Anulare act. Decizia nr. 280/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 280/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 280/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA a I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 280
Ședința publică din data de 03 martie 2015
Președinte O. Ș. S.
Judecător L. L.
Grefier A. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta-reclamantă Asociația L. Hunting precum și apelul declarat de apelanții-reclamanți Asociația L. Hunting, L. V., L. L. C. și L. T. V. în contradictoriu cu intimați-pârâți B. G., T. G., B. S. P., K. R.-M., K. M.-I., P. M.-A., B. M., T. A., P. S. N., C. M., A. G., G. T., M. F., D. I., T. D., L. L., L. A., Țica V., R. L., P. I., M. I., I. I., N. V., C. T., M. R., M. I., C. S., M. D., împotriva sentinței civile nr. 642/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._, având ca obiect anulare act – hotărâre adunare generală.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 februarie 2015, care face parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor înregistrate pe rolul Tribunalului A. la data de 29 decembrie 2014 și respectiv 30 decembrie 2014, constată că prin sentința civilă nr. 642 din 05 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria L. in dosarul nr._:
- a fost respinsă cererea reclamanților privind repunerea în termenul de formulare a acțiunii;
- a fost admisă excepția tardivei formulări a acțiunii civile.
- a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții L. V., L. L.-C. și L. T.-V. în calitate de membri fondatori și membri ai Consiliului Director al Asociației „L. Hunting” în contradictoriu cu pârâții B. G., T. G., B. S. P., D. I., N. V., M. R. C., P. S. N., K. R.-M., K. M.-I., P. M.-A., B. M., T. A., C. M., A. G., G. T., M. F., T. D., L. L., L. A., Țica V., R. L., P. I., M. I., Iezdimir I., C. T., M. I., C. S., M. D., și Asociația „L. Hunting”. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanții solicită constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale a Asociației ,,L. Hunting” din data de 27.05.2013, a Hotărârii din data de 25.05.2013, precum și a actelor subsecvente încheiate ulterior, cu directa consecință a respingerii cererii de înscriere a modificărilor Actului constitutiv al Asociației ,,L. Hunting” în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, cerere înregistrată la grefa instanței la data de 05.06.2013.
Prima instanță a mai reținut de asemenea că Hotărârea Adunării Generale a membrilor Asociației ,,L. Hunting” adoptată în data de 27 mai 2013, pe lângă alte dispoziții, prin art. 2 și art. 3 dispune revocarea actualului Consiliu Director și alegerea noului Consiliu Director compus din Președinte, B. G., din vicepreședinte, T. G. și din secretar general, B. S. P., adoptarea Hotărârii realizându-se la a doua întrunire a membrilor, după cea din data de 25 mai 2014, în baza Procesului-verbal al Adunării Generale a Asociației ,,L. Hunting” din data de 27 mai 2013, comunicat reclamanților în data de 29 mai 2013 prin scrisori recomandate.
Prima instanță a constatat că prin Decizia civilă nr. 412/31 martie 2014 pronunțată de Tribunalul A. în Dosar nr._, a fost respins apelul formulat de reclamanți, fiind admis apelul pârâților L. L., T. D., T. G., B. G. și B. S. T. dispunând anularea în parte a Sentinței civile nr. 944/11 decembrie 2013 a Judecătoriei L. în sensul anulării cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți privind constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale a Asociației ,,L. Hunting” din data de 27.05.2013 pentru cauză de neindicare a pârâtului.
Prima instanță a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului Nr. 26/2000, art. 23 alin. 1, 2 și 3, precum și a art. 180 alin 1 și 2, art. 184 alin.1, 2,3 si 4, art. 186 alin. 1, 2 și 3 art. 248, motiv pentru care a considerat că se impune respingerea cererii privind repunerea în termen, admiterea excepției tardivității și respingerea acțiuni, lăsând nesoluționate celelalte excepții și fondul cauzei.
