Contestaţie la executare. Decizia nr. 740/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 740/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 18434/280/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 740/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M. C.
Judecător E. A.
Judecător A. D.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de intimata . SA, împotriva sentinței civile nr.6847/2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind contestatorul
R. M. C., terții popriți . ȘI CONSTRUCȚII SRL, . SRL, ., . SRL, . SRL, contestatoarea . SRL, având ca obiect contestație la executare + SUSP. EXEC.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. R. A. pentru intimatul-contestator R. M. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus întâmpinarea formulată de intimatul R. M. C..
Avocat C. R. A. pentru intimatul-contestator R. M. C. arată că, în afară de actele existente la dosar, alte probe nu mai are de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra acestuia.
Avocat C. R. A. pentru intimatul-contestator R. M. C., având cuvântul, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a lui R. M., invocată de recurentă prima oară în recurs. În ceea ce privește fondul cauzei, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, cheltuielile de judecată urmând să fie solicitate pe cale separată.
Instanța, conform disp.art.150 c.p.c. declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 27.09.2011 sub nr. de dosar_, contestatorul R. M. C. a chemat în judecată pe intimata . SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea actelor de executare începute în dosarul de executare nr. 271/2011 de către executorul Judecătoresc F. E., suspendarea executării silite desfășurate in dosarul execuțional nr. 271/2011, pana la soluționarea contestației la executare, in conformitate cu dispozițiile art. 403 alin. (1) Cod pr.civ.;
- Anularea tuturor Ordonanțelor de poprire ca netemeinice, in special Ordonanțele emise către . și Construcții S.R.L./ S.C O. T. & Construct S.R.L. / S.C. F. F. S.R.L./S.C. L. T. & Construct S.RL. si S.C. C. C.. Strade S.R.L.;
- Anularea Titlului executoriu ca netemeinic si nelegal, întrucât bunul mobil ce face obiectul tactului de leasing nr._/C/02/21.02.2008 a fost predat iar valoarea executata nu reprezintă contravaloarea ratelor de leasing aferente perioadei in care a utilizat autoturismul;
- Să se constatate ca lovite de nulitate absoluta dispozițiile art. 8 pct. 2) întrucât cauza acestor prevederi este ilicită și imorala;
- Anularea procesului-verbal de constatare a cheltuielilor de executare ca netemeinic si nelegal;
- Anularea încheierii emisa in dosarul nr._, întrucât aceasta hotărâre dispune investirea cu formulă executorie si executarea silita pentru sume de bani achitate anterior cererii de investire formulata de intimata . stabilind astfel cu putere de lege o situație falsa cu consecințe injuste si vătămătoare;
- Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea prezentei cauze.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat următoarele:
Cu referire la executarea silita, titlul executoriu
Prin Ordonanțele de poprire emise in dosarul de executare nr. 271/2011, B. F. E. a solicitat poprirea părtilor sociale deținute de contestator la următoarele societați comerciale: către S.C. L. W. DEZVOLTARE SI CONSTRUCȚII S.R.L., S.C. O. T.&CONSTRUCT S.R.L., S.C. F. F. S.R.L., S.C. L. T.&CONSTRUCT S.R.L. si S.C. CNCORDIA C.. STRADE S.R.L. {Anexa 1). Temeiul executării silite purtate in acest dosar este reprezentat de titlul executoriu - Contract de leasing financiar nr._/C/02/21.02.2008 {Contractul de leasing - Anexa 2), încheiat intre finanțatorul intimat S.C. EGNATIA LESING IFN S.A., utilizatorul S.C. R C. 2004 S.R.L. si R. C. M. in calitate de fidejusor.
Contractul de leasing a fost investit cu formula executorie prin Sentința pronunțata in dosarul nr._, instanța dându-i posibilitatea societății finanțatoare sa treacă la executarea silita a utilizatorului si a fidejusorului, pentru recuperarea sumei de 384.372,68 lei (n.n. desi valoarea integrala a bunului achiziționat prin Contractul de leasing era de cea 420.000 lei iar numai la semnare se virase aproximativ 100.000 lei).
Cu referire la fondul cauzei. Predarea bunului contractat.
