Pretenţii. Hotărâre din 25-03-2014, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 5675/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 377
Ședința publică din 25 martie 2014
Președinte M. A.
Judecător T. B.
Grefier V. L.
S-a luat în examinare, apelul declarat de apelanta Asociația de proprietari ., în contradictoriu cu intimații T. P., T. I. și Roșială G., împotriva sentinței civile nr. 6200/09.10.2013 pronunțată de Judecătoria A. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei, dl. Roșială G. și mandatarul acestuia P. M. G. și intimatul T. P. asistat de avocat Segheci A. din Baroul A., lipsă fiind intimatul T. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri de probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept, președintele completului de judecată deschide dezbaterile.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatului solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept, președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 6200/09.10.2013 Judecătoria A. a admis în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamanta Asociația de Proprietari ., ., C._, în contradictoriu cu pârâții T. P. și T. I. având ca obiect pretenții și, în consecință:
A obligat, în solidar, pârâții să plătească reclamantei suma de 4123,36 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale.
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Roșială G. în contradictoriu cu pârâții T. P. și T. I., pentru acordarea daunelor morale.
A admis cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant reconvențional T. P. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvențional Asociația de Proprietari ., . și, în consecință:
A obligat pârâta-reclamantă reconvențional să plătească pârâtului-reclamant reconvențional T. P. suma de 1452 lei, reprezentând contravaloare prestări servicii.
A obligat pârâții să plătească reclamantei cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 1000 lei.
A obligat pârâta - reclamantă reconvențional să plătească pârâtului - reclamant reconvențional T. P. cheltuieli de judecată în sumă de 306 lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că până în data de 01.04.2012 pârâtul T. I. a avut calitatea de președinte al Asociației de proprietari ., ., iar pârâtul T. P., calitatea de administrator.
Cu ocazia predării documentelor financiar-contabile ale societății, s-a constatat că pârâții au încasat în plus sume pe care nu le-au putut justifica prin înscrisuri sau înscrisurile prezentate relevau achiziționarea unor bunuri care nu erau compatibile cu activitatea desfășurată în realizarea scopului asociației.
De la data constatării sumelor încasate în plus, până la data promovării acțiunii și, ulterior, pârâții au achitat parte din aceste sume, astfel că la data de 04.09.2013, potrivit cererii adiționale, formulate de reclamantă, mai erau de achitat 4123,36 lei.
De asemenea a reținut că prin întâmpinare, pârâtul T. P. a recunoscut pretențiile reclamantei, până la concurența sumei de 1985,44 lei, din care 658,23 lei reprezintă penalități CET, 1000,10 lei reprezintă lucrări instalații sanitare aferente lunii iunie 2010.
Referitor la diferență, a constatat că reclamanta a încercat soluționarea pe cale amiabilă, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 14.03.2013, ocazie cu care pârâții au refuzat achitarea acesteia, motivat de faptul că dreptul de a solicita aceste sume s-ar fi prescris.
Cu privire la prescripție, prima instanță s-a pronunțat motivat prin încheierea din data de 16.06.2013, în sensul respingerii, situație în care apărarea formulată în cauză de pârâți nu mai subzistă.
Nici apărarea formulată prin întâmpinare de pârâtul T. P., în sensul că listele de plată a cheltuielilor comune au fost verificate și semnate de comisia de cenzori, nu mai subzistă, întrucât, pe de o parte, sumele încasate în plus nu derivă din modul eronat de calcul înscris în aceste liste și pe de altă parte, o atare verificare nu înlătură, de plano, orice incorectitudine, având în vedere că situația este aceeași cu sumele solicitate prin prezenta acțiune și recunoscute de pârât, prin întâmpinare.
Având în vedere că reclamanta și-a probat susținerile, respectiv existența și întinderea prejudiciului, prin înscrisurile depuse la dosar și că acestea se datorează îndeplinirii în mod necorespunzător a obligațiilor care revin pârâților în temeiul statutului, respectiv contractului, prima instanță a apreciat ca fiind întemeiat capătul de cerere, constând în repararea prejudiciului material cauzat reclamantei, motiv pentru care pârâții vor fi obligați la plata sumei de 4123,36 lei.
