Superficie. Decizia nr. 1955/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1955/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 1846/205/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1955/2013
Ședința publică de la 17 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M. C.
Judecător E. A.
Judecător A. D.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de pârâtul I. C. C., împotriva sentinței civile nr.130/2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții G. A., G. L., S. M., G. E. G., G. V. S., având ca obiect superficie.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 10.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față ;
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 10 aprilie 2012, sub numărul_, reclamanții G. A., G. L., S. M., G. E. G., G. V. S. au chemat în judecată pe pârâtul I. C. C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constituirea unui drept de superficie pe suprafața de aproximativ 370 m.p. situată în intravilanul comunei Davidești, județul Argeș, punctul „Acasă” cu vecinătățile: nord și vest – proprietatea pârâtului, est – drumul comunal, sud M. P., pe care se află construcția cu destinația casă de locuit proprietatea reclamanților. Reclamanții au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 311/17.02.2012 s-a admis acțiunea formulată de aceștia și s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra succesiunii defunctei G. G. prin atribuirea în deplină proprietate și posesie a loturilor, astfel: lotul I – I. C. C. a primit camera rămasă în succesiune urmând a plăti sultă suma de 1625 lei lotului 2 și lotul II – moștenitorii defunctului G. Vegil ( reclamanții) primesc sultă de la lotul I suma de 1625 lei. Prin aceeași sentință s-a constatat că imobilul C2 identificat în schița anexă a raportului de expertiză C. C., este proprietatea reclamanților.
S-a mai arătat că la momentul edificării construcției, G. V.- autorul reclamanților a avut acordul mamei sale și a pârâtului, între aceștia existând o convenție verbală și faptul că terenul pe care este ridicată construcția C2 este atribuit pârâtului I. C. C., așa cum rezultă din cuprinsul titlului de proprietate nr._/15.08.1993.
De asemenea, se menționează în motivele acțiunii că în practica judiciară este recunoscut faptul că atunci când constructorul aflat într-o convenție cu proprietarul terenului care s-a aflat în pasivitate și nu a existat vreo opoziție din partea sa pe parcursul edificării construcției, constructorul are un drept de superficie asupra terenului pentru o bună folosință a construcției.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
La dosarul cauzei, reclamanții au depus în copie sentința civilă nr. 311/2011 din 17 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung.
La data de 01 iunie 2012 reclamanții au formulat precizare de acțiune prin care solicită să se constate că au dobândit prin uzucapiunea de lungă durată dreptul de superficie asupra terenului pe care este edificată construcția numerotată C2 în anexele la rapoartele de expertiză tehnică efectuate în dosarul de partaj nr._ de expert C. C. și expert D. V..
S-a arătat în precizarea de acțiune că de mai bine de 30 de ani autorul reclamanților și, ulterior reclamanții, au exercitat o posesie continuă, netulburată și publică asupra terenului pe care este amplasată construcția C2, teren cu privire la care s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că este proprietatea pârâtului, dobândit prin moștenire de la autorul său I. A.C. și că potrivit art. 6 alin. 4 din Legea nr. 278/2009 privind Codul civil, uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
În drept, precizarea de acțiune a fost întemeiată pe dispozițiile art. 482 și art. 489 C. civ. de la 1864 și art. 6 alin. 4 din Legea 278/2009 privind Codul civil.
La data de 15 iunie 2012 pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsei interesului din partea reclamanților și s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes întrucât exista un punct de acces pe proprietatea sa pe o lungime de 25,39 m.l. și o lățime de 4 m.l. constituită pe latura sudică pentru accesul reclamanților la pretinsa construcție, fiindu-i afectată suprafața de 101,56 m.p. din proprietate, astfel cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 311/17 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._ .
Pe fond, pârâtul a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii arătând că nu se impune constituirea unui drept de superficie întrucât în realitate nu a existat o convenție verbală sau scrisă pentru edificarea construcției care de fapt este o improvizație ce poate fi deplasată oricând prin mijloace tehnice adecvate, fiind vorba de o singură cameră și un grajd pentru animale, fără temelie de beton aflate într-o continuă degradare.