Prima instanță, în raport cu art. 186 alin. 1 C. pr. civ., a preciat că nu sunt motive temeinic justificate care să susțină admiterea cererii de repunere în termen, având în vedere că reclamanții au avut cunoștință de existența și conținutul Hotărârii a cărei nulitate o cer încă din perioada imediată a adoptării sale, dat fiind faptul că au inițiat o acțiune în justiție în constatarea nulității acesteia, acțiune constituind obiectul dosarului nr._, aflându-se deja în situația de a avea acces la instanță în termen legal, reclamanții au uzat de dreptul de a formula acțiunea în anulare în termenul prevăzut de art. 23 alin. 2 din OG Nr. 26/2000 în cadrul acestui dosar.
În ceea ce privește excepția de tardivitate, ca excepție de procedură, absolută, imperativă, peremptorie, prima instanță a apreciat că aceasta are prioritate în examinare potrivit art. 248 C . pr. civ., întrucât tranșarea problemei formulării sau neformulării în termen a acțiunii, prin efectul produs, face de prisos examinarea celorlalte excepții procesuale de fond privind calitatea procesuală și a fondului procesului, având în vedere că reclamanții au formulat deja în cursul anului 2013 o acțiune în justiție în constatarea nulității Hotărârii Adunării Generale a Asociației ,,L. Hunting” din data de 27.05.2013, apreciind ca fiind tardiv introdusă reinițierea în data de 23.04.2014 de a solicita constatarea nulității Hotărârii Adunării Generale a Asociației ,,L. Hunting” din data de 27.05.2013.
Totodată prima instanță a mai arătat că termenul legal pentru exercitarea cererii în anularea hotărârii adoptată de asociație este cel prevăzut de art. 23 alin. 2 din OG Nr. 26/2000, de 15 zile, calculat de la data când partea interesată a luat cunoștință despre hotărâre sau de la data când a avut loc ședința, după caz. Or, reclamanților li s-a comunicat Procesul-verbal de ședință aceștia având cunoștință despre adoptarea Hotărârii din data de 27 mai 2014 motiv pentru care s-au adresat justiției pentru constatarea nulității actului în cadrul dosarului nr._, iar pronunțarea și comunicarea deciziei civile nr. 412/31 martie 2014 pronunțată de Tribunalul A. în Dosar nr._ nu are nici un efect juridic în privința unicității caracterului curgerii termenului prevăzut de art. 23 alin. 2 din OG Nr. 26/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Asociația L. Hunting solicitând anularea hotărâri și rejudecând procesul cu evocarea fondului, admiterea cererii reclamantei așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea rejudecarea pe fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivare apelanta consideră că prima instanță a respins cererea sa privind repunerea în termen, a admis excepția tardivității și a respins acțiunea, lăsând nesoluționate celelalte excepții și fondul cauzei, deoarece în temeiul art. 186 alin 1 C.pr.civ, nu a avut motive temeinic justificate care să susțină admiterea cererii de repunere în termen, considerând că reclamanții, au avut cunoștință de existența și conținutul hotărârii a cărei nulitate o cer încă din perioada imediată a adoptării sale, dovedit de faptul că au inițiat o acțiune în justiție în constatarea nulității acesteia, acțiune constituind obiectul dosarului_, în care au uzat de dreptul la acțiune în termenul legal prevăzut de art. 23 alin 2 din OG 26/2000.
Apelanta apreciază că, repunerea în termen are ca rațiune exercitarea pentru prima dată a dreptului de formulare a acțiunii sau a actului procedural prevăzut de lege, și nu multiplicarea dreptului în funcție de interesul arbitrar al părții de a obține tot atâtea accesări a fondului în justiție, în speță nu se regăsește această situație, având în vedere că în dosarul_ cererea a fost anulată fără a se pronunța pe fond o hotărâre și în continuarea judecăților pe fond, considerând că aceasta nu împiedică o nouă sesizare a instanței.
Totodată apelanta apreciază că excepția de tardivitate a fost greșit invocată și admisă pe considerentul că tranșarea problemei formulării sau neformulării în termen a acțiunii, prin efectul produs, face de prisos examinarea celorlalte excepții procesuale de fond privind calitatea procesuală și a fondului procesului, câtă vreme calitatea procesuală este o chestiune de fond, după cum prevede art. 36 C.pr.civ.
