Partaj judiciar. Sentința nr. 665/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 665/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 738/238/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.581
Ședința publică din data de 11 iunie 2014
Președinte O. H.
Judecător L. L.
Grefier D. P.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta P. N. I. împotriva sentinței civile nr. 665 din data de 26 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. J. si C. N. I. având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimaților avocat B. D. din Baroul A. lipsind apelanta P. N. I. și intimații C. J. si C. N. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratură un înscris prin care domnul avocat Kocsis J. I. declară că a reziliat unilateral contractul de asistență juridică cu apelanta P. N. I., cu privire la plata avansului onorar de expert.
Reprezentantul intimaților depune de ședință și solicită în temeiul art. 262 alin. 3, art._ cod procedură civilă si art. 20 din OG nr. 2/_, decăderea apelantei din proba expertiza având în vedere că nu a achitat onorarul de expert la data stabilită.
Având în vedere că prin încheierea din data de 28 mai 2014, s-a dispus plata onorariului de expert de câte 300 lei pentru experții B. S. și P. A. sub sancțiunea decăderii din probă, iar apelanta P. N. I. nu s-a prezentat la acest termen și nici nu a achitat avansul fixat, având în vedere si disp. art. 170-1871 cod procedură civilă decade pe apelantă din proba cu expertiză.
Reprezentantul intimaților nu mai solicită administrarea altor probe.
Tribunalul apreciind apelul în stare de soluționare, acordă cuvântul în dezbatere.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea apelului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A., la data de 4 septembrie 2013, sub nr. de mai sus, constată că prin sentința civilă nr. 665 din data de 26 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Gurahonț s-a admis acțiunea formulată de reclamanții C. J. și C. N. I. domiciliați în Bocsig, nr. 827, jud.A. împotriva pârâtei P. N. I., domiciliată în loc. Ketegyhaza, ., jud. Bekes Megye, Ungaria. S-a dispus partajarea imobilului din Sebiș, ., identificat în CF_ Sebiș (provenit din CF 2211 Sebiș), nr. cad. C1, top. 1579/681-700/2/4/2/31, în suprafață de 840 mp prin atribuirea acestuia în deplină proprietate și posesie reclamanților; s-a constatat că valoarea totală a masei partajabile este de_ euro; au fost obligați reclamanți la plata către pârâtă a sumei de_ euro, la cursul de schimb în lei de la data plății, cu titlul de sultă ; s-a autorizat înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților și asupra cotei de 3/8 părți care este proprietatea pârâtei, conform sentinței irevocabile, cu titlul de ieșire din indiviziune; a fost obligată pârâta la plata către expertul C. D. L. a sumei de 600 lei, cu titlul de diferență onorariu expert și la plata către reclamanți a sumei de 693 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Părțile sunt coproprietare asupra imobilului din Sebiș, ., identificat în CF_ Sebiș (provenit din CF 2211 Sebiș), nr. cad. C1, top. 1579/681-700/2/4/2/31, în suprafață de 840 mp astfel: reclamanții C. J. și C. N. I., cu o cotă comună de 5/8 părți și pârâta P. N. I., cu o cotă de 3/8 părți.
Din depozițiile martorilor P. F. (f. 40) și V. F. G. (f. 41) care se coroborează cu declarația martorei Szeplaki V. C. (f. 46) – propusă de pârâtă - reiese faptul că reclamanții au făcut lucrări de îmbunătățire la imobilul în litigiu. Mai exact, au renovat tencuiala, acolo unde era necesar, au gletuit și zugrăvit încăperile, au montat tavane de rigips, au turnat beton și au montat gresie și faianță în baie și bucătărie, au montat gresie pe hol și parchet laminat în camere, au schimbat o ușă de la dormitor și de la intrare.
Reclamanții locuiesc efectiv în acest imobil iar pârâta vine doar ocazional aici, fapt ce reiese din depozițiile tuturor martorilor audiați în cauză (f. 40,41,45,46).
Casa are o singură intrare, o parte din casă, cea renovată fiind folosită de către reclamanți și cealaltă parte de către pârâtă, iar între părți există neînțelegeri, fapt arătat de către martorii audiați (f. 40,41,45,46) dar și de către expert.
