Cereri. Decizia nr. 342/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 342/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 342/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 342
Ședința publică din data de 17 martie 2015
Președinte L. L.
Judecător O. S. S.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelurile declarate de apelanții-pârâți I. M., Palinciac P. și J. O. în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. A. repr. prin primar împotriva sentinței civile nr. 4201 din data de 20.09.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal se prezintă apelanții Palinciac P. și J. O., lipsă fiind apelanta I. M. și reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul declarat de apelanta I. M. este timbrat cu suma de 102,5 lei, iar apelul declarat de apelanții Palinciac P. și J. O. cu suma de 20, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, instanța, potrivit art. 25 lit. c din OUG 80/2013, pune în discuția apelanților Palinciac P. și J. O. să timbreze apelul cu suma de 20 lei, lăsând cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, apelanții Palinciac P. și J. O. depun chitanța reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și un set de acte.
Apelantul Palinciac P. arată că, soția sa a fost bolnavă, motiv pentru care nu a putut achita taxa judiciară de timbru la prima instanță.
Cu privire la apelul declarat, apelanții Palinciac P. și J. O., solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor înregistrate pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2014, constată că prin sentința civilă nr. 4201/29.09.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul M. A., prin Primar în contradictoriu cu pârâții I. M., P. P. și J. O..
A fost admisă excepția netimbrării cererii reconvenționale formulate de pârâții-reclamanți reconvenționali P. P. și J. O., dispunându-se anularea cererii reconvenționale formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali P. P. și J. O. în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional M. A., prin Primar.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional I. M., în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional M. A., prin Primar.
S-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr.156/20.11.2003 încheiat între reclamantul principal M. A., în calitate de locator, și pârâta I. M., în calitate de chiriaș, și evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul situat în A., ., jud. A..
A obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că pârâții reclamanți reconvenționali nu și-au îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 285 lei, aferentă cererii reconvenționale, or în conformitate cu art.33 al.1 din O.U.G.nr.80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, sancțiunea pentru nedepunerea taxei judiciare de timbru în termenul acordat în acest sens este anularea cererii de chemare în judecată, motiv pentru care prima instanță a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale, formulate de pârâții-reclamanți reconvenționali P. P. și J. O., dispunând anularea cererii.
În ceea ce privește cererea principală prima instanță a reținut că în baza O.U.G.nr.40/1999, între reclamant, în calitate de proprietar, și pârâta I. M., în calitate de chiriașă, s-a încheiat contractul de închiriere nr.156/20.11.2003 având ca obiect imobilul situat în A., ., acesta fiind prelungit în mod succesiv, până la 08.04.2009 și, respectiv 19.05.2014.
Prin contractul menționat s-a prevăzut la art.12 lit.b că rezilierea contractului înainte de termenul stabilit se face la cererea proprietarului atunci când chiriașul a transmis dreptul de locuire.
Prima instanță reținând că din data de 04.06.2013 pârâta – reclamantă reconvențional I. M. nu mai locuiește în imobilul în litigiu, având în vedere că aceasta este internată pe o perioadă determinată la Centrul de Îngrijire pentru Persoane Vârstnice A., așa cum reiese din adresa nr.243/20.02.2014, iar până la data pronunțării prezentei hotărâri nu s-a făcut dovada că aceasta ar fi fost externată.
Prima instanță a considerat că deși pârâta-reclamantă invocă faptul că a fost nevoită să părăsească imobilul din A., ., pentru a se interna în Centrul de Îngrijire pentru Persoane Vârstnice A., aceasta nu a administrat probe care să ateste starea de necesitate în care s-ar fi aflat.
S-a mai reținut că în luna ianuarie 2014 imobilul în discuție a fost ocupat de pârâții-reclamanți reconvenționali P. P. și J. O., cu acordul pârâtei-reclamantă reconvențional I. M., aspect care reiese atât din conținutul întâmpinărilor și cererilor reconvenționale la a căror redactare au beneficiat de asistență juridică de specialitate, prin intermediul avocatului ales, cât și din nota de constatare din 19.02.2014 coroborat cu fișele de audiență nr.6/14.01.2014, nr.57/27.02.2014 și cu declarația dată de P. P., înregistrată sub nr._/03.03.2014 și necontestată de către acesta.