Cât privește cererea de acordare a daunelor morale, prima instanța a apreciat că admiterea acțiunii în modalitatea indicată prin cererea adițională formulată în cauză asigură o satisfacție echitabilă, pentru inconvenientele de ordin material și temporal, cauzate de pârâți reclamantei prin acțiunile și atitudinea lor.
Referitor la cererea reconvențională, prima instanță a constatat că între reclamantă și pârâtul T. P. a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 3/15.03.2013.
Potrivit clauzelor contractuale „Cuantumul onorariului se poate modifica în funcție de rata inflației în urma negocierii dintre Asociația de proprietari și persoana fizică autorizată angajată. Modificarea acestui contract se face pe cale amiabilă”.
Prima instanță a mai reținut că prin hotărârea adunării generale, din data de 14.08.2011, asociația de proprietari a hotărât diminuarea cu 25% a remunerațiilor cuvenite administratorului și președintelui asociației, pentru perioada august 2011 – martie 2012. Ca urmare, pârâtul T. P. a restituit reclamantei suma de 1452 lei, iar pârâtul T. I. suma de 726 lei.
Acest fapt nu poate fi echivalat cu o modificare a contractului de prestări servicii, încheiat între părți, procedura stipulată prin acesta nefiind respectată.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu, prima instanță a constatat că prin aceasta se solicită de către intervenient cota-parte din prejudiciul material pe care pârâții l-au provocat prin modul de gestionare și administrare al asociației.
Soluționând acțiunea principală, prima instanță a stabilit că s-au născut raporturi juridice între reclamanta asociație și pârâți în calitate de administrator, respectiv președinte și că, în virtutea acesteia, răspunderea pârâților a fost angajată pentru prejudiciul produs.
În atare condiții, chiar dacă prejudiciul produs reprezintă, ca întreg, părți din prejudiciul fiecărui proprietar ce constituie asociația, obligarea pârâților la plata aceleași sume și către asociație și către fiecare proprietar nu poate fi dispusă. Aceste sume vor fi încasate de asociație ca efect al scopului în care a fost înființată prin voința proprietarilor pe care îi reprezintă, respectiv acea de a administra și gestiona proprietatea comună.
Prin cererea de intervenție au fost solicitate de către intervenient și daune morale, fără ca acest capăt de cerere să fie motivat. Argumentele au fost prezentate numai prin concluziile scrise depuse la dosar, situație în care prima instanță a arătat că nu mai pot fi luate în seamă, în caz contrar încălcându-se dreptul la apărare și principiul contradictorialității, principiu fundamental al dreptului procesual civil.
Împotriva sentinței a declarat apel apelanta Asociația de Proprietari ., . C, prin care a solicitat desființarea dispoziției sentinței apelate, prin care a fost obligată la plata de cheltuieli de judecată către pârâtul reclamant reconvențional T. P. în sumă de 30 6 lei; desființarea dispoziției sentinței apelate, prin care a fost obligată la plata reprezentând contravaloare prestări servicii către pârâtul reclamant reconvențional T. P. în sumă de 1452 lei.
În motivare a arătat că sentința apelată este nelegală sub aspectul încălcării prevederilor art. 452, art. 394 alin. (3) Cod procedură civilă, deoarece intimatul T. P., a depus chitanța privind onorariul de avocat după închiderea dezbaterilor, dezbaterile având loc la data de 25 septembrie, iar chitanța privind onorariul de avocat la data de 8 octombrie.
A arătat că prima instanță a soluționat cu un dublu standard, deoarece în sentință a consemnat referindu-se la cererea de daune morale a intervenientului Roșială G., că: "Argumentele au fost prezentate numai prin concluziile scrise încălcându-se dreptul la apărare și principiul contradictorialității, principiu fundamental al dreptului procesual civil".