Intre societatea utilizatoare R C. 2004 S.R.L. si S.C. EGNATIA L. IFN SA. s-a încheiat Contractul de leasing (Anexa 2), ce avea ca obiect un automobil marca Hummer. Contractul de leasing a fost semnat si de către contestatorul, R. C. M., in calitate de fidejusor. Conform Anexei 2 la Contract (a se vedea Anexa 3) prețul total al Contractului de leasing (inclusiv dobânzile si TVA-ul) este 104.620 ,17 Euro (Anexa 2 la Contract.)
La semnarea Contractului societatea utilizatoare a plătit cu titlu de avans suma de 22.500 Euro precum si o prima rata anticipata in cuantum de 1.800 Euro. In total in momentul perfectării Contractului de leasing a achitat aproximativ 25% din valoarea integrala a bunului (inclusiv dobânzi).
Diferența de preț de 82.120 Euro era împărțită in 48 de rate egale, toate in valoare de 1673 Euro, ultima rata fiind stabilita pentru data de 01.03.2012.
Societatea R C. 2004 S.RL. a stabilit de comun acord cu S.C. EGNATIA L. IFN S.A., predarea bunului obiect al Contractului de leasing, datorita imposibilității de plata a ratelor. In data de 16.02.2011, intre finanțator si utilizator s-a încheiat procesul-verbal de predare primire (Anexa 4) prin care i-a fost restituit societății EGNATIA L. IFN SA. autoturismul ce făcea obiectul Contractului de leasing. Deși nu a existat un alt acord scris in care sa se stipuleze in mod expres încetarea Contractului de leasing, practic atâta timp cât contestatorul achitase facturile ce fuseseră transmise pana la data încheierii procesului-verbal si a predat bunul obiect al Contractului, orice plata ulterioara ar fi fost lipsita de cauza.
Menționează că ordinele de plata emise dovedesc achitarea sumei de 258.617,39 lei (Anexa 5 - centralizator al facturilor emise de finanțator si achitate), care probează ca a achitat pana la data la care a deținut bunul contractat, peste jumătate din valoarea integrala a prețului Contractului de leasing.
Executarea silita demarata in temeiul Contractului de leasing privește sume care nu sunt datorate de societatea utilizatoare, obligația de plata a ratelor încetând odată cu predarea autoturismului.
Ad absurdum dacă se presupune ca au existat rate restante de plata in momentul preluării autoturismului de către S.C. EGNATIA L. IFN SA., nicidecum valoarea acestora chiar cu penalități nu putea sa reprezinte aproximativ 85% din valoarea Contractului de leasing, atâta timp cat doar la semnarea Contractului s-a virat echivalentul a 25% din Contract. Consideră de prisos să reamintească si ratele celelalte achitate, toate sumele plătite de utilizator fiind de aproximativ 65.000 Euro.
Cu privire la suspendarea executării silite apreciază că necesitatea suspendării executării rezida in principal fata de următoarele argumente:
(i)Studiind doar Contractul se poate observa că in momentul semnării s-a achitat o suma ce reprezintă aproximativ 25% din valoarea integrala a Contractului, iar executarea silita este derulata pentru o suma ce depășește diferența rămasa de achitat, toate acestea prin neluarea in considerare si a restului ratelor achitate, care demonstrează plata a peste 50% din valoarea Contractului;
(ii)Nu mai subzista obligația de plata a ratelor deoarece am predat in februarie 2011 bunul supus operațiunii de leasing;
iii) Titlul executoriu este reprezentat de un act supus investirii cu formula executorie astfel cum solicitat finanțatorul, celelalte părți implicate neputand sa-si promoveze apărări decât cu ocazia executării silite, toate acestea generând o executare a unui titlu injust cu grave consecințe asupra persoanelor implicate;
iv) Aserțiunile anterioare sunt dovedite de actele la care s-a făcut referire. Prima concluzie ce rezulta in lumina acestor documente este aceea ca executarea demarata are ca obiect sume ce nu sunt datorate, pe cale de consecința se conturează temeinic nelegalitatea executării silite si a titlului executoriu;
v) Vătămarea prilejuita de executarea pentru sume nedatorate nu mai trebuie demonstrata fiind prezumată prin interpretarea per a contrario a textelor de lege care atribuie putere executionala doar hotărârilor și titlurilor ce constata irevocabil o anumita obligație in sarcina părtii care nu se conformează. Or, in speța de fata daca observam plata avansului, a ratelor, predarea bunului de bunăvoie, rezulta fără putința de tăgada ca acțiunea inițiata de către finanțator este un abuz ce trebuie înlăturat cu ocazia soluționării prezentei cauze.
