Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 5154/2014. Tribunalul ARAD

Sentința nr. 5154/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 6435/55/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504

Secția civilă

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 145

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2014

Președinte N. C.

Judecător S. C. Ș.

Grefier M. I.

S-au luat în examinare apelul declarat de petentul G. S. P. împotriva sentinței civile nr. 5154 din 10.09.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații G. V., B. A., L. E. și B. I. jr., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.

La apelul nominal efectuat la a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul intimaților – avocat K. D. din Baroul A., absente fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este netimbrat.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, văzând că apelantul nu a achitat suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, instanța acordă cuvântul pe excepția netimbrării apelului.

Reprezentantul intimaților solicită anularea apelului ca netimbrat, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 5154/10.09.2013, Judecătoria A. a respins plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr._/5.04.2013 formulată de petentul G. S. P., în contradictoriu cu intimații G. V., B. A., L. E. și B. I. jr.; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt că prin încheierea de CF nr. nr. 7277/01.02.2013 a OCPI A., a fost admisă cererea formulată de petentul G. S. P., prin mandatar B. V. M., cu privire la imobilul înscris în CF nr._ Ș., nr. cadastral 2678, extravilan în suprafață de 6882 mp.

În temeiul sentinței civile nr. 2722/22.03.2010 a Judecătoriei A. (irevocabilă), și respectiv a sentinței civile nr. 974/30.01.2012 a Judecătoriei A. și a deciziei civile nr. 605/08.05.2012 a Tribunalului A., asupra imobilului susmenționat, având ca proprietari pe G. V. în cotă de 1/2 sub B.3 și L. E. în cotă de 1/2 sub B.2, s-a dispus: notarea faptului că se anulează Actul de ieșire din indiviziune autentificat sub nr._/1997 de către notarul public M. E. E. și a Contractului de donație autentificat sub nr._/03.13.1997 de către notarul public M. I., și se restabilește situația anterioară de CF conform titlului de proprietate nr._/28.07.1995 sub B.5 din CF nr._ UAT Ș.; întabularea dreptului de proprietate cu titlu de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, în rangul încheierii nr._/19.10.2009, mod de dobândire reconstituire în cotă de 1/1 asupra A1 în favoarea: B. G., B. I., sub B.6 din CF nr._ UAT Ș.; întabularea dreptului de proprietate cu titlu de cumpărare, mod dobândire hotărâre judecătorească, în cotă de 1/2 de sub B.6 asupra A1 în favoarea: G. S. P., sub B.7 din CF nr._ UAT Ș..

Împotriva acestei încheieri petentul G. S. P. a formulat o cerere de reexaminare, invocând, în esență, faptul că prin hotărâre judecătorească (sentința civilă nr. 2722/22.03.2010 a Judecătoriei A.) a dobândit întregul drept de proprietate asupra terenului, solicitând radierea oricărei mențiuni privitoare la B. G..

Cererea de reexaminare a fost respinsă de OCPI A., prin încheierea de CF nr._/08.03.2013, iar împotriva acestei încheieri a formulat petentul G. S. P. prezenta plângere, întemeiată pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, invocând faptul că trebuia înscris dreptul de proprietate în favoarea sa în cotă de 1/1, conform sentinței civile nr. 2722/22.03.2010.

Pentru a verifica legalitatea înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, instanța a avut în vedere următoarea stare de fapt:

La data de 28.07.1995 a fost eliberat titlul de proprietate nr._/1995 în favoarea numiților B. G. și B. I. sr., prin care acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 5 ha, reprezentat de două parcele a câte 2,5 ha, respectiv tarlaua 75, . tarlaua 161, .>

La data de 15.09.1995, numitul B. I. sr. (în prezent decedat) a încheiat cu petentul G. P. S. un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, având ca obiect suprafața de 2,5 ha, identificată în tarlaua 75, .>

La data de 22.03.2010, prin sentința civilă nr. 1722 a Judecătoriei A., rămasă irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă acțiunea formulată de petentul G. P. S. împotriva lui B. I. sr., și s-a dispus ca hotărârea pronunțată să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la . obiectul antecontractului.

Pe de altă parte, la data de 02.12.1997, s-a încheiat între B. I. sr. și succesorii defunctului B. G. – intimații B. A., G. V. și L. E., un act de ieșire din indiviziune cu privire la terenul înscris în titlul de proprietate nr._/1995, autentificat la BNP M. I., prin care B. A., L. E. și G. V. au primit tarlaua 75, . suprafață de 2,5 ha, (care a făcut obiectul promisiunii încheiate de B. I. sr. cu petentul G. P. S.), iar B. I. sr. a primit cealaltă ., . suprafață de 2,5 ha.

Tot la 02.12.1997, s-a încheiat și un contract de donație autentificat sub nr._ la același birou notarial, prin care B. I. sr. a donat numitei L. D. suprafața de 1,50 ha din suprafața de 2,50 ha din imobilul situat în tarlaua 161, .>

Ulterior, în baza ieșirii din indiviziune susmenționate, în CF nr._ Ș. a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea intimatelor L. E. și G. V..

