Contestaţie la executare. Decizia nr. 272/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 272/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 272/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADoperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 272
Ședința publică din data de 03 martie 2015
Președinte L. L.
Judecător O. S. S.
GrefierAnca B.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanții-intimați C. I. și C. A., în contradictoriu cu intimata-contestatoare V. România Sa și intimata-terț poprit B. Națională a României, împotriva sentinței civile nr. 778/14.11.2014, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este cu suma de 611,68 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, văzând că nu s-au formulat alte cereri și că nu mai există probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la această instanță la data de 08.01.2015, constată că, prin sentința civilă nr. 778/14.11.2014 Judecătoria L. a constată că executarea silită întreprinsă în Dosarul execuțional Nr. 65/2013 de către S.C.P.E.J. R., s-a desfășurat printr-un executor judecătoresc necompetent.
S-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea ..A., în contradictoriu cu intimații C. I. și B. Națională a României, s-a anulat executarea silită desfășurată în Dosarul execuțional Nr. 65/2013 de către S.C.P.E.J. R..
S-a autorizat întoarcerea executării și dispune restabilirea situației anterioare pornirii executării în sensul restituirii către contestatoare a sumei de 16.406,12 lei (contravaloarea a 4.253,90 CHF la care s-a adaugat 1.172,05 lei) poprită de intimata B. Națională a României și virată în data de 22 iulie 2013 în contul S.C.P.E.J. R.. Au rămas în sarcina creditorilor intimați C. I. și C. A. plata cheltuielilor de executare pentru actele de executare făcute de S.C.P.E.J. R. și a obligat intimații C. I. și C. A. la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.223,35 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că s-a administrat mijlocul de probă ce a constat în înscrisuri din a căror analiză s-a reținut, s-a conturat tabloul general al litigiului, că disputa privește în principal rezolvarea problemei legalității competenței executorului judecătoresc sesizat de a administra procedura execuțională, în subsidiar, de a examina dacă actele de executare întrunesc condițiile legale de întocmire și comunicare, iar cheltuielile de executare sunt temeinic stabilite.
S-a reținut că Titlul executoriu încuviințat a fi pus în executare de Judecătoria L. prin încheierea nr. 285/8 iulie 2013 pronunțată în Dosar nr._ constă în Sentința civilă nr. 950/21 martie 2013 prin care Judecătoria Caransebeș în Dosar nr._:
- s-a admis excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune;
- s-a admis în parte acțiunea formulată de intimații C. I. și C. A. în contradictoriu cu contestatoarea, cu sediul indicat în București, Sector 2, Șoseaua P. Nr. 42;
- s-a constatat caracterul abuziv al clauzei cuprinsă la pct. 5 lit. a) din Condițiile speciale ale Convenției de credit nr._/04.04.2007 încheiată de contestatoare și intimați, precum și al clauzei cuprinse la pct. 5 lit. a) din Condițiile speciale ale Convenției de credit nr._/28.05.2008, încheiată între contestatoare și intimați
- s-a dispus refacerea graficului de rambursare a creditului prin eliminarea comisionului de risc și emiterea unui nou grafic de rambursare;
- a obligat contestatoarea la restituirea comisionului de risc aferent convențiilor nr._/04.04.2007 și nr._/28.05.2008 începând cu data de 10.01.2010 și până în prezent.
- s-a dispus modificarea convențiilor de credit, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive.
Prima instanță a reținut că intimații au depus la SCPEJ R., prin avocat P. D., fără alegere de domiciliu procedural, o cerere de executare silită, fila 69 dosar inițial, formulată împotriva debitoarei contestatoare, cu sediul menționat în București, Sector 2, Șoseaua P. Nr. 42, prin care a solicitat punerea în executare a Titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 950/21 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosar nr._ în vederea restituirii comisionului de risc aferent convențiilor nr._/04.04.2007 și nr._/28.05.2008 începând cu 10.01.2010 și pentru refacerea graficului de rambursare a creditului prin eliminarea comisionului de risc cu emiterea unui nou grafic de rambursare. Intimații creditori au solicitat ca executarea să se realizeze în formele urmăririi mobiliare, poprire și urmărire imobiliară.
