Pretenţii. Decizia nr. 368/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 368/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 723/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 368/2013
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Judecător C. B.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr 4748/09.05.2012 pronunțată de Judecătoria P., intimată fiind pârâta . ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 24.01.2013 si sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 16.01.2012 pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamanta .., cu sediul în mun. Pitești, .. 2C, ., jud. Argeș, în contradictoriu cu pârâta S.C. O. V., cu sediul în mun. București, sector 1, Calea Griviței, nr. 355-357, a solicitat instanței obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 31.136,4 euro (contravaloarea în lei a sumei de 134.629,9), plus dobânda legală ce urmează să curgă de la data introducerii acțiunii, sumă ce urmează să fie actualizată cu indicele de inflație la data plății, precum și daune morale și suma de 40.045 Euro (contravaloarea în lei a sumei de 164.424,77), plus dobânda legală ce urmează să curgă de la data introducerii prezentei acțiuni, sumă ce urmează sa fie actualizată cu indicele de inflație la data plății, precum și daune morale.
În motivarea cererii s-a arătat exact că: <>n fapt, într-un prim caz, în data de 11.02.2011 am contractat cu firma S.C. B. Minerale industriale S.A. cu sediul la Timișoara, jud. T., Calea Șagului nr.143b, înmatriculată la ORC nr. J_, CUI R06523939 prin contractul nr. 223/11.02.2011, expedierea unor utilaje (un buldoexcavator Caterpilar, o cupă de excavator și accesorii) către S.C. Ritchie Bros Auction, ..21, Port of Moerdijk 4761 Olanda, cu data de încărcare 17.02.2011, ora 800 și data de descărcare 21.02.2011, ora 800. Precizăm că . S.A. este un vechi client al nostru, pentru care am desfășurat astfel de servicii mulți ani. Pentru onorarea acestei comenzi, am încheiat un contract de transport cu nr. 1257/14.02.2011 cu firma .. cu sediul în Călărași, . Jud. Călărași înmatriculată la ORC nr. J_, CUI_. Această societate ne-a adus la cunoștință, prin adresa nr.25/14.02.2011, că în momentul respectiv nu are camioane disponibile. În aceste condiții, .. ne-a întrebat dacă suntem de acord să subcontracteze, pentru executarea comenzii de transport, cu un terț cărăuș, în aceleași termene și condiții, și anume S.C. Zetenytrans- Car Kft (cu sediul în Budapesta, ., cod poștal 118, Ungaria). Am acceptat (în condițiile în care, asemenea situații, apar destul de frecvent în practica transporturilor internaționale de mărfuri) deși nu am verificat seriozitatea firmei S.C. Zetenytrans- Car Kft (nu am verificat veridicitatea datelor transmise - asigurare CMR și licență de transport și nici reputația acestei firme pe site-ul bursei de transport - fiind pentru prima dată când această societate făcea un transport pentru firma noastră) deoarece am avut încredere în soluția oferită de societatea colaboratoare .. în aceste condiții, . a făcut comanda de transport nr. 238/15.02.2011 către S.C. Zetenytrans - Car Kft. După încărcarea mărfii, tirul a dispărut, marfa nu a ajuns la destinație așa cum era programat pe data de 21.03.2011, vinovată de dispariția mărfii fiind firma S.C. Zetenytrans - Car Kft. Subscrisa a sesizat Poliția mun. Pitești în data de 25.03.2011 pentru constatarea acestui fapt. Menționăm faptul că, în acest moment, dosarul se află în anchetă penală la P. de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție - DIICOT -biroul teritorial C. (ca urmare a sesizării făcute de către subscrisa la Poliția Mun. Pitești dar și a altor firme cărora li s-au produs prejudicii de către aceeași firmă și în același mod de operare), (a se vedea atașată prezentei adresa DIICOT - biroul teritorial C. din data de 1 nov. 2011). Precizăm că bunurile dispărute (un buldoexcavator, o cupă de excavator și accesorii) sunt în valoare de 31.136,4 Euro (contravaloarea în lei a sumei de 134.629,90), iar subscrisa a achitat deja în fața clientului său, . SA, paguba produsă (a se vedea documentele anexate prezentei). În fapt, în al doilea caz, în data de 03.03.2011 am contractat cu un vechi client al nostru, cu care colaborăm de peste 5 ani, societatea DHL Excel Supply Chain Spain SL, Caile Marconi S., Poligono la Gitesa, 2884, Dagazzo, ES: D_ pentru expedierea unor textile către S.C Vegaski SA, 73 Sallaberry,_, Madrid, ES A_, cu încărcare de la patru fabrici de textile - una din S. în data de 11.03.2011 și de la trei fabrici din R. în data de 12.03.2011, data de descărcare fiind 15.03.2011, dimineața, la Madrid. Pentru onorarea acestei comenzi, .. a încheiat în data de 10.03.2011
o comandă - contract de transport nr. cu S.C. Stal Company S.R.L. după încărcarea
mărfii, șoferul tirului nu a mai răspuns deloc la telefon, motiv pentru în dată de 14.03.2011, reprezentantul . a făcut sesizre la Poliția Municipiului Pitești. Ulterior, poliția a găsit tirul părăsit în parcarea unei benzinării din Pitești. Bunurile vândute în totalitate de către șofer au fost recuperate într-o mică parte, prejudiciul societății DHL Excel Supply Chain_Spain SL ridâcându-se la o valoare de aprox. 40.045 euro subscrisa urmând să achite această sumă în fața clientului său (a_se vedea factura anexată). Menționăm faptul că, în acest moment, este în faza de cercetări penale, la P. de pe lângă Judecătoria Pitești (a se vedea atașată prezentei adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești). Precizăm că bunurile dispărute (confecții) sunt în valoare de 40.045 Euro (contravaloarea în lei a sumei de 164.424,77), iar subscrisa are de achitat în fața clientului său, societatea DHL Excel Supply Chain Spain SL, paguba produsă (a se vedea documentele anexate prezentei). În urma depunerii cererilor noastre de despăgubire ca urmare a producerii unor cazuri asigurate, . constituit dosarele de daună nr. RG/CEN/11/1635, respectiv nr. RG/CEN/11/1357. La aceste cereri am primit răspuns negativ de acoperire a prejudiciilor în ambele dosare de daună prin adresa nr. D3687/ 29.07.2011, respectiv prin adresa nr.D3680/27.07.2011. În urma celor patru runde de întâlniri de conciliere cu reprezentanții . finalizată cu un proces-verbal în data de 10.11.2011, . refuzat plata daunelor solicitată de către subscrisa, motivând faptul că nu ne încadrăm în niciunul din riscurile asigurate în legătură cu care asigurarea validează, făcând abstracție totală de celelalte clauze din contractul de asigurare de răspundere civilă a intermediarului de transporturi rutiere, aplicabile speței noastre. Vrem să menționăm că subscrisa a fost de totală bună-credință și în urma unor recomandări extrem de laudative făcute de intermediari în asigurări, am optat pentru a încheia un contract de asigurare de răspundere civilă cu pârâta. Nefiind de specialitate și având deplină încredere în brokerul de asigurări cu ajutorul căruia am încheiat contractul de față, am crezut că primele de asigurare extrem de oneroase pe care m-am obligat să le plătesc (și care se ridică în momentul de față la suma de peste 15.000 de euro) sunt absolut acoperitoare pentru prejudiciile pe care le-aș putea avea în calitate de casă de expediții de mărturi, prin neaiungereaja destinație sau ajungerea cu întârziere sau deteriorarea mărfurilor ce fac obiectul contractelor de transport rutier de mărfuri. De regulă, cele mai mari probleme în derularea unor astfel de contracte ni le creează chiar transportatorii care fie din neglijență, fie din rea-credință nu ajung cu mărfurile la destinație, deteriorându-le sau sustrăgându-le pur și simplu. De aceea, orice casă de expediție de transport rutier de mărfuri când încheie o poliță de asigurare de răspundere civilă o face în primul și în primul rând pentru a se asigura față de acțiunile ilicite ale transportatorilor. Nu