Deși martora Szeplaki V. C. (f. 46) susține faptul că imobilul are două intrări, depoziția acesteia nu se coroborează cu declarațiile martorilor: P. F. (f.40) și V. F. G. (f. 41) și nici cu raportul de expertiză.
De asemenea, aceeași martoră susține faptul că pârâta ar fi pus în anii 1990 lambriuri în imobil, fără a mai menționa dacă acestea mai există în prezent.
Expertul C. D. L. a stabilit (f. 59-79) faptul că valoarea de circulație a imobilului, incluzând îmbunătățirile efectuate, este de 69.000 euro, respectiv_ lei, la un curs de schimb de 4,536 lei iar valoarea de circulație a îmbunătățirilor este de_ euro, respectiv_ lei, la un curs de schimb de 4,536 lei.
Același expert a arătat faptul că imobilul nu este comod partajabil în natură, în sensul realizării a două apartamente distincte cu acces la toate construcțiile. Totodată, a învederat faptul că deși se pot realiza două unități locative separate, vor fi elemente comune sau în indiviziune precum podul casei sau pivnița și va fi greu de delimitat și de realizat accesul pentru ambii proprietari la anexele imobilului, precum și la grădina acestuia.
Potrivit art. 1143 din noul cod civil nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
De asemenea, potrivit art. 669 din Noul Cod civil „încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească”.
Conform art. 673 ind. 9 din vechiul Cod procedură civilă la formarea și atribuirea loturilor instanța de fond a ținut seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altora asemenea.
Instanța de fond a constatat că imobilul în litigiu este locuit în mod constat de către reclamanți, fiind folosit conform raportului de expertiză. Ca urmare, instanța de fond, în baza art. 669, art. 1143 din noul Cod civil, art. 673 ind. 1 – 673 ind. 9 Cod procedură civilă, a admis acest capăt de cerere și a dispus partajarea imobilului din Sebiș, ., identificat în CF_ Sebiș (provenit din CF 2211 Sebiș), nr. cad. C1, top. 1579/681-700/2/4/2/31, în suprafață de 840 mp prin atribuirea acestuia în deplină proprietate și posesie reclamanților. Față de împrejurarea că îmbunătățirile au fost făcute de reclamanți, s-a constatat că valoarea totală a masei partajabile este de_ euro.
De asemenea, s-a mai constatat că reclamanții au în proprietate o cotă 5/8 părți din imobil, fără îmbunătățiri, deoarece acestea au fost efectuate în totalitate de către reclamanți, corespunzătoare unei valori de circulație de_,875 euro, reprezentând 5/8 din_ euro care constituie valoarea de circulație fără îmbunătățiri (_ euro-_ euro).
Totodată, pârâta are în proprietate o cotă de 3/8 părți din imobil, fără îmbunătățiri, respectiv_,125 euro.
Pentru respectarea cotelor părți care se cuvin părților, instanța de fond a obligat pe reclamanți la plata către pârâtă a sumei de_ euro, la cursul de schimb în lei de la data plății, cu titlul de sultă, iar în baza art. 881, art. 885, 888 din noul Cod civil a dispus autorizarea înscrierii în CF a dreptului de proprietate al reclamanților și asupra cotei de 3/8 părți care este proprietatea pârâtei, conform sentinței irevocabile, cu titlul de ieșire din indiviziune.
Din decontul f. 59 reiese faptul că onorariul definitiv al expertului este de 1600 lei. Din acesta, reclamanții au achitat 800 lei, conform chitanțelor f. 37, 89 iar pârâta 200 lei, potrivit chitanței f. 38.
Față de cele arătate anterior, instanța de fond a obligat pârâta la plata către expertul C. D. L. a sumei de 600 lei, cu titlul de diferență onorariu expert.
Având în vedere modul de soluționare a cauzei, în baza art. 274 din vechiul Cod procedură civilă prima instanță a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 693 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâta P. N. I., solicitând admiterea apelului și, după completarea probatoriului, schimbarea în parte a hotărârii apelate în ceea ce privește modul de partajare al imobilului în litigiu stabilit de instanța de fond prin atribuirea acestuia în deplină proprietate și posesie reclamanților, în sensul partajării în natură a imobilului prin formarea a 2 loturi și atribuirea unui lot pârâtei și altul reclamanților cu stabilirea unei sulte, cu cheltuieli de judecat, invocându-se în drept dispozițiile art. 282 c.pr.civ.
