea formulată personal de pârâtă aceasta s-a opus admiterii acțiunii și a solicitat audierea unor martori însă ulterior a renunțat la audierea acestora însușindu-și audierea martorilor propuși de reclamanta, în mod special a martorei B. F. C. considerând că aceasta a fost persoana cea mai apropiată de părți si avea cunoștințe directe cu privire la exercitarea obligațiilor asumate în contract, ori din depoziția acestei martore a rezultat faptul că pârâta și-a îndeplinit toate obligațiile si a exercitat cu bună credință întreținerea soțiilor M. si ulterior doar a reclamantei, considerând corect faptul că prima instanță și-a bazat soluția în mod corect pe depoziția acestei martore întrucât ceilalți martori au relatat aspecte cunoscute doar din relatările făcute către martori de către reclamanta relatând aspecte cunoscute indirect.
Analizând apelul prin prisma dispozițiilor art. 476-479 Noul Cod de procedură civilă tribunalul constată că nu este fondat.
Din lucrările dosarului tribunalul constată că motivele apelului se rezumă la interpretarea probelor administrate de către instanța de fond.
Analizând probatoriul administrat in prezenta cauză rezultă că prima instanță în mod corect a avut în vedere declarația martorei B. F. C. întrucât această persoană este cea mai apropriată de părți si avea cunoștință directă cu privire la exercitarea obligațiilor asumate de părți în contract.
Din declarația acestei martore a rezultat că pârâta și-a îndeplinit toate obligațiile și a exercitat cu buna credință întreținerea soțiilor M. iar după decesul lui Marușteri G. a prestat întreținerea mai departe și față de reclamantă.
Referitor la audierea martorului H. Ș. tribunalul apreciază că acesta nu poate fi audiat în fața instanței de apel întrucât potrivit art. 478 NCPC acest martor a fost propus de pârâtă prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, martor la care pârâta a renunțat deoarece acesta a refuzat să se prezinte.
În ceea ce privește audierea reclamantei tribunalul apreciază că nu se impune audierea acesteia întrucât aceasta și-a exprimat opinia prin acțiune și prin cerea de apel, iar ancheta Primăriei Dieci ca mijloc de probă nu are nicio relevanță în prezenta cauză.
Față de aceste considerente urmează să respingă apelul declarat de apelanta-reclamantă M. E., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. M. E., împotriva sentinței civile nr. 120 din data de 03.04.2014, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr._ .
Potrivit disp. art. 453 NCPC, va obliga apelanta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă M. E., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. M. E., împotriva sentinței civile nr. 120 din data de 03.04.2014, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr._ .
Obligă apelanta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 16 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
L. L. N. C.
Grefier,
A. C.
Red. LL/Thred. AC
4ex./15.10.2014
2 .
Se comunică cu:
- apelanta-reclamant: M. E., domiciliată în Crocna, nr. 39, jud. A.
- intimata-pârâtă: B. M. -E., domiciliată în Sebiș, ., jud, A.
Prima instanță - Judecătoria Gurahonț – judecător T. G.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 25-03-2014, Tribunalul ARAD | Pretenţii. Sentința nr. 7323/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