În concluzie, inechitatea si abuzul provocat contestatorului, cat si utilizatorului, coroborat cu nelegalitatea titlului pus in executare de către finanțator, denota necesitatea adoptării măsurii de suspendare a executării silite, evitându-se astfel consecințele unei executări silite, pentru sume nedatorate, prin invocarea unei creanțe considerabile.
Cu privire la anularea ordonanțelor de poprire:
Pentru apărările iterate anterior, consideră că trebuie sa fie anulate actele si formele de executare încheiate in baza titlului executoriu nelegal, ce contravine situației de fapt reale si urmărește obligarea debitorilor arid la plata unor sume nedatorate.
Cu referire la Anularea Titlului executoriu ca netemeinic si nelegal consideră ca fiind nelegal pentru următoarele considerente:
Consideră că sunt probe certe ce demonstrează in prima facie justețea drepturilor sale, executarea silita fiind începută abuziv pentru obținerea unor sume de bani nedatorate;
Contractul de leasing nu a încetat prin încheierea unui act in forma scrisa insa elementul al acestui raport juridic a încetat. Odată cu predarea bunului obiect al operațiunii de leasing, s-au stins și obligațiile utilizatorului privitoare la plata ratelor, cuvenite doar in ipoteza folosirii si deținerii autoturismului. Singurelesume ce ar fi putut fi pretinse ar trebui sa fie reprezentate de eventualele transe neachitate anterior predării autoturismului. Văzând insa ca s-a solicitat executarea silita pentru o suma ce atinge aproape 85% din valoarea totala a prețului Contractului, iar plata ratelor depășește 50% din prețul contractului, este de prisos a discuta despre legalitatea titlului executoriu si despre transele avute in vedere de către finanțator.
Dispozițiile art. 399 alin. (3) C. pr. civ. permit instanței de judecata sa soluționeze pe aceasta cererea de anulare a insusi titlului executoriu. Anularea titlului executoriu nu are semnificația anularii sau eliminării caracterului executoriu al contractului de leasing, ci vine sa restabilească legalitatea si sa protejeze drepturile grav afectate ale utilizatorului si fidejusorului.
În concluzie singura măsura prin care se poate restabili legalitatea si ocrotirea drepturilor de executarea abuziva a unui titlu nelegal, este de a anula titlul si actele de executare efectuate in temeiul acestuia.
Cu privire la nulitatea absoluta a dispozițiilor art. 8 pct. 2) din Contract
Contestatorul a arătata că deși nu știe proveniența sumelor ce au stat la baza inițierii demersului de investire cu formula executorie (daca acestea reprezintă daune interese, rate neachitate etc.) si clauzele contractuale avute de finanțator, învederează nulitatea absoluta cu care se impune sa fie sancționate prevederile articolului amintit mai sus.
Chiar dacă contractul de leasing este un contract comercial care ar trebui sa fie supus libertății de din partea utilizatorului, in realitate acest contract este un contract de adeziune, prin care utilizatorul doar își însușeste prevederile stabilite unilateral de către societatea de leasing in detrimentul utilizatorului.
Echilibrul contractual astfel afectat, permite prin existenta unor prevederi a căror aplicabilitate se poate genera o îmbogățire fără justa cauza a finanțatorului concomitent cu o diminuare injusta si exagerata a patrimoniului utilizatorului. Daca s-ar aplica clauza prevăzuta de art. 8.3 ind. 1, înseamnă că daunele suferite de către finanțator ar fi echivalentul restului prețului contractului, iar bunul supus operațiunii de leasing ar rămâne tot in patrimoniul societății finanțatoare.
În ipoteza in care s-ar fi plătit doar câteva rate si utilizatorul de buna-credinta, aflat in imposibilitate e a continua leasingul (ca si in cazul de fata, societatea utilizatoare a predat prin proces-verbal autoturismul) ii preda finanțatorului bunul ce face obiectul contractului de leasing iar ratele ar fi achitate pana in momentul predării, atunci finanțatorul s-ar prevala de aceste dispoziții si ar putea investi contractul cu formula executorie, solicitând executarea întregului pret al contractului.