În motivarea poziției sale apelanta arată că prin sentința apelată, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, dispunând partajarea imobilului din Sebis, ., identificat in CF_ Sebis (provenit din CF 2211 Sebis), nr. cad. CI, top 1579/681-700/2/4/2/31, în suprafață de 840 mp prin atribuirea acestuia în deplină proprietate și posesie reclamanților. Constatând că valoarea totală a masei partajabile este în cuantum de 56.235 EUR, prima instanță i-a obligat pe reclamanți la plata unei sulte în favoarea pârâtei în sumă de 21.088 EUR, la cursul de schimb în lei la data plații și a autorizat înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților și asupra cotei de 3/8 părți care era proprietatea pârâtei-apelante. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul nu este comod partajabil în natură și nu se pot face două unități locative cu toate anexele.
Referitor la posibilitatea partajării în natură a imobilului, apelanta arată că în mod greșit a dispus instanța de fond partajarea imobilului din Sebis, ., identificat în CF_ Sebis (provenit din CF 2211 Sebis), nr. cad. CI, top 1579/681-700/2/4/2/31, în suprafața de 840 mp prin atribuirea acestuia în deplină proprietate și posesie reclamanților. Conform art.6735 alin.2 Cod pr. civ. prevalează împărțeala în natură a imobilului. Numai în situația în care împărțeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori ar modifica păgubitor destinația economică a bunului se poate trece la atribuirea bunului unui coproprietar cu escontentarea celuilalt proprietar ( așa cum prevăd disp. art.67310Cod pr. civ.) Ca urmare, apelanta a solicitat partajarea imobilului în litigiu situat în Sebis ., jud. A. înscris în CF_ Sebis nr. cadastral top. 1579/681-700/2/4/2/31 în natură prin formarea a doua loturi distincte și stabilirea eventualelor sulte. Sub acest aspect, expertul tehnic C. D. constată existența a două corpuri de clădire A și B, precum și faptul că există 2 intrări în imobil, apreciind că imobilul în întregime este dificil de apartamentat în sensul realizării a două apartamente distincte cu acces la toate construcțiile. Textele legale citate permit atribuirea întregului imobil unui copărtaș doar când atribuirea partajarea în natură nu este absolut posibilă nu și în situația când partajarea în natură ar fi mai dificilă. Întrucât partajarea în natură este regula iar atribuirea întregului imobil unui copărtaș este excepția, apelanta a insistat pe parcursul procesului derulat în prima instanță pentru partajarea în natură, solicitând încuviințarea unei noi expertize tehnice în construcții și topo pentru formarea a două loturi unul pentru apelantă și unul pentru reclamanți cu stabilirea unei eventuale sulte. De altfel, pentru rezolvarea partajării în natură a imobilului, chiar expertul a recomandat o nouă expertiză tehnică de partaj, însă această probă a fost respinsă de instanța de fond în mod nejustificat.
Cu privire la expertiza tehnică efectuată în cauză, apelanta arată că expertul care a efectuat în prima instanță raportul de expertiză nu a răspuns la toate obiectivele formulate de pârâtă prin faptul că prima instanța nu a încuviințat efectuarea unei noi expertize tehnice de partaj care să lămurească problema legată de partajarea în natură a imobilului, astfel prin aceasta i-a fost lezat dreptul la un proces echitabil. La termenul din 31.10.2012 a solicitat ca obiective: - dacă imobilul este comod partajabil în natură, să se propună soluții de partajare cu precizarea unor eventuale costuri.
Cu toate acestea, expertul s-a limitat a preciza că apartamentarea imobilului este dificilă în sensul realizării de două apartamente distincte cu acces la toate construcțiile, fără să se pronunțe asupra variantelor de partajare și nici a eventualelor costuri. Apoi revine și precizează că se pot realiza doua unități locative separate, pentru care trebuie efectuată o expertiză separată. Concluzia expertului privind posibilitatea realizării unor unități locative separate se bazează astfel cum rezultă din probe (schița, declarațiile martorilor) pe existența a două corpuri de clădire A și B și două intrări separate una în față și cealaltă în spatele imobilului.