Ca urmare a depunerii cererii de executare silită în data de 3 iulie 2013, prin Încheierea din data de 4 iulie 2013, fila 64 dosar inițial, SCPEJ R. a considerat că nu există nici un impediment la executare și a procedat la admiterea cererii formulate de intimații creditori, a dispus deschiderea Dosarului de executare silită nr. 65/2013 împotriva debitoarei contestatoare, cu sediul în București, Sector 2, Șoseaua P. Nr. 42.
Judecătoria a mai reținut că SCPEJ R., după primirea Încheierii nr. 285/8 iulie 2013 pronunțată în Dosar nr._, în data de 9 iulie 2013 a procedat la:
- stabilirea cheltuielilor de executare în sumă totală de 1.172.05 lei;
- întocmirea și comunicarea către intimata BNR a adresei de înființare a popririi în contra debitoarei contestatoare, cu sediul în București, Sector 2, Șoseaua P. Nr. 42, cu privire la sumele de 4.253.90 CHF și 1.172,05 lei;
- întocmirea și comunicarea Somației către debitoarea contestatoare, cu sediul în București, Sector 2, Șoseaua P. Nr. 42, prin care era somată ca în termen de o zi să achite sumele de 4.253.90 CHF și 1.172,05 lei, iar în termen de 10 zile să refacă graficul de rambursare a creditului prin eliminarea comisionului de risc (respectiv de administrare) și să emită un nou grafic de rambursare.
S-a reținut că intimata BNR a comunicat SCPEJ R. faptul că în data de 22 iulie 2013 a virat suma de 16.406,12 lei (contravaloarea a 4.253.90 CHF și 1.172,05 lei) din contul debitoarei contestatoare în contul SCPEJ R. în favoarea intimaților creditori, domiciliați în Caransebeș, ., ., .-S..
Din informarea prezentată de intimata BNR, filele 64, 66, 69 dosar, Judecătoria a reținut că sucursalele BNR de pe raza Curții de apel T. – sucursala din Timișoara și sucursala din A. (nu există o sucursală în C.-S.) – nu administrează conturi ale debitoarei contestatoare și care să fie poprite. În baza celor reținute, în temeiul art. 719 alin. 1 coroborat cu art. 722 C. pr. civ., Judecătoria a admis contestația, cu drept la plata cheltuielilor de judecată și s-a constata că Judecătoria este preocupată să examineze cu prioritate problema competenței executorului judecătoresc sesizat, care activează în circumscripția unei anumite curți de apel, de a proceda la instrumentarea dosarului execuțional într-o cauză care privește executarea silită a unei persoane juridice având sediul în circumscripția altei curți de apel. Dacă ar fi constatat competența executorului, Judecătoria ar fi purces la analiza temeiniciei și legalității întocmirii și comunicării actelor de executare realizate de executor.
Prima instanță a mai constata că executorul a obiectivat realizarea unei proceduri concrete de executarea silită mobiliară în forma popririi contului contestatoarei, cu sediul în București, cont administrat de terțul poprit, intimata BNR, cu sediul în București, pe de altă parte a somat pe aceeași contestatoare asupra obligația sale de a face, eliminarea clauzei abuzive din convenție, fără a obiectiva continuarea vreunei proceduri de executare în acest sens. Potrivit art. art. 651 din codul de procedură civilă în vigoare din 15 februarie 2013 se normează competența executorului judecătoresc în raport cu forma de executare ce va fi urmată, dacă prin lege nu s-a dispus altfel, pentru ca art. 651 alin. (4) să dispună imperativ că nerespectarea dispozițiilor acestui articol atrage nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate.
Conform art. 651 alin. 1, dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută [...] în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. În cazul popririi, art. 781 alin. 1 C. pr. civ. stabilește o normă de competență teritorială alternativă a executorului judecătoresc, prin adăugarea drept criteriu de stabilire a competenței și a sediului terțului poprit. Dispozițiile art. 651 și art. 781 C. pr. civ., referindu-se la debitorul executat, privesc sediul persoanei juridice debitoare, iar nu și eventualele sale sedii secundare. Cu privire la sediile secundare, art. 781 alin. 2 privește sediile secundare ale terțului poprit, nu ale debitorului.