De asemenea, apelanta consideră că judecata anterioară, ce constituie potrivit art. 186 alin 3 C.pr.civ o repunere în termen de competența Judecătoriei L., obligă la examinarea cauzei pentru care în apel, o cerere a fost anulată și pentru că hotărârea judecătorească anterioară este un motiv temeinic justificat de continuare a judecății pe fond, întârzierea formală nu putea fi sancționată prin tardivitate, ci considerat ca îndeplinit în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, respectiv o nouă sesizare pe fond a instanței de judecată, cu îndeplinirea exigenței legale a repunerii în termen, ce trebuie cerută în mod imperios, pentru că acestea sunt prevederile art. 186 alin 2 C.pr.civ.
Apelanta apreciază că și în sensul mai larg al excepțiilor procesuale ce pot conduce la sancțiunile prevăzute de art. 245 C.pr.civ, poziția instanței de fond este greșită, deoarece soluțiile prevăzute de lege nu privesc fondul cererii, ci alte neregularități procedurale a căror îndreptare trebuie în primul rând examinată, pentru că prima judecată nu a fost dusă până la sfârșitul ei.
Ca atare, chiar dacă apelanții reclamați au formulat deja în cursul anului 2013 o acțiune în justiție în constatarea nulității hotărârii Adunării Generale a Asociației L. HUNTING din data de 27.05.2013, reinițierea în data de 23.04.2014 a inițiativei judiciare de a solicita constatarea nulității hotărârii Adunării generale a Asociației L. HUNTING din data de 27.05.2013 cu evidență se susține prin înlăturarea neregularității pe excepție cu continuarea judecății în termen de cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării, deopotrivă cu cererea de repunere în termen, motivul temeinic justificat fiind mai mult decât evident, motiv pentru care solicită respingerea tuturor celorlalte asecțiuni ce țin de constatarea tardivității în sens procedural și făcând distincția între decădere și repunerea în termen pe motivul bine justificat al unei hotărâri judecătorești, și admiterea apelului, reinterând pe fond, toate temeiurile deja angajate prin cererea de chemare în judecată, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
În drept apelanta invocă dispozițiile art. 480 alin 3 C.pr.civ.
De asemenea apelanta Asociația „L. Hunting” alături de reclamanții L. V., L. L. C. și L. T. V. au formulat o cerere de apel prin care solicită anularea hotărârii primei instanțe și constatarea, nulității absolute a Adunării Generale a Asociaților "L. HUNTING" din data de 27.05.2013.
În motivare apelanții după prezentarea stării de fapt, consideră că în mod nestatutar în data de 27.05.2013 a fost întrunita adunarea generală, care a decis în mod nelegal schimbarea structurii Consiliului Director, ocazie cu care s-a întocmit un proces verbal, ambele fiind atacate prin formularea unei cereri de intervenție în interes propriu, înregistrată cu numărul_, care are ca și obiect "modificări de acte constitutive persoane juridice asociație", în Registrul Asociaților si Fundațiilor de pe lângă Judecătoria L., considerând că prima instanță în mod nelegal, a apreciat că se impune respingerea cererilor de intervenție și pe cale de consecința a admis cererea petentului B. G., dispunând înscrierea modificării actului constitutiv, în Registrul Asociaților și Fundațiilor de pe lângă Judecătoria L..
În ceea ce privește netemeinicia excepției tardivității, apelanții consideră că prima instanță în mod eronat, a considerat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 186 ale Codului de procedura civila, ce reglementează instituția „Repunerii în termen" cu motivarea că judecătoria nu a găsit motive temeinic justificate care să susțină admiterea cererii de repunere în termen.
Or, apelanții consideră de asemenea că în mod nejustificat și nelegal, prima instanță nu a avut în vedere actuala reglementare procesuală în materie, care permite repunerea în termen în condiții mai puțin riguroase, respectiv în acele împrejurări în care partea poate proba că „întârzierea" s-a datorat unor „motive temeinic justificate", în concordanță și cu prevederile art. 2522 NCC, care permite părții să solicite repunerea în termenul de prescripție, în ipoteza neexercitării dreptului din „motive temeinice" si cu titlul de excepție a exercitării sale însă într-un mod în care manifestarea de voința sa fie calificata ca fiind una nula. Fiind necesar ca aceste prevederi să fie coroborate cu dispozițiile art. 2537 NCC, care își găsesc aplicarea în cauză si anume cele care reglementează cazurile de întrerupere a prescripției
Apelanții arată totodată faptul că prin hotărârea pronunțată de către Tribunalul A., respectiv decizia civila 412/2014 pronunțată în soluționarea dosarului_, acțiunea apelanților a fost anulată, hotărârea fiind comunicată la data de 11.04.2014, iar la data de 23.04.2014, în termenul legal, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei L., prezenta acțiune în anulare, motiv pentru care consideră că termenul de prescripție a fost întrerupt prin introducerea cererii care a fost declarată nulă în termenul instituit de legiuitor.
