Revendicare mobiliară. Decizia nr. 392/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 392/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 392/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I-a CIVILĂ
DOSAR nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 392
Ședința publică din 1 aprilie 2015
Președinte S. N.
Judecător H. O.
Grefier D. P.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării apelul formulat de apelanta pârâtă P. A. în contradictoriu cu intimata reclamantă I. SA Mogoșoaia împotriva sentinței civile nr. 3699 din 10.09.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect revendicare mobiliară.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2015, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta, fiind amânată pronunțarea pentru acest termen.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul Tribunalului A. la data de 20.11.2014, constată că prin sentința civilă nr. 3699 din data de 10.09.2014, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria A. a admis acțiunea reclamantei I. SA împotriva pârâtului P. A. și, în consecință:
A obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei ascensoarele ce formează obiectul contractului 624-08-09 și a actelor adiționale nr. 1/2010 și 2/2010, încheiate între reclamantă și ICIM A. SA, în sensul că a obligat pârâtul să permită demontarea și preluarea componentelor mobile ale acestor ascensoare.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2225 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt că prin contractul nr. 624-09-08 și actele adiționale nr.1 și 2/2010, încheiat de reclamantă cu terțul ., aceasta din urmă s-a angajat să achiziționeze și să plătească 4 ascensoare care au fost montate și puse în funcțiune la pârâtul beneficiar, P. cu Regim de Maximă Siguranță A.. Reclamanta și-a executat întocmai obligațiile contractuale însă . nu și-a îndeplinit la rându-i obligațiile, omițând a achita un debit de_,74 lei, reprezentând componente ascensor.
Prima instanță a constatat că în contractul dintre reclamantă și terțul . este stipulată o clauză care amână transferul dreptului de proprietate de la reclamantă la beneficiar, asupra componentelor celor 4 ascensoare, până la achitarea integrală a prețului.
Cum, în speță, prețul ascensoarelor nu a fost integral plătit, prima instanță a apreciat că, în conformitate cu clauza contractuală anterior menționată, reclamanta și-a păstrat dreptul de proprietate, în timp ce pârâtul nu a dovedit (de altfel nici nu a invocat) că este titularul vreunui drept real care să-i confere folosința ascensoarelor.
Ca urmare, în temeiul art. 563 Cod civil, care permite proprietarului unui bun dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei ascensoarele ce formează obiectul contractului 624-08-09 și a actelor adiționale nr. 1/2010 și 2/2010, încheiate între reclamantă și ICIM A. SA, în sensul că obligă pârâtul să permită demontarea și preluarea componentelor mobile ale acestor ascensoare.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă instanța a obligat pârâtul, căzut în pretenții, să plătească reclamantei cheltuielile judiciare efectuate de aceasta, respectiv suma de 2225 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Prin încheierea din 28 ianuarie 2015, Tribunalul A. – secția II civilă a admis excepția de necompetență funcțională a acestei secții fiind declinată competența de soluționare a apelului împotriva sentinței civile nr. 3699 din data de 10.09.2014 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria A. în favoarea Tribunalului A. – Secția I Civilă.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr.3699 /10 09 2014 pârâta P. A. solicită admiterea lipsei calității procesuale, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, admiterea apelului, reținerea pentru judecată conform prevederilor art. 476 și următoarele din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă și pe cale de consecință respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului apelanta solicită admiterea excepției calității procesuale, deoarece P. A. nu a avut niciun raport comercial cu reclamanta intimată, raporturile comerciale fiind derulate cu . calitate de executant al imobilului înscris în cartea funciară nr._.
Apelanta arată că are în utilizare în imobilele pe care le deține la adresa din A. ..nr. un număr de patru lifturi, respectiv un ascensor de 6 persoane, cu trei stații, o platforma de 1000 kg., un ascensor de 6 persoane cu șapte stații respectiv un ascensor materiale si însoțitor pentru atelierul de producție.
Aceste bunuri au fost achiziționate prin factura nr. VFY_ din 19.12.2006 valoare 142.672,67 lei achitat cu OP nr. 1796 din 21.12.2006; factura nr. 5129 din 28.05.2010, valoare 145.778,87 lei achitat cu OP nr. 1654 din 16.06.2010; factura nr. 5705 din 30.09.2010 valoare 145.970,15 lei achitată prin compensare conform sentinței civile pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Pentru toate aceste utilaje reclamanta intimată a eliberat întreaga documentație în vederea autorizării ISCIR, iar P. A. nu a avut nici un raport juridic cu reclamanta intimată.
Apelanta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere că cele trei bilete la ordin la care face referire intimata au fost scadente la data de 8.03.2011, 29.03.2011 si 1.04.2011, respectiv cu mai mult de trei ani de la data depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv 15 mai 2014. Termenul de prescripție extinctivă s-a scurs de la data de 1.04.2011 până la data de 15.05.2014.
Arată că a dobândit cele patru lifturi legitim, în condiții de legalitate, achitându-se integral de obligațiile ce i-au revenit, respectiv a achitat integral contravaloarea lor.
Fiind vorba de un drept de proprietate publică asupra celor patru lifturi, invocă caracterele juridice ale dreptului de proprietate, respectiv au un caracter absolut, exclusiv si perpetuu conform art.555 cod civil. Bunurile beneficiază de dreptul imprescriptibil, exclusiv și inalienabil, pe care legiuitorul le-a conferit tuturor bunurile care fac parte din proprietatea publică a statului.