Totodată prima instanță a constatat că ocuparea imobilului de către pârâții – reclamanți reconvenționali P. P. și J. O. s-a făcut fără acordul reclamantului, care prin răspunsurile din 26.02.2014 și, respectiv 17.03.2014, le-a adus la cunoștință faptul că nu îndeplinesc cerințele legale pentru a putea solicita o locuință din fondul locativ de stat, ca urmare a ocupării abuzive a imobilului în litigiu, și i-a somat ca în termen de 30 de zile să părăsească imobilul.
Pârâta I. M. a recunoscut, prin întâmpinarea formulată, că a încălcat prevederile contractuale, invocând însă, în apărare, că această conduită a fost determinată de afecțiunile psihice de care suferă, fără însă a depune la dosar dovezi care să probeze lipsa de discernământ a acesteia, prin raportare și la prevederile art.37, 38 al.1, art.43, art.164 și următoarele Cod civil, motiv pentru care prima instanță a reținut că această apărare nu poate fi primită.
Totodată prima instanță a considerat că, față de prevederile art.102 din Legea nr.71/2011, contractului de închiriere încheiat la data de 20.11.2003, îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.114/1996 și Codul civil de la 1864.
Prima instanță având în vedere disp. art.969 cod civil de la 1864, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, și potrivit art.1020 – 1021 Cod civil de la 1864, condiția rezolutorie este subînțeleasă în contractele sinalagmatice, în cazul în care una din părți nu își îndeplinește obligațiile asumate, precum și în conformitate cu art.49 din Legea nr.114/1996 „beneficiarii locuințelor sociale nu au dreptul să subînchirieze, să transmită dreptul de locuire sau să schimbe destinația spațiului închiriat, sub sancțiunea rezilierii contractului de închiriere și a suportării eventualelor daune aduse locuinței și clădirii, după caz”, prima instanță a apreciat că se impune rezilierea contractului de închiriere nr.156/20.11.2003 încheiat între reclamantul principal M. A., în calitate de locator, și pârâta I. M., în calitate de chiriaș.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional I. M., prima instanță a reținut că prin O.U.G.nr.43/2014 s-a prevăzut prelungirea contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2009, pe o perioadă de 5 ani, pentru care a operat tacita relocațiune, ceea ce nu este cazul în speță, ca urmare a conduitei reclamantului principal, constând în acțiunea prin care a cerut rezilierea contractului de închiriere pentru neexecutare culpabilă a obligațiilor asumate de către pârâta-reclamantă reconvențional.
Ca efect al admiterii cererii principale în sensul rezilierii contractului de închiriere, prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional I. M., și față de faptul că aceasta nu mai deține spațiul cu titlu valabil, prima instanță a dispus evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul situat în A., ., jud. A..
Făcând aplicarea disp. art.453 al.1 raportat la art.451 Cod procedură civilă, prima instanță a dispus obligarea pârâților, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta I. M. solicitând admiterea apelului și în rejudecare schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii principale si admiterea acțiunii reconvenționale ori în subsidiar anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare apelanta consideră că prima instanță în mod greșit a reținut faptul că a aceasta a recunoscut încălcarea prevederilor contractuale, respectiv faptul că a părăsit locuința de mai mult de 30 de zile, având în vedere faptul că a fost necesara internarea sa la Centrul de Îngrijire pentru Persoane Vârstnice A..
În urma internării sale imobilul a fost ocupat de către oameni ai străzii care au vandalizat si distrus imobilul, fapt care l-a aflat de la cei doi pârâți care au vizitat-o la Centru, care i-au comunicat si faptul că au acordul reclamantului urmând ca acesta să la fie închiriat acestora in cazul în care reclamanta ar rămâne definitiv in Centrul.
Totodată apelanta arată că prima instanță a reținut în mod greșit că ea ar fi subînchiriat sau transmis dreptul de locuire a celor doi pârâți și că sunt îndeplinite prevederile art., 1020-1021 și art. 1439 alin. 2 Cod civil, dispunând rezilierea contractului de închiriere, motiv pentru care solicită admiterea apelului si anularea hotărârii atacate.
