Validare poprire. Decizia nr. 842/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 842/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 22-07-2015 în dosarul nr. 842/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I-a civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 842/A
Ședința publică din 22 iulie 2015
Președinte O. Ș. S. Judecător L. L.
Grefier I. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta-reclamantă Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în contradictoriu cu intimații P. F. și G. B. împotriva sentinței civile nr. 6204 din data de 16 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal reprezentanta intimatei G. B. - avocat A. L. din Baroul A., absenți fiind reprezentantul apelantei și intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța pune în discuție calea de atac, respectiv dacă este apel pe vechiul sau pe noul cod de procedură civilă și nefiind alte cereri de formulat și alte probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul asupra apelului
Reprezentantul intimatei apreciază că prezentul apel se judecă pe dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, având în vedere faptul că executarea silită a fost începută la data de 22.06.2012, sub imperiul dispozițiilor vechiului cod de procedură civilă, prin urmare calea de atac este apelul, apoi recursul. Chiar dacă s-ar lua în considerare faptul că validarea popririi s-a făcut pe noul cod de procedură civilă, executarea silită s-a început pe dispozițiile vechiului cod. Pe fond, solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate, cu consecința respingeri cererii de validare poprire formulată; fără cheltuieli de judecată.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 07.05.2014 constată că prin sentința civilă nr. 6204 din 16.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a respins cererea de menținere a popririi formulată de creditoarea DGRFP Timișoara – AJFP A., în contradictoriu cu terțul poprit Gusa B. și debitorul P. F. și s-a desființat poprirea înființată de creditoare prin adresa nr._/07.05.2014/13 din dosar ex. nr._/2012.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit titlului executoriu depus la dosarul execuțional, debitorul P. F. datorează bugetului consolidat de stat suma de 319.611 lei reprezentând creanțe fiscale, impozite provenite din activități imobiliare, acestea fiind înscrise în adresa de înființare a popririi comunicată terțului poprit.
Terțul poprit prin adresa nr._/21.05.2014 a răspuns creditoarei că nu are nicio datorie față de debitorul P..
Deoarece terțul poprit nu a dat curs popririi, creditoarea DGRFP Timișoara - AJFP A. a solicitat prin prezenta cerere menținerea popririi înființate.
Instanța a reținut că între debitor și terțul poprit a fost încheiată promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 1579/19.06.2012 de către B.N.P. B., prin care, pe perioada iulie 2012 – iunie 2030, în schimbul apartamentului nr.13, situat în A., .-29, . C.F. nr._ A. cu nr. Top. 6715/5,3957/1-b,6715/6-a,3957/3-a, terțul poprit s-a obligat să achite lunar debitorului și numitului Simandan G., proprietari în cote părți egale a imobilului, suma de 83 euro/lună, la cursul Euro-Ron al B.N.R. din ziua plății.
Totodată prim a instanță a reținut că promisiunea încheiată este un contract care dă naștere exclusiv unui drept de creanță, corelativ obligației de a face, adică de a încheia în viitor, la termenul stipulat, contractul de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, prima instanță a constata că terțul poprit invocă răspunderea contractuală prevăzută de art.3 din promisiune și rezilierea deplin drept a contractului, conform clauzei contractuale stipulate la art. 5.4, în concordanță cu dispozițiile codului de procedură fiscală conform căruia, acesta nu se aplică creanțelor datorate rezultate din raporturi juridice contractuale.
Ținând seama de raportul juridic existent între debitor și terțul poprit, prima instanță a apreciat că, în cauză, sumele invocate de creditoare nu se încadrează în categoria sumelor urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, prevăzute de art.149 alin. 1 Cod procedură fiscală, motiv pentru care a respins cererea de menținere a popririi formulată de creditoarea DGRFP Timișoara – AJFP A., în contradictoriu cu terțul poprit C. G. E., și debitorul P. F., dispunând desființarea popririi înființată de creditoare prin adresa nr._/07.05.2014/13 din dosar ex. nr._/2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, în sensul validării popririi înființate la terțul poprit Gușa B..
În motivare arată că, sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, prima instanță reținând trunchiat apărările invocate, pronunțând o soluție cu aplicarea greșită a legii.
Poprirea asupra sumelor de bani aparținând debitorului P. F., pentru recuperarea sumei totale de 319.611 lei, reprezentând impozite provenite din activități imobiliare (chiar pentru construirea apartamentului achiziționat de terțul poprit și pentru care plătește rate lunare), în favoarea creditoarei a fost înființată prin adresa nr._ / 07.05.2014, în dosarul de executare nr._/2012. Executarea prin poprire s-a făcut în baza titlurilor executorii emise de instituție, totalizând suma de 317.957 lei.