am avut nici un moment credința că în cazul încheierii contractului de față, a cărui executare silită o solicit în acțiunea de față, lucrurile ar sta altfel. Nici un moment nu ne-am gândit că în urma producerii evidente a cazului asigurat, adică a neajungerii mărfurilor expediate de subscrisa la destinație, pârâta nu ar fi dispusă să plătească contravaloarea prejudiciului încercat de subscrisa. Lovindu-mă de refuzul repetat cu obstinație de pârâtă, în sensul că aceasta nu datorează nicio sumă de bani drept despăgubire, ne-am uitat cu mai multă atenție pe contractul de asigurare intervenit între subscrisa și pârâtă. În esență, raportat la problematica litigiului de față, acest contract are trei capitole care ne interesează: unul care se referă la obiectul asigurării, un al doilea capitol care se referă la riscurile asigurate și un al treilea capitol, foarte voluminos, care reglementează așa-numitele „excluderi", adică acele situații prin care S.C. O. V. nu acordă despăgubiri. I. în privința primului capitol și anume acela al OBIECTULUI ASIGURĂRII (art. 3.1.), în contract se menționează că acesta „îl constituie acoperirea daunelor cauzate din culpă clienților, în timpul perioadei de asigurare, pentru care asiguratul răspunde civil (față de aceștia), conform legii, în calitate de intermediar de operațiuni de transport rutier". De asemenea constituie obiect al asigurării „daunele cauzate prin fapta transportatorului" (fără să se menționeze dacă forma de vinovăție este una penală, contravențională sau civilă) și „pentru care asiguratul răspunde civil față de clienți, conform legii, în calitate de intermediar a respectivului transport rutier". Dacă în privința acoperirii, de către asigurător, a daunelor cauzate prin fapta transportatorului lucrurile sunt cât se poate de clare, pentru că el este cel care a cauzat prejudiciul pe care trebuie să îl reparăm față de client, nu mai puțin aplicabilă ni se pare și prevederea contractuală potrivit cu care asigurătorul răspunde pentru daunele cauzate clientului prin culpa asiguratului. Culpa subscrisei în producerea acestor prejudicii trebuie diferențiată după cum ea se referă la propriile sale acțiuni (culpa in agendo), la defectuoasa alegere a ofertelor de transport {culpa in eligendo) sau eventual la acțiuni și inacțiuni care ar putea favoriza un eventual prejudiciu produs clientului și pentru care subscrisa răspunde civil, conform legii, săvârșite de terți (penitus extranei), cu care noi nu ne aflam în nici un fel de raporturi contractuale. În cazul de față, subscrisei nu i se poate imputa o culpă in agendo pentru că nu a acționat în nici un fel, în mod direct, pentru producerea prejudiciului ce face obiectul prezentului dosar și nici o culpă în care am fi favorizat niște terți (penitus extranei) cu care nu avem raporturi contractuale în producerea mai sus menționatului prejudiciu. Culpa subscrisei în producerea prejudiciilor constă în aceea că nu am analizat cu mai multă atenție și responsabilitate oferta pe care mi-a făcut-o societatea . recomandându-mi ca transportul de mărfuri de face obiectul prezentului dosar să fie efectuat de firma ., despre a cărei seriozitate și solvabilitate nu știam practic nimic, așa cum n-am știut nici seriozitatea și solvabilitatea societății .. Această „culpa in eligendo" pe care ne-o asumăm, coroborată și cu alți factori, a dus în final la neonorarea contractului de expediție de mărfuri atât cu . SA cât și cu societatea DHL Excel Supply Chain Spain SL și ea poate conduce, chiar si prin ea însăși, la acordarea despăgubirilor solicitate de noi de către .. Referitor la RISCURILE ÎN LEGĂTURĂ CU CARE ASIGURAREA VALIDEAZĂ, acestea sunt la rândul lor împărțite în patru categorii: daune materiale suferite de bunurile ce fac obiectul transportului intermediat de asigurat; daunele cauzate de întârzierea în livrare a bunurilor ce fac obiectul transportului intermediat de asigurat; daune cauzate prin încheierea unui contract de transport, care din culpa exclusivă a asiguratului, nu este în conformitate cu comanda de transport primită de la beneficiarul transportului. printr-o clauză adițională la contractul menționat, se asigură și daunele cauzate ca urmare a furtului prin efracție, în mod evident, trebuie să remarcăm faptul că neajungerea la destinație a unor mărfuri în valoare de peste 31.136,4 Euro, respectiv 40.045 Euro se încadrează perfect atât în obiectul asigurării cât și în riscurile asigurate menționate în contractul ce face obiectul prezentului litigiu. III. Numai că pentru a scăpa de obligațiile asumate prin contract pârâta invocă ca elemente exoneratoare de răspundere prevederile celui de al 3-lea capitol de care am făcut vorbire mai sus, și anume ASA-NUMITELE „EXCLUDERI". În acest sens, pârâta susține că potrivit art. 4.1. (iii) O. V. nu acordă despăgubiri pentru pretenții formulate „pentru daune produse ca urmare a comiterii unei infracțiuni". Nu se precizează, însă, cine poate fi autorul unei astfel de infracțiuni!!! Or, fiind vorba de o excepție de la regula potrivit cu care pârâta acordă despăgubiri în toate cazurile în care subscrisa răspunde civil față de client, aceasta trebuia foarte bine conturată pentru a nu lăsa loc la interpretări, știut fiind faptul că în drept excepțiile sunt de strictă interpretare. Aceasta cu atât mai mult cu cât S.C. O. V. acordă despăgubiri, potrivit contractului de față, dacă este vorba de o infracțiune de furt prin efracție. Numai că, această infracțiune NU poate fi săvârșită nici de către asigurat și nici de către transportator, întrucât aceștia se află în posesia dispozitivelor de deschidere a locului unde sunt depozitate mărfurile, și, prin urmare această formă de risc asigurat nu-i este de folos nici asiguratului și nici transportatorului. Ea ar putea fi validă cel mult pentru eventuale furturi prin efracție săvârșite doar de către terți. Din ansamblul reglementărilor contractului de asigurare de răspundere civilă a intermediarului de transport rutier dintre subscrisa și . câteva aspecte care au relevanță și semnificație în soluționarea pe fond a prezentei cauze. Rezultă, pe de o parte, că în acest tip de contract de asigurare de răspundere civilă de partea asiguratului sunt implicate trei categorii de părți, fiecare cu o întindere a răspunderii diferită față de cealaltă și anume: asiguratul însuși (expeditor), transportatorul și terții. Pe de altă parte, raportat la această clasificare, excluderile prevăzute în contract la punctul 4.1. iii și anume „pretenții de despăgubire formulate pentru daune produse ca urmare a comiterii unei infracțiunf și 4.1. xxviii „furtul sau dispariția mărfurilor" sunt diferite după cum vorbim de: asiguratul însuși (expeditor), de transportator sau de terți (penitus extranei). a.) în ceea ce-i privește pe terți, fără doar și poate, asigurătorul nu va răspunde pentru prejudiciile cauzate de aceștia prin fapte penale dacă asiguratul nu are nicio culpă în producerea acestui prejudiciu iar infracțiunea săvârșită de terți este deasupra oricărui comportament imputabil al asiguratului (mai puțin o eventuală complicitate a asiguratului cu terțul). În astfel de situații, este normal ca asigurătorul să nu răspundă, terțul urmând să își asume în întregime repararea prejudiciului. Cu toate acestea, și într-o atare situație părțile din contract au convenit că asigurătorul răspunde (chiar dacă comportamentul asiguratului nu este unul culpabil) doar pentru furtul prin efracție. Însă, în situațiile în care infracțiunea săvârșită de terți s-a putut produce și ca urmare a unui comportament culpabil sau imputabil asiguratului, asigurătorul va trebui să plătească indemnitatea de asigurare. Aceasta deoarece obiectul asigurării îl constituie „acoperirea daunelor cauzate din culpă clienților, în timpul perioadei de asigurare, pentru care asiguratul răspunde civil conform legii”. Așadar, ori