Față de aceste susțineri apelanții arată că prin soluțiile similare promovate în doctrina civilistă, se justifică întru totul, întrucât introducerea unei cereri în anulare în termenul legal constituie un temei de suspendare a termenului de prescripție a dreptului la acțiune conform art. 2537 NCC și a art. 2532 NCC, care atrage după sine în aceste condiții, repunerea în termen în acord cu dispozițiile art. 186 C..
De asemenea, apelanții arată că legiuitorul civil statuează, asupra faptului că, cursul prescripției extinctive, conform prevederilor art. 2.539 potrivit alin. 1 și 2, nu se aplica și cererii de anulare pentru vicii de formă, deoarece dacă s-ar admite soluția contrară, partea finală alin. 1 al aceluiași articol ar deveni o dispoziție legală inutilă, apelanții considerând că, instituția repunerii în termen, trebuie să își găsească aplicarea în cauză, in concret a prezentei cereri in anulare, a cărui efect este redobândirea dreptului procedural.
În ceea ce privește dovedirea calității procesuale active a apelanților aceștia consideră critica pârâților formulată prin întâmpinarea, privitoare la faptul că nu ar avea dreptul să formuleze o acțiune în anulare, arată că acțiunea a fost formulata, de către reclamanții, L. V., L. T. si L. L., în calitate de membri fondatori ai Asociație „L. HUNTING", respectiv trei din cei patru fondatori ai acestei asociații și care au semnat actul de asociere, fiind singurii care au dreptul de a vota și a decide asupra modului cum își desfășoară asociația activitatea, conform statutului si a actului constitutiv al Asociație „L. HUNTING", în condițiile în care nu au fost primiți în mod statutar, adică cu respectarea prevederilor art. 10 și art. 11 din Statut.
În altă ordine de idei, actul constitutiv și statutul nu prevăd vreo interdicție în sensul indicat de către pârâți, in condițiile in care o astfel de interpretare trebuie privita prin prisma normei speciale, respectiv Ordonanța nr. 26/2000 care guvernează, activitatea asociațiilor si fundațiilor.
Or, aceasta nu înseamnă că dacă administratorul, membru al Consiliului director, inițial numit de asociație si ulterior revocat în mod nestatutar care are și calitatea de asociat, nu-și poate exercita dreptul subiectiv deja născut, de a ataca în instanță actele nestatutare, lovite de nulitate, deoarece respectiva numire este un act juridic asimilat contractului de mandat, încheiat între persoana sa și asociație, care ar fi operat doar în cazul în care aceasta nu ar fi avut și calitatea de membru fondator, cum fără temei susțin pârâții.
Apelanții arată că legiuitorul a instituit interdicția prevăzută de art. 216 NCC, respectiv aceea de a evita un eventual conflict de interese ce s-ar naște între administrator și persoana juridică. Ori prin numirea ca membru al Consiliului Director, a unui asociat, membru fondator, cum este și în cazul de față, în care trei din cei patru membri fondatorii si singurii care au dreptul de vot și care și-au exprimat voința în sensul asocierii și constituirii prezentei asociații nu se intră în contradicție cu actul de asociere sau cu voința asociației ca persoana juridica.
Astfel, dacă membrul unui consiliu director, numit de societate are și calitatea de asociat/membru, acea persoană își poate exercita dreptul subiectiv de a ataca in instanța, prin formularea unei cereri in anulare, a actelor, care vin in contradicție cu voința exprimata de către aceștia cu ocazia constituirii asociației, voință regăsită în statutul acesteia și în actul constitutiv.