A subliniat că a lua în seama înscrisuri depuse la dosarul cauzei după închiderea dezbaterilor și a obliga o parte, pe baza acestora, să plătească o sumă de bani cu orice titlu echivalează cu încălcarea principiilor contradictorialității, oralității și nemijlocirii care constituie reguli fundamentale ce guvernează desfășurarea oricărei proceduri în fața unei instanțe de judecată, inclusiv a celei civile. Respectarea principiului contradictorialității, potrivit căruia nici o probă nu îi poate fi opusă celeilalte părți dacă nu i s-a dat posibilitatea de a o discuta, asigura totodată egalitatea părților în fața instanței de judecată și dreptul la apărare.
Totodată a subliniat că prima instanță își motivează soluția privind cererea reconvențională pe argumentul conform căruia orice modificare a cuantumului onorariului trebuie făcută pe cale amiabilă. A considerat că motivația instanței este extrem de vagă, deoarece nu precizează concret în ce anume trebuia respectată procedura.
A considerat că argumentația instanței este valabilă până la un punct anume, că acest cuantum al onorariului se poate modifica în urma negocierii, pe cale amiabilă. Chiar dacă ar lua în considerare acest Contract, care spune că modificarea cuantumului se face pe cale amiabilă, între Asociația de Proprietari și reclamantul reconvențional, persoana fizică autorizată, Adunarea Generală a Asociației, în ședința din data de 14 iulie 2011, a hotărât diminuarea retribuției cu 25%, iar persoana fizică angajată respectiv domnul T. P. a optat pentru demisie, fapt consemnat în procesul verbal din data de 14 iulie 2011.
A subliniat că pârâtul nu a respectat Hotărârea Adunării Generale a Proprietarilor, și nici chiar opțiunea proprie de a demisiona, lucrând în continuare cu remunerația nediminuată în complicitate cu ex-președintele T. I..
A menționat că suma de 1452 lei, nu reprezintă contravaloare prestări servicii, ci diferența dintre cuantumul stabilit de Adunarea Generală și salariul încasat de la Asociație, pe perioada august 2011-martie 2012. De asemenea a arătat că această sumă nu a fost reținută abuziv, ci predată de bună voie, conform procesului verbal depus la dosar.
Având în vedere că prima instanță a omis să se pronunțe asupra cererii de probațiune prin care pârâtul T. P. să prezinte dovada actelor adiționale la Contract, a considerat că prima instanță nu poate soluționa decât pe baza probelor de la dosarul cauzei, respectiv Contractul prestări servicii, nr.3/15.03.2004, în care este stipulată suma de 7 lei/apartament, în total suma de 462 RON. A subliniat că e adevărat că ulterior aceste sume s-au modificat de două ori, dar nu există acte adiționale la Contractul de bază, prezentate instanței de cei doi reclamanți reconvenționali.
Neexistând acte adiționale depuse ca probe, prin care reclamantul să își poată dovedi acțiunea în pretenții, a considerat că prima instanță nu poate să îi admită acțiunea decât numai în baza probelor de la dosar, respectiv numai potrivit datelor consemnate în "Contractul prestări servicii", nr. 3/15.03.2004, în care este stipulată suma de 7 lei/apartament, în total suma de 462 RON.
A subliniat că prima instanța și-a fundamentat în drept soluția în baza art. 969 din vechiul Cod civil, ceea ce a considerat că este însă o motivare extrem de generică, care face abstracție nejustificat, de obiectul dedus judecății, respectiv o acțiune în restituirea plății nedatorate.
Or, presupunând prin absurd, că soluția era pe fond corectă, a considerat că prima instanță trebuia să-și fundamenteze soluția în baza art. 1092 Cod civil.
Totodată a subliniat că acțiunea de predare a sumei de 1452 lei, de intimatul T. P., reprezintă un act juridic de acceptare a hotărârii Asociației, privind diminuarea remunerației cu 25% și că acest act juridic, reprezintă manifestarea de voință, liber consimțită și în deplină cunoștință de cauză, nefiind o voință viciată.
Dealtfel, a menționat că abia ulterior, Asociația a descoperit grave prejudicii comise de reclamant, aflate sub incidența legii penale, fapt confirmat de P. de pe lângă Judecătoria Araci.
A menționat că reclamantul în realitate niciodată nu ar fi revendicat suma de 1452 lei, pe care de bună voie a plătit-o Asociației, dacă Asociația nu i-ar fi descoperit faptele ilicite, și i-ar fi cerut să restituie sumele delapidate în valoare 7402,25 lei.