de câte ori se dovedește că există o culpă a asiguratului în producerea unui prejudiciu pentru care acesta răspunde civil asigurătorul este obligat la despăgubiri indiferent dacă terțul produce acel prejudiciu sub forma unei infracțiuni sau a unui delict civil. Pentru că, ceea ce plătește întotdeauna asigurătorul este comportamentul culpabil al asiguratului indiferent că terțul a produs prejudiciul ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, a unei contravenții sau a unui simplu delict civil. b.) în ceea ce-l privește pe transportator, asigurătorul, într-un asemenea tip de contract cu clauze specifice domeniului de transport de mărfuri, răspunde deoarece în ceea ce-l privește pe acesta culpa in eligendo a asiguratului este întotdeauna una prezumată. De vreme ce transportatorul a produs un prejudiciu, fie că el este urmarea săvârșirii unei infracțiuni, fie că este urmarea săvârșirii unei contravenții, fie că este urmarea unui delict civil, culpa asiguratului constă în aceea că a ales greșit, sau fără o analiză temeinică, pe transportatorul care a produs un astfel de prejudiciu. Așadar, într-o asemenea situație, asigurătorul răspunde indiferent dacă fapta transportatorului este de natură penală, contravențională sau civilă. Ideea acoperirii prejudiciului de către asigurător, indiferent de forma de vinovăție cu care transportatorul produce, prin fapta sa, prejudiciul, a fost, în mod evident, avută în vedere și la încheierea prezentului contract care vorbește la art. 3.1., teza a 2-a de „daunele cauzate prin fapta transportatorului”, fără să deosebească dacă această faptă este una de natură penală, contravențională sau delictuală și fără să stabilească cu ce formă de vinovăție (intenție sau culpă) este săvârșită aceasta. În concluzie, din modul de redactare a clauzelor contractului, ce face obiectul prezentului dosar, de vreme ce expresia folosită este aceea de „faptă a transportatorului", rezultă fără dubiu, că asigurătorul răspunde pentru ORICE faptă a transportatorului indiferent dacă acesta are vreo legătură cauzală cu acțiunile sau inacțiunile culpabile ale asiguratului. Cu atât mai mult, în ce privește fapta transportatorului, asigurătorul este obligat ÎNTOTDEAUNA la despăgubiri atâta vreme între prejudiciul produs prin fapta transportatorului și comportamentul culpabil al asiguratului există o legătură. c.) în ceea ce-l privește pe asigurat, acesta va fi despăgubit de asigurător în toate cazurile în care prejudiciul s-a produs din culpa acestuia, mai puțin situația în care prejudiciul este produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de către acesta. Este normal ca excluderile prevăzute la art. 4.1. iii și 4.1. xxviii să opereze în persoana asiguratului (expeditorului) deoarece nu ar fi normal ca asiguratul să beneficieze de plata unei despăgubiri în urma săvârșirii unei infracțiuni chiar de către acesta cum nu este normal ca asigurătorul să plătească despăgubiri în astfel de situații, care dintr-un anumit punct de vedere ar putea încuraja săvârșirea de infracțiuni pentru obținerea unor astfel de despăgubiri. Așadar, în privința infracțiunilor posibile săvârșite de asigurat, este perfect normal ca asigurarea să nu valideze, deoarece nimeni nu își poate invoca propria culpă în vederea obținerii unor foloase materiale și, cu atât mai mult, nu poți invoca săvârșirea unei infracțiuni ce a produs prejudicii care la rândul lor ar putea să facă obiectul acordării de despăgubiri de către pârâtă. O altă excludere prevăzută la punctul 4:1. xi din contract se referă la „daune provenind din sau în legătură cu răspunderea civilă delictuală sau care se naște din orice contract sau înțelegere scrisă, verbală sau subînțeleasă, exceptând contractul de intermediere a operațiunilor de transport rutier". Din această formulă rezultă că, S.C. O. V. nu dorește să despăgubească casele de intermediere de transport rutier de mărfuri pentru nici un risc asigurat!!! În realitate, riscurile asigurate, dacă nu reprezintă infracțiuni, sunt formate, în proporție covârșitoare, din delicte civile, delicte care formează obiectul răspunderii civile delictuale. Or, dacă prejudiciile produse, prin astfel de delicte civile, nu sunt acoperite, practic asigurarea de răspundere civilă, în forma pe care v-o prezentăm, NU asigură nimic !!! Această excludere apare cu atât mai bizară cu cât atunci când contractul, ce face obiectul prezentei acțiuni, reglementează „obiectul asigurării", menționează că acesta îl constituie acoperirea daunelor cauzate din culpă clienților (art. 3.1. teza 1). Or, se știe că vinovăția, manifestată sub forma culpei, este izvorul oricărei răspunderi civile delictuale. Prin urmare, potrivit prevederilor art. 3.1. teza 1 din contract asigurarea validează pentru daunele cauzate din culpă clienților iar potrivit art. 4.1. xi din același contract asigurarea nu validează „pentru daune provenind din sau în legătură cu răspunderea civilă delictuală"!! Și atunci ne punem întrebarea: Care sunt riscurile pentru care acest contract de asigurare mai produce efecte? S-ar putea spune, în continuarea prevederilor art. 4.1. xi, că ea validează doar pentru daunele produse de contractul de intermediere a operațiunilor de transport rutier. Dar, atunci care este efectul acestui contract față de daunele produse prin contractul de transport, în condițiile în care excepția de la art. 4.1. xi pare a fi una imperativă (în sensul că se aplică în exclusivitate contractului de intermediere dintre asigurat și client) și în condițiile în care potrivit art. 3.1. teza a 2-a din contract sunt acoperite inclusiv daunele cauzate prin „fapta transportatorului" ? - Tot lipsită de conținut este și excluderea de la art. 4.1. xxii din contract potrivit cu care nu sunt acoperite daunele cauzate de „intervenția neautorizată asupra mărfurilor". În realitate, este greu de presupus că atât subscrisa în calitate de asigurat, cât și transportatorul, care au paza materiala și juridică a bunurilor transportate, nu pot interveni asupra acestora. Iar o intervenție neautorizată a terților, în afara săvârșirii de infracțiuni, care oricum este exclusă de la despăgubire, este extrem de greu de presupus. - Excluderea de la art. 4.1. xxiii este și ea una foarte echivocă pentru că exclude acoperirea „prejudiciilor cauzate de neîndeplinirea de către client a obligațiile ce-i revin prin contractul de intermediere", în condițiile, în care la punctul 4.1. xi se arată că daunele provenind din contractul de intermediere a operațiunilor de transport rutier sunt acoperite!!! - în fine, art. 4.1. xxviii exclude de la despăgubire „furtul sau dispariția mărfurilor". Dincolo de faptul că această excludere se suprapune parțial peste cea de la 4.1. (iii), „daune produse ca urmare a producerii unor infracțiuni”, trebuie menționat că ea validează pentru persoana asigurată și pentru terți și în nici un caz pentru transportator, pentru că în caz contrar „fapta transportatorului" nu ar mai fi asigurată, practic, pentru nimic, această prevedere din contract rămânând una pur formală și lipsită complet de conținut. Toate aceste inadvertențe și formulări echivoce, atât de la capitolul excluderi cât și din coroborarea prevederilor contradictorii din cele 3 capitole analizate mai sus din contractul de asigurare de răspundere civilă dintre subscrisa și pârâta . duc la concluzia că toate excluderile din capitolul 4.1. al contractului de mai sus vizează doar faptele asiguratului și, eventual, ale terților și NU pe cele ale transportatorului. Prin expresia de la art. 3.1. teza a 2-a din contract „se acoperă inclusiv pentru cauzele cauzate prin fapta transportatorului și pentru care asiguratul răspunde civil față de client" atât subscrisa cât și pârâta . avut în vedere faptul că aceasta din urmă răspunde pentru toate daunele provocate de transportator, inclusiv cele de natură penală, atâta