Conform adresei de înființare a popririi cu nr._/07.05.2014/13, terțul poprit G. Bainca a fost înștiințată că are obligația achitării sumelor datorate către creditorul/promitent vânzător P. F., în contul instituției, ca urmare a unor datorii ale debitorului către bugetul de stat.
Apelanta mai arată că, între terțul poprit, în calitate de promitent cumpărător pe de o parte și debitorul P. F. și numitul Ș. G. în calitate de promitenți vânzători pe de altă parte, s-a încheiat o promisiune de vânzare cumpărare autentificată în 2012, prin care promitenții vânzători s-au obligat către promitentul cumpărător, să transmită dreptul de proprietate asupra unui apartament, contra sumei de 72.600 euro din care s-a achitat la data încheierii convenției suma de 1000 euro, diferența urmând a fi achitată în rate lunare până în iunie 2030. În această situație, obligația terțului cumpărător este de a plăti suma lunară de 330 euro lunar în favoarea creditorilor, promitenți vânzători. Antecontractul în cauză este încheiat sub imperiul vechilor prevederi ale Codului civil. Din modul de redactare a antecontractului în cauză, rezultă că ne aflăm în fața unui raport obligațional solidar pasiv din partea promitenților cumpărători, sub aspectul încasării prețului, nefăcându-se distincție între cel care plătește și cel ce primește prețul sub aspectul achitării ratelor lunare. Raportul obligațional este reglementat de art.1034 și 1039 cod civil vechi. Nesocotirea între creditori și debitori sub aspectul plăților, nu privește obiectul cauzei, fiind un raport obligațional separat sub acest aspect. Chiar dacă este indicat un cont bancar, care se susține că aparține numitului Ș. G., nu se schimbă natura raportului obligațional, respectv, obligația promițătorilor cumpărători rămânând în continuare solidar pasivă, respectiv solidară activ în ceea ce privește creditoare, promitenții vânzători.
Astfel, oricare dintre promitenții vânzători poate pretinde întreaga sumă de 300 euro, de la promitenți cumpărători, iar plata efectuată de către unul dintre aceștia, eliberează și pe celălalt de obligația scadentă.
Prin prisma celor de mai sus, rezultă că terțul poprit alături de soțul său, în baza unui raport obligațional de solidaritate, datorează către debitorul P. F. anumite sume de bani, în baza promisiunii de vânzare-cumpărare. Cum bugetul de stat are de încasat anumite sume de bani de la P. G., apelanta consideră că organele fiscale corect au înființat poprirea pe suma datorată de terțul poprit către debitorul P. F.. Plata efectivă de către terțul poprit se va efectua conform regulilor codului civil, a normelor procedurale civile și a normelor fiscale în vigoare.
În drept apelanta invocă dispozițiile art. 466, art. 480 Cod procedură civilă; art. 149, art. 150 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și toate actele normative la care a făcut referire.
Intimatul P. F. a depus întâmpinare la dosar, prin care solicită admiterea apelului și modificarea sentinței apelate.
În motivare intimatul P. F., după expunerea stării de fapt, arată că Ș. G. nu i-a remis nicio sumă de bani motiv pentru care a uzat de punctul 5.5. din promisiunea de vânzare-cumpărare, notificând promitenții cumpărători G. B. și G. F. că numai este de acord cu partea sa de bani să fie achitată în contul indicat până la data de 03.04.2014, indicând alt cont unde să fie achitată jumătate din rată, însă aceștia nu s-au conformat la cele menționate prin Notificare.
Intimatul P. nu consideră că intimații G. ar prejudicia in vreun fel dacă ar achita jumătate din rată către ANAF A. unde acesta este debitor, având în vedere că aceștia au datorie lunară față de el.
Prin întâmpinarea depusă intimata Gusa B., aceasta solicită respingerea in totalitate a cererii de apel.
În motivare intimata arată că nu are nici un fel de creanță dată de intimatul P. F., motiv pentru care nu se poate da curs popririi înființate.
Astfel, aceasta arată că a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare din anul 2012, prin care s-a obligat să cumpere un apartament de la numiții P. F. și Ș. G., urmând a achita rate lunare pentru diferența de preț pe o perioadă de mai mulți ani, pentru un bun viitor, neînscris în cartea funciară și care aparține numitului Ș. G., intimatul P. F. având practic cota de ½ din terenul asupra căruia se va edifica acest bun.