Conform însă sentinței civile nr. 974/30.01.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ *, rămasă irevocabilă prin anularea recursului (prin decizia civilă nr. nr. 605/08.05.2012 a Tribunalului A.), a fost admisă cererea formulată de G. P. S., dispunându-se nulitatea absolută a actului de ieșire din indiviziune și a actului de donație, revenirea parcelelor din TP nr._/1995 la situația anterioară (cu suprafața de 5 ha, formată din două parcele distincte, reconstituită în favoarea defuncților B. G. și B. I. jr.), precum și rectificarea cărții funciare.

După rămânerea irevocabilă a acestei sentințe, petentul G. P. S. a solicitat OCPI A. întabularea dreptului său dobândit prin sentința civilă nr. 1722/22.03.2010, iar prin încheierea de CF nr. 7277/01.02.2013, cererea a fost admisă, fiind întabulat, cum s-a arătat mai sus, dreptul său de proprietate asupra cotei de 1/2 din teren, și nu cum a solicitat petentul asupra întregului teren.

Instanța a apreciat față de cele de mai sus că, pe baza actelor depuse la OCPI A., în mod corect s-a dat eficiență atât sentinței civile nr. 1722/22.03.2010 (prin care petentul a obținut o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare a suprafeței de 2,5 ha, identificat în tarlaua 75, . și sentinței civile nr. 974/30.01.2012, prin care s-a constatat nulitatea ieșirii din indiviziune cu privire la terenul din TP_/1995 și s-a dispus revenirea la situația anterioară.

Astfel, în urma revenirii parcelelor la situația anterioară, conform titlului de proprietate, dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nr._ UAT Ș., cu nr. cad. 2678 (provenit din tarlaua 75, . revenit persoanelor înscrise în titlu, respectiv B. G. (decedat, având ca succesori pe intimații B. A., L. E. și G. V.) și B. I. sr. (de asemenea decedat, având ca succesor pe B. I. jr.).

În aceste condiții, întrucât conform art. 893 din Codul civil, înscrierea în cartea funciară a unui drept real se poate efectua numai împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută, dreptul obținut de petentul G. prin sentința nr. 1722/22.03.2010 (în contradictoriu cu B. I. sr.) nu putea să fie înscris decât cu privire la cota ce îi aparținea acestuia, stabilită de registrator la 1/2, nepunându-se probleme cu privire la faptul că persoanele înscrise în titlul de proprietate – B. G. și B. I. sr. nu ar fi avut cote egale din teren din titlu de proprietate. Cu alte cuvinte, OCPI A. nu putea înlătura dreptul de proprietate al numitului B. G. (drept înscris ca urmare a sentinței civile nr. 974/30.01.2012), pe baza unei hotărâri judecătorești (sentința nr. 1722/22.03.2010) care nu îi este opozabilă acestuia sau succesorilor acestuia.

În consecință, constatând că în urma hotărârilor judecătorești ce au stat la baza încheierii de CF nr. 7277/2013, petentul nu era îndreptățit la înscrierea dreptului său de proprietate asupra întregului teren, instanța apreciază că în mod corect a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petent și, de asemenea, prezenta plângere este nefondată.

Prin urmare, în temeiul art. 31 din Legea nr. 7/1996, instanța a respins plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr._/5.04.2013.

Împotriva soluției a declarat apel petentul G. S. P., solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii plângerii.

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 N.C.pr.civ., analizând cu precădere excepția netimbrării care face inutilă cercetarea în fond a cauzei, tribunalul constată că este fondată.

În sarcina apelantului a fost stabilită, sub sancțiunea anulării, obligația achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 4 lei + 0,15 lei timbru judiciar.

Având în vedere că apelul nu a fost timbrat anticipat, că apelantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru până la primul termen de judecată și nu a complinit această lipsă nici până la al doilea termen de judecată fixat în cauză, în condițiile art. 470 alin. 3 N.c.pr.civ., că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau a unei persoane față de care operează scutirea legală de la plata taxelor judiciare de timbru, tribunalul va da eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, raportate la prevederile OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și, pe cale de consecință, va admite excepția netimbrării invocată din oficiu și va dispune anularea apelului ca netimbrat.

Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată în apel;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează pentru netimbrare apelul declarat de reclamantul G. S. P. împotriva sentinței civile nr. 5154 din 10.09.2013 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei A..

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2014.

Președinte, Judecător,

N. C. S. C. Ș.

Grefier,

M. I.

Red.S.S.C.

Tehnored.M.I.

7 ex./12.02.2014

5com/

Se comunică părților:

APELANT - PETENT

G. S. P. - Ș., nr. 636, J. A.

INTIMAT

B. A. - Vinga, nr. 1207, Cod postal_, J. A.

INTIMAT - PÂRÂT

G. V. - Vinga, nr. 1177, Cod postal_, J. A.

L. E. - Ineu, ., Cod postal_, J. A.

B. I. jr. - A., ., J. A.

Primă instanță Judecătoria A. – judecător H. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 5154/2014. Tribunalul ARAD