vreme cât după expresia „fapta transportatorului" nu se mai adaugă nicio formă de vinovăție așa cum se întâmplă; când este vorba de daunele cauzate de asigurat, iar pe de altă parte dacă s-ar da curs ad literam tuturor excluderilor menționate la art. 4.1. din contractul de mai sus ar rezulta că asigurătorul nu răspunde în nicio ipoteză pentru fapta transportatorului, această prevedere contractuală (3.1. teza a 2-a), fiind practic una lipsită de conțiunut. În acest sens, urmează a se observa că, în ambele răspunsuri negative, în data de 29.07.2011, respectiv în data de 27.07/2011, ., în mod intenționat, să facă vreo referire la reglementările art. 3.1. intitulat „Obiectul asigurării" ce prevede acoperirea daunelor cauzate din culpa asiguratului precum și cele cauzate prin „fapta transportatorului" și mai mult decât atât induce în eroare subscrisa că obiectul contractului este prevăzut în art. 3.2. (unde se reglementează de fapt riscurile asigurate și cheltuielile acoperite) Având în vedere că vorbim despre cazuri extrem de grave care duc la neonorarea obligațiilor asumate prin contractele de asigurare de răspundere civilă și care la rândul lor pot crea serioase probleme financiare societăților asigurate, până la provocarea artificială și nejustificată a unor stări de insolvabilitate, urmează toate clauzele echivoce, îndoielnice sau neclare din contractul de mai sus să fie interpretate în favoarea asiguratului (așa cum de altfel a stabilit și Î.C.C.J., în practica sa judiciară, prin Decizia nr. 535/2 feb. 2007) și, în consecință, . obligată la plata sumelor de 31.136,4 euro, respectiv 40.045 Euro cu dobânzile legale aferente și actualizarea creanței cu indicele de inflație la data plății precum și daune morale în valoare totală de 149.527,335 lei pentru prejudiciile produse ca urmare a afectarea imaginii subscrisei în fața clienților. În sprijinul celor solicitate de noi în prezenta acțiune, vin și prevederile art. 2068 din actualul cod civil intitulate „Răspunderea expeditorului". Potrivit acestui text de lege, „expeditorul răspunde de întârzierea transportului, de pieirea, pierderea, sustragerea sau stricăciunea bunurilor în caz de neglijență în executarea expedierii, în special, în aceea ce privește preluarea și păstrarea bunurilor, alegerea transportatorului ori a expeditorilor intermediari". Or, dacă acestea sunt cazurile în care subscrisa, în calitate de intermediar de transporturi rutiere (expeditor), răspunde față de client, este cât se poate de firesc ca, tot pentru aceste cazuri, ea să se și asigure de răspundere civilă pentru a evita producerea unor prejudicii care i-ar putea pune în pericol funcționarea normală sau chiar solvabilitatea. Consideram că S.C. O. V. este datoare să plătească suma mai sus arătată întrucât plata sumei este urmarea producerii cazului asigurat, adică a creării unui prejudiciu în patrimoniul societății noastre prin fapta transportatorului, așa cum rezultă din prevederile art. 3.1. intitulat „Obiectul asigurării" teza a 2- a contractului de asigurare de răspundere civilă a intermediarului de transporturi rutiere.>>.
În drept, au fost invocate disp. art. 969 din C.civ. (analog art. 1166 din N.C.C.).
S-a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Anexat acțiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 12-117), iar la termenul de judecată din data de 28.03.2012 s-a respins cererea de amânare a cauzei formulată de pârâtă, cu motivarea cuprinsă în această hotărâre (fila 146).
De asemenea, s-a admis cererea de probatorii, sens în care s-a administrat proba cu înscrisuri; deși pârâtei i s-a comunicat interogatoriul nu s-au depus, până la momentul formulării concluziilor asupra fondului cauzei, răspunsurile la acesta.
La data de 02.05.2012, orele 1420, pârâta a depus la dosar note de ședință, prin care a arătat exact următoarele: <1. în="" primul="" rând="" criticăm="">Încheierea de ședință din data de 28.03.2012 prin care s-a respins cererea formulată de O. în baza art. 118 alin. (3) C.Pr.Civilă de acordare a unui termen de judecată pentru angajarea unui apărător care să-i reprezinte interesele și invocăm nulitatea acestui act de procedură în temeiul art. 105 alin. (2) Cod Pr.Civilă raportat la art. 156 alin. (1) Cod Pr.Civilă. la art. 6 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului si respectiv la art. 24 din Constituția România, fiind încălcat principiul dreptului acestei persoane la apărare, având în vedere că această măsură a instanței de judecată este de natură a pricinui pârâtei o vătămare ce nu se poate înlătura decăt prin anularea acestei dispoziții. Motivele care au stat la baza formulării cererii de amânare sunt în opinia noastră extrem de întemeiate și au fost determinate de faptul că, datorită unor proceduri interne de reorganizare si externalizare a funcțiilor juridice, O. nu mai dispunea la data respectivă (și de altfel nici acum) de astfel de personal de specialitate, iar speța aceasta dedusă onoratei instanțe este o cauză a cărei complexitate impune totuși asistență de specialitate din partea unui avocat. Depunem în acest sens în dovedirea susținerilor noastre Contractul de asistență și reprezentare juridică nr. 8213/17.06.2011 încheiat cu un Cabinet de Avocat ce a avut ca obiect asistarea și reprezentarea juridică a O. SA în fața instanțelor judecătorești de pe raza teritorială a județelor V. și ARGEȘ de la data externalizării serviciului juridic al societății, precum și Notificarea de reziliere a acestui contract prin care a fost denunțat unilateral actul menționat chiar de la data de 28.03.2012, societatea pârâtă rămânând fără această asistență juridică de specialitate. Prin urmare, având în vedere toate aceste aspecte vă rugăm să tineti cont de critica noastră si, în temeiul art. 106 alin.(2) C.Pr.Civ. să dispuneți îndreptarea acestei neregularităti în sensul de a ne da posibilitatea legală de formulare a apărărilor ce se impun si de a propune probatoriul necesar, astfel încât cauza dedusă judecății să poată fi soluționată în temeiul adevărului si legalității care trebuie să guverneze orice act de justiție. 2. Privitor la cauza dosarului_ vă invederăm solicitarea noastră ca, în baza probelor administrate, să respingeți cererea de chemare în judecată formulată împotriva subscrisei de reclamanta .., pe următoarele considerente: Pe cale de excepție: Solicităm instanței să verifice respectarea prevederilor L.146/1997modificată privind taxele judiciare de timbru, în sensul anulării ca netimbrată a cererii de chemare în judecată a reclamantei împotriva Omniasiq în cazul în care până la termenul de judecată acordat aceasta nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente acestei cereri, așa cum precizează norma legală invocată. Privitor la fondul problemei deduse judecății, arătăm următoarele: În fapt, .. (casă de expediție, societate intermediară de transporturi rutiere) a chemat în judecată pe pârâta S.C. O. V.I.G. SA. solicitând obligarea noastră la plata unor sume de bani reprezentând prejudicii aduse de anumite societăți colaboratoare ale sale unor terți beneficiari, precum și la plata de daune morale pentru fiecare dosar de daună deschis pentru prejudiciile reclamate. .. a formulat față de societatea nastră cerere de chemare în judecată în baza Poliței de Asigurare de Răspundere Civilă pentru activități (servicii) conexe transporturilor rutiere . nr._ pe care o aveau încheiată la S.C. O. V.I.G. SA, cu valabilitate între 10.07.2010 și 09.07.2011. Sediul legal al materiei răspunderii Omniasiq în această speță, ca Asigurător, este dat așadar de Legea nr. 136/1995 modificată privind asigurările si reasigurările în România, de Condițiile Generale si Specifice ale Contractului de asigurare de răspundere civilă pentru activități (servicii) conexe transporturilor rutiere . nr._ și respectiv de prevederile art. 969 Cod Civil. Având în vedere