Acţiune posesorie. Decizia nr. 701/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 701/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 701/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA a I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 701
Ședința publică din data de 09 iunie 2015
Președinte L. L.
Judecător S. S. O.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanții-reclamanți C. A. și C. M. C., în contradictoriu cu intimata-pârâtă G. F. E., împotriva sentinței civile nr. 140/11.03.2015, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr._, având ca obiect acțiune posesorie.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelanților – avocat D. D. din Baroul T. și reprezentantul intimatei – avocat M. M. din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 298 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentantul intimatei depune la dosarul cauzei copia procesului verbal de punere în posesie, concluzii scrise și chitanța în original privind onorariul avocațial.
Reprezentanta apelanților arată că nu a reușit să obțină copiile, motiv pentru care nu mai susține cererea invocată la termenul trecut.
Reprezentata apelanților mai arată că, a fost vorba despre o posesie, prin înlăturarea unui gard, unei culturi.
Reprezentantul intimatei arată că, apelanții critică hotărârea primei instanțe pentru modul de folosire al fiecărei parcele de teren, iar ./1 care face obiectul cauzei, nu este o tulburare de posesie.
De asemenea, reprezentantul intimatei mai arată că, ./1 este folosită de apelanți, iar gardul reprezintă ./2. Parcelele sunt folosite până la linia de hotar, iar despăgubirile urmează să fie respinse.
Nemaifiind alte probe de administrat și alte incidente de soluționat, președintele completului de judecată deschide dezbaterile asupra apelului.
Reprezentanta apelanților solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, admiterea acțiunii posesorii, cu cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului formulat în cauză, cu cheltuieli de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 07.04.2015, constată că, prin sentința civilă nr. 140/11.03.2015 Judecătoria Gurahonț a respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 3.875 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, imobilul înscris în CF_ Buteni, nr. top. Cad. Lv 956/2 și nr. top._, teren extravilan în suprafață de_ mp este proprietatea pârâtei G. F., conform înscrisului (f.46.47) și raportului de expertiză ( f. 80-91, 108-109). Acest teren se învecinează la nord ,pe aliniamentul 1-18, pe o distanță de 95,45 m cu imobilul înscris în CF_ Buteni, nr. top. Cad. 956/1,teren extravilan în suprafață de_ mp care este proprietatea reclamanților,fapt ce reiese din același raport de expertiză ( f. 80-91, 108-109).
Între cele două imobile există limită de hotar marcată prin semne vizibile iar suprafețele actualelor folosințe faptice corespund cu cele din CF, potrivit expertului. Actuala folosință faptică a pârâtei, . nu încalcă linia de hotar dintre această parcelă și ./1,respectiv aliniamentul 1-18, din schița din anexa A2 ,fapt ce reiese din raportul de expertiză ( f. 80-91, 108-109) .
. care fac vorbire reclamanții are un amplasament distinct, având nr. cad, 965/5, în suprafață de 2411 mp, fiind înscrisă în CF_ Buteni, sub nr. cad. nou_, fiind evidențiată în anexa 2 a raportului de expertiză. Același expert a învederat că . - tufișuri, iar pe ea nu se observă tăierea unor arbori.
Între părți s-a mai derulat un proces care a făcut obiectul Dosarului nr._ al Judecătoriei Gurahonț, prin care, prin precizarea de acțiune, reclamanții au chemat-o în judecată și pe pârâta G. F. și au solicitat printre altele, constatarea nulității Titlului de proprietate nr._ emis la data de 16-12-2011, pe numele pârâtei L. M.; nr._ ,emis la data de 16-12-2011, să se dispună rectificarea,printre altele și a cărții funciare nr._ Buteni cu număr top_; în sensul relocării parcelelor pârâților astfel încât să nu se mai suprapună peste terenurile reclamanților; în temeiul disp. art. 907 din Noul cod civil să se dispună rectificarea Cărții funciare nr. 151 N Buteni în sensul relocării parcelei cu nr. top 88.965/l din CF 151 N Buteni astfel încât să nu se mai suprapună peste terenul fermei nr. 9, intabulat în CF 1837 Buteni .