În fine, față de cele mai sus expuse, în baza art.292 si art. 295 alin.(2) Cod pr. civ. apelanta solicită încuviințarea efectuării unei noi expertize tehnice care să lămurească toate aspectele legate de partajarea în natură a imobilului.
La data de 07 octombrie 2014, intimații C. J. și C. N. I. au depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată,
În motivarea poziției lor, intimații arată că, asupra imobilului din c.f._ Sebiș (provenit din c.f.2211 Sebiș) nr.top/cad. 1579/681-700/2/4/2/31 respectiv casa din ., sunt proprietari în cotă de 5/8 parte și apelanta în cotă de 3/8 parte. Instanța de fond a dispus partajul imobilul în sensul că le-a atribuit lor întreg imobilul obligându-i la plata sultei corespunzătoare.
Intimații arată cu privire la posibilitatea partajării în natură, că referitor la acest aspect apelantele citează art.6735 c.pr.civ., arătând că expertul a identificat 2 corpuri de clădire A și B precum și faptul că există două intrări, invocând și faptul că are prioritate partajarea în natură, iar referitor la expertiza depusă apelanta apreciază drept oscilantă poziția expertului care ar fi arătat într-o primă opinie că apartamentarea este dificilă iar apoi că apartamentarea ar fi posibilă dar ar trebui făcută o expertiză separată.
Intimații apreciază că apelul este nefondat și solicită respingerea lui. Apelanta invocă faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 6735 C.pr.civ. ar avea prioritate partajarea în natură a unui imobil, însă aceste prevederi legale trebuie raportate și la dispozițiile art.67310 C.pr.civ., de unde se desprinde ideea că împărțeala unui imobil în natură nu se va face dacă partajarea nu este tehnic posibilă ori imobilului i se va aduce o scădere importantă a valorii. Dacă se analizează punctual aceste condiții se va constata că apelul formulat nu poate fi admis . Apartamentarea în natură nu este posibilă ca soluție tehnică. Imobilul din discuție a fost conceput ca o unitate locativă având o singură intrare de acces prezentată în anexa - Plan releveu ca având o deschidere de 1,20 m și prezentată în fotografiile anexate expertizei - dreapta sus. Aceasta este singura intrare din stradă și are o lățime de 1,20 m . Tot din acest Plan releveu, rezultă că așa-zisele două corpuri reprezintă doar o expresie și nu o realitate funcțională. Construcțiile marcate cu culoare galbenă reprezintă construcțiile folosite de intimați, iar cele cu culoare roșie, cea folosită de apelantă. Se poate ușor observa că toate construcțiile au forma literei U din care pe două laturi sunt imobilele folosite de intimați. iar pe o parte a unei laturi este corpul folosit de apelantă și aceste construcții au ca acces doar poarta de 1,20 m lățime. În spatele construcțiilor există cele două grupuri de anexe (notate de expert G. Anexe A și G. Anexe B) care sunt în folosința intimaților. Nicăieri expertul nu a arătat că există două intrări în imobil. Ambii intră pe poarta principală de 1,20 m iar la anexele din spatele casei pătrund tot prin curte. Noțiunea de „partajarea în natură ar fi mai dificila" este total imprecisă, iar însăși apelanta nu a făcut o propunere în acest sens. La pag.3 expertiză pct.6.e expertul arată că imobilul este dificil de partajat, că nu se pot realiza două căi de acces, între părți există o stare tensionată, care poate afecta coabitarea lor pașnică. Va fi greu de delimitat accesul pentru ambii proprietari la anexe și grădină, având în vedere amplasamentul construcțiilor.