În lege se distinge între sediul principal și cel secundar al persoanei juridice doar atunci când se referă expres la sediul secundar, motiv pentru care sediul principal este desemnat în actele normative prin termenul de „sediu”. Sediul persoanei juridice (cel principal) este cel înscris în actul de constituire sau statutul persoanei, conform art. 227 alin. 1 C. civ. 2009 și care figurează ca atare în registrul comerțului. Art. 227 alin. 2 C. civ. recunoaște dreptul persoanei juridice de a avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanțele sale teritoriale și punctele de lucru, fiind aplicabile în mod corespunzător dispozițiile art. 97 din același cod privitoare la domiciliul ales (posibilitatea părților unui act juridic de a alege un domiciliu în vederea exercitării drepturilor sau a executării obligațiilor născute din acel act, alegere ce trebuie făcută în scris). Art. 107 alin. 1 C. pr. civ. a stabilit cu valoare de regulă criteriul domiciliului/sediului pârâtului în determinarea competenței teritoriale a instanței de judecată. În privința persoanei juridice de drept privat care are dezmembrăminte, art. 109 din același cod cuprinde o normă alternativă în favoarea instanței locului „unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta”.Așadar, în procedura contencioasă de fond material, de drept comun, reclamantul are o opțiune între instanța de la sediul principal și cea de la sediul secundar al respectivului dezmembrământ (în cazul de față, acțiunea creditorului formulată împotriva debitoarei având ca obiect desființarea unor clauze contractuale abuzive), regulă care nu se mai aplică în faza executării silite care consacră norme speciale de competență. Or, atunci când într-un domeniu legiuitorul a creat norme speciale ce derogă de la cele cu caracter general, cele dintâi se aplică cu înlăturarea celor generale, conform principiului specialia generalibus derogant (normele speciale derogă de la cele generale).
B. Națională a României, ca terț poprit, nu este o instituție de credit, în sensul uzual bancar, astfel cum rezultă din art. 1 și 2 ale Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României (BNR). Astfel, conform art. 1, B. Națională a României este banca centrală a României, are personalitate juridică, este o instituție publică independentă, cu sediul central în municipiul București având sucursale și agenții atât în București, cât și în alte localități din țară. Obiectivul fundamental al BNR este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor (art. 2 alin. 1), iar principalele sale atribuții constau în: „a) elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb; b) autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare; c) emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României; d) stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia; e) administrarea rezervelor internaționale ale României (art. 2 alin. 2). Singurele operațiuni de creditare realizate de BNR sunt cele prevăzute de art. 19 alin. 1 din aceeași lege, conform cărora „În cadrul politicii sale monetare și de curs de schimb”, BNR poate acorda credite pe termene de maximum 90 de zile doar instituțiilor de credit, iar nu celorlalte categorii de persoane (fizice și juridice). Însă, o astfel de activitate excepțională nu întrunește condițiile prevăzute de OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului și societăților financiare holding pentru a califica B. Națională a României ca instituție de credit (forma în vigoare din 2013, de la data introducerii contestației la executare), care se aplica, potrivit art. 1 alin. 2, instituțiilor de credit (determinate în art. 3 în felul următor: bănci, organizații cooperatiste de credit, bănci de economisire și creditare în domeniul locativ, bănci de credit ipotecar), dar nu și băncilor centrale din statele membre, conform Directivei 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de către instituțiile de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177 din 30 iunie 2006, cu modificările și completările ulterioare. Or, așa cum am arătat deja BNR este banca centrală a României. Rolul acesteia este determinat în art. 4 al OUG nr. 99/2006, acela de autoritate competentă cu privire la reglementarea, autorizarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, sens în care colectează și procesează orice date și informații relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal. În art. 7 pct. 10 al aceleași ordonanțe de urgență, instituția de credit este definită ca „o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public și în acordarea de credite în cont propriu”. Or, aceste activități, ce caracterizează scopul instituțiilor de credit, nu fac parte din obiectivele și atribuțiile băncii centrale a țării. Toate aceste argumente de text conduc la concluzia că BNR nu este instituție de credit, nefiind incidentă excepția prevăzută de art. 781 alin. 2 fraza I teza finală C. pr. civ., așa încât și din perspectiva terțului poprit competența teritorială de realizare a executării silite aparține unui executor judecătoresc care își are sediul în circumscripția Curții de Apel București.
