Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 24-11-2015, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 1348/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1348
Ședința publică din 24 noiembrie 2015
Președinte M. A.
Judecător T. B.
Grefier V. L.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelantul G. T. în contradictoriu cu intimații G. V., G. T. și L. V. împotriva sentinței civile nr. 500/22.10.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu având ca obiect, ordonanță președințială.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate alte cereri și incidente de soluționat, având în vedere că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, instanța considerând cauza în stare de soluționare rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 500/22.10.2015 Judecătoria Ineu a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului G. T..
A respins excepția lipsei de interes în promovarea cererii.
A admis excepția tardivității precizării cererii de ordonanță președințială.
A respins cererea de ordonanță președențială formulată de reclamantul G. T. în contradictoriu cu pârâții G. V., G. T. și L. V. pentru reintegrare în imobil, obligație de a face, plata chiriei și a întreținerii reclamantului.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut potrivit extrasului de CF că asupra imobilului înscris în CF_ Pâncota, cu nr. cad._, provenit din conversia CF vechi 193 cu nr. top. 195/b, compus din casa situata în Pâncota, ., apare ca proprietar tabular pârâta Let V. sub B5, asupra aceluia și imobil reclamantul si soția acestuia pârâta G. V., având înscris drept de uzufruct viager sub C1 în baza contractului de donație autentificat sub nr. 929/09-07.2014 la BNP Șeredan C. P..
Pârâta G. V. este soția reclamantului G. T., iar pârâtul G. T. este fiul reclamantului, ambii domiciliind în imobilul situat în Pancota, ., jud. A..
Potrivit considerentelor cererii reclamantului, cererea de reintegrare în imobil și obligarea pârâților de a avea acces în locuința din Pâncota ., este fundamentată pe opoziția pârâților care i-au interzis accesul reclamantului, prin raportare la drepturile instituite de art. 709 din Cod civil.
Din probele cu înscrisuri, rezultă că între părți există neînțelegeri și au fost formulate mai multe plângeri penale, culminate cu actele de violență fizică, așa cum rezultă din certificatele medico-legale depuse la dosar.
La data de 31.08.2015, pârâta G. V. a solicitat emiterea unui ordin de protecție privind pe reclamantul G. T., cererea înregistrată sub nr. dosar_ al Judecătoriei Ineu.
Prin sentința civilă nr. 470/10.09.2015 din dosar nr._ al Judecătoriei Ineu, s-a emis ordin de protecție în conformitate cu prevederile art. 23 al.1 lit. d, f și g din Legea nr.217/2003 republicată, prin care s-a interzis reclamantului G. T. pe o perioada de 2 luni să se apropie de reclamantă la o distanță mai mică de 100 metri, să se apropie de locuința reclamantei situată în Pancota, . la o distanța mai mica de 100 metri, precum și de a avea orice contact cu reclamanta, inclusiv telefonic, corespondență sau în orice alt mod.
Așa cum rezulta din întâmpinarea pârâților, precum și notele scrise depuse de pârâta G. V. în urma neînțelegerilor intervenite între aceasta și reclamant, reclamantul G. T. a plecat de la domiciliul din Pâncota, mutându-se în Municipiul A..
Acest aspect a fost reținut de altfel și în cuprinsul interogatoriului reclamantului din dosar nr._ al Judecătoriei Ineu, considerente din cuprinsul cărora rezultă că reclamantul, datorită unor probleme survenite între membrii familiei a plecat de la locuința comună, iar când a încercat să revină în locuința comună peste aproximativ 1 săptămână, a fost amenințat de soție și fiul său.
În tot acest timp reclamantul a locuit în municipiul A. în locuința numitului G. G., care prin declarația autentificata sub nr. 4468/05.12.2011 la BNP M., a arătat că acordă spațiu de locuit reclamantului în imobilul situat în A., Calea A. V., ., . perioadă nelimitată și fără perceperea vreunei chiri.
Reclamantul a susținut ca în prezent a fost nevoit sa procedeze la închirierea unei alte locuințe, deoarece numitul G. G. a revocat declarația dată în forma autentică prin care i s-a acordat spațiu de locuit, sens în care a depus la dosar înscrisul sub semnătura privata intitulat „Declarație” datat 15.10.2015 și contractul de închiriere privind imobilul situat in A., .. 8 ., ., jud. A., încheiat cu numita A. S. S., înregistrat la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. la data de 08.10.2015.