Intimații apreciază că apartamentarea ar aduce o scădere drastică a valorii imobilului. Dacă se analizează expertiza efectuată în cauză se poate observa cu ușurință că imobilul a fost conceput ca o singură unitate locativă, iar orice încercare de a îl transforma în două unități locative distincte l-ar face impropriu folosirii și ar provoca o scădere a valorii acestuia. Astfel din planul releveu al imobilului anexat expertizei rezultă că singura intrare are o lățime de 1, 20 m. De asemenea din planșa foto se poate observa curtea imobilului care este foarte mică, și nu poate să servească folosinței separate a două imobile. În plus față de asta imobilul are o singură pivniță, grădina nu poate fi împărțită în două, iar anexele din spatele celor două corpuri de clădiri vor necesita folosința lor comună, întrucât ar fi indispensabile pentru fiecare apartament, iar accesul la acestea se face numai prin curtea comună. Tocmai aceste elemente care vor necesita folosința comună, vor transforma imobilul în unul impropriu folosirii sale conform scopului unei astfel de locuințe. În plus, dacă s-ar pune problema vânzării unuia sau altuia dintre apartamente este greu de imaginat că cineva ar prefera să cumpere o casă, și să împartă aceeași curte, pod, gradină și alte anexe utile cu vecinul.
Criteriile stabilite în art. 67310 C.pr.civ. nu au caracter limitativ, iar în nenumăratele decizii din practica instanțelor au fost stabilite și alte repere care trebuie avute în vedere pentru stabilirea unei posibilități de partajare în natură a unui imobil. Astfel împărțirea în natură nu se poate face dacă în urma acesteia nu rezultă două unități locative distincte funcționale, fiecare întrunind caracteristicile unei locuințe de sine stătătoare atât în privința camerei de locuit cât și a dependințelor necesare folosinței acesteia. În cazul de față este evident că acest lucru nu se poate realiza, deoarece există o singură intrare, o singură curte, podul, pivnița și gradina nu pot fi partajate iar anexele din spate, care de asemenea nu se pot împărți, asigură funcționalitatea imobilului. Nu se poate face o împărțire a imobilului doar cu privire la camera de locuit, neglijând dependințele utile și necesare folosinței oricăruia dintre apartamente, care practic vor rămâne în folosință comună. De asemenea, un imobil nu poate fi partajat în natură dacă aceasta ar presupune o fărâmițare din punct de vedere funcțional. Ori, în varianta propusă de apelantă tocmai la această fărâmițare s-ar ajunge, pentru ca fiecare imobil să fie independent din punct de vedere funcțional, curte și dependințe. Acest lucru este însă inacceptabil, și ar fi contrar oricărei logici, iar relațiile tensionate dintre coproprietari trebuie avute în vedere. Ieșirea din indiviziune are rolul de a pune capăt unei stări de incertitudine asupra proprietății iar în cazul de față între cei doi copărtași există o animozitate ireconciliabilă percepută cu propriile simțuri chiar de expert care, la pag.3 expertiză, spune și pe întreaga desfășurare a expertizei a existat o tensiune între părți aspect ce poate afecta coabitarea pașnică a acestora. Martorii audiați confirmă starea de mare tensiune dintre părți, orice întâlnire dintre ei este prilej de ceartă.
În concluzie, având în vedere aceste aspecte intimații precizează că, partajarea în natură a imobilului este imposibilă atât tehnic cât și practic.
Referitor la expertiza efectuată, intimații apreciază că nu corespunde realității că expertul nu a răspuns la obiectivele stabilite. Dacă se analizează acest raport se poate observa că expertul face referire și la posibilitatea de partajare a imobilului în natură. Astfel concluzia desprinsă din expertiză este că din punct de vedere funcțional nu se poate face apartamentarea solicitată de apelantă. Acest lucru rezultă fără dubii din faptul că, într-o astfel de situație, vor rămâne elemente comune în indiviziune, precum podul casei sau pivnița, iar accesul la anexele gospodărești și la grădină nu poate fi delimitat separat pentru ambii coproprietari. În condițiile în care, așa cum s-a arătat și mai sus, apartamenatrea trebuie să vizeze atât casa de locuit cât și dependințele acesteia, astfel încât fiecare apartament să poată fi folosit independent, lucru imposibil în cauză, astfel că pe bună dreptate instanța a respins și obiecțiunile formulate, și care se refereau la aspecte subsecvente apartamentării propriu-zise, cum ar fi valoarea loturilor, sau eventuale costuri.
