Contestaţie la executare. Sentința nr. 4004/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4004/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 1164/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1164
Ședința publică din 20 octombrie 2015
Președinte S. N.
Judecător O. Ș. S.
Grefier D. P.
S-a luat în examinare apelul declarat de contestatorul G. D. O. împotriva sentinței civile nr.4004/10 august 2015, pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimata CNADNR SA prin Direcția Regională de drumuri și poduri Timișoara, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului, avocat C. E. din Baroul A., lipsind intimata CNADNR SA Direcția Regională de drumuri și poduri Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că reprezentantul intimatei nu formulează cereri președintele completului deschide dezbaterile.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul Tribunalului A. la data de 14 septembrie 2015, constată că prin sentința civilă nr. 4004 pronunțată la 10 august 2015, Judecătoria A. a respins excepția prescripției.
A respins contestația la executare formulată de contestatorul G. D. O., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin D.R.D.P. Timișoara, împotriva executării silite din dosar execuțional nr. 264/2014 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești C. C. și C. M.; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin somația nr. 1761 din 31.03.2015, intimata a pornit, în cadrul dosarului execuțional nr. 264/ 2014 al B. C. C.&C. M., executarea silită împotriva contestatorului pentru recuperarea unei creanțe reprezentând echivalentul sumei de 28 euro, tarif de despăgubire stabilit prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 21.11.2011 și 206 lei cheltuieli de executare silită.
Potrivit prevederilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, invocată de către contestator, și care face inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei, a apreciat că nu este întemeiată.
Conform prevederilor art. 102 și 201 din Legea 71/2011, legea aplicabilă prezentului litigiu pentru analizarea executării și prescripției dreptului de a cere executarea silită este cea în vigoare la data încheierii procesului verbal de contravenție ce constituie titlul executoriu în cauză, adică noul cod civil și legislația conexă acestuia.
De asemenea, a reținut că potrivit art. 6 alin. 4 Noul Cod civil, „Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.”.
A mai reținut că, potrivit prevederilor art. 706 alin. 1 Cod de procedură civilă, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. 2 din același articol, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.
Prin urmare, în speță, termenul de prescripție a executării silite a început să curgă de la data încheierii procesului verbal de contravenție ce constituie titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită împotriva contestatorului debitor, respectiv procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat în data de 21.11.2011, așadar aceasta este data de la care începe să curgă prescripția executării silite, dată de la care creditoarea intimat era îndreptățită la recuperarea creanțelor sale.
Cererea de executare silită a fost depusă de către intimata creditoare la executorul judecătoresc în data de 29.09.2014, astfel, reiese că la această dată pentru întreaga creanță executată silit nu era împlinit termenul de prescripție de 3 ani al executării silite, excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită nefiind întemeiată.
Contestatorul a contestat obligarea sa la plata sumei susmenționate, dat fiind că, anterior, prin ordinul de încasare nr._ din data de 10.11.2011 a mai achitat un tarif de despăgubire stabilit printr-un alt proces verbal de contravenție.
După încheierea procesului verbal de contravenție ce constituie titlu executoriu în speță, OG nr. 15/2002, act normativ în baza căruia petentul a fost sancționat, a fost modificată prin Legea nr. 144/2012, în sensul că tarifele de despăgubire anterioare s-au anulat. Însă conform art. II din Legea nr. 144/2012 este vorba exclusiv de acele tarife de despăgubiri, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a acestei legi. Ori, contestatorul nu a făcut dovada că a contestat tariful de despăgubire în condițiile OG nr. 2/2001, astfel că instanța a constatat că, în speță, tariful de despăgubire nu a fost anulat prin lege.
Contestatorul invocă și faptul că procesul verbal de contravenție ce constituie titlul executoriu în cauză, nefiind semnat olograf de agentul constatator, este lovit de nulitate absolută, potrivit Deciziei ÎCCJ în interesul legii nr. 6/16.02.2015. Conform prevedetilor art. 713 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. În speță, fiind vorba despre un proces verbal de contravenție, calea specifică de anulare a acestuia este plângerea contravențională prevăzută de art. 31 din OG nr. 2/2001, procedură pe care contestatorul nu a urmat-o.
Ca urmare, a apreciat neîntemeiată cererea formulată de contestator, astfel că în temeiul prevederilor art. 720 Cod procedură civilă, a respins contestația la executare formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul G. D. O., solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației la executare.
În motivare apelantul arată că hotărârea primei instanțe care a respins contestația la executare pe motivul că nu a contestat procesul verbal de contravenție conform procedurii prevăzute de O.G nr. 2/2001este netemeinică și nelegală.
Prin somația trimisă de executorul judecătoresc i s-a solicitat plata sumei de 28 euro la cursul BNR, iar ca titlu executoriu a fost invocat procesul verbal de contravenție R11 nr._ din data de 21.11.2011, suma reprezentând tarif de despăgubire potrivit art. 8 aliniat 3 din OG nr. 15/2002.