Tot prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii precizate întrucât prin sentința civilă nr. 311/17.02.2012 s-a stabilit că este proprietarul terenului și nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii.
Pârâtul a arătat în motivarea întâmpinării că este descendentul autorilor I. A. C. și G. G., care nu au fost căsătoriți, astfel încât nu au înregistrat bunuri comune. A menționat că este proprietarul terenului în suprafață de 2500 m.p. situat în punctul „ Cămin casă ” conform titlului de proprietate nr._/15.08.1993, teren ce a aparținut exclusiv autorului său I. A. C., suprafață pe care a edificat o casă din cărămidă în suprafață de 38 m.p. și o magazie din cărămidă de 21 m.p. care sunt bunurile sale proprii.
A mai precizat pârâtul că între acesta și fratele său G. V. nu a existat convenție verbal sau scrisă și la interogatoriul luat în cauza civilă nr._ a dat un răspuns afirmativ datorită emoțiilor avute în fața instanței când nu a înțeles exact conținutul și mesajul întrebării adresată de reclamanți.
Prin cererea reconvențională pârâtul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați reclamanții să ridice construcția C2, respectiv camera și grajdul care sunt în continuă degradare, pe cheltuiala lor, fie să se constate că este proprietarul construcției edificată pe proprietatea sa urmând să fie obligat să achite contravaloarea acestor construcții.
În situația respingerii acestor capete de cerere pârâtul solicită a se avea în vedere că este vorba de condițiile privind accesiunea imobiliară a constructorului de rea credință și solicită despăgubiri anuale, atât pentru terenul constituit drept servitute cât și pentru terenul care eventual ar fi admis ca drept de superficie, în sumă de 10.000 lei anual.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul a arătat că nu se impune constituirea dreptului de superficie întrucât nu a existat o convenție verbală sau scrisă pentru edificarea așa-zisei construcții care de fapt este o improvizație ce poate fi deplasată oricând prin mijloace tehnice adecvate, fiind vorba de o singură cameră și un grajd de lemn pentru animale, fără temelie de beton, aflate într-o continuă degradare.
A mai arătat pârâtul că pentru această construcție nu există o autorizație de construcție emisă în temeiul Legii 50/1991 care să îi îndreptățească pe reclamanți să solicite așa-zisul drept de superficie și nici o convenție verbală sau scrisă pentru construirea acesteia.
Tot pârâtul a arătat că între acesta și fratele său G. V. nu a existat o convenție verbală sau scrisă, iar prin răspunsul la interogatoriu a dat un răspuns afirmativ datorită emoțiilor avute în fața instanței când nu a înțeles exact conținutul și mesajul întrebării adresată de reclamanți.
Deoarece nu a existat o convenție verbală sau scrisă, pârâtul a arătat că în speță se află în situația accesiunii imobiliare a constructorului de rea credință pe terenul altuia, astfel că urmează să se constate că această construcție este proprietatea proprietarului terenului cu obligarea sa la plata despăgubirilor aferente pentru construcție, sau să se constate că proprietarul este îndreptățit să solicite desființarea construcțiilor pe cheltuiala constructorului.
În concluzie, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale.
Cererea reconvențională a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 119 C.pr.civ. și art. 567 N.C.Civ.
La data de 29 iunie 2012 reclamanții au depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională.
Sub aspectul răspunsului la întâmpinare a solicitat respingerea ca nefondată a excepției lipsei interesului în promovarea acțiunii deoarece prin sentința civilă nr. 311/2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung s-a statuat cu privire la dreptul exclusiv de proprietate al pârâtului-reclamant asupra terenului în suprafață de 2500 m.p. situat în punctul „Căminul casei”precum și cu privire la dreptul exclusiv de proprietate al reclamanților asupra unui imobil construcție situat pe acest teren.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamanții au solicitat respingerea cererii prin care pârâtul solicită fie ridicarea construcției, fie să se constate că este proprietarul acesteia, deoarece prin sentința mai sus menționată s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că această construcție a fost edificată de autorul reclamanților, cu acordul proprietarului terenului și a fost stăpânită în permanență de autorul acestora și apoi de către reclamanți.