aceste aspecte, vă invederăm întâi de toate să puneți în vedere reclamantei să indice temeiurile de drept care îi întemeiază fată de asigurător cererea de despăgubire a daunelor morale solicitate, în conformitate cu acest tip de asigurare. În primul caz pentru care se solicită despăgubiri, arătăm că la data de 11.02.2011 reclamanta a contractat cu firma . SA din Timișoara expedierea unor utilaje (buldoxecavator Caterpilar+cupă excavator+accesorii) către o societate comercială din Olanda (contract nr. 223/11.02.2011: încărcare la 17.02.2011 ora 08:00 și descărcare 21.02.2011 ora 08:00). Pentru onorarea acestei comenzi, intermediarul de transporturi rutiere s-a adresat firmei . pentru efectuarea transportului (contract de transport nr. 1257/14.02.2011), aceștia însă declinând comanda din lipsă de autovehicule disponibile și făcând reclamantei o propunere de subcontractare către firma . din Ungaria. După încărcarea mărfii menționate mai sus, autotirul firmei subcontractoare care trebuia să efectueze acest transport a dispărut cu tot cu marfa sus-menționată, pe rolul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism - Biroul Teritorial C. fiind constituit dosarul penal nr. 31/D/P/2010 ce are ca obiect cercetări privind infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat si ÎNȘELĂCIUNE CU CONSECINȚE DEOSEBIT DE GRAVE (prev. de art. 215 alin.1,2,3,5 din C.P.., cu apl. art. 33 lit.a C.P..), unul din actele materiale investigate fiind chiar cazul de mai sus, ancheta nefiind încă definitivată. De asemenea, în conformitate cu prevederile legale aplicabile, în urma avizării de către asigurat a acestui eveniment societatea noastră a deschis dosarul de daună RG/CEN/11/1635 (ref.ns). Într-un al doilea caz, la data de 03.03.2011 reclamanta a contractat cu firma DHL Excel Supply Chain Spain SL din Spania expedierea unor bunuri (textile) către o altă societate comercială din Spania, cu încărcarea mărfii de la anumite fabrici din Bulgaria. Pentru onorarea acestei comenzi, intermediarul de transporturi rutiere s-a adresat firmei . pentru efectuarea transportului (contract de transport din 10.03.2011). După încărcarea mărfii menționate mai sus, autotirul care trebuia să efectueze acest transport a dispărut cu tot cu marfa sus-menționată, fiind mai apoi găsit abandonat pe raza mun. Pitești, bunurile fiind sustrase de șofer, ulterior vândute de acesta și mai apoi parțial recuperate, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești fiind constituit dosarul penal nr._/14.03.2011 ce are ca obiect cercetări fată de șoferul implicat privind infracțiunea de ABUZ DE ÎNCREDERE (prev.de art. 213 din C.P.), nici în acest caz ancheta penală nefiind încă definitivată. Și pentru acest eveniment, fiind avizați de reclamantă, am deschis dosarul de daună RG/CEN/11/1357 (ref.ns). Întrucât în ambele cazuri pentru care se solicită plata de despăgubiri ne aflăm în situația creării unor prejudicii ca urmare a comiterii unor infracțiuni pentru care au fost deschise dosare de urmărire penală (înșelăciune și respectiv abuz de încredere), vă invederăm ca, pentru o justă dezlegare a pricinii deduse judecății să solicitați atât Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism - Biroul Teritorial C., cât si Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești o clarificare asupra stadiului cercetărilor efectuate în dosarele penale menționate, iar în cazul în care s-a început urmărirea penală fată de făptuitorii din aceste spete, întrucât infracțiunile comise au o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea (polița de asigurare G-_ nu asigură decât infracțiunea de FURT PRIN EFRACȚIE), să pronunțați suspendarea prezentei cauze în temeiul art. 244 alin. (2) C.Pr.Civ. până la finalizarea definitivă a cazurilor penale. Referitor la prevederile contractului de asigurare în temeiul căruia Eltralogis SRL formulează prezenta acțiune, contract de asigurare la ale cărui condiții au achiesat prin semnătură și ștampilă, acesta reprezentând o convenție perfect valabilă și care reprezintă legea părților, arătăm următoarele: Conform art. 2 din Condițiile Generale ale Asigurării de Răspundere Civilă pentru activități (servicii) conexe transporturi rutiere G-_, în tot cuprinsul contractului "termenii de mai jos au NUMAI înțelesul atribuit prin următoarele definiții”: EVENIMENTUL ASIGURAT îl reprezintă: „orice cerere scrisă de despăgubire formulată pentru prima oară împotriva Asiguratului în timpul perioadei de asigurare, adusă în mod obligatoriu la cunoștința O. în timpul aceleiași perioade și care conține pretenții de despăgubire legate de orice daună produsă în mod imprevizibil și accidental care apare sau începe să se manifeste în timpul perioadei de asigurare sau în timpul perioadei de răspundere anterioară și în urma căreia se naște dreptul la despăgubire". CULPA în acest contract de asigurare reprezintă: "vinovăția, sub forma imprudentei sau neglijentei. Imprudența este caracterizată prin faptul că autorul prevede posibilitatea producerii rezultatului păgubitor al faptei ilicite, dar nu îl acceptă, considerând în mod nejustificat că acel rezultat nu se va produce. Neglijența este caracterizată prin faptul că autorul faptei păgubitoare nu prevede rezultatul conduitei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă. Fapta ilicită: faptă cu caracter contrar normelor legale sau clauzelor contractuale, cauzatoare de prejudicii; element al răspunderii civile". DAUNA este: "prejudiciul produs DE ASIGURAT unei terțe persoane printr-o faptă culpabilă, în legătură cu care Asiguratul primește o cerere scrisă de despăgubire în timpul perioadei de asigurare". De asemenea, conform art. 3 din Condițiile 13.04.06.W.001.0.F ale Asigurării de Răspundere Civilă pentru activități (servicii) conexe transporturi rutiere G-_: OBIECTUL ASIGURĂRII îl constituie: „acoperirea daunelor cauzate DIN CULPĂ clienților, în timpul perioadei de asigurare, pentru care Asiguratul răspunde civil, conform legii, în calitate de intermediar de operațiuni de transport rutier, daune în legătură cu care Asiguratul a primit o plângere / cerere scrisă de despăgubire (...) Se acoperă inclusiv daunele cauzate prin fapta transportatorului și pentru care Asiguratul răspunde CIVIL față de client, conform legii, în calitate de intermediar al respectivului transport rutier", iar RISCURILE ASIGURATE sunt: (i) daune materiale suferite de bunurile ce fac obiectul transportului intermediat de Asigurat, daune materiale produse între momentul luării în primire a bunurilor în vederea transportului și momentul predării lor destinatarului; (ii) daune cauzate de întârzierea în livrare a bunurilor ce fac obiectul transportului intermediat de Asigurat, daune pentru care despăgubirea acordată nu poate depăși în nicio situație costul transportului; (iii) daune cauzate prin încheierea unui contract de transport care, din culpa exclusivă a Asiguratului, nu este în conformitate cu comanda de transport primită de la beneficiarul transportului; în aplicarea prezentei acoperiri, se consideră că obligația Asiguratului de a încheia contracte de transport în conformitate cu comanda de transport primită de la beneficiar este una de mijloace și nu de rezultat. Printr-o clauză Adițională suplimentară la polița G-_ a fost asigurat de către reclamant și riscul de furt prin efracție, această infracțiune fiind singura pentru care contractul de asigurare validează, toate celelalte infracțiuni care ar putea cauza prejudicii bunurilor ce fac obiectul transportului fiind EXCLUSE (ex. conducerea vehiculului transportator sub influența băuturilor alcoolice, furtul simplu sau dispariția mărfurilor, etc.): "Prin prezenta clauză adițională se acoperă riscul de furt prin efracție al mărfurilor în intervalul de timp cuprins între momentul preluării mărfii în vederea transportului și momentul predării acesteia