În cazul de fata, in data de 16.02.2011 i-a fost predat societarii de leasing autoturismul iar, in ziua imediat următoare, fără nicio înștiințare prealabilă, comunicare de reziliere etc., societatea de leasing înregistrat la Judecătoria Pitești cererea de investire cu formula executorie a Contractului de leasing. În acest caz nu se poate vorbi ca daunele suferite de finanțator ca urmare a neexecutării obligațiilor de plata de către utilizator sunt echivalentul întregului preț al Contractului de leasing, înseamnă a se nesocoti dispozițiile art. 5, art. 948pct. 4, art. 966 si art. 968 Cod civil.
În concordanta cu argumentația de mai solicită sa se aibă in vedere si jurisprudența Tribunalului A., când, ., s-a anulat o clauza identica cu cea supusa controlului judecătoresc in speța de fata, instanța considerând ca o atare prevedere legala încalcă dispozițiile art. 948 pct. 4, art. 966 si art. 968 cod civil (Anexa 5- extras din Sentința 631/2011).
Demne de reținut ar fi si prevederile Convenției UNIDROIT privind leasing-ul financiar internațional, de la Ottawa din 1998, cu o larga aplicabilitate in mai multe state europene. Aceasta Convenție prevede expres ca finanțatorul nu are dreptul sa declare scadente si sa încaseze ratele de leasing ramase de achitat decât in situația unei încălcări importante ale contractului de leasing si, in orice caz, numai după ce a dat șansa utilizatorului de a îndrepta încălcarea si numai după ce dovedește ca a făcut tot ce-i sta in putința pentru a limita pagubele.
Cu privire la anularea Procesului verbal al cheltuielile de executare:
Contestatorul consideră că anularea actelor de executare si a titlului executoriu determina si desființarea actelor prin care s-au constatat cheltuielile de executare.
Fără a avea o utilitate semnificativa in anularea cheltuielilor de executare, învederează si calculul eronat al acestor cheltuieli, care exced prevederilor legale incidente. In conformitate cu dispozițiile art. 37 lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, cuantumul onorariului este - "d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite". Calculând onorariul executorului se observă ca executorul a solicitat un onorariu mai mare cu aproximativ 4.000 lei decât cel prevăzut prin norma sus citata.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art. 399, art. 403 alin. 1, art. 274 C.pr.civ., art. 5, art. 948 pct. 4, art. 966, art. 968 C.civ.; art. 37 lit. d din Legea nr. 188/2000; Contractul de leasing nr._/C/02/21.02.2008; Convenția UNIDROIT privind leasingul financiar internațional, de la Ottawa din 1998.
La termenul din 02.11.2011 constatându-se că pe rolul aceluiași complet există contestația formulată de către . SRL, care face aceeași motivare și privește aceeași executare silită demarată în același dosar de executare 271/2011, s-a dispus conexarea celor două cauze, și la același termen au fost introduși în cauză terții popriți . Și Construcții SRL, . SRL, ., . SRL și . SRL.
Intimata, legal citată, nu s-a prezentat la judecarea cauzei, dar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestațiilor formulate.
În motivare a arătat că în fapt, debitoarea - contestatoare . SRL a încheiat cu . (România) SA (fosta Egnatia L. IFN - România S.A.), contractul de leasing financiar nr._C/02/21.02.2008. Datorita nerespectării obligațiilor contractuale asumate, neplății ratelor de leasing, subscrisa M. L. IFN (România) SA a dispus rezilierea contractului de leasing la data de 05.07.2010 conform Declarației de reziliere nr._ raportat la Condițiilor Generale din contractele de leasing menționate mai sus, mai exact prevederile
"Art. 7. Neîndeplinirea obligaților contractuale, astfel următoarele constituie cazuri de neîndeplinire a obligațiilor Contractuale:
Neplata unei rate de leasing timp de două luni consecutive, coroborat cu
- Art. 8- Rezilierea contractului
În cazul producerii vreunuia dintre cazurile de neîndeplinire a obligațiilor Contractuale prevăzute mai sus la art. 7, precum și în cazul în care Utilizatorul nu își îndeplinește vreuna dintre obligațiile asumate prin prezentul Contract, Finanțatorul are, printre altele, dreptul să considere Contractul desființat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă. în acest caz Utilizatorul are obligația:
1) să restituie Finanțatorului posesia Bunul în termen de 3 zile lucrătoare de la notificarea rezilierii Contractului Utilizatorului în conformitate cu prevederile art. 9.