Împotriva aceleași sentințe au formulat apel și pârâții reclamanții-reconvenționali Palinceac P. și J. O., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivare aceștia arată că prima instanță a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale deși au solicitat acordarea unui termen în vederea achitării taxei judiciare de timbru întrucât cererile de ajutor public judiciar le-au fost respinse nefiindu-le comunicate motiv pentru care au fost în imposibilitate de a depune cereri de reexaminare
În drept apelanții invocă disp. art. 466 Cod pr. civilă.
Intimatul-reclamant M. A. prin primar a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat de către apelanta I. M. considerând că prima instanță a stabilit în mod temeinic că aceasta este internată la Centru de Îngrijire nefiind externată nici până în prezent.
De asemenea intimatul arată că, așa cum reiese din Nota de Constatare încheiată la data de 19.02.2014 de către reprezentantul Primăriei Municipiului A., notă semnată și de pârâții P. P. si J. O., aceștia au avut acordul pârâtei I. M. de a ocupa imobilul aceasta fiind cea care le-a predat cheile, fapt recunoscut și prin solicitarea pârâtului P. P. înregistrată la Primăria A. sub nr._/03.03.2014, solicitare din care reiese și faptul că acesta nu este interesat să restituie locuința titularei contractului după externare considerându-se îndreptățit la repartizarea acesteia.
Intimatul consideră cererea reconvențională de prelungire a contractului de închiriere formulată de reclamanta I. M. ca fiind nefondată, având în vedere încălcarea disp. art. 12 din contract coroborat cu disp. art. 49 din Legea 114/1996.
În ceea ce privește apelul pârâților P. P. și J. O., intimatul solicită a se avea în vedere disp. art. 1823 Cod civil nou coroborate cu disp. art. 1424 Cod civil vechi, potrivit cărora era absolut obligatorie obținerea acordului locatorului respectiv M. A. pentru efectuarea lucrărilor în caz contrar acesta neputând fi obligat la despăgubiri.
Analizând apelurile prin prisma dispozițiilor art. 476 – 479 Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că acesta nu sunt fondate.
Referitor la apelul formulat de pârâții reclamanții-reconvenționali P. P. și J. O., apelanți care prin apelul lor au invocat faptul că respingerea ajutorului public judiciar nu le-a fost comunicat lor și din aceasta cauză nu au achitat taxa judiciară de timbru.
Tribunalul având în vedere încheierea pronunțată la data de 08.07.2014 de către Judecătoria A. reține că aceasta, contrar celor susținute de apelanți, a fost comunicată părților în data de 14.07.2014, de unde rezultă că aceștia la data de 29.09.2014, atunci când s-a pronunțat instanța de fond, au avut cunoștință de obligația lor de timbrare, cu atât mai mult cu cât apelanții au fost reprezentanți de avocat așa cum rezultă din încheierea din data de 22.09.2014.
În concluzie, cu privire la apelul formulat de apelanții P. P. și J. O., tribunalul văzând că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat potrivit art. 33 alin 1 din OUG 80/2013, constată că instanța de fond în mod corect a soluționat cauza pe excepția netimbrării cererii reconvenționale, motiv pentru care apelul va fi respins.
În ceea ce privește apelul formulat de pârâta I. M., tribunalul văzând lucrările dosarului reține că aceasta și în momentul de față este internată la Centrul de Îngrijire pentru Persoane Vârstnice A., iar pârâtul P. P. a ocupat imobilul cu acordul pârâtei I. M. care ia transmis cheile.
Având în vedere că pârâta I. M. a transmis folosința imobilului fără acordul proprietarului, tribunalul apreciază că aceasta a încălcat disp. art. 12 din contract precum și disp. art. 49 din Legea 114/1996.
Pentru aceste considerente urmează că respingă apelurile declarate de apelanții-pârâți I. M., Palinciac P. și J. O. în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. A. repr. prin primar împotriva sentinței civile nr. 4201 din data de 20.09.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de apelanții-pârâți I. M., Palinciac P. și J. O. în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. A. repr. prin primar împotriva sentinței civile nr. 4201 din data de 20.09.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 17 martie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. L. O. S. S. A. B.
Red.O.S.S.
Tred.AB/A.C.
6 ex/02.04.2015
4 .
Se comunică cu:
Apelanții - I. M., A., .
P. P., A., .
J. O., A., .
Intimatul - M. A. repr. prin Primar, A., .
Prima instanță: Judecătoria A. - judecător S. S.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Pretenţii. Decizia nr. 347/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