Referitor la cel de-al doilea capăt al cererii reconvenționale, respectiv obligarea reclamanților la plata de despăgubiri constând în contravaloarea lipsei de folosință a terenului grevat de drepturile de servitute și superficie, arată că în principiu sunt de acord cu această solicitare, însă apreciază că suma de 10.000 lei este exagerat de mare.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 115 C.pr.civ. și 1200, 1202 C. civ. de la 1864.
La dosarul cauzei părțile au depus și alte acte în copie.
În cauză părțile au solicitat și instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale fiind audiați martorii F. P. și M. P..
De asemenea, în cauză s-a luat interogatoriu pârâtului și reclamanților G. E. G., G. V. S..
În cauză s-a dispus efectuarea expertizei tehnice topografice de către ing. expert D. V. și a expertizei în specialitatea construcții de către ing. expert Graepel G. Richard, iar la solicitarea pârâtului s-a încuviințat expert asistent B. P. la efectuarea expertizei în specialitatea topografie .
De asemenea, pentru calcularea lipsei de folosință a terenului pentru care a fost creată servitute de trecere prin sentința civilă nr. 311/2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung și pentru terenul pentru care urmează a fi creat dreptul de superficie a fost numit expert I. Andry Lorel.
Prin sentința civilă nr.130/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung s-a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtul I. C. C. .
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții G. A., G. L., S. M., G. E. G., G. V. S. în contradictoriu cu pârâtul I. C. C..
S-a constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiune drept de superficie pentru terenul în suprafață de 148 m.p. așa cum a fost identificat în schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. expert B. P. cu culoare verde între punctele 7-8-9-10-11-12-4-5-6-7.Admite în parte cererea reconvențională.
Au fost obligați reclamanți să plătească pârâtului sub formă de rată lunară suma de 10,36 lei reprezentând lipsă de folosință.
S-au respins capetele din cererea reconvențională privind ridicarea construcției și constatarea calității de proprietar a pârâtului asupra construcției.
Sau compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 311/ 17.02.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, rămasă irevocabilă, s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase în succesiunea defunctei G. G., pârâtului fiindu-i atribuită camera rămasă în succesiune urmând să plătească sultă reclamanților suma de 1625 lei.
Prin aceeași sentință s-a constatat că reclamanții sunt proprietarii imobilului C2 construit pe terenul proprietatea pârâtului, fiind constituit un drept de servitute de trecere pe proprietatea acestuia pe o lungime de 25,39 m.l. și o lățime de 4 m.l.
În sentință s-a reținut că pârâtul a recunoscut atât prin întâmpinare cât și la interogatoriu că această construcție C2 a fost edificată de autorul direct al reclamanților cu acordul proprietarului terenului și a fost stăpânită în permanență de autorul reclamanților și apoi de reclamanți.
De altfel, din interogatoriul luat pârâtului în cauza civilă nr._ reiese că G. V. împreună cu soția acestuia au ridicat această construcție încă din anul 1978.
A mai reținut instanța că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru crearea dreptului de superficie prin uzucapiune deoarece construcția C2 ce face obiectul cauzei a fost edificată în anul 1978 de autorul direct al reclamanților cu acordul proprietarului terenului și a fost stăpânit în permanență de autorul reclamanților și apoi de reclamanți .
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, instanța apreciind că reclamanții în calitate de proprietari ai construcției C2 au interesul de a solicita crearea unui drept de superficie, a respins-o ca nefondată.
Instanța a mai reținut că suprafața de 148 mp așa cum a fost identificată în raportul de expertiză tehnică B. P. corespunde folosirii normale a construcției C2, iar lipsa de folosință a terenului în suprafață de 107 mp pentru care a fost creată servitutea de trecere este de 52,18 lei pe an, iar pentru terenul în suprafață de 148 mp pentru care urmează a fi creat dreptul de superficie este de 72,18 lei pe an .
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâtul I. C.C. solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii cererii reconvenționale în totalitate în ceea ce privește admiterea capătului doi al cererii reconvenționale și obligarea reclamanților pârâți să le achite anual suma de 2203,2 lei pe an așa cum a fost stabilită de expertul B. P., iar în subsidiar casarea cu trimitere în vederea efectuării unei noi expertize .