destinatarului. O. nu va despăgubi (...) (v) furtul simplu sau dispariția mărfurilor. Sarcina probei în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de acoperire a riscului de furt prin efracție, conform prezentei clauze adiționale. îi revine Asiguratului”, FURTUL PRIN EFRACȚIE fiind definit la art. 2 astfel: "termenul de furt prin efracție va avea NUMAI înțelesul atribuit prin următoarea definiție: furt prin efracție = furtul prin înlăturarea violentă a oricăror obiecte sau dispozitive ce se interpun între făptuitor și marfa ce se urmărește a fi sustrasă (ruperea, distrugerea, spargerea, demontarea, punerea în stare de nefuncționare a dispozitivelor de închidere, a alarmelor sau a altor sisteme destinate asigurării securității mărfii)". Conform art. 4 din Condițiile 13.04.06.W.001.0.F ale Asigurării de Răspundere Civilă pentru activități (servicii) conexe transporturi rutiere G-_ - Excluderi: O. NU ACORDĂ DESPĂGUBIRI pentru: "(iii) pretenții de despăgubire formulate pentru daune produse ca urmare a comiterii unei infracțiuni"" (cu excepția unicului risc reprezentat de o infracțiune și asigurat suplimentar, FURTUL PRIN EFRACȚIE), "(xxviii) furtul sau dispariția mărfii” (așa cum am arătat, furtul simplu sau dispariția mărfii nu pot fi asimilate furtului prin efracție, definit exact în clauza suplimentară menționată), și nici pentru "(xiv) pretenții de despăgubire rezultate din sau în legătură cu daunele morale". Prin urmare, Asigurarea de Răspundere Civilă pentru activități (servicii) conexe transporturi rutiere G-_ acoperă daunele cauzate DIN CULPĂ de Asigurat sau de transportator clienților, în timpul perioadei de asigurare, și pentru care Asiguratul răspunde civil, conform legii, în calitate de intermediar de operațiuni de transport rutier, riscurile asigurate fiind și ele foarte bine determinate. Iar singura acoperire pentru o faptă săvârșită CU INTENȚIE este excepția prevăzută separat și în mod explicit: FURTUL PRIN EFRACȚIE, definit corespunzător în clauzele contractului, toate celelalte fapte săvârșite cu intenție fiind excluse de la acoperirea acestei asigurări, neavând relevantă ce fel de infracțiune a creat prejudiciul sau cine este autorul, discuțiile reclamantei privind categoriile de părți implicate cărora li s-ar aplica întinderea diferită a răspunderii (terți, asigurat, transportator) neavând nicio acoperire în acest caz. Așadar susținerea reclamantei . că asigurătorul trebuie să acopere prejudiciul indiferent de forma de vinovăție cu care transportatorul produce prin fapta sa prejudiciul reprezintă în mod evident o interpretare exagerată și de rea-voință a clauzelor contractului, adăugând cu de-la-sine putere la prevederile care sunt formulate foarte clar: chiar dacă în sintagma "se acoperă inclusiv daunele cauzate prin fapta transportatorului și pentru care Asiguratul răspunde CIVIL față de client, conform legii, în calitate de intermediar al respectivului transport rutier" nu apare și mențiunea "din culpă", aceasta nu poate conduce la o interpretare ca cea susținută de reclamantă, întrucât: încă de la art. 2 - Definiții se convine că forma de vinovăție care este acoperită de această asigurare este CULPA, sub forma imprudentei sau neglijentei; sintagma privind acoperirea daunelor prin fapta transportatorului este o excepție strictă ("se acoperă INCLUSIV ...") ce adaugă la obiectul asigurării, definit la art. 3: "acoperirea daunelor cauzate DIN CULPĂ clienților, în timpul perioadei de asigurare, pentru care Asiguratul răspunde civil, conform legii, în calitate de intermediar de operațiuni de transport rutier, (...)", neputând fi interpretată decât în relație directă cu regula la care adaugă și, întrucât așa cum chiar reclamanta recunoaște, în drept excepțiile sunt de strictă interpretare, forțarea unei interpretări așa cum aceștia o susțin se dovedește a fi netemeinică și nelegală; reclamanta încearcă să ducă în eroare instanța prin scoaterea din context și denaturarea clauzelor asigurării, încercând să eludeze cu bună-știință prevederile clare privind RISCURILE ASIGURATE, RISCUL ASIGURAT SUPLIMENTAR AL FURTULUI PRIN EFRACȚIE, precum și EXCLUDERILE, acestea în opinia noastră neputând lăsa loc unor intrerpretări echivoce. Vă rugăm deasemenea să constatați că reclamanta . NU PROBEAZĂ în conformitate cu prevederile contractului de asigurare ÎNDEPLINIREA CONDIȚIILOR DE ACOPERIREA RISCULUI DE FURT PRIN EFRACȚIE, iar prejudiciile reclamate sunt consecința directă a unor ALTFEL DE INFRACȚIUNI decât infracțiunea de furt prin efracție ce e asigurată. Și, mai mult, vă invederăm să constatați că în cauză nu are nicio relevanță culpa pe care reclamanta în calitate de intermediar de operațiuni de transport rutier si-o asumă (de alegere a unor transportatori care au creat prejudiciul prin fapta lor săvârșită cu intenție, respectiv infracțiunea de înșelăciune sau cea de abuz de încredere !), atâta timp cât aceasta nu este în legătură DIRECTĂ de cauzalitate cu producerea prejudiciului reclamat ambele pagube fiind urmarea directă a unor INFRACȚIUNI excluse de la despăgubire ! Iar referitor la riscurile în legătură cu care asigurarea validează, Eltralogis SRL doar consideră că neajungerea la destinație a unor mărfuri se încadrează perfect atât în obiectul asigurării, cât și în riscurile asigurate, fără a justifica în vreun fel acest lucru. Arătăm instanței că dimpotrivă, neajungerea la destinație a unor mărfuri nu e nicidecum același lucru cu întârzierea în livrare, iar scoaterea din context si interpretarea arbitrară a normelor clare ale acestei asigurări la care au achiesat prin semnătură reprezentând o încercare cu rea-vointă de obținere a unor despăgubiri necuvenite, ce nu sunt acoperite de asigurarea încheiată si care trebuie sancționată corespunzător prin respingerea acestei acțiuni de pretenții! Arătăm totodată instanței că reclamanta nu face prin nimic dovada că, în conformitate cu prevederile contractului de asigurare încheiat cu societatea noastră i se cuvin despăgubirile cerute pentru cele două spete menționate, ci doar atacă în baza unor prevederi ale Noului Cod Civil si ale unei Decizii a Î.C.C.J. (nr. 535/2 feb. 2007, pe care solicităm să o depună la dosarul cauzei spre a putea fi studiată) clauzele contractului ca fiind echivoce, îndoielnice sau neclare. Menționăm că în speță NU sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod Civil la care face trimitere reclamanta, în virtutea principiilor neretroactivității și respectiv cel al ultraactivității legii în timp, atât contractul de asigurare, evenimentele reclamate, cât și respingerea la plată a pretențiilor stând sub imperiul vechiului Cod Civil, iar convenția legal încheiată având putere de lege între părțile contractante, prin prisma acestor coordonate discuțiile reclamantei despre clauzele capitolului Excluderi apărând ca lipsite de interes și fără legătură cu speța dedusă judecății. Având în vedere toate acestea, vă invederăm să constatați că asigurarea de răspundere civilă pentru activități (servicii) conexe transporturi rutiere G-_ nu acoperă riscurile prevăzute anterior (înșelăciune si abuz de încredere) si care au avut drept consecință producerea unor daune terților colaboratori ai intermediarului de transporturi rutiere pentru care se solicită despăgubiri, pagubele reclamate fiind o consecință a săvârșirii cu intenție a unor infracțiuni excluse de la preluarea în asigurare, prin urmare neputând fi angajată răspunderea Omniasiq întrucât este vorba despre cazuri clare de excludere. În concluzie, față de toate cele de mai sus, solicităm respingerea cererii de chemare în judecată formulată fată de Omniasiq V. SA ca neîntemeiată si nelegală.>>.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului de procedură civilă, ale Legii 136/1995 modificată, privind asigurările și reasigurările în România, solicitându-se și judecata cauzei în lipsă.