Apreciază că titlul executoriu este lovit de nulitate absolută, conform deciziei nr. 6 din 16.02.2015 a ÎCCJ, nu mai poate avea efecte juridice și nu mai poate fi pus în executare.
Arată că procesul verbal de constatare a contravenției trebuie întocmit în formă scrisă, fiind unicul act probator al unei contravenții și trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute în art. 16 si art. 19 din OG nr., 2/2001, iar în lipsa formei scrise nu se va putea aplica nicio sancțiune, întrucât nu se va putea proba existența faptei contravenționale.
Pe fond, arată că în anul 2011 i s-a întocmit de către intimată un număr de procese verbale de contravenție, dintre care două în data de 07.11.2011 și două în data de 21.11.2011. Cel din 7 noiembrie i-a fost comunicat primul și imediat ce l-a primit i s-a cerut să plătească tariful de despăgubire, potrivit art. 8 din OG nr. 15/2002 s-a conformat și l-a achitat potrivit ordinului de încasare nr. 3776/10.11.2011, întocmit de către BCR SA A..
În aceste condiții în care a achitat tariful de despăgubire, ce reprezintă contravaloarea rovinietei pentru autoturismul în cauză, pentru un an de zile, anul 2011 nu i se mai putea solicita să o plătească. Conform art. 1 din OG nr. 15/2002 și anexei 1 de la ordonanță, acest tarif se achită cel mult pe perioada a 12 luni pentru un autoturism și doar o singură dată și este în cuantum fix de 28 euro.
Intimata, după ce a primit în cont în data de 10.11.2011 suma de bani ce reprezintă contravaloarea rovinietei, respectiv cei 28 euro - echivalent în lei la cursul BNR, pentru un an de zile, nu trebuia, după această dată, să mai solicite această contravaloare. Ca urmare, procesele verbale de contravenție încheiate după data de 10.11.2011, prin care i se solicită din nou plata tarifului de despăgubire sunt nelegale sub acest aspect.
Concluzionând, apelantul apreciază că titlul executoriu pentru suma de 28 euro nu poate să mai fie aplicat, nu este valabil, creanța fiind deja achitată, astfel că cererea de executare formulată de intimată este neîntemeiată și solicită admiterea contestației și anularea formelor de executare.
În drept, invocă dispozițiile art. 466-481 cod procedură civilă.
Verificând hotărârea atacată în sensul prevăzut de art.479 NCPC, raportat la motivele pentru care contestatorul a declarat apel se constată că acesta este fondat pentru cele ce succed.
Prin Legea nr.144/2012 a fost abrogat art.8 alin.3 din OG 15/2002 privind obligația achitării tarifului de despăgubire.
Menționata lege reprezintă, în sensul art.15 alin.2 din Constituția României și al Deciziei CCR nr.505/02 12 2013, o lege contravențională mai favorabilă, aplicabilă situației contestatorului în sensul exonerării acestuia de la plata tarifului de despăgubire în sumă de 28 Euro în condițiile în care contravenția ca fapt antisocial trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii, efectele legii noi(mai favorabile) aplicându-se inclusiv în cursul executării silite tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare.
În concluzie, faptul că o cauză se află în cursul executării silite nu constituie impediment pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile, având în vedere că la momentul apariției acesteia obligația de plată a tarifului de despăgubire nu era executată.
Față de cele arătate, în temeiul art.480 alin.2 NCPC raportat la art.719 NCPC, având în vedere și faptul că prin verificarea condițiilor de aplicare a legii contravenționale mai favorabile în faza de executare silită a măsurilor dispuse prin procesul verbal de contravenție nu se analizează fondul cauzei, tribunalul,
Va admite apelul declarat de contestatorul G. D. O. împotriva sentinței civile nr.4004/10 08 2015 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimata CNADNR SA prin Direcția Regională de drumuri și poduri Timișoara.
Va schimba în tot sentința atacată în sensul că va admite contestația la executare formulată de contestator în contradictoriu cu intimata și va anula formele de executare silită din dosarul nr.264/2014 de pe rolul Societății Civile Profesionale de Executori judecătorești C. C. și C. M..
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de contestatorul G. D. O. împotriva sentinței civile nr.4004/10 08 2015 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimata CNADNR SA prin Direcția Regională de drumuri și poduri Timișoara.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite contestația la executare formulată de contestator în contradictoriu cu intimata și anulează formele de executare silită din dosarul nr.264/2014 de pe rolul Societății Civile Profesionale de Executori judecătorești C. C. și C. M..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2015.
Președinte Judecător
S. N. O. Ș. S.
Grefier,
D. P.
Se comunică cu:
- apelanta G. D. O., cu domiciliul în A., ., județ A.
- intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin D.R.D.P. Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 18, jud. T.
Red. jud. SN
Thred.DP ]
4 ex./ 2 .
Primă instanță – Judecătoria A. – judecător D. C.
| ← Anulare act. Sentința nr. 3776/2015. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 131/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