Referitor la nerespectarea condițiilor legale privitoare la Hotărârea din 27.05.2013, apelanții consideră că aceasta nu îndeplinește condițiile de legalitate cerute de către norma aplicabilă în materie, în sensul momentului în care aceasta a fost semnată, dar mai cu seama când a fost atestată, motiv pentru care a invocat aspectele care vizează nulitatea hotărârii adunării generale de modificare a actelor constitutive, care trebuia întocmită în forma simetrică actului inițial, pe care îl modifică, în condițiile art. 6 alin. 1 și 2, în caz contrar singurul remediu procesual care apare incident in cauza este, sancțiunea ineficacității sale.
Apelanții mai arată totodată că potrivit dispozițiilor din Ordonanța numărul 26/2000, respectiv Capitolul III - Organizarea si funcționarea asociațiilor si a fundațiilor, Secțiunea I - Organizarea si funcționarea asociației Capitolul IV - Modificarea actului constitutiv și a statutului asociației sau fundației, a art. 33 alin.1,2 și 3 referitoare la procedura de modificare a actelor constitutive ale asociație, și care stabilesc că modificarea actului constitutiv sau a statutului asociației se face prin înscrierea modificării în Registrul asociațiilor și fundațiilor, aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul persoana juridică, cu aplicarea corespunzătoare a procedurii judiciare prevăzute în art. 8-12, simetrică înființării.
De asemenea o altă condiție impusă în ceea ce privește legalitatea validării de modificărilor, prin pronunțarea încheierii de înregistrare a acestora în registrul special, care presupune în primul rând ca sesizarea instanței de judecata, să fie una corectă, prin depunerea actelor arătate de Regulamentul privind organizarea Registrului asociațiilor si fundațiilor.
Totodată, dispozițiile Ordonanței 26/2000 sunt completate, de Ordinul nr. 954/B/C/2000 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea Registrului asociațiilor și fundațiilor, Registrului federațiilor și Registrului național al persoanelor juridice fără scop patrimonial, și care stabilește la art. 8 alin. 1 că modificările aduse actului constitutiv si/sau statutului produc efecte de la data înscrierii lor în registrul special, coroborate cu prevederile art. 6 care dispun cu privire la documentele necesare modificărilor unei asociații, deja înscrise în Registrul Asociaților si Fundațiilor.
Or, analizând modificările, care se încearcă a fi aduse asociației apelante prin prisma Ordonanței nr. 26/2000 în forma sa modificata, potrivit art. 83 alin.(l), teza finală, integrat capitolului dispozițiilor tranzitorii, actul care este producător de efecte juridice, care trebuie atașat la dosarul instanței este Hotărârea Adunării Generale a Asociației, iar nu procesul-verbal al ședinței în forma autentificată, ori în cauză o astfel de hotărâre lipsește sau nu există în forma ei cerută de legiuitor, fiind depusă o hotărâre, însă care este „întocmită" la data de 06.06.2013, conform atestării date de avocat.
În continuare apelanții reiau pe larg susținerile invocate în cererea de chemare în judecată, considerând că prima instanță a reținut în mod eronat calitatea procesuala a reclamantului, dar și că neîndeplinirea acestei condiții de exercitare a acțiunii împiedica analiza fondului litigiului, având în vedere că prin decizia civilă nr. 376 din 25.03.1014, pronunțată în dosarul nr._, tribunalul, a admis apelul schimbând în tot sentința civila nr. 830/13.11.2013 a Judecătoriei L.. în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale active si, pe cale de consecința a respins acțiunea civila.
Analiza este completată și de faptul că procesul verbal al adunării generale al asociației din data de 27.05.2013, nu conține, nu indică numărul total de membrii ai Asociației ..L. HUNTING", mai mult decât necesar stabilirii cvorumului unei adunării generale sau în vederea îndeplinirii procedurii de convocare, membrii cu drept de vot, care trebuie convocați, în mod legal, statutar, în concordanță și cu dispozițiile art.4 din Ordonanța nr. 26/2000
Astfel, Hotărârea Adunării Generale a Asociației „L. HUNTING" din data de 27.05.2013, prin care se decidea schimbarea structurii Consiliului Director, pentru a fi una legala, statutara, pe ordinea de zi a convocatorului, ar fi trebuit ca acest subiect ce urma a fi supus aprobării sa fie indicat expres în caz contrar singurul remediu procesual este constatarea nulității absolute a acestei hotărâri, cu consecința respingerii cererii petentei de înregistrare a mențiunilor, în Registrul Asociaților si fundațiilor.
