Anulare act. Decizia nr. 325/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 325/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 2935/205/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 325/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE GABRIELA DIANA NĂSTASE
Judecător V. T.
Judecător E. V.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de reclamantul S. M., împotriva sentinței civile nr.1503 din data de 27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimate pârâte fiind B. M. – decedată la data de 18.01.2012 și S. M. – decedată la data de 02.05.1996, având ca obiect „anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar la data de 31.01.2013 din partea recurentului-reclamant S. M., dovada achitării taxei de timbru în suma de 60 lei și note scrise prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului, constată terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Constată că, prin sentința civilă nr. 1503/2012, Judecătoria Câmpulung, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și, pe fond, a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Gh. M. în contradictoriu cu pârâtele B. M. și S. M., prin care, reclamantul, a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a actului juridic – contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 762 din data de 14 februarie 1994 la notariatul de Stat Local Câmpulung, județul Argeș, și să dispună repunerea părților în situația anterioară.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, examinând actele din dosar, că pârâta S. M. a decedat la data de 02 mai 1996 și pârâta B. M. a decedat la data de 18 ianuarie 2012, iar calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în proces.
A constatat că, pârâtele nu pot avea calitatea de parte în proces, atâta timp cât, ele sunt decedate, iar excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și peremtorie, care poate fi invocată din oficiu și care are prioritate în raport de orice aspecte legate de fondul cauzei.
A concluzionat, în raport de aceste considerente și văzând și dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, că excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată, cu consecința respingerii acțiunii.
Împotriva sentinței civile nr. 1503/2012 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
- instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
- instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
- instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.
- sentința pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
- instanța de fond a încălcat prevederile art. 129 alin.51 și alin.6 Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reluând motivele pentru care prima instanță trebuia să rețină nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat la Notariatul de Stal Local Câmpulung sub nr. 762/14.02.1994, și reiterând faptul că, acesta, că a fost încheiat cu nesocotirea dispozițiilor imperative și prohibitive ale legii și cu încălcarea drepturilor sale de moștenitor al defunctului S. G., drept garantat de art. 46 din Constituția României, reclamantul a mai arătat că el nu are cunoștință de decesul pârâtei B. M. și, tocmai de aceea, are o bănuială legitimă în legătură cu certificatul de deces depus la dosar, care nu este autentic, câtă vreme, acesta a fost depus la dosar de o persoană care nu este parte în proces.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței. în sensul constatării nulității contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 762/14.02.1994, urmând ca, reclamantul, să reintre în drepturile sale de moștenitor asupra terenului situat în ., punctul „Mălăcea”, județul Argeș ce a fost proprietatea autorului său S. G..
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor aduse și în raport de dispozițiile art. 3041 Cod pr.civilă, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea de față, înregistrată la data de 25.06.2012, reclamantul a învestit prima instanță solicitând, în principal, constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare autentificat Notariatul de Stat Câmpulung, județul Argeș sub nr. 762/14.02.1994.
Totodată, prin cererea de chemare în judecată, așa cum se poate observa, reclamantul a determinat cu precizie cadrul procesual în care urma să se desfășoare judecata din punct de vedere al părților, fiind identificate ca pârâte: S. M. și B. M..
Prin contractul mai sus menționat (f. 12 – dosar fond) S. M. a înstrăinat fiicei sale căsătorite, B. M., un imobil, compus din cota indiviză de 5/8 din suprafața de 1.000 mp. teren, din cota indiviză de 2/8 din suprafața de 700 mp. teren arabil și din cota de 5/8 din construcțiile existente pe teren, imobil situat în ., în punctul numit „Acasă” cu vecinătățile menționate în contract, în schimbul prețului de 30.000 lei vechi, pe care vânzătoarea a arătat că l-a primit în totalitate de la cumpărătoare, înainte de semnarea contractului.
Prin același contract, vânzătoarea și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului vândut, urmând ca . cumpărătoarei să se facă la data decesului său, iar în cuprinsul lui, s-a arătat proveniența imobilului cu referire și la certificatul de moștenitor nr. 99/1982, și, de asemenea, s-a menționat că, restul cotei de 3/8 din suprafața de 1.000 mp. teren, a cotei de 6/8 din suprafața de 700 mp. teren și a cotei de 3/8 din casă și grajd sunt proprietatea moștenitorilor C. I., S. I., B. M., S. G., S. E. și S. M..