2) să plătească Finanțatorului ratele de leasing scadente și neachitate până în acel moment, inclusiv penalitățile aferente, și o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat și valoarea reziduală. Utilizatorul datorează de asemenea T.V.A., taxe, impozite, și orice alte costuri aferente încetării Contractului, coroborat cu art. 11.1 par. 2.
Art. 9. Restituirea bunului
9.1.În cazul rezilierii Contractului, Utilizatorul este obligat să înceteze folosința Bunului și să restituie Finanțatorului posesia acestuia. La data restituirii, Bunul trebuie: (a) să fie într-o condiție bună pentru utilizare, (b) să fi fost supus, întreținerii și reparațiilor stabilite în Contract, (c) toate permisele, autorizațiile și aprobările privind proprietatea și utilizarea acestuia să fie în vigoare, producându-și efectele în întregime, inclusiv eventualele autorizații obținute pentru modificările aduse Bunului.
9.2.În cazul întârzierii în restituirea posesiei asupra Bunului, provocată de către Utilizator, acesta va fi obligat să continue să plătească rate de leasing calculate pentru toata durata acestei întârzieri. Finanțatorul este îndreptățit să solicite acoperirea oricărui alt prejudiciu cauzat de o asemenea întârziere. Toate cheltuielile în legătură cu reintrarea Bunului în posesia Finanțatorului vor fi suportate integral de către Utilizator.
9.3.În cazul în care Bunul nu este restituit imediat Finanțatorului, Finanțatorul este îndreptățit să intre în posesia Bunului chiar și fără acordul Utilizatorului, întrucât prezentele Contracte constituie titluri executorii”.
Având in vedere netimbrarea capătului de cerere accesoriu al Contestației (cauțiunea) a solicitat respingerea capătului de cerere privind suspendarea provizorie din cadrul contestației, cat si a contestației ca fiind netimbrata.
A solicitat de asemenea, obligarea contestatoarei la plata cuantumului maxim al cauțiunii aferente capătului de cerere accesoriu.
Având in vedere:
-faptul ca fostul utilizator . SRL nu si-a respectat obligațiile contractuale
-dl. R. C. - M. a semnat Contractul de L. mai sus menționat ca si Fidejusor
-Fidejusorul R. C. - M. (obligat in solidar si indivizibil la respectarea obligațiilor contractuale) a renunțat la beneficiile discutiunii si diviziunii conform art. 1662-1667 cod. Civil, conform dispozițiilor contractuale menționate mai sus (art. 7, 8 si 9 din contractele de leasing), a solicitat respingerea contestației la executare formulata de contestatoarea . ca fiind in totalitate nelegală si netemeinică. In ceea ce privește mențiunea contestatorului R. C. - M. in care susține ca „ nu a încheiat niciun contract de leasing cu M. L. IFN (România) SA „ menționează ca dl. R. C. - M. a semnat contractul de leasing menționat mai sus in calitate de Garant, astfel societatea . împreuna cu Garantul - R. C. - M. sunt obligați in solidar si indivizibil la respectarea obligațiilor contractuale.
Totodată, in ceea ce privește dispozițiile legale invocate de contestatoarea . SRL, menționam ca B.EJ. F. E. a respectat in totalitate dispozițiile legale privind atât citarea si somarea debitoarei . SRL, cat si a (fidejusorului) R. C. - M., susținerile celor doi contestatori fiind in totalitate neîntemeiate.
A mai solicitat in mod expres să fie menținute Ordonanțele de poprire emise în dosarul de executare nr. 271/2011, prin care la solicitarea creditorului-finantator M. L. (România) SA in baza Cererii de executare nr._11, B.EJ. F. E. a solicitat poprirea pârtilor sociale deținute de Dl. R. C. - M. la mai multe societăți comerciale, conform Ordonanței de poprire.
In dovedirea susținerilor intimata a depus înscrisuri: Contractul de leasing, Declarația de reziliere, Contractul de vânzare cumpărare si Fisa de debit, fisa care cuprinde debitul datorat de fostul utilizator către finanțatorul M. L. IFN (România) SA, ORC-ul privind schimbarea de denumire din Egnatia L. in M. L. IFN (România) SA.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ.
În temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ. a solicitat judecarea în lipsă.
La solicitarea instanței a fost atașat prezentei cauze dosarul de executare nr. 271/2011 (f. 69-185).
Deși s-a pus în vedere contestatorilor să depună la dosar cauțiune în cuantum de 10% din valoarea debitului aceștia nu s-au conformat, iar la termenul de astăzi au arătat că nu insistă în cererea de suspendare.
