Pretenţii. Decizia nr. 216/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 624/280/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 216/2013
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON
Judecător A. D.
Judecător E. M. C.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de pârâta A. M., împotriva sentinței civile nr.4751/2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul M. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, au răspuns: avocat M. C. pentru recurenta-pârâtă și intimatul-reclamant asistat de avocat B. I. T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat M. C., pentru recurenta-pârâtă, depune la dosar cerere de ajutor public judiciar formulată de către recurenta-pârâtă, însoțită în înscrisuri.
Instanța, asupra cererii de ajutor public judiciar, constată următoarele:
Prin cererea de ajutor public judiciar se solicită de către recurentă scutirea de plata taxei judiciare de timbru.
Potrivit dovezilor depuse în susținerea cererii nici recurenta și nici soțul acesteia nu realizează venituri și au doi copii în întreținere.
Potrivit art.8 al.3 din OUG 51/1998 ajutorul public judiciar acordat în formele prev. de art.6 se acordă și în alte situații decât cele prevăzute la art.8 al.1 și al.2, proporțional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiție, inclusiv din cauza diferențelor de cost al vieții dintre statul membru în care acesta își are domiciliul sau reședința obișnuită și cel din România.
Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și faptul că taxa este într-un cuantum destul de mare și în raport de veniturile solicitantului și al membrilor familiei sale, admite cererea și scutește recurenta de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1735,5 lei și a timbrului judiciar de 5 lei.
Apărătorii părților, având, pe rând, cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat M. C., pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, în principal modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În subsidiar, solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea suspendării cauzei în temeiul art.244 C. până la soluționarea plângerii penale formulată împotriva martorei G. D.. Arată că împrumutul de care face vorbire reclamantul are la bază un act care nu este întocmit în condițiile legii, respectiv nu se menționează data întocmirii înscrisului, care este câtimea obiectului și nu se face mențiunea „bun spre aprobare”.
Apărătorul intimatului-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că în cauză s-a efectuat o expertiză grafologică care concluzionează că semnătura și mențiunea de pe înscris ,, am primit” aparțin fără putință de tăgadă pârâtei.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.01.2011, sub nr._, pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamantul M. G. a chemat în judecată pe pârâta A. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i restituie suma de 22.000 de euro pe care a împrumutat-o de la reclamant cu promisiunea că în cinci luni de zile îi va restitui suma de bani datorată.
In motivarea acțiunii se arată de către reclamant că în fapt, în data de 20.06.2009 în Orașul Ștefănești, la locuința personală a reclamantului, pârâta A. M. însoțită de G. D., a împrumutat de la dânsul suma de 22.000 euro cu promisiunea ca îi va restitui această sumă de bani în 5 luni de zile de la momentul împrumutului. A întocmit chitanța de mână care este scrisă și semnată personal de către pârâtă în care a recunoscut că a împrumutat această sumă de bani de la reclamant și urmează să i-o restituie la termenul stabilit în chitanța de mână și prezența unor martori prezenți la fața locului și când a primit suma de bani cu împrumut și când a semnat și când a scris personal chitanța de mână în prezenta acestora. Pârâta i-a câștigat încrederea spunându-i că-i va restitui fără probleme această sumă de bani pe care o împrumuta deoarece dorește să cumpere marfa din G., că desfășoară o activitate de afaceri în G. și în România.
Precizează reclamantul că, deși a fost de bună credință, a încercat în nenumărate rânduri să recupereze suma de la pârâta A. M., care nici până în prezent nu i-a restituit măcar parțial o sumă de bani din suma datorată de 22.000 de euro, în schimb aceasta îi adresează injurii în mod nejustificat și amenințări că niciodată nu-i va recupera suma de bani datorată.
Prin sentința civilă nr. 4751/9.05.2012, Judecătoria Pitești a respins acțiunea, cu motivarea că reclamantul solicită obligarea pârâtei la restituirea sumei de 22.000 euro pe care i-a împrumutat acesteia cu obligația corelativă pentru acesta de a-i restitui suma în termen de 5 luni ,, începând cu data de 20.06.2009”
Din înscrisul sub semnătură privată, fila 3 din dosar, a reieșit că pârâta a luat cu titlu de împrumut de la reclamant suma de 22.000 euro, pe care s-a obligat să i-o restituie în termen de 5 luni ,,începând cu data de 20.06.2009”
Raportul de expertiză grafologică întocmit în cauză de Laboratorul Interjudețean de expertize criminalistice B. a concluzionat că semnătura și mențiunea de pe înscris,, am primit” aparțin fără putință de tăgadă pârâtei.
