Evacuare. Decizia nr. 1224/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1224/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 1224/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1224
Ședința publică din data de 29 octombrie 2015
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul M. A., reprezentat prin primar, în contradictoriu cu intimații Gălșan E. și Gălșan C., împotriva sentinței civile nr. 4634 din 15.10.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect reziliere contract și evacuare.
La apelul nominal se prezintă avocatul desemnat din oficiu pentru intimata Gălșan E. – domnișoara T. Lorelei din Baroul A., absenți fiind reprezentantul apelantului și intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, constatându-se că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu 100 lei taxă judiciare de timbru.
Instanța având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului declarat în cauză întrucât intimata Gălșan E. a încercat să achite chiria restantă și să se dispună virarea sumei de 300 lei – onorariu avocat din oficiu, din fondurile MJ în contul Baroului A..
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 12.12.2015 constată că prin sentința civilă nr. 4634 din 15.10.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a respins acțiunea pentru reziliere contract și evacuare, formulată de reclamantul M. A., prin primar, împotriva pârâților Gălșan E. și Gălșan C..
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, între reclamant și pârâta Gălșan E. și defunctul Gălșan P. (antecesorul pârâtului Gălșan C.) s-a încheiat contractul nr. 1349/08.05.1980, modificat prin Actul adițional nr. 1/28.01.2008, prin care, reclamantul a închiriat locuința situată în A., . M., nr. 19, .> În ultima perioadă pârâții au cumulat datorii de_ lei, reprezentând chirii restante, fapt care, la prima vedere, justifică cererea reclamantului de reziliere a contractului de închiriere.
Însă, având în vedere data încheierii contractului de închiriere și dispozițiile art. 102 din Legea nr. 71/2011, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 1020, 1021 din vechiul Cod civil, care lasă instanței libertatea de a verifica și aprecia cauzele rezilierii și, după circumstanțe, a mai acorda debitorului un termen de grație.
Or, în cauză, împrejurările în care pârâții au cumulat aceste datorii îi îndreptățesc la un asemenea termen de grație, cu atât mai mult cu cât pârâta se declară de acord să stingă debitul. Astfel, pârâții au cumpărat, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2964/1998, în temeiul Legii nr. 112/1995, locuința în discuție. Ulterior, prin sentința civilă nr. 5099/26.10.2005 a Judecătoriei A. această vânzare a fost anulată iar imobilul s-a reîntors în patrimoniul reclamantului. Pârâții au solicitat, pe calea acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei A., restituirea prețului plătit și, prin decizia nr. 176/A a Tribunalului A. au obținut obligarea statului a le restitui prețul reactualizat. Această sumă, potrivit susținerilor pârâtei, necontestate de partea adversă, nu a fost încă achitată. Prin urmare, în condițiile în care pârâții au de încasat o asemenea creanță și, în prezent, nu obțin niciun fel de venituri instanța a apreciat că ei nu sunt în culpă pentru neexecutarea obligației de plată a chiriei.
Prin urmare, în temeiul art. 1020,2012 Cod civil, instanța a respins acțiunea și a constatat că nu se pune problema cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul M. A., reprezentat prin primar, solicitând admiterea apelului și casarea sentinței apelate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În opinia apelantului sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, întrucât instanța a reținut în considerentele sentinței că deși pârâta a recunoscut existența debitului nu se află în culpă deoarece ar avea de încasat prețul pe care l-a plătit pentru cumpărarea locuinței drept urmare a anulării achiziției, arătându-se că reclamantul nu ar fi contestat susținerile pârâtei.
Se solicită a se constata că susținerile pârâtei nu au fost puse în discuția părților, reclamantului nefiindu-i comunicate înscrisurile depuse de pârâtă astfel încât nu avea ce contesta.
Apelantul mai arată că, în situația în care susținerile pârâtei ar fi reale, între obligația restituirii sumei ce reprezintă prețul vânzării și obligația achitării chiriei stabilite în contractul de închiriere nr. 1340/08.05.1980 modificat prin Actul Adițional nr. 1/28.01.2008 nu există nicio condiționare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 42 al. 4 din Legea nr. 10/2001 sumele rezultate din vânzarea imobilelor care nu se restituie persoanelor îndreptățite alimentează fondul prevăzut în art. 13 alin. 6 din Legea 112/1995. Conform dispozițiilor enunțate acest fond se constituie la dispoziția Ministerului Finanțelor ceea ce înseamnă că nu există identitate între creditorul obligației de plată a chiriei care este parte în contractul de închiriere – respectiv M. A. – și debitorul obligației de restituire a prețului de vânzare a apartamentului ce face obiectul contractului de închiriere, respectiv Ministerul Finanțelor.
Apelantul își fondează apelul pe dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă.
Intimații Gălșan E. și Gălșan C. P. au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului și păstrarea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, bazată pe considerentele deținute atât în fapt cât și în drept, motiv pentru care s-a respins acțiunea reclamantului.
Se apreciază că prima instanță în mod corect a considerat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 1020, 1021 din vechiul Cod civil, având libertatea de a verifica și aprecia cauzele rezilierii și după circumstanțe a mai acordat un termen de grație debitorului, justificat și de faptul că s-a dat dovadă de bună-credință în stingerea debitului și de obligare a statului de a restitui prețul reactualizat, care a fost achitat de către intimați, raportat și la lipsa unor venituri, cu consecința că aceștia nu sunt în culpă pentru neplata chiriei.
Apelul este fondat, urmând a fi admis în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, iar sentința apelată va fi schimbată în parte, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prima instanță a apreciat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 1020, 1021 din vechiul Cod civil, care lasă instanței libertatea de a verifica și aprecia cauzele rezilierii și, după circumstanțe, a mai acorda debitorului un termen de grație.