Acest aspect făcând obiectul dosarului nr._, potrivit căruia apartamentul asupra căruia intimata a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare face parte din lotul numitului Ș. G..
Or, potrivit prev. art. 452 pct. 1 din vechiul Cod de pr. civilă intimata consideră că nu datorează și nici nu va datora în viitor nici un fel de sume intimatului P. deoarece obligațiile de natură pecuniară ale intimatei sunt contractate doar față de Ș. G..
Astfel, întemeiat pe prevederile contractuale, intimata apreciază că, referitor la creanța ce se solicită a fi constatată pe cale judiciară prin poprire îi lipsesc atributele de lichiditate, certitudine și exigibilitate, prevăzute la art. 149 alin 9 din OG nr. 92/2003, motiv pentru care solicită respingerea apelului si menținerea sentinței atacate.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 466-482 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este nefondat, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, atât sub aspectul stării de fapt reținute, cât și al dispozițiilor legale aplicabile.
În ceea ce privește calea de ataca a apelului, tribunalul având în vedere că înființarea popririi a fost efectuată după noul Cod de pr. civilă, constată că prezenta cale de atac este aceea de apel după noul Cod de pr. civilă, motiv care atrage si caracterul definitiv al hotărârii pronunțate.
Referitor la practica instanței pronunțată în materia menținerii popririi, este edificatoare decizia civilă nr. 192 din 06.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, prin care a fost stabilit că o promisiune de vânzare-cumpărare dă naștere unei obligații de a face în sarcina promitenților vânzători de a încheia contract de vânzare-cumpărare și din acest motiv promisiunea de vânzare-cumpărare nu reprezintă o creanță certă și exigibilă.
Astfel, în mod corect prima instanță nu a dat curs cererii reclamantei cu menținerea popririi înființate pentru suma de 319.611 lei asupra terțului poprit Gușa B., considerând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 149-150 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Așadar, din dovezile depuse în cauză de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., nu rezultă că aceasta ar deține vreun titlu executoriu față de debitorul P. F. pentru suma indicată de 319.611 lei, având în vedere faptul că la dosar s-a depus doar o fișă sintetică în care sunt menționate diverse sume pe care reclamanta le pretinde de la debitor, dar acest document intern nu reprezintă un titlu executoriu apt a produce consecințele juridice prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Pe de altă parte, este de menționat că doamna Gușa B. a invocat faptul că nu datorează vreo sumă de bani debitorului P. F., având în vedere art. 1.4 din promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată între părți privind imobilul situat în A. .-29. Potrivit articolului menționat „Restul de preț se consideră achitat dacă la expirarea termenului stabilit, întreaga sumă rămasă de plată se regăsește în unul din conturile vânzătorului Ș. G.”. Prin urmare, cu toate că promisiunea de vânzare-cumpărare din 19.06.2012 conține obligația ambilor promitenți vânzători – P. F. și Ș. G. – de a transfera proprietatea imobilului după plata integrală a prețului, totuși, părțile au convenit ca încasarea prețului să se facă doar de către vânzătorul Ș.; așadar, pornind de la susținerea cumpărătoarei Gușa B. că nu datorează bani debitorului P., ci doar promitentului vânzător Ș., tribunalul apreciază că față de complexitatea relațiilor dintre părți ar fi trebuit lămurită semnificația art. 1.4 din promisiunea de vânzare-cumpărare (pentru a vedea dacă nu e vorba de o stipulație pentru altul), printr-un demers judiciar în care să fie împrocesuat și domnul Ș. G..
Față de cele expuse anterior, tribunalul, în baza art. 480 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 6204 din 16.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A..
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în contradictoriu cu intimații P. F. și G. B. împotriva sentinței civile nr. 6204 din data de 16 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Dată în ședința publică din 22 iulie 2015.
Președinte pt. Judecător Grefier
O. Ș. S. L. L. I. I.
aflată în concediul legal de odihnă
semnează Președintele delegat al secției civile
C. A.
Red.OȘS/Thred.II/AC
5 ex./28.07.2015
3 .
Se comunică:
- apelantei-creditoare DGRFP Timișoara – AJFP A., cu sediul în A., ., jud. A.,
- intimatei-terț poprit Gusa B., la domiciliul procesual ales în A., .. 19, .
- intimatului-debitor P. F., cu domiciliul în A., .. 7, .
Primă instanță – Judecătoria A. - judecător C. L. D.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 843/2015. Tribunalul ARAD | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 3888/2015.... → |
|---|