Prin sentința civilă nr. 6847/31.07.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești s-au admis contestațiile conexate formulate de contestatorii R. M. C., și . SRL, în contradictoriu cu intimata . SA, terț poprit . și Construcții SRL, terț poprit . SRL, terț poprit ., terț poprit . SRL, terț poprit . SRL, s-a dispus anularea tuturor formelor de executare săvârșite în dosarul nr. 271/2011 al B. F. E..
S-a constatat lovită de nulitate absolută clauza cuprinsă în art. 8 pct. 2 din contractul de leasing.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Împotriva contestatorilor s-a declanșat urmărirea silită sub forma popririi în dosarul de executare nr.271/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc F. E. pentru suma de 370.419,40 lei în temeiul titlul executoriu reprezentat de contractele de lesing nr._C și_/C, motivându-se în cuprinsul cererii de executare că suma solicitată este formată din ,, obligații de plată restante la data de 09.02.2011 și daune interese conform art.8 pct.2 din contractele de leasing.
În dosarul de executare executorul judecătoresc a procedat la poprirea sumelor solicitate de creditor prin cerere, la care a adăugat probabil cheltuielile de executare.
Titlurile executorii în temeiul căruia s-a pornit executarea silită sunt date de contractele de lesing nr._C și_/C.
Contractul de leasing este un contract bilateral sinalagmatic căruia legea îi conferă caracter de titlu executoriu.
Potrivit art.399 alin 3 c.pr.civ. în cazul în care titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească se pot invoca în contestație apărări de fond împotriva titlului executoriu dacă legea nu prevede o altă cale în acest scop.
În cauză titlul executoriu este dat de un contract de leasing, ce a intervenit între părțile litigante împotriva căruia nu exită o altă cale în înțelesul art.399 alin.3 c.pr.civ, la data pornirii executării silite contractul dintre părți fiind reziliat așa cum reiese și din declarația de reziliere și chiar și din întâmpinarea intimatei.
Analizând pe fond contractul de leasing instanța a apreciat că într-adevăr susținerea contestatorului cu privire la caracterul abuziv al art.8 pct.2 din contract este întemeiată.
Legea nr.193/2000 stipuleaza faptul ca o clauza contractuala va fi considerata abuziva daca nu a fost negociata direct cu consumatorul sau daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, cum este cazul contractelor standard preformulate, așa cum este și contractul de leasing.
În măsura în care care se pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, trebuie sa si prezinte probe in acest sens.
Trebuie reamintit faptul ca vointa contractuala are la baza consimtamantul si cauza contractului, respectiv reprezentarea foloaselor/scopurilor urmarite de parti la incheierea contractului.
Conform teoriei generale a actului juridic, partile pot incheia acte, le pot modifica si pot hotari asupra incetarii acestora, echilibrul prestatiilor respectiv al obligatiilor asumate de parti urmand a fi pastrat pe toata durata contractului pana la incetarea efector acestuia. Din aceasta perspectiva, prin inserarea unor prevederi cu nuanta abuziva in contractele dintre comercianti si consumatori, se afecteaza libertatea contractuală atunci cand se creaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor precum “modificarea unilaterala a clauzelor” sau “neindeplinirea obligatiilor contractuale”.
Sânt prezumate de lege a fi clauze abuzive clauzele care obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului precum și clauzele care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
În cauză comerciantul, intimata . SA, nu a produs în niciun fel dovezi că ar fi negociat direct cu contestatorul clauza în privința căreia se afirmă că ar avea caracter abuziv.
În orice caz pornindu-se executarea silită pentru sumele indicate în cererea de executare și arătate în somație 370.419,40 lei, este evident dezechilibrul semnificativ creat între cele doua părți semnatare ale contractului, cu atât mai mult cu cât intimatei i s-a predat bunul și a procedat probabil la valorificarea acestuia, și prin urmare nu a încercat un prejudiciu real, prejudiciu pe care de altfel nici nu l-a probat în niciun fel .