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul – pârât arată că instanța de fond la adoptarea soluției nu a ținut seama că pentru construcția în litigiu nu există autorizație de construcție emisă în baza Legii nr. 50/1991 pentru care să-i îndreptățească pe intimații – reclamanți să ceară un drept de superficie.
De asemenea, instanța nu a analizat apărările recurentului pârât prin care a arătat că nu există nici o convenție verbală sau scrisă pentru constituirea unui drept de superficie, astfel că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru constituirea unui drept de superficie ,iar răspunsul dat la interogatoriu a fost afirmativ, în mod greșit pentru că recurentul pârât nu a înțeles întrebarea fiind emoționat.
Într-o altă critică se susține de către recurent că deși instanța de fond a acordat dreptul de superficie în mod corect pentru suprafața de 148 mp în mod greșit a reținut că recurentul este îndreptățit doar la suma de 10,36 lei lunar pentru lipsa de folosință în loc de 106,52 lei cum corect a calculat expertul B. P..
Cu privire la acest aspect recurentul arată că instanța trebuia să admită obiecțiunile pe care le-a formulat la raportul de expertiză tehnică I. Andry Lorel.
Recurentul mai arată că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 107 mp reprezentând servitutea de trecere .
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului .
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și în raport de probatoriul administrat în cauză va constata următoarele:
Primele două critici care vizează soluția adoptată de instanță pe cererea intimaților reclamanți cu privire la dreptul de superficie nu sunt întemeiate, deoarece așa cum în mod corect a reținut și prima instanță cu privire la buna credință a autorilor reclamanților la edificarea construcției C 2 pe terenul proprietatea pârâtului s-a statuat în mod irevocabil de către Judecătoria Câmpulung prin sentința civilă nr.311/17.02.2012 ,sentință rămasă irevocabilă astfel că apărările recurentului – pârât potrivit cărora pentru edificarea construcției C2 care există autorizație de construcție precum și faptul că nu există nici o convenție între părți cu privire la constituirea unui drept de superficie nu au relevanță în prezenta cauză.
Și cea de a doua critică care vizează cuantumul despăgubirilor pe care reclamanții trebuie să le plătească recurentului – pârât este nefondată.
Astfel, instanța nu putea să omologheze cuantumul despăgubirilor stabilit de expert inginer B. P., pentru că acesta nu a fost expert desemnat de instanță si totodată cenzurase și concluziile ing. expert V. D., atunci când a considerat obiecțiunile recurentului utile și pertinente prin numirea unui alt expert. .
Recurentul încearcă chiar să aducă în discuție și legalitatea sentinței civile nr. 311/17. 02.2012, prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune și prin care s-a și statuat definitiv și irevocabil reclamanții sunt proprietarii construcției ,arătând că din cauza „emoțiilor” a recunoscut acest fapt. Tot recurentul este însă și cel care nu a atacat hotărârea de partaj astfel încât, justificarea sa este de-a dreptul neîntemeiată.
Cât privește critica nepronunțării instanței asupra despăgubirilor pentru suprafața de 107 mp ce reprezintă servitutea de trecere, tribunalul va reține că instanța a dispus și asupra acestui capăt cerere (ultimul aliniat din considerente ) și anume: 52,18 lei / an pentru 107 mp pentru servitutea de trecere și 72,18 lei / an pentru suprafața de drept de superficie, adică un total de 124,36 lei /an astfel spus, 10,36 pe lună( 10,36 lei x 12 adică 124,36 lei / an conform expertizei I. Andrx Lorel ).
Pentru aceste considerente tribunalul în temeiul .art. 312 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
În raport de disp.art. 274 C.pr.civ. va obliga recurentul să plătească intimatei G. A. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul I. C. C., împotriva sentinței civile nr.130/2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții G. A., G. L., S. M., G. E. G., G. V. S..
Obligă recurentul să plătească intimatei G. A. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.09.2013, la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, E. M. C. | Judecător, E. A. | Judecător, A. D. |
Grefier, E. R. |
Red. A.D.
Tehn D.T. /2 ex.
17.10.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 190/2013. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 1675/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