Apelanții arată că și procedura convocării membrilor asociație, cetățeni străini cu domiciliul in străinătate la ședința Adunării generale, a fost realizată cu rea-credință, și în ceea ce privește cei doi membrii cu drept de vot, ai asociației care nu sunt prezenți în țară, respectiv L. L.-C. și L. T.-V., membri fondatori ai asociație, având în vedere că transmiterea „Convocatorului"" nu s-a făcut la domiciliul lor din Germania, localitatea Crailsheim. .. 23, domiciliul indicat în Actul constitutiv și Statului Asociației „L. HUNTING", aspect care, consideră apelanții, trebuie să conducă în mod automat la anularea hotărârii adunării generale luată în aceste condiții, cu încălcarea drepturilor deținute de membrii asociației.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimații B. G., T. G., B. S. și D. I., aceștia solicită respingerea apelului ca netemeinic și nefondat.
În motivare intimații arată că apelanții nu critică legalitatea sentinței atacate și nu arată eventualele articole încălcate prin soluția pronunțată și care ar trebui să fie articolele aplicabile în cauză, care ar fi dus la cu totul altă soluție.
Totodată intimații consideră că prima instanță în mod corect a respins cererea de chemare în judecată ca fiind tardiv introdusă considerând argumentele primei instanțe ca fiind temeinice și legale.
De asemenea intimații arată că în cererea de chemare in judecată nu era precedată de vreun petit de „repunere în termen”, acesta fiind formulat de abia în răspunsul la întâmpinare când au solicitat repunerea în termen în conformitate cu prevederile art. 186 din NCPC.
Or, repunerea în termen este o cerere distinctă care trebuie să conțină motive, dovezi, se timbrează separat potrivit art. 9 lit. c din OUG nr. 80/2013, și care potrivit art. 186 alin. 3 NCPC are o existență de sine stătătoare, care nu se regăsește cuprinsă în cererea de chemare in judecată, iar ulterior primului termen de judecată nu se mai putea formula vreo cerere de completare a petitului potrivit art. 204 NCPC.
Totodată intimații arată că, cererea de chemare în judecată este a treia deoarece s-au mai depus încă două înainte de aceasta, în dosarele nr._ și_, deci dreptul nu se exercită pentru prima oară, nu există un petit distinct de repunere în termen, de asemenea o împiedicare a exercitării dreptului nu poate fi existența unui alt proces care a avut același obiect și promovat de același reclamant.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale a intimaților B., T. și B., aceștia arată că au fost chemați în judecată chiar de către reclamanți, ori dacă pârâți nu au calitate procesuală se revine la nulitatea prev. de art. 194 NCPC, respectiv lipsa pârâtului, excepție prin care le-a fost respinsă reclamanților cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr._, față de aceste aspecte intimații consideră că au calitate procesuală fiind membrii ai consiliului director și membrii ai Asociației.
Analizând apelurile prin prisma dispozițiilor art. 476 – 479 Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că acestea nu sunt fondate.
Din analiza lucrărilor din dosar, tribunalul reține că instanța de fond în mod corect a soluționat cauza pe excepția tardivității cererii.
Văzând cererea de chemare în judecată formulată în prezenta cauză având ca obiect acțiune în anulare, tribunalul constată că prin această cerere se solicită constatarea nulității absolute a hotărârii Adunării Generale a Asociațiilor „L. HUNTING” din data de 27.05.2013 precum și a Hotărârii din data de 25.05.2013 și implicit a actelor subsecvente încheiate la date ulterioare, fără să existe o cerere cu privire la repunerea în termen.
Față de aceste aspecte, tribunalul apreciază că potrivit art. 186 NCPC reclamanții aveau obligația să solicite expres repunerea lor în termen, să dovedească că întârzierea se datorează unor motive temeinice justificate, precum și să efectueze timbrarea pentru acest capăt de cerere conform art. 9 din O.U.G. 80/2013.