Anexat notelor s-a depus și răspunsul la interogatoriu, iar la data de 02.05.2012 s-au formulat concluzii asupra fondului cauzei.
În ceea ce privește cererea intimatei, privind încheierea din 28.03.2012, este atât tardiv formulată (notele de ședință au fost depuse la 02.05.2012 orele 1420 ședința începând la 0830), cât și vădit neîntemeiată; nici instanțele și nici adversarii nu sunt nevoiți să aștepte ca pârâta să-și reorganizeze activitatea pentru a putea să-și facă apărări corespunzătoare; mai mult, prima citație a fost primită la 24.01.2012, sub semnătură, iar primul termen alocat a fost la 28.03.2012 (peste două luni).
Prin sentința civilă nr. 4748/09.05.2012 pronunțată de Judecătoria P. s-a respins e acțiunea formulată de reclamanta .., în contradictoriu cu pârâta S.C. O. V..
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că între părți au existat relații contractuale, încheindu-se o convenție de asigurare (filele 12-22), pentru perioada 10.07.2010 – 09.07.2011, emițându-se în acest sens polița cu . și nr._/06.07.2010.
Un contract de asigurare este acea convenție prin care asigurătorul se obligă, în schimbul primelor de asigurare, în cazul survenirii cazului asigurat (evenimentul prevăzut în contract), să plătească asiguratului indemnizația de asigurare (despăgubire sau suma asigurată).
Conform art. 3.1. din contractul de asigurare (fila 14), obiectul asigurării îl constituia acoperirea daunelor cauzate din culpă clienților, în timpul perioadei de asigurare, pentru care asiguratul răspunde civil, conform legii, în calitatea sa de intermediar de operațiuni de transport rutier; se acopereau inclusiv daunele cauzate prin fapta transportatorului și pentru care asiguratul răspunde civil față de client, în calitate de intermediar al respectivului transport rutier.
Conform susținerilor ambelor părți, cât și înscrisurilor din dosar, petenta a primit două comenzi de transport, de la S.C. B. Minerale Industriale S.A. Aghireș și DHL Excel Supply Chain Spain S.L., efectuând la rândul său două astfel de comenzi către Zetenytrans – Car Kft și S.C. Stal Company S.R.L. în vederea efectuării transporturilor de mărfuri.
În primul caz, bunul ce trebuia transportat nu a ajuns la destinație, dispărând, iar în secundul, au fost sustrase din camion o parte dintre mărfuri, chiar de către șofer.
Astfel, conform adresei cu nr._/24.05.2011 emisă de I.P.J. Argeș – Poliția mun. Pitești – Secția nr. 3 Poliție (fila 100), a fost începută urmărirea penală la data de 12.04.2011 față de numitul B. L. I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 213 din C.pen., constând în aceea că la data de 13.03.2011 și-a însușit pe nedrept marfa aparținând S.C. Stal Company S.R.L. pe care o transporta cu autoutilitara marca Ford, cu nr._ și a dispus pe nedrept de aceasta vânzând o parte din produse în mun. C., jud. D..
De asemenea, conform adresei cu nr. 31/D/P/2010/01.11.2011 emisă de D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial C. (fila 101), se efectuează cercetări penale față de inculpații arestați K. A. ș.a., relativ la infracțiunile de „constituirea unui grup infracțional organizat” și „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave”, iar unul dintre actele materiale investigate este relaționat de transportul efectuat de Zetenytrans – Car Ungaria, ancheta nefiind încă definitivată.
Astfel, în legătură cu cele două transporturi s-au săvârșit mai multe infracțiuni ce au adus prejudicii beneficiarilor mărfurilor, angajându-se în mod evident răspunderea civilă contractuală a reclamantei față de cocontractanții săi și activându-se clauzele contractului de asigurare.
Cu toate acestea din aceeași convenție se reține că, prin disp. art. 4.1., pct. XXVIII, părțile, de comun acord, au înțeles să limiteze răspunderea asigurătorului (pârâta de astăzi), respectiv s-a stabilit că acesta nu acordă despăgubiri pentru furtul sau dispariția mărfurilor (filele 14, 16).
A rezultat că, inclusiv reclamanta a fost de acord cu această limitare a răspunderii cocontractantului său, iar raportat la concluziile de mai sus, se constată că nu poate fi obligată pârâta la plată atât timp cât mărfurile au dispărut.
În mod evident aceasta și-a asumat obligații reduse, respectiv numai pentru o posibilă deteriorare a mărfurilor, iar nu și pentru dispariția acestora.
Mai mult decât atât, în mod evident clauza este prevăzută într-un limbaj ușor de înțeles, iar dacă reclamanta nu ar fi fost de acord cu această limitare a răspunderii contractuale o putea fie refuza și elimina din convenție (cu acordul cocontractantului), fie să refuze semnarea contractului.
De asemenea, s-a observat că părțile au încheiat și o clauză adițională prin care au reluat diminuarea răspunderii pârâtei în sensul că nu va acorda despăgubiri pentru furtul simplu sau dispariția mărfurilor, asumându-și obligația de despăgubire numai pentru furtul prin efracție astfel cum a fost definit de acestea (fila 22).
În mod cert reclamanta a cunoscut obligațiile pe care și le-a asumat pârâta și diminuarea răspunderii acesteia, înțelegând să nu beneficieze de plată decât în cazul în care mărfurile ar fi dispărut în urma unui furt prin efracție.
Mai mult decât atât, o a doua clauză de înlăturare a răspunderii a fost stabilită în art. 4.1. la pct. III, respectiv intimata nu ar acorda despăgubirile în cazul în care pretențiile sunt formulate pentru daune produse ca urmare a comiterii unei infracțiuni (fila 19).
Prin faptele persoanelor anchetate de organele Statului Român chiar s-au comis infracțiuni, fiind astfel incidentă clauza de mai sus, iar răspunderea pârâtei este înlăturată.
Din contractul încheiat de părți nu rezultă că s-a avut în vedere numai posibilele infracțiuni comise de către petentă (în mod evident nu puteau fi acoperite de asigurător propriile infracțiuni ale asiguratului), ci respectiva clauză este mult mai generală, referindu-se la daune produse ca urmare a comiterii unei infracțiuni, în mod evident orice fel de infracțiuni cu indiferent ce autor.
Nu poate fi interpretată această prevedere în modalitatea dorită de reclamantă, raportat la lipsa oricăror elemente în acest sens.
Conform disp. art. 969, alin. 1 din C.civ.: „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.”.
Astfel, atât timp cât reclamanta a acceptat convenția de asigurare încheiată cu pârâta, trebuie să o respecte.
Nu sunt incidente prevederile Noului Cod civil raportat la data încheierii convenției, data producerii prejudiciilor și prevederile art. 6 din acest cod și art. 5 din Lg. 71/2011.
Pentru toate aceste motive, în baza disp. legale precizate, instanța a respins acțiunea.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta . care a considerat-o nelegală și netemeinică ,după cum urmează:
Instanța de fond nu a analizat apărările formulate de recurentă în legătură cu interpretarea corectă a clauzelor contractuale, fiind astfel încălcate dusp.art.261 pct. 6 C.pr.civ. și art. 304 pct.9 C.pr.civ. și art 304 pct.8 C.pr.civ. ,întrucât prin modul de interpretare a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al contactului de asigurare, în sensul că . ar fi obligată la nici un fel de despăgubiri .