La art. 996 Cod procedura civila sunt reglementate condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanța președințiala astfel: ,,procedura ordonanței președințiale poate fi utilizată pentru luarea unor măsuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Având în vedere ca pârâtul G. T. a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, iar pârâta G. V. excepția lipsei de interes în promovarea cererii, respectiv că ambele excepții au fost unite cu administrarea probelor pentru fondul cauzei, prima instanță le-a analizat în cadrul pretențiilor formulate în cuprinsul cererii introductive.
Astfel, pârâtul G. T. domiciliază în imobilul din Pancota, ., iar reclamantul, prin cererea introductivă, solicită obligarea pârâților de a-i permite accesul în imobil, respectiv de a se reintegra în aceasta locuință, cerere opozabilă tuturor ocupanților imobilului.
La art. 32 alin. 1, 2 cod procedură civilă se arată că: ,,Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condițiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenție; d) justifică un interes. Dispozițiile alin. 1 se aplică, în mod corespunzător, și în cazul apărărilor”.
Calitatea procesuală este reglementată la art. 36 cod procedură civila, astfel: ,,Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.
Totodată la art. 33 Cod procedură civilă, referitor la cerința interesului se arată: „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara”.
Astfel, prima instanță a constatat că pârâtul G. T. are calitate procesual pasivă întrucât locuiește în imobilul în a cărui reintegrare solicită reclamantul.
De asemenea, reclamantul are și interes în promovarea unei astfel de cereri în condițiile în care acesta are înscris un drept de uzufruct viager cu privire la același imobil, respectiv pentru exercitarea drepturilor reglementate expres la art. 709 Cod civil.
Prin urmare, prima instanța a constatat că cele două excepții sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.
Față de cerințele de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, așa cum rezultă din reglementarea art. 996 Cod procedură civilă, respectiv să privească o măsură urgentă, cu caracter vremelnic, iar prin luarea acestei măsuri să nu se prejudece fondul, în speță, deși există aparența unui drept, măsurile ce se solicită a fi luate nu sunt justificate de condiția urgenței, în condițiile în care acesta a plecat benevol din locuință, din luna iulie 2015 și a locuit în Municipiul A., până în prezent.
Totodată, prima instanță a avut în vedere și faptul că prin sentința civilă nr. 470/10.09.2015 din dosar nr._ al Judecătoriei Ineu, în urma unor incidente violente între părți a fost emis un ordin de protecție privind pe pârât, ca urmare a incidenței prevederilor Legii nr. 217/2003 republicată, sentință care deși nu este definitivă, este executorie.
La termenul din 16.10.2015 reclamantul și-a completat cererea introductivă în sensul obligării pârâților la achitarea contravalorii chiriei pe care este nevoit să o plătească precum și a cheltuielilor de întreținere cu aceasta locuință, completare cu care pârâta G. V., nu a fost de acord invocând excepția tardivității precizării cererii potrivit art. 204 al. 3 cod procedură civilă.
Cu privire la excepția tardivității completării cererii introductive, potrivit art. 204 alin.1, 3 cod procedură civilă: ,,Reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat.
Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. 1 poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.
De asemenea, potrivit art.185 cod procedură civilă: ,,Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel”.
Astfel, prima instanță constată că această completare, respectiv precizare a cererii introductive a survenit la termenul din 16.10.2015, deci peste termenul prevăzut la art. 204 al. 1 Cod procedura civilă, considerent pentru care excepția tardivității formulării aceste precizări apare ca fiind întemeiată, și a fost admisă.
Mai mult, deși reclamantul a formulat această completare la cererea introductivă susținând că s-a încheiat un contract de închiriere deoarece dreptul de folosi imobilul din A., proprietatea lui G. G., a fost revocat, este de observat că declarația de revocare este încheiată la 15.10.2015, iar contractul de închiriere de care se prevalează reclamantul este încheiat anterior respectiv 08.10.2015, fiind un act încheiat ,,pro causa”.
Prin urmare, pentru considerentele de mai sus, văzând prevederile art. 996 și următoarele Cod procedură civilă, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului G. T., precum și excepția lipsei de interes în promovarea cererii, ca neîntemeiate, a admis excepția tardivității precizării cererii de ordonanță președințială, iar pe fond a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant pentru reintegrare în imobil, obligație de a face, iar în ceea ce privește cererea completatoare din data de 16.10.2015 privind obligarea pârâților la plata chiriei și a întreținerii reclamantului, ca tardiv formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, respectiv la data de 27.10.2015 apelantul G. T., iar la data de 04.11.2015 a depus la dosar motivele de apel.