În drept, invocă dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata I. SA a depus la data de 4 decembrie 2014 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Intimata invocă excepția netimbrării, apreciind că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 91 Cod procedură civilă și art. 30 al. 1 din OUG nr. 80/2013, deoarece atât cererea de la fond, cât și apelul nu au ca obiect administrarea creanțelor fiscale sau venituri publice așa cum sunt ele definitive de art. 30 al. 2 din OUG nr. 80/2013.
Solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de apelantă, deoarece acțiunea nu a avut ca temei de drept dispozițiile privind răspunderea contractuală, ci a avut ca temei de drept art. 480 Cod civil.
Apelantul are calitatea de detentor precar și a preluat ascensoarele fără titlu, iar intimata este proprietara ascensoarelor.
Cu referire la excepția prescripției dreptului la acțiune, arată că nu este fondată deoarece cele trei bilete la ordin emană de la o terță persoană față de prezenta acțiune și au fost invocate pentru a proba împrejurarea că nu au fost îndeplinite obligațiile din contractul nr. 624-09-08 privind plata ascensoarelor.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea apelului, deoarece apărările sunt contradictorii, astfel pe de o parte apelanta invocă dispozițiile art. 555 Cod civil, vorbind de proprietate privată și pe de altă parte invocă un drept de proprietate publică asupra ascensoarelor.
În drept, intimata invocă dispozițiile art. 206, art. 471 raportat la art. 480 cod civil și art. 30 al. 1 si 2 din OUG nr. 80/2013.
Verificând hotărârea atacată în cadrul prevăzut de art.479 NCPC, raportat la motivele pentru care pârâta a declarat apel, se constată că acesta este fondat pentru cele ce succed.
În ce privește excepția invocată de către intimată, aceea a netimbrării apelului, tribunalul o consideră nefondată în condițiile în care apelanta se încadrează în categoria persoanelor la care face referire art.30 alin.1 și 2 din OUG 80/2013.
În ce privește excepțiile ridicate de apelantă, a lipsei calității procesuale în ce o privește pe reclamanta-intimată și a prescripției dreptului la acțiune, tribunalul consideră că rezolvarea lor are legătură cu ceea ce se va dezvolta pentru fondul cauzei.
Astfel, din probele administrate în cauză se reține fără îndoială că ascensoarele revendicate de reclamantă se află în clădirea în care funcționează P. A. lucrarea de instalare a acestora fiind executată de ICIM A. față de care beneficiarul-P. A., și-a achitat toate datoriile izvorâte din contractul de execuție.
Faptul că furnizorul acestor ascensoare, anume reclamanta I. București, nu a obținut plata integrală a acestora potrivit contractului încheiat cu ICIM A. cu nr.624-09 08, nu poate conduce la admiterea acțiunii în revendicare mobiliară ce face obiectul prezentului dosar.
În sensul dispozițiilor legale privind exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile cuprinse în art.1909 Cod civil 1864-aplicabil în cauză raportat la data nașterii raportului juridic dintre părți ce are la bază acte juridice semnate în perioada 2008-2010 adică anterior intrării în vigoare a Noului cod civil, posesia de bună credință constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate astfel încât pentru situația dobândirii bunului de la un neproprietar într-un eventual conflict cu proprietarul deposedat (dreptul astfel dobândit) poate fi opus acestuia.
Ori, în prezenta cauză față de reclamantă, care invocă dreptul de proprietate derivat din efectele contractului încheiat cu ICIM A. față de care pârâta și-a onorat obligațiile contractuale ce au cuprins și montarea ascensoarelor, pârâta se găsește( cel puțin )în situația posesorului de bună credință ce poate invoca favorabil dobândirea dreptului de proprietate.
În acest context, tribunalul consideră că acțiunea în revendicare mobiliară exercitată de reclamantă față de pârâtă nu poate fi admisă deoarece aceasta din urmă nu se află în situația unui terț dobânditor de rea-credință, de altfel singura în care ar împiedica invocarea dreptului de proprietate în condițiile sus arătate.
Față de cele arătate, considerând că implicit s-a realizat o analiză a calității procesuale active și a exercitării acțiunii în termen față de obiectul ei, tribunalul,
În temeiul art.480 alin.2 NCPC va admite apelul declarat de Ministerul Justiției Administrația Națională a Penitenciarelor – P. A. împotriva sentinței civile nr. 3699 din 10.09._, pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimata . care o va schimba în tot în sensul că va respinge acțiunea civilă în revendicare exercitată de reclamanta . Justiției Administrația Națională a Penitenciarelor – P. A. pârât.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Ministerul Justiției Administrația Națională a Penitenciarelor – P. A. împotriva sentinței civile nr. 3699 din 10.09._, pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimata .>
Schimbă în tot sentința atacată.
Respinge acțiunea civilă în revendicare exercitată de reclamanta . Justiției Administrația Națională a Penitenciarelor – P. A. pârât.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2015.
Președinte Judecător
S. N. H. O.
Grefier
D. P.
Se comunică:
- apelanta P. A., A., ., județ A..
- intimata I. SA, .-Târgoviște, nr. 12A, corp B, județ Ilfov
Red. jud. SN
Thred./DP
4 ex./ 2 .
Prima instanță Judecătoria A. – judecător R. A.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 351/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 396/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