A considerat că se poate decela cele două manifestări de voință ale intimatului T. P., când a plătit suma de 1452 lei Asociației, privind diminuarea cu 25% a onorariului său, pe de o parte voința exterioară, manifestă prin care a acceptat oferta Asociației privind diminuarea onorariului său, iar pe de altă parte voința internă secretă având o cauză ilicită și imorală, de a încerca să împăciuiască Asociația, ca aceasta să nu mai încerce să îi descopere prejudiciile cauzate prin faptele sale ilicite.
Intimatul Roșială G. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului reclamantei, Asociația de Proprietari Predeal nr.12, astfel cum este formulat și motivat în memoriul de apel.
A solicitat desființarea dispoziției sentinței apelate, prin care Asociația de Proprietari Predeal nr. 12, a fost obligată la plata de cheltuieli de judecată către pârâtul reclamant reconvențional T. P. în sumă de 306 lei.
De asemenea, a mai solicitat și admiterea capătului de cerere de apel, prin care Asociația de Proprietari Predeal nr. 12, a fost obligată la plata reprezentând contravaloare prestări servicii către pârâtul reclamant reconvențional T. P. în sumă de 1452 lei.
Intimatul T. P. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și în consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
În motivare a arătat că apelanta solicită schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii cererii reconvenționale și exonerarea acesteia de la plata cheltuielilor de judecată .
A arătat că apelanta a considerat că dovada întinderii cheltuielilor de judecată s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, respectiv după închiderea dezbaterilor asupra fondului.
A subliniat că apelanta se află în eroare, deoarece dovada cheltuielilor de judecată s-a făcut în termenul legal. Astfel, a arătat că dezbaterea asupra fondului cauzei nu a avut loc la data de 25.09.2013, așa cum greșit indică aceasta ci la data 09.10.2013. La data de 25.09.2013 s-a amânat pronunțarea pentru data de 09.10.2013, în temeiul art. 222 alin. 2 Cod procedură civilă, tocmai pentru că nici una din părți nu putea pune concluzii asupra fondului cauzei, deci la acel moment a considerat că nu se putea vorbi de închiderea dezbaterilor.
De asemenea a considerat că prima instanță a procedat corect și atunci când a admis cererea reconvențională. A subliniat că în mod temeinic, s-a reținut că procedura modificării contractului de prestări servicii, care reglementa raportul juridic dintre părți, prin adoptarea unei hotărâri a adunării generale, excede clauzelor contractuale. Astfel, a arătat că prin contractul amintit se stipulează expres că modificarea acestuia se face pe cale amiabilă și nu în mod unilateral cum a procedat apelanta.
A subliniat că este irelevantă lipsa de la dosar a actelor adiționale la contract, câtă vreme apelanta recunoaște și acceptă că prețul serviciului s-a modificat de două ori, iar prin hotărârea adunării generale s-a dispus diminuarea cu 25% a remunerațiilor, al căror cuantum fusese deja mărit.
Totodată a învederat că celelalte motive invocate de apelantă, indiferent că vizează „obiecțiuni privind chestiuni de fapt" sau „obiecțiuni privind chestiuni de drept" așa cum sui generis le-a numit reclamanta, nu modifică esențial soluția instanței de fond.
În drept a invocat art. 471 alin. 5 și următoarele din noul Cod procedură civilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-478 Codul de procedură civilă, instanța constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel contractul de prestări servicii nr. 3/15.03.2004 încheiat de persoana fizică autorizată T. P., în calitate de prestator de servicii, și asociația de proprietari apelantă, în calitate de beneficiar are ca obiect prestarea serviciilor de administrare a condominiului cu „onorariul" de 462 lei lunar (respectiv 7 lei/.-au înțeles ca modificarea cuantumului onorariului în funcție de rata inflației să se realizeze în urma negocierii celor două părți contractante.