În motivare a arătat că solicită admiterea apelului, cu schimbarea în totalitate a hotărârii apelate în sensul admiterii cererii sale de emitere a ordonanței președințiale astfel cum a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță, conform disp. art. 480 alin. 2. din NCPC.
Prin sentința atacată, prima instanță i-a respins acțiunea sa introductivă, reținând în mod deosebit faptul că, nu ar fi dovedit cerințele de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, așa cum rezultă din reglementarea art. 996 NCPC respectiv, să privească o măsură urgentă, cu caracter vremelnic, iar prin luarea acestei măsuri să nu se prejudece fondul.
Mai mult decât atât, prima instanță a avut în vedere în considerentele pronunțării sentinței și o hotărâre civilă prin care a fost emis un ordin de protecție.
Critica ce o aduce acestei sentințe, sunt considerentele primei instanțe care au stat la baza pronunțării acesteia care, în opinia sa, sunt netemeinice și nelegale.
După o simplă lecturare a sentinței atacate, se poate observa în mod clar, faptul că, pentru prima instanță, a primat la luarea hotărârii de respingere a cererii sale doar, faptul că nu ar fi dovedit caracterul de urgență precum și acea sentință de emitere a ordinului de protecție.
În opinia sa, prima instanță avea obligația legală de a lua în considerare și dreptul său de uzufruct viager în integralitatea sa, mai mult decât atât, a considerat că, prin respingerea emiterii ordonanței i-a încălcat acest drept tabular.
A promovat prezenta acțiune în temeiul disp. art. 996 și urmat. din NCPC, din materialul probatoriu administrat în prezenta cauză considerând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a emiterii ordonanței președințiale astfel, cum se prevede și se dispune în art. 996 alin. 1 din NCPC.
A reiterat, faptul că, prin contractul de donație încheiat în formă autentică unde au avut calitatea de donatori, a donat numitei L. V. imobilul, iar ei și-au rezervat dreptul de uzufruct viager care este și intabulat în cartea funciară.
La art. 709 cod civil - Drepturile uzufructuarului – „În lipsă de stipulație contrară, uzufructuarul are folosința exclusivă a bunului, inclusiv dreptul de a culege fructele acestuia", pe cale de consecință, dacă i-ar respinge prezenta acțiune pentru emiterea ordonanței președințiale, i s-ar încălca acest drept tabular.
A învederat faptul că, în codul de procedură civilă în Titlul VI - „Procedura ordonanței președințiale" nu este nici unde prevăzut, nu se dispune ca o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale existența pe rolul instanței de judecată a unei acțiuni de drept comun care să soluționeze fondul cauzei, și care să ai aibă același obiect.
Mai mult decât atât, prezenta acțiune nu vizează fondul astfel cum afirmă în mod eronat atât pârâta cât și cum a interpretat prima instanță.
Cu privire la interpretarea primei instanțe că, din motivele acțiunii nu ar rezulta urgența emiterii ordonanței președințiale, a menționat faptul că, din nou este în eroare și mai mult decât atât, în opinia sa, a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 996 din NCPC.
La art. 996 - Condiții de admisibilitate - alin. 1 din NCPC se prevede și se dispune: Instanța de judecată stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări".
În temeiul acestei dispoziții legale de mai sus amintite, în coroborare cu prevederile art. 709 - 745 din NCC, precum și în coroborare cu actele depuse în probațiune respectiv, contractul de donație, extrasul de Carte funciară, a dovedit nu numai existența unui drept tabular, pe cale de consecință, mai mult decât aparența unui drept, ci și îndeplinirea în întregime a dispozițiilor de admisibilitate antecitate.
Prin abuzul de drept, săvârșit de către intimata - pârâtă, și totodată, dacă i s-ar respinge apelul implicit acțiunea civilă introductivă de instanță i s-ar încălca și toate drepturile și obligațiile astfel cum sunt prevăzute și le-a dobândit prin dispozițiile art. 709 - 745 NCC și implicit, prin încheierea contractului de donație.
Condiția datorită căruia a încheiat contractul de donație a fost tocmai rezervarea în favoarea sa a dreptului de uzufruct viager.
Afirmația atât a pârâtei cât și a instanței de fond, că ar locui în apartamentul fratelui său, nu are nicio relevanță de natură juridică care să ducă la respingerea prezentei acțiuni, și implicit care să ducă la concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate astfel cum sunt prevăzute în dispozițiile legale antecitate.