În cazul dedus judecății, intimații creditori, iar nu contestatoarea debitoare, au domiciliul în Caransebeș, Județul C. S., situat așadar în circumscripția Curții de Apel Timișoara. Contestatoarea debitoare are sediul în București, deci în circumscripția Curții de Apel București, în aceeași situație fiind și terțul poprit, iar executorul judecătoresc atunci când a acționat execuțional s-a adresat în contradictoriu cu contestatoarea, prin reprezentanții săi legali de la sediul central din București, nu cu sucursalele acesteia, iar poprirea a vizat contul administrat de terțul poprit din București. D. urmare, o acțiune determinată atrage o competență determinată expres prevăzută de lege. În consecință, se impune cu suficiență constatarea că SCPEJ R. a emis acte de executare silită în Dosarul execuțional Nr. 65/2013 cu încălcarea normelor imperative de competență teritorială prevăzute de art. 651 alin. 1, lit. b), art. 781 alin. 1, alin. 2 C. pr. civ., fapt care atrage nulitatea necondiționată a tuturor actelor de procedură efectuate, conform art. 651 alin. 4 coroborat cu art. 781 alin. 3 C. pr. civ.
Ca urmare a aplicării sancțiunii nulității executării silite desfășurate în dosarul execuțional nr. 65/2013 de către S.C.P.E.J. R., în temeiul art. 722 C. pr. civ. Judecătoria a autorizat întoarcerea executării și a dispus restabilirea situației anterioare pornirii executării în sensul restituirii către contestatoare a sumei de 16.406,12 lei (contravaloarea a 4.253,90 CHF la care se adaugă 1.172,05 lei) poprită de intimata B. Națională a României și virată în data de 22 iulie 2013 în contul S.C.P.E.J. R.. A rămas în sarcina creditorilor intimați C. I. și C. A. plata cheltuielilor de executare pentru actele de executare făcute de S.C.P.E.J. R., urmând a se defini în viitor forma în care intimații creditori acționează și pe care executor l-a învestis a proceda la executare silită, iar în temeiul art. 453 alin. 1 C. pr. Civ.. s-a constatat culpa procesuală a intimaților creditori, iar prima instanță i-a a obligat la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.223,35 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Înpotriva acestei hotărâri, au declarat apel intimații C. I. și C. A., solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat, anularea sentinței apelate și respingerea contestarea la executare formulată de către V. România Sa.
În motivarea cererii de apel, apelanții arată că, prin cererea depusă de intimați la SCPEJ R., s-a solicitat executarea dispozitivului sentinței civile nr. 950/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, având ca obiect plata sumei de 4253,90 CHF – comision de risc redenumit comision de administrare încasat abuziv prin toate formele de executare silită. Restituirea comisionului de risc/administrare și plata cheltuielilor de judecată s-a realizat prin poprirea contului pe care debitoarea îl are deschis la B. Națională a României nu modifică situația anterior analizată din perspectiva competenței executorului judecătoresc din circumscripția Curții de Apel unde se află domiciliul debitorului.
Apelanții mai arată că, B. Națională a României a dat curs adreselor de înființare a popririi, aceste situații au fost la rândul lor analizate sub toate aspectele de către funcționarii BNR – Direcția Juridică.
Cu privire la onorarul de executare, apelanții arată că aceasta a fost stabilit prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, un onorariu maximal de 5.200 lei.
Se mai arată că, contestatoarea dacă ar fi dorit să evite plata cheltuielilor de executare silită, avea posibilitatea să se conformeze cu titlurile executorii și să-și achite datoria față de clienții săi cu mult înainte de a demara procedurile de executare silită.
Prin motivarea depusă la dosarul cauzei, intimata B. Națională a României a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică sentința civilă atacată, iar pe cale de consecință, menținerea măsurilor dispuse în dispozitivul hotărârii atacate.
Intimata arată că, reclamanții au o opțiune între instanța de la sediul principal și cea de la sediul secundar numai în ce privește acțiunea de drept comun, iar în speță, acțiunea creditorilor formulată împotriva debitoarei V. având ca obiect desființarea unor clauze contractuale abuzive.