Prin Sentința nr.315 din data de 06.08.2014 a Judecătoriei Gurahonț, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.1106/16.12.2014 a Tribunalului A. (f.159-164), instanța a respins acțiunea, întrucât nu există suprapunere a terenurilor reclamanților cu suprafețele proprietatea pârâților, ci doar între terenurile reclamanților, fapt arătat în raportul de expertiză întocmit în cauză .
Prin aceeași sentință s-a reținut că pârâtul din acea cauză Dreucean L. a vândut prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2222/01.06.2012 de către B.N.”Veritas” (f.248,249) imobilul . 965/2 ,în suprafață de 1,1 ha identificat în Titlul de proprietate nr._ / 16-12-2011, emis de către Comisia Județeană A.,înscris în CF_ Buteni ,nr. cad._ pârâtei G. F. E. .
Împotriva acestei sentințe reclamanții au formulat contestație în anulare care face obiectul Dosarului nr._, fapt ce reiese din înscrisul f. 144.
Conform art. 949 din noul Cod civil „cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului. De asemenea, posesorul este îndreptățit să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
2) Exercițiul acțiunilor posesorii este recunoscut și detentorului precar.”
De asemenea, potrivit art. 950 din noul Cod civil „
(1) Acțiunile posesorii pot fi introduse și împotriva proprietarului.
(2) Acțiunea posesorie nu poate fi însă introdusă împotriva persoanei față de care există obligația de restituire a bunului ” iar conform art. 951
„(1) În caz de tulburare ori de deposedare, pașnică sau violentă, acțiunea se introduce în termenul de prescripție de un an de la data tulburării sau deposedării.
(2) Dacă tulburarea ori deposedarea este violentă, acțiunea poate fi introdusă și de cel care exercită o posesie viciată, indiferent de durata posesiei sale.”
Ca urmare, condițiile exercitării acțiunii posesorii generale sunt:
-să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare,
-reclamantul posesor să fi posedat bunul cel puțin un an înainte de tulburare sau deposedare și
-posesia reclamantului să întrunească cerințele necesare unei posesii utile, adică să fie,potrivit art.922 al.2 din noul Cod civil: continuă,netulburată și să nu fie exercitată clandestin.
De asemenea, singura condiție a exercitării acțiunii în reintegrare este ca să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare.
Martorii reclamantei: M. F. (f.172) și M. D. (f.171) au arătat că pârâta ar fi intrat pe o porțiune de teren de cca. 1 ha îmbunătățită de reclamanți și cultivată cu ovăz, în urma măsurării terenului de numitul U. ,în urmă cu aproape 3 ani, pe care de atunci îl cultivă. De asemenea, aceștia au învederat faptul că nu cunosc unde se află amplasată ..
Din raportul de expertiză, se observă însă că pârâta nu a tulburat sau deposedat în vreun fel pe reclamanți în ceea ce privește . iar pe . - tufișuri Pd 1088/2, nu se observă tăierea unor arbori.
Relativ la solicitarea de plata de despăgubiri ,instanța a constatat că potrivit art. 1357 din noul Cod civil „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”
Ca atare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie este necesara îndeplinirea in mod cumulativ a următoarelor condiții: 1) existența unui prejudiciu, 2) existența unei fapte ilicite, 3) existența unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, 4) existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul 5) existența capacității delictuale a celui ce a săvârșit fapta ilicită.