Intimatul T. P. susține că în ședința adunării generale a asociației de proprietari din 14.07.2011 s-a hotărât unilateral de către asociație scăderea salariului său cu 25%, fapt consemnat în procesul verbal din 06.07.2012. Într-adevăr, în acel înscris se menționează încasarea de către reclamanta - apelantă de la intimat a sumei de 1.452 lei reprezentând contravaloarea reducerii salariului cu 25% pe perioada august 2011 - martie 2012 astfel cum s-a hotărât de către adunarea generală la 14.07.2011.
Pârâtul invocă în același timp răspunderea contractuală susținând că nu i se putea reduce salariul unilateral de către asociația de proprietari deoarece activitatea lui are la bază contractul de prestări servicii.
Dar celelalte majorări ale salariului său de la 7 lei/./. la 9lei/./. tot unilateral, în baza hotărârii adunării generale a asociației de proprietari iar nu prin negocierea părților contractante.
Astfel în baza contractului de prestări servicii onorariul pârâtului a fost 462 lei (7 lei/. că venitul său a crescut la 594 lei (9 lei/. 726 lei (11 lei/. salariului său cu 25% a condus la un venit de 544,5 lei, deci oricum mai mare decât cel prevăzut în contract.
Starea de fapt de mai sus coroborată cu faptul că pârâtul nu a contestat reducerea prețului serviciilor sale după data de 06.07.2012 decât în cadrul acestui proces declanșat la 11.04.2013 dovedește faptul că deși majorările și reducerea ulterioară a prețului serviciilor sale au fost consemnate în procesele verbale ale adunării generale a asociației de proprietari, aceste modificări au avut la bază negocierea cu pârâtul.
Prima instanță a considerat că reducerea „salariului" administratorului cu 25% prin hotărâre a adunării generale contravine contractului părților, neexistând acordul de voință al părților, fără a lua în calcul că reducerea s-a aplicat la „salariul" deja majorat în aceeași modalitate, adică prin hotărârea adunării generale.
La niciuna dintre cele 3 modificări ale prețului serviciilor nu au fost încheiate acte adiționale care să constate acordul de voință al părților contractante, astfel că intimatul nu poate invoca în favoarea sa clauza din contract referitoare la negociere.
Și cel de al doilea motiv invocat se apreciază a fi întemeiat.
Astfel conform dispozițiilor art. 394 și art. 452 Cod procedură civilă, când consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, președintele închide dezbaterile.
Dacă va considera necesar, instanța poate cere părților, la închiderea dezbaterilor, să depună completări la notele întocmite potrivit art. 244. Părțile pot depune aceste completări și în cazul în care acestea nu au fost cerute de instanță. După închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.
Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Prin urmare, depunerea chitanței de plată a onorariului avocațial, în termenul de amânare a pronunțării, după închiderea dezbaterilor, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale anterior menționate, astfel că apelanta nu mai poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 Cod procedură civilă apelul va fi admis, va fi schimbată în parte sentința în sensul că va respinge cererea reconvențională.
Vor fi menținute în rest celelalte dispoziții.
În baza art. 453 alin 1 Cod procedură civilă va fi obligat intimatul T. P. la plata sumei de 66.60 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul exercitat de apelanta Asociația de proprietari ., în contradictoriu cu intimații T. P., T. I. și Roșială G., împotriva sentinței civile nr. 6200/09.10.2013 pronunțată de Judecătoria A..
Schimbă în parte sentința în sensul că respinge cererea reconvențională.
Înlătură obligația de plată a cheltuielilor de judecată în sumă de 306 lei stabilită în sarcina apelantului, în favoarea intimațului T. P..
Menține în rest celelalte dispoziții.
Obligă intimatul T. P. la plata sumei de 66.60 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.03.2014.
Președinte Judecător Grefier
M. A. T. B. V. L.
Red. T.B./Tehnored. M.A./23.04.2014
6 ex./4 .
Se comunică:
1. apelanta Asociația de proprietari A. . Jud. A.
2. intimat Roșială G. – A. ., .. C, .
3. intimat T. P. - A., Cl. A. V., .. 23, Jud. A.
4. intimat T. I. - A. ., .. C, .
Prima instanță: Judecătoria A. – Judecător C. H.
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 15-10-2014, Tribunalul ARAD | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 120/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