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs intimata . SA criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
În recurs recurenta invocă excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului R. Cătăln M. pe motiv că acesta nu are calitate procesuală activă să solicite constatarea ca abuzivă a clauzei contractuale reglementată de art.8 din codul contractului de leasing în raport de disp.art. 193 /2000 pentru că deși în temeiul contractului de leasing neexecutarea obligațiilor contractuale poate atrage urmărirea directă a fidejusorului pentru întreaga creanță fără o prealabilă urmărire a debitorului principal, fidejusorul în calitatea sa de garant nu se poate suprapune raporturilor juridice dintre finanțator și utilizator pentru a invoca existența unei eventuale clauze abuzive.
Pe fondul cauzei, recurenta arată că încetarea contractelor de leasing a intervenit ca urmare a rezilierii acestora in culpa exclusivă a utilizatorului la data de 05.07.2010 și nu ca urmare a predării de bună voie de către utilizator a bunului la data de 16.02.2011.
Mai susține recurenta că în cauza dedusă judecății contestatorul . SRL nu are calitate de consumator ,fiind un comerciant ,astfel că instanța a apreciat în mod nefondat că în speța dedusă’ judecății ar fi incidente prevederile Legii 193/2000.
De asemenea, nici contestatorul R. C. M. nu poate fi asimilat unui consumator având în vedere calitatea în care acesta a semnat contractul de leasing.
Recurenta susține că demararea procedurii de executare împotriva fidejusorului R. M. C. s-a făcut în temeiul art. 4 garanții din contractul de leasing iar temeiul tuturor sumelor pentru care recurentul a început executarea silită rezidă în dispozițiile contactelor de leasing ,respectiv art.8 .
Mai arată recurenta că de vreme ce nu se contestă integralitatea unui contract ca fiind negociat nu este posibilă contestarea unei singure clauze, ca fiind nenegociată din moment ce contractul este un tot unitar ce le-a fost oferit contestatorilor pentru a fi analizat, verificat și discutat în integralitatea lui și nu pe bucăți.
Mai susține recurenta că a permite derularea în mod continuu și neîntrerupt al relației comerciale o anumită perioadă de timp fără a întreprinde nimic în sens contrar nu poate fi considerat altceva decât o ratificare tacită implicată a acordului de voință exprimat.
Exonerarea de plată a utilizatorului și fidejusorului cu privire la sumele datorate în temeiul contractului ar reprezenta o încălcare a principiului forței obligatorii a unui act juridic valabil.
Fiind legal reglementată clauza penală consimțită de părțile contractante este valabilă și își produce efecte juridice în momentul încetării intempestive a contractului .
Instanța de judecată are doar rolul de a lua cunoștință de existența clauzei penale și să îi confirme valabilitatea în condițiile de drept stipulat la art. 969 Cciv
Recurenta mai arată că o astfel de clauză penală are drept izvor juridic art. 15 din OG 51/1997.
În continuare recurenta arată care ar fi modalitatea de examinare a clauzei penale instituită la art.8 pct.2 din contractele de leasing și din ce se compune cuantumul debitului în sumă de 370.419,40 lei .
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului.
Prin întâmpinare intimatul contestator solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul cu prioritate prin prisma excepției lipsei calității procesuale active a contestatorului R. C. M. tribunalul va constata că acesta este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
Între societatea utilizatoare R C. 2004 SRL și . SA s-a încheiat contractul de leasing nr._C/02 din 21.02.2008 ce avea ca obiect un automobil Hummer .Prețul total al contractului este de 104.630 ,17 euro cu TVA.
Pentru obligațiile părții R C. 2004 SRL R. C. M. a acceptat să garanteze în calitate de fidejusor, renunțând expres la beneficiul de discuțiune și la beneficiul de diviziune .
La data d 16.02.2011 între finanțator și utilizator s-a încheiat procesul verbal de predare prin care i-a fost restituit societății . SA autoturismul ce făcea obiectul contractului .
Proba plății ratelor de leasing până la momentul preluării de către finanțator s-a făcut prin ordine de plată.
Ulterior, reclamanta a pornit executarea silită, obținând înființarea unor popriri printr-o . ordonanțe de poprire, în legătură cu care a făcut contestație la executare invocând și vicii ale titlului creditoarei ,în temeiul art. 399 alin.3 C.pr.civ. . Instanța de fond a găsit întemeiată contestația la executare și a constatat nulitatea absolută și parțială a titlului în temeiul căruia s-a pornit executarea silită, pin eliminarea clauzei 8.2 din contract.
Prin clauza 8.2. se determină penalitatea de plată ( clauza penală)în cazul rezilierii ca urmate a nerespectării obligaților de către debitorul principal în calitate de utilizator.