Or, chiar dacă exista un capăt de cerere separat cu privire la repunerea în termen era necesar sa fie îndeplinite condițiile prev. de art. 186 rap. la art. 204 NCPC, în sensul că reclamantul avea obligația să dovedească că întârzierea se datorează unor motive temeinice justificate.
În ceea ce privește constatarea nulității absolute a hotărârilor atacate solicitate prin cererea de chemare în judecată, din lucrările dosarului, tribunalul reține că au mai existat încă două dosare respectiv_ și_ în care reclamanții au urmărit același scop respectiv anularea acestor hotărâri, fapt ce duce la ideea că reclamanții nu au fost împiedicați în exercitarea dreptului la acțiune.
Din starea de fapt, așa cum corect a reținut si prima instanță, rezultă că reclamanții au cunoscut conținutul hotărârilor atacate iar potrivit art. 23 alin. 2 din OG nr. 26/2000, prezenta cerere este formulată cu depășirea termenului de 15 zile.
Referitor la lipsa calității procesuale a intimaților B., T. și B., tribunalul văzând cererea de chemare în judecată, constată că aceștia au fost indicați ca și părți prin acțiunea introductivă de unde rezultă că potrivit art. 194 NCPC, cererea de chemare în judecată este conform legii, avându-se în vedere și faptul că aceștia sunt membrii ai Consiliului Director și membrii a asociației, reținând că aceștia au calitate procesuală în prezenta cauză.
Față de aceste considerente urmează să respingă apelurile formulate împotriva sentinței civile nr. 642 din data de 05.11.2014, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ .
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamanta Asociația L. HUNTING A. precum și apelul declarat de apelanții-reclamanți Asociația L. Hunting, L. V., L. L.-C. și L. T. V. în contradictoriu cu intimații-pârâți B. G., T. G., B. S. P., K. R.-M., K. M.-I., P. M.-A., B. M., T. A., P. S. N., C. M., A. G., G. T., M. F., D. I., T. D., L. L., L. A., Țica V., R. L., P. I., M. I., Iezdimir I., N. V., C. T., M. R., M. I., C. S., M. D. împotriva sentinței civile nr. 642 din data de 05.11.2014, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 03 martie 2015.
Președinte, Judecător,
O. Ș. S. L. L.
Grefier,
A. C.
Red. jud. OSS /tehnored: AC
36 ex./25.03.2015
34 .
Se comunică:
- apelanților-reclamanților:
- L. V., cu reședința în ., Județul A., L. L.-C., și L. T.-V., având reședința comună ., Județul A.
- Asociația „L. Hunting”, cu sediul în Păuliș Nr. 73, Județul A.
- intimaților-pârâți:
- B. G., T. G., B. S. P., D. I., N. V., având domiciliul procedural ales la Cabinete de avocat asociate M. R. C., B. C. F. și O. C., situat în A., .. 37, .,
- M. R. C., domiciliat în A., .
- P. S. N., domiciliat în Alioș Nr. 375, Județul A.
- K. R.-M. și K. M.-I., domiciliați în A., . nr.18, Județul A.,
- P. M.-A., domiciliat în A., ., Județul A., - B. M., domiciliat în A., Calea Timișorii Nr. 184, Județul A.,
- T. A., domiciliat în A., .-13, Județul A.,
- C. M., domiciliat în A., .. 79, Județul A.,
- A. G., domiciliat în A., ., Județul A.,
- G. T., domiciliat în A., ., Județul A.,
- M. F., domiciliat în A., ., Județul A.,
- T. D., domiciliat în A., .. 9A, Județul A.,
- L. L., domiciliat în A., ., Județul A.,
- L. A., domicilait în Nădab, Calea A. Nr. 5, Județul A.,
- Țica V., domiciliat în Oradea, ., ., Județul Bihor,
- R. L., domiciliat în Comuna Chisindia, ., Județul A.,
- P. I., domiciliat în ., Județul A.,
- M. I., domiciliat în ., Județul A.,
- Iezdimir I., domiciliat în Chișineu-Criș, .. 9, Județul A., - C. T., domiciliat în ., Județul A.,
- M. I., domiciliat în ., Județul A.,
- C. S., domiciliat în A., ., Județul A.,
- M. D., domiciliat Nădab, .. 20, Județul A.
Instanța de fond: Judecătoria L., judecător I. D.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 268/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 276/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