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus mai multe înscrisuri, printre care și certificatul de deces (f. 4 – dosar fond) potrivit căruia, S. M., în fapt mama sa, a decedat la data de 02.05.1996, iar la data de 17.09.2012, s-a depus la dosar certificatul de deces . nr._ (f. 27 – dosar fond) în conformitate cu care, B. M., în fapt sora reclamantului, a decedat la data de 18.01.2012.
Acest din urmă înscris depus la instanța de fond, nu a fost contestat de reclamant și, fiind vorba de o recunoaștere tacită a acestuia, recunoaștere asupra căreia nu se mai poate reveni, în cauză, nu exista niciun motiv pentru care să nu i se recunoască forță probatorie.
De asemenea, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a cerut să se facă aplicarea dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod pr.civilă și instanța să soluționeze procesul și în lipsa sa.
În speță, în raport de dispozițiile art. 137 alin.1 Cod pr.civilă, prima instanță era obligată să analizeze din oficiu, fiind de ordine publică, îndeplinirea condițiilor pentru ca o persoană să poată fi parte în procesul civil.
Condițiile necesare pentru ca o persoană să poată fi parte în procesul civil sunt: capacitatea procesuală, calitatea procesuală, dreptul și interesul.
De fiecare dată, capacitatea procesuală trebuie cercetată și în persoana pârâtului, iar lipsa ei, cum este cazul în speța de față, constituie motiv de respingere a acțiunii.
Aceasta, deoarece, în ce privește persoana fizică, capacitatea procesuală de folosință a drepturilor civile - atât în conformitate cu prevederile art. 7 din Decretul nr. 31/1954 cât și în raport cu dispozițiile art. 35 din Noul cod civil - începe o dată cu nașterea și se sfârșește la moartea acesteia, iar hotărârea pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată, având în vedere datele certe privitoare la decesul celor două pârâte, petrecut la odată anterioară cererii de chemare în judecată, ar fi fost lovită de nulitate.
În această situație, instanța de fond a stabilit corect faptele și nu a greșit în aplicarea legii.
Cu toate acestea, legat de criticile reclamantului, se va observa touși de tribunal că, potrivit art. 129 alin.51 Cod pr.civilă - invocate expres în susținerea recursului - părțile nu pot invoca în calea de atac omisiunea instanței de fond de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii, ceea ce înseamnă că, în calea de atac, parte nu-și poate invoca propria culpă în ceea ce privește propunerea și administrarea probelor în condițiile legii, în etapa anterioară în care s-a pronunțat hotărârea pe care a atacat-o.
În mod corelativ, din interpretarea a ultimelor două alineate ale art. 129 Cod pr.civilă, rezultă că nici părțile și nici instanța de control judiciar, din oficiu, nu poate invoca, practic, nesocotirea obligațiilor stabilite în sarcina judecătorului prin ultima teză a art.. 129 alin.5 Cod pr.civilă, și anume, aceea de a ordona din oficiu și alte probe.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în cadrul procesual stabilit de reclamant, prima instanță nici nu mai putea intra în cercetarea motivelor de nulitate ale actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.762/14.02.1994, în raport cu cerințele legii edictate pentru încheierea sa valabilă, cerințe ce s-a susținut că nu au fost respectate și nici să statueze asupra acestora, în contradictoriu cu două persoane decedate.
Ca atare, cu această modificare a motivelor pentru care soluția trebuia pronunțată și fără a mai intra în cercetarea celorlalte critici privitoare la fondul cererii cu care reclamantul a înțeles să învestească instanța de fond, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, urmează ca tribunalul să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul S. M., împotriva sentinței civile nr.1503 din data de 27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimate – pârâte fiind B. M. – decedată la data de 18.01.2012 și S. M. – decedată la data de 02.05.1996.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 06 Februarie 2013.
Președinte, G. D. N. | Judecător, V. T. | Judecător, E. V. |
Grefier, G. G. |
red.E.V.
dact.C.E.C./2 exp.
13.03.2013.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 324/2013. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 890/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