Cu toate acestea, reținând că împrejurările în care pârâții au cumulat aceste datorii îi îndreptățesc la un asemenea termen de grație, Judecătoria nu a arătat în mod expres care este, în concret, termenul de grație acordat, ci doar a făcut referire la obligația statului de a le restitui prețul reactualizat, obligație neîndeplinită și care apare astfel drept reper al termenului de grație.
Prima instanță mai reține însă și lipsa de culpă a pârâților, constând în faptul că au de încasat respectiva creanță și nu obțin niciun fel de venituri.
Tribunalul reține însă că în fața sa intimata Gălșan E. a declarat că realizează o pensie lunară de 790 lei, iar pe parcursul soluționării apelului a realizat o plată de doar 450 lei din chiria restantă, astfel încât dacă la data introducerii acțiunii restanțele erau de 18.418 lei (până în 31.12.2013), la data de 1 iulie 2015 aceasta figura cu chirie restantă în sumă de 11.122 lei și majorări de întreținere în sumă de 11.651,10 lei pentru perioada mai 2008 – aprilie 2015; potrivit înscrisurilor de la dosar (fila 7 fond), cuantumul chiriei la nivelul lunii februarie 2008 este de 142,35 lei.
În concluzie, sub aspectul termenului de grație, tribunalul constată ca pertinente susținerile apelantei potrivit cărora această chestiune nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților, iar pe de altă parte că de la data pronunțării soluției apelate și până la cea a soluționării apelului intimații nu au făcut dovada stingerii debitului, fiind inadmisibil a se considera că aceasta ar putea fi amânată la nesfârșit.
Mai mult, în apel s-a stabilit că potrivit sentinței civile nr. 8206/6.12.2008 a Judecătoriei A., rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1277/15 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, s-a statuat că familia Gălșan are de primit de la Statul Român doar 4330 lei reprezentând actualizarea prețului plătit pentru apartament și 800 lei cheltuieli de judecată, sume ce nu ar fi suficiente pentru achitarea integrală a debitului acumulat. Tribunalul mai reține în plus, sub acest aspect, că pârâta Gălșan E. nu a făcut, după pronunțarea deciziei civile sus-menționate, demersuri pentru executarea acesteia, notificarea făcută în cursul prezentului apel, prin avocatul desemnat din oficiu, privind un răspuns negativ motivat pe intervenirea prescripției.
Prin urmare, se relevă o culpă a pârâtei în agravarea situației financiare, constând în lipsa valorificării hotărârilor judecătorești favorabile.
Pe de altă parte, este pertinentă susținerea apelantului potrivit căreia obligația de plată a unor sume de bani către pârâtă revine Statului Român iar nu Municipiului A., acesta din urmă având obligația de a administra apartamentul închiriat și deci de a urmări încasarea chiriei.
În apel Tribunalul a avut în vedere și existența pe rolul Curții de Apel Timișoara a dosarului nr._ având ca obiect revizuire a deciziei civile nr. 2047/25.10.2006 a Curții de Apel Timișoara (prin care s-a statuat irevocabil nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului încheiat de pârâta Gălșan cu Statul Român), cerere de revizuire care a fost însă respinsă prin decizia pronunțată la data de 13.10.2015.
Pentru toate aceste considerente, văzând că pârâții nu și-au respectat obligația de plată lunară a chiriei prevăzută în contractul de închiriere sub sancțiunea rezilierii contractului înainte de termen pentru neplata chiriei cel puțin 3 luni consecutive, că această sancțiune era prevăzută și în art. 24 din Legea nr. 114/1996 la momentul încheierii actului adițional nr. 1/28.01.2008 la contractul de închiriere nr. 1349/8.05.1980 iar potrivit art. 72 din Legea nr. 114/1996 această lege se completează cu dispozițiile Codului civil în materie de locațiune (care la art. 1830 prevede rezilierea contractului pentru neexecutarea obligațiilor născute din contract) și că sub imperiul Codului civil vechi (art. 1020) condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice când una dintre părți nu-și îndeplinește obligațiile, Tribunalul va schimba în tot sentința apelată și în consecință va admite acțiunea formulată de reclamantul M. A. reprezentat prin primar împotriva pârâților Gălșan E. și Gălșan C..
Va dispune rezilierea contractului de închiriere nr. 1349/08.05.1980 modificat prin Actul Adițional nr. 1/28.01.2008 încheiat între părți și evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul situat în A., ., nr. 19, ..
În bara art. 23 raportat la art. 6 lit. a) din OUG nr. 51/2008 se va dispune virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului A., pentru avocat T. Lorelei, a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în apel,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul M. A. reprezentat prin primar împotriva sentinței civile nr. 4634 din 15.10.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, pe care o schimbă în tot și în consecință:
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. A. reprezentat prin primar împotriva pârâților Gălșan E. și Gălșan C..
Dispune rezilierea contractului de închiriere nr. 1349/08.05.1980 modificat prin Actul Adițional nr. 1/28.01.2008 încheiat între părți și evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul situat în A., ., nr. 19, ..
Dispune virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului A., pentru avocat T. Lorelei, a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
N. C. S. C. Ș.
Grefier,
M. I.
Red. SSC
Thred. MI
Ex.5/25.11.2015
2 ./
Se comunică cu:
apelantul - reclamant M. A. PRIN PRIMAR - email
intimații - pârâți Gălșan E. - A., .. 19, .
Gălșan C. - A., .. 19, .
Prima instanță: Judecătoria A., judecător R. A.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2793/2015. Tribunalul ARAD | Validare poprire. Decizia nr. 1225/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