Constituirea dreptului de uzufruct viager în favoarea unei persoane nu este condiționată ca, acea persoană în favoarea căreia se constituie acest drept tabular să nu aibă un spațiu locativ.
Totodată, afirmația pârâtei că, există pe rolul instanței de judecată o acțiune civilă ce are ca obiect desfacerea căsătoriei lor prin divorț, de asemenea nu are nicio relevanță juridică în eventualitatea admiterii prezentei sale acțiuni pentru emiterea ordonanței președințiale.
În drept a invocat art. 480 alin. 2; art. 996 și următoarele din NCPC, art. 709 - 745 NCC.
Pârâții, deși legal citați, nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-478 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin motivele invocate, apelantul susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut condiția urgenței, de asemenea că aceasta avea obligația legală de a lua în considerare dreptul său de uzufruct, drept ce i-a fost încălcat prin pronunțarea sentinței atacate.
Contra acestor susțineri, tribunalul constată, la fel ca prima instanță, că în speță nu este îndeplinită condiția urgenței, în condițiile în care, așa cum rezultă din chiar afirmațiile reclamantului făcute în cadrul plângerii penale formulate împotriva pârâților (soția și fiul său), pe fondul unor diverse certuri cu cei doi a hotărât să se mute în apartamentul fratelui său situat în Municipiul A.. De asemenea, a depus la dosar un contract de închiriere pe care l-a încheiat pe o perioadă de un an, începând din data de 08.10.2015, până la data de 08.10.2016, cu posibilitatea prelungirii acestuia.
Dar ce este mai important, prin sentința civilă nr. 470/10.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, s-a dispus emiterea unui ordin de protecție privind pe reclamanta G. V., prin care se interzice pârâtului G. T., pentru o perioadă de 2 (două) luni, următoarele:
- să se apropie de reclamantă la o distanță mai mică de 100 metri,
- să se apropie de locuința reclamantei situată în Pâncota, ., jud. A., la o distanță mai mică de 100 metri,
- de a avea orice contact cu reclamanta inclusiv telefonic, corespondență sau orice alt mod.
Această sentință a rămas definitivă prin respingerea apelului exercitat de G. T. prin Decizia nr. 1258/05.11.2015 pronunțată de Tribunalul A.. S-a reținut în considerentele acestei hotărâri că din coroborarea răspunsurilor la interogator ale părților cu certificatul medico-legal nr. 490/A 2 din 31.07.2015, rezultă în mod indubitabil că integritatea fizică și psihică a reclamantei a fost pusă în pericol de către soțul acesteia (pârâtul) fiindu-i cauzate la mâini răni de cuțit, cu caracter de autoapărare, pe fondul unei stări conflictuale din familia acestora.
Gravitatea deosebită a acestor răni a fost ilustrată și prin fotografiile depuse în dosarul de apel, confirmând legalitatea măsurii de protecție dispusă de prima instanță.
Prin urmare, o hotărâre de admitere a acțiunii reclamantului prin care s-ar dispune, așa cum acesta a solicitat, reintegrarea în imobil, ar contrazice și ar lipsi de efecte decizia menționată anterior.
Susține apelantul că prima instanță avea obligația legală de a lua în considerare și dreptul său de uzufruct viager în integralitatea sa, mai mult decât atât, a considerat că, prin respingerea emiterii ordonanței, prima instanță i-a încălcat acest drept tabular.
Instanța va avea în vedere dispozițiile art. 23 alin. 1 lit. a din Legea 217/2003, conform cărora persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate.
Prin urmare, în cazul constatării actelor de violență, se poate îngrădi chiar dreptul de proprietate al celui care le exercită și cu atât mai mult, dreptul de uzufruct.
Pentru aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în baza art. 480 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca neîntemeiat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelantul G. T. în contradictoriu cu intimații G. V., G. T. și L. V. împotriva sentinței civile nr. 500/22.10.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.11.2015.
Președinte Judecător Grefier
M. A. T. B. V. L.
Red.TB / Thred.MC
6 ex./ 4 .
Se comunică cu:
- apelantul G. T. - domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat V. G. Adelin cu sediul profesional în A., .. 19, .
- intimata G. V. - Pîncota, ., județul A.
- intimatul G. T. - Pîncota, ., județul A.
- intimata L. V. - Pîncota, ., județul A.
Primă instanță – Judecătoria Ineu - judecător L. M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3775/2015. Tribunalul ARAD | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 358/2015.... → |
|---|