Cât privește prima condiție menționată anterior, instanța de judecată a reținut ca prin prejudiciu se înțelege efectul negativ suferi de o persoana ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o alta persoană, fapta de natura a aduce atingere unui drept subiectiv al victimei prejudiciului. Prejudiciul trebuie să fie cert și nereparat Relativ la a doua condiție, instanța de judecata reține că prin fapta ilicită se înțelege orice faptă a omului prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv sau normele de conviețuire socială ce reprezintă o continuare a prevederilor legale, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
Instanța de judecata a apreciat ca reclamanții prin probele administrate în cauză nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor generale ale angajării răspunderii civile delictuale, conf. art. 1357 din noul Cod civil .
Ca urmare, în baza art. 949-951 din noul Cod civil, art. 674-676 din vechiul Cod de procedură civilă, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel reclamanții C. A. și C. M. C., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de apel, apelanții arată că, prima instanță a administrat probațiunea relevantă pentru o acțiune în revendicare și nu pentru o acțiune posesorie.
Apelanții mai arată că, la data cumpărării terenului, acesta era îngrădit, fiind vorba despre ferme pomicole preexistente.
În opinia apelanților, pârâta avea la îndemână alte mijloace juridice pentru a-și apăra pretinsul drept de proprietate, respectiv acțiunea în revendicare. Conduita acestora de a distruge îngrădirea și culturile existente, în lipsa unei hotărâri judecătorești, nu este justificată. Acțiunea posesorie apără starea de fapt a posesiei, pentru acest tip de acțiune este relevantă posesia, persoanele care exercită posesia, calitatea posesiei și existența unei uzurpări a posesiei.
Cu privire la despăgubiri, apelanții arată că, solicitarea de a primi despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin cultivarea de către pârâtă a suprafeței de 1,1 ha, prima instanță a respins și acest petit printr-o soluție nemotivată.
Astfel, prejudiciul suferit rezultă din folosirea fără drept de către pârâtă, pe o perioadă de aproximativ trei ani, implicit prin distrugerea culturii de ovăz existentă la data la care a început tulburarea în drept a posesiei terenului și prin distrugerea unei părți din gardul împrejmuitor care delimitează proprietățile.
În drept, apelanții invocă dispozițiile art. 949, art. 951, art. 1349 și urm. din Codul Civil, art. 2828 și urm. Cod Procedură Civilă.
Prin concluziile scrise, intimata solicită respingerea apelului formulat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând apelul prin prisma dispozițiilor art. 476 – 479 Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că nu este fondat.
Verificând hotărârea atacată, tribunalul apreciază că prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
În mod întemeiat, prima instanță a reținut că reclamanții prin probele administrate în cauză nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor generale ale angajării răspunderii civile delictuale, conform art. 1357 din noul Cod Civil.
Prima instanță a admis proba cu expertiza nu în sensul de a efectua o probațiune care să vizeze o acțiune în revendicare, ci în considerarea faptului că reclamanții au invocat prin acțiune un teren cu un nr. topografic. La această situație, prima instanță a reținut că pârâta nu a tulburat sau deposedat în vreun fel pe reclamanți în ceea ce privește ..
Cu privire la despăgubirile solicitate de către reclamanți, în mod întemeiat a reținut prima instanță faptul că din probele administrate în cauză nu se poate reține îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1357 Noul Cod Civil.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 480 Noul Cod de Procedură Civilă, va respinge apelul declarat în cauză și va obliga apelanții să plătească intimatei suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții-reclamanți C. A. și C. M. C., în contradictoriu cu intimata-pârâtă G. F. E., împotriva sentinței civile nr. 140/11.03.2015, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr._ .
Obligă apelanții la plata către intimată a sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică din 09 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. LazărSzep S. O. A. B.
Red. L.L.
Tehnored. A.B.
5 ex./23.06.2015
3 .
Se comunică cu:
- Apelanții - C. A. și C. M. C., dom. ales. la Timișoara, ., .> - Intimata - G. F. E., domiciliată în A., ., jud. A..
Prima instanță – Judecătoria Gurahonț, judecător A. A.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 36/2015. Tribunalul ARAD | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 655/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