Din depoziția martorilor audiați R. I. și G. D., martorii reclamanților a reieșit că, într-adevăr, prin iunie 2009 pârâta însoțită de martora G. D. au venit la locuința reclamantului din Stefănești ocazie cu care pârâta a primit de la reclamant suma de 22.000 euro și au întocmit cu acea ocazie înscrisul sub semnătură privată.
Martorii pârâtei R. F. și B. M. au relatat doar faptul că le cunosc pe cele două părți, dar nu știu nimic cu privire la suma împrumutată decât din susținerile pârâtei. În orice caz nici nu s-ar fi putut primi dovada cu martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul și nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului (art. 1191 c.civ.), astfel că susținerile pârâtei din întâmpinare sunt nedovedite.
În consecință, instanța a apreciat ca dovedite afirmațiile reclamantului, și, fiind vorba despre un împrumut, în baza art.1584 c.civ, potrivit cu care împrumutatul este dator să restituie lucrurile în aceeași calitate și cantitate, și la timpul stipulat, a admis acțiunea și a obligat la plata către reclamant a sumei de 22.000 euro.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta pe care a criticat-o pentru faptul că prima instanță a soluționat cauza fără să țină cont de susținerile sale, precum și de probatoriul administrat în cauză. De asemenea, nu a ținut cont de plângerea penală depusă împotriva martorei G. D. și nu a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea plângerii.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 304 ind. 1 C., tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a soluționat prima instanță cererea dedusă judecății, în raport de ansamblul probator administrat în cauză de către ambele părți.
Astfel, potrivit înscrisului sub semnătură privată intitulat „Chitanță” (f. 3, dosar fond), recurenta a împrumutat o sumă de 22.000 euro de la intimat, cu obligația pentru aceasta de a o restitui pe o perioadă de 5 luni începând cu data de 20.06.2009.
Martorii audiați în cauză, atât din partea reclamantului, cât și din partea pârâtei – recurente (f. 74 – 77, dosar fond) au confirmat existența împrumutului, cuantumul sumei, precum și faptul că aceasta nu a fost restituită de către recurentă.
Cât privește aspectele informale ale înscrisului ce atestă existența împrumutului, tribunalul nu poate reține susținerile recurentei.
Astfel, referitor la lipsa mențiunii „bun și aprobat” de la sfârșitul actului, având în vedere că acesta a fost redactat și semnat de către recurenta – pârâtă, așa cum aceasta recunoaște în cuprinsul întâmpinării de la fila 13, dosar fond, potrivit art. 1180 Cciv., nu mai era necesară mențiunea cu pricina.
Nici lipsa datei înscrisului nu poate duce la anularea actului, în condițiile în care în această situație data nu constituie o formalitate necesară pentru validitate, nefiind într-una din situațiile de excepție prevăzute de lege, precum testamentul olograf sau titlurile de valoare.
Și câtimea obiectului există, acest aspect rezultând chiar din cuprinsul înscrisul contestat (f. 3, dosar fond).
Cât privește suspendarea cauzei în temeiul art. 244 C., o astfel de cerere nu a fost formulată la instanța de fond, astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de dezbateri din data de 2.05.2012 (f. 82, dosar fond), pentru a fi analizată, astfel că acest aspect nu poate constitui un motiv de casare a sentinței recurate.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 1169 Cciv., va respinge și cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, la dosar neexistând dovada efectuării unor astfel de cheltuieli în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către A. M. împotriva sentinței civile nr. 4751/9.05.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimat fiind M. G., ca nefondat.
Respinge cererea privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2013.
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | Judecător, E. M. C. |
Grefier, E. R. |
E.A. 13 februarie 2013/2 ex
| ← Pretenţii. Decizia nr. 368/2013. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1692/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