Așadar, contestatorul are calitatea de fidejusor potrivit contractului s-a pornit executarea împotriva sa ,astfel că în temeiul art. 399 alin.3 din C.pr.civ. are posibilitatea de a ataca executarea silită pornită împotriva sa și chiar titlul executoriu, având în vedere că acesta nu emană de la o instanță judecătorească .
În temeiul solidarității dintre contestator și debitorul principal, primul este în mod evident cointeresat de a se stabili dacă obligația asumată este sau nu în conformitate cu legea.
În plus, din interpretarea disp.art. 1772 C.civ ce reglementează materia fidejusiunii și art.1047 C.civ .ce reglementează materia solidarității debitorilor rezultă că fidejusorul care a renunțat la beneficiile de diviziune și de discuțiune poate să invoce toate excepțiile debitorului principal până la limita excepțiilor pur-personale.
În consecință, contestatorul fiind persoană fizică poate invoca în temeiul legii 193/2000 existența unei eventuale clauze abuzive contrar celor susținute de către recurentă.
Pe fondul recursului, tribunalul va constata că acesta nu este fondat, iar soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică.
Astfel, Legea nr. 193/2000 stipuleaza faptul ca o clauza contractuala va fi considerata abuziva daca nu a fost negociata direct cu consumatorul sau daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, cum este cazul contractelor standard preformulate, așa cum este și contractul de leasing.
În măsura în care care se pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, trebuie sa si prezinte probe in acest sens.
Trebuie reamintit faptul ca vointa contractuala are la baza consimtamantul si cauza contractului, respectiv reprezentarea foloaselor/scopurilor urmarite de parti la incheierea contractului.
Conform teoriei generale a actului juridic, partile pot incheia acte, le pot modifica si pot hotari asupra incetarii acestora, echilibrul prestatiilor respectiv al obligatiilor asumate de parti urmand a fi pastrat pe toata durata contractului pana la incetarea efector acestuia. Din aceasta perspectiva, prin inserarea unor prevederi cu nuanta abuziva in contractele dintre comercianti si consumatori, se afecteaza libertatea contractuală atunci cand se creaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor precum “modificarea unilaterala a clauzelor” sau “neindeplinirea obligatiilor contractuale”.
Sânt prezumate de lege a fi clauze abuzive clauzele care obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului precum și clauzele care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
În cauză comerciantul, intimata . SA nu a produs nici un fel de dovezi că ar fi negociat direct cu contestatorul clauza în privința căreia se afirmă că ar avea caracter abuziv.
Nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia contractul este un tot unitar care a fost oferit consumatorilor pentru a fi analizat ,verificat, discutat în integralitatea lui și nu pe bucăți ,pentru că s-ar încălca principiul general conform căruia trebuie dată maximă eficacitate manifestării de voință de desprins din interpretarea art. 978 C.civ.
În plus, evoluția legislativă a făcut din nulitatea parțială regula în materie de nulitate întocmai în considerarea acestui principiu.
Nici susținerile recurentei prin care se impută intimatului contestator neluarea unor măsuri în legătură cu clauza contractului pe care o considera reală la un moment anterior executării silite nu sunt fondate, fiind contrare principiului voinței reale care prevalează asupra celei exprimate prin contract, astfel încât demersul este legitim în faza contestației la executare.
În orice caz pornindu-se executarea silită pentru sumele indicate în cererea de executare și arătate în somație 370.419,40 lei, este evident dezechilibrul semnificativ creat între cele doua părți semnatare ale contractului, cu atât mai mult cu cât intimatei i s-a predat bunul și a procedat probabil la valorificarea acestuia, și prin urmare nu a încercat un prejudiciu real, prejudiciu pe care de altfel nici nu l-a probat în niciun fel .
Concluzionând tribunalul va constata că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate .
Pentru aceste considerente,tribunalul în temeiul art. 312 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de intimata . SA, împotriva sentinței civile nr.6847/2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind contestatorul R. M. C., terții popriți . ȘI CONSTRUCȚII SRL, . SRL, ., . SRL, . SRL, contestatoarea . SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2013, la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, E. M. C. | Judecător, E. A. | Judecător, A. D. |
Grefier, E. R. |
Red.A.D.
Tehn D.T/ 2 ex.
10.04.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1097/2013. Tribunalul ARGEŞ | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