În fine, soluția instanței este temeinică și legală. În atribuirea imobilului către intimați, instanța s-a raportat corect la anumite aspecte ce țin de folosința faptică a imobilului. Astfel, un prim element de raportare se referă la cota lor de proprietate care este mai mare decât cea a apelantei, și de asemenea faptul că aceștia locuiesc în acest imobil în vreme ce apelanta locuiește în Ungaria, unde este și căsătorită, venind foarte rar aici și doar cu scopul de a-i șicana, întrucât relațiile dintre ei sunt foarte tensionate și în plus intimații au investiții la casă care au sporit semnificativ valoarea acesteia.
În apel, prin încheierea de ședință din 20.11.2013 s-a încuviințat în cauză cererea de probațiune privind efectuarea unei în construcții și topografie, fiind numiți prin încheierea din 04.12.2013 pentru efectuarea expertizei în domeniul construcții domnul expert B. S., iar pentru domeniul topografie domnul expert P. A., fixându-se prin aceeași încheiere un avans onorariu expert în sumă de 300 lei pentru fiecare, sub sancțiunea decăderii din probațiune, avans care nu s-a achitat nici până în prezent, astfel că expertiza nu s-a mai efectuat, deși s-au acordat mai multe termene de judecată în acest sens.
Intimații au depus la dosar note de ședință la data de 19.03.2014 și 11.06.2014, păstrându-și aceeași poziție expusă în întâmpinarea depusă la dosar .
Analizând apelul în condițiile art. 295 c.pr.civ. și prin prisma motivelor scrise, constată că nu este fondat.
Prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea a avut în vedere o stare de fapt corectă susținută de probatoriul administrat .
Singurul motiv de apel reprezintă de fapt susținerea reprezentantului apelantei în sensul că imobilul este comod partajabil în natură și că prima regulă este aceasta în situația în care este vorba despre un astfel de partaj, atribuirea unei singure părți și sulta sunt aspecte care pot fi folosite numai în imposibilitatea partajării în natură ceea ce în speță se putea face.
Tribunalul în apel a admis acest demers al apelantei încuviințând o nouă expertiză. Aceasta însă nu s-a putut realiza în condițiile în care avansul către experți nu s-a putut face datorită lipsei oricărei comunicări cu apelanta. Însăși avocatul acesteia a învederat instanței că aceasta a încetat orice comunicare cu el ceea ce a dus la rezilierea contractului de asistență .
În pofida acestui fapt tribunalul are elemente suficiente pentru a se pronunța.
Expertiza întocmită în cauză și poziția experților în faza de apel a judecății, duce la concluzia certă că imobilul în sine nu este comod partajabil în natură. O astfel de opțiune poate fi realizată în situația în care un imobil prin construcție sau cu modificări minore, are intrări separate iar spațiul interior este împărțit în așa manieră încât întrunește elementele a două unități locative distincte. În speță o singură intrare, un singur pod, o singură pivniță, anexe care deservesc imobilul și nu pot fi folosite pentru două unități locative, curtea interioară mică ce nu poate fi împărțită, sunt elemente certe care atestă că susținerile apelantei nu au corespondent în realitate . La acestea se mai adaugă și starea conflictuală dintre cele două părți care nu poate fi neglijată. Pe fondul conflictelor dintre părți, conviețuirea în același imobil fără o separare totală va fi în permanență un element conturbator cu consecințe imprevizibile.
Dar fără acest element din ansamblul probator se poate trage o concluzie certă și anume că imobilul nu este comod partajabil în natură.
Astfel fiind, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală, în baza art. 296 c.pr.civ. apelul se va respinge.
În baza dispozițiilor art. 274 c.pr.civ. instanța va obliga apelanta să plătească intimaților 1.500 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul pârâtei P. N. I. în contradictoriu cu intimații C. J. și C. N. I., împotriva sentinței civile nr. 665/2013 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul civil_ 2912.
Obligă apelanta să plătească intimaților 1.500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2014.
Președinte Judecător
O. H. L. L.
Grefier
D. P.
Red:OH
Red.D.P./V.M.
5 ex/3 .
Se comunică:-apelantei P. N. I. dom.în Ungaria,Bekes Megye,Ketegyhaza,.
- intimaților C. J. și C. N. I. ambii dom. în Bocsig,nr.827, jud.A.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 5/2014. Tribunalul ARAD | Obligaţie de a face. Hotărâre din 15-10-2014, Tribunalul ARAD → |
|---|