Cu privire la susținerea apelanților referitor la faptul că terțul poprit BNR are sucursala cu sediul în Timișoara, intimata arată că, sucursalele BNR nu au personalitate juridică și mai mult, nici o sucursală nu are în atribuții, înființarea/desființarea popririi asupra conturilor instituțiilor de credit.
Intimata mai arată că, nu poate avea calitate de parte în contestația la executare, atâta vreme cât aceasta nu vizează neîndeplinirea obligațiilor de îi revin pentru efectuarea popririi.
De asemenea, intimata V. România Sa, prin întâmpinarea depusă, solicită respingerea apelului ca tardiv introdus și ca neîntemeiat și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În cuprinsul întâmpinării, intimata arată că, pentru a justifica competența executorului judecătoresc, creditorii au susținut că au pornit executarea silită imobiliară, însă nu au făcut dovada deținerii de bunuri imobile de către banca pe raza Curții de Apel Timișoara.
Intimata mai arată că, sucursalele băncii nu au personalitate juridică, astfel încât nu pot atrage răspunderea juridică a acestuia prin încheierea de acte juridice, în afara mandatului expres acordat de către banca acestor dezmembrăminte.
Analizând apelul prin prisma dispozițiilor art. 476 – 479 Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul apreciază că nu este fondat.
Verificând hotărârea atacată, tribunalul reține că prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
În mod întemeiat, prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 651 Cod Procedură Civilă. Conform art. 651 alin. 1, dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută [...] în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. În cazul popririi, art. 781 alin. 1 C. pr. civ. stabilește o normă de competență teritorială alternativă a executorului judecătoresc, prin adăugarea drept criteriu de stabilire a competenței și a sediului terțului poprit. Dispozițiile art. 651 și art. 781 C. pr. civ., referindu-se la debitorul executat, privesc sediul persoanei juridice debitoare, iar nu și eventualele sale sedii secundare. Cu privire la sediile secundare, art. 781 alin. 2 privește sediile secundare ale terțului poprit, nu ale debitorului.
În materia competenței executorului judecătoresc, dispozițiile art. 651 și art. 781 Cod Procedură Civilă restrând norma de competență teritorială la sediul principal al debitorului cu excluderea sediilor secundare.
În acest sens, tribunalul reține că în situația în care într-o materie există norme speciale derogatoare, se aplică normele speciale.
În mod întemeiat, prima instanță a reținut că B. Națională a României ca terț poprit, nu este o instituție de credit, în sensul uzual bancar, astfel cum rezultă din art. 1 și 2 ale Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României (BNR). Astfel, reținem că BNR nu este o instituție de credit, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 781 Cod Procedură Civilă.
De asemenea, prima instanță a reținut în mod corect faptul că intimații creditori au domiciliul în Caransebeș, Județul C. S., situat așadar în circumscripția Curții de Apel Timișoara, iar actele emise de executorul judecătoresc SCPEJ R., care a avut în vedere contestația. Contestatoarea V. România Sa are sediul în București, deci în circumscripția Curții de Apel București, în aceași situație fiind și terțul poprit, iar executorul judecătoresc atunci când a acționat execuțional s-a adresat în contradictoriu cu contestatoare prin reprezentanții săi legali la sediul central din București, nu cu sucursalele acestuia.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 480 Noul Cod de Procedură Civilă va respinge apelul.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții-intimați C. I. și C. A., în contradictoriu cu intimata-contestatoare V. România Sa și intimata-terț poprit B. Națională a României, împotriva sentinței civile nr. 778/14.11.2014, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 03 martie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. L. O. S. S. A. B.
Red.L.L.
Tred.AB.
6 ex/ 02.04.2015
4 .
Se comunică cu:
Apelanți - C. I. - Caransebeș, ., ., . S.
- C. A. - Caransebeș, ., ., . S.
Intimați - V. R. SA - sector 2, București, ., .
- B. Națională A României - sector 3, București, .
Prima instanță: Judecătoria L. - judecător I. D.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 3820/2015. Tribunalul ARAD | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 140/2015. Tribunalul... → |
|---|