În plus, instanța de fond nu a făcut aplicarea disp.art. 225 C.pr.civ și nu a motivat refuzul reținerii acestor dispoziții .
Referitor la obiectul asigurării, recurenta arată că acesta este determinat în art. 3.1 din contract, și care se referă la acoperirea daunelor cauzate din culpa clienților ,precum și a daunelor cauzate prin fapta transportatorului, fără a se menționa dacă forma de vinovăție este una penală, contravențională sau civilă. Prin urmare, este angajată răspunderea asiguratului pentru daunele cauzate clientului din culpa asiguratului, respectiv culpa în ……….. în alegerea transportatorului și care a dus în fina la neonorarea contractului de expediție de mărfuri.
Cu privire la riscurile asigurate se invocă faptul că între acestea figurează și neajungerea la destinație a unor mărfuri, fără a fi incidente elementele exoneratoare de răspundere prevăzute la Cap. 4 .
În acest sens, se arată că pârâta susține că potrivit art. 4.1. (iii) asiguratorul nu acordă despăgubiri pentru pretenții formulate pentru daunele produse ca urmare a comiterii unei infracțiuni fără însă a se preciza cine poate fi autorul unei astfel de infracțiuni .
Se arată că, sub acest aspect, excepțiile sunt de strictă interpretare, și întrucât aceste infracțiuni nu poate fi săvârșite nici de către asigurat și nici de către transportator ,această dispoziție ar putea fi validă cel mult pentru eventuale furturi prin efracție săvârșite doar de către terți .
În cauză, nu există o hotărâre definitivă de condamnare a persoanei implicate în neajungerea la destinație a camioanelor cu marfă, ci sunt derulate cercetări ale organelor de urmărire penală .
În examinarea disp. pct. 4.1. (iii) din contract și care se referă la excluderile de răspundere, trebuie avut în vedere că acestea se referă la pretenții de despăgubiri formulate pentru daune produse ca urmare a comiterii unei infracțiuni, iar pct. 4.1. XXVIII vizează furtul sau dispariția mărfurilor, însă cu consecințe diferite în ceea ce-l privește pe asigurat, transportator sau terți .
Referitor la terți, se arată că în situația în care nu există culpa asiguratului, răspunderea asiguratului nu poate fi antrenată, însă atunci când se dovedește culpa asiguratului ,asiguratorul este obligat la despăgubiri indiferent dacă terțul produce ale prejudiciu sub forma unei infracțiuni sa a unui delict civil.
Cu privire la transportator, asiguratorul răspunde în ceea ce-l privește pe acesta întrucât culpa în eligendă a asiguratului este întotdeauna prezumată, întrucât a ales greșit pe transportator care a produs un astfel de prejudiciu, indiferent de forma de vinovăție cu care acesta a produs prejudiciul ,așa cum prev. art. 3.1. teza a II a din contract.
Prin urmare, asiguratorul răspunde pentru orice faptă a transportatorului, indiferent dacă acesta are vreo legătură cauzală cu acțiunile sau inacțiunile culpabile ale asiguratului .
Referitor la asigurat va fi despăgubit în toate cazurile cu excepția situației în care prejudiciul a fost produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de către acesta .
O altă excludere prevăzută la pct. 4.1. XI din contact se referă la carele de intermediere ale transportului rutier de mărfuri pentru care asiguratul nu despăgubește pentru nici un risc asigurat .
În acest sens, se arată că această prevedere intră în contradicție cu prevederile art. 31. teza 1 din contract care se referă la acoperirea daunelor cauzate din culpa clienților .
Se mai arată că și excluderea de la art. 4.1.xxii din contract potrivit cu care nu sunt acoperite daunele cauzate de intervenția neautorizată asupra mărfurilor este lipsită de conținut întrucât asiguratul cât și transportatorul au paza juridică și materială și deci pot interveni asupra mărfurilor, iar intervenția terților este exclusă de la despăgubire.
Se invocă faptul că art.4.1.xxiii exclude de la despăgubire furtul sau dispariția mărfurilor care se suprapune parțial peste clauza prevăzută la art. 4.1 (iii) referitoare la daunele produse ca urmare a producerii unor infracțiuni, însă trebuie menționat că, ea validează pentru persoana asigurată și pentru terți și nu pentru transportator, pentru că, în caz contrar fapta transportatorului nu ar mai putea fi practic asigurată, prevederea din contract fiind lipsită de conținut .
În consecință, toate excluderile din textele menționate din cap. 4.1 ale contractului vizează doar faptele terților și eventual ale asiguratului și nu pe cele ale transportatorului, fiind distinct prevăzute situațiile în care sunt acoperite daunele inclusiv pentru daunele provocate de transportator ce includ și cele de natură penală .
Prin urmare, din analiza acestor excluderi rezultă că nici una dintre acestea nu se referă la transportatorii mărfurilor, ci fie la terți, fie la asigurat în calitate de casă de expediție,dar și atunci numai pentru faptele săvârșite cu intenție
Se invocă și disp.art 2068 din codul civil referitoare la răspunderea expeditorului astfel că intimata este datoare să plătească sumele solicitate ca urmare a producerii cazului asigurator prin fapta transportatorului în conformitate cu art 3 pct.1 din contractul de asigurare invocându-se și decizia 535/2007 a Î.C.C.J. referitoare la interpretarea clauzelor neclare în favoarea asiguratului în legătură cu excluderile prevăzute în contract.
Prin urmare în cauză se solicită admiterea recursului, iar pe fond admiterea acțiunii și obligarea intimatei la plata sumei de 31.136,4 euro daune materiale pentru dosarul de daune . SA și 40.045 euro daune morale pentru dosarul de daune DHL EXCEL SUPLLY CHIAIN SPAIN SL cu dobânzi legale și actualizarea creanței cu indicele de inflație și daune morale de 149.527,35 lei .
La data de 12.1._ intimata pârâtă a formulat întâmpinare pin care a solicitat anularea recursului ca netimbrat, iar pe fond respingerea recursului cu motivarea că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică .
În recurs, au fost depuse la dosar înscrisuri potrivit art. 305 C.pr.civ
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 C. proc. civ. în raport de actele și lucrările dosarului tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția de netimbrare,tribunalul va reține că aceasta este neîntemeiată, întrucât la dosar s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2301 lei potrivit chitanței depusă de către recurentă la dosar.
În legătură cu solicitarea recurentei la obligarea pârâtei la plata daunelor morale tribunalul va reține că aceasta constituie o cerere nouă și care nu a fost formulată în fața primei instanțe, ci direct în recurs,motiv pentru care în temeiul art. 316 rap la art. 294 alin.1 C.pr.civ. tribunalul va constata că acest motiv de recurs este inadmisibil.
În legătură cu prima critică din recurs și care vizează aplicarea disp.art. 225 C.pr.civ .tribunalul va reține că la data de 30.04.2012 au fost comunicate instanței de fond note de ședință precum și răspunsuri la interogatoriu( filele 153 -155 dosar fond),astfel că dezbaterile fondului ce s-au realizat în data de 02.05.2012 au avut în vedere și răspunsul la interogatoriu, fără a se putea reține că intimata –pârâtă a refuzat să răspundă la interogatoriu fără motive temeinice pentru a se putea aplic sancțiunea prevăzută de lege.
De asemenea, se constată că din motivele de recurs rezultă că recurenta reclamantă a formulat critici în cea ce privește constatarea unor clauze ca fiind abuzive fără însă ca o asemenea cerere să fie formulată în fața primei instanțe aceasta fiind investită cu acțiune în pretenții întemeiată pe contractul de asigurare, motiv pentru care se va reține că în recurs nu se poate schimba cadrul procesual obiectiv ,respectiv obiectul acțiunii în raport de care instanța este obligată să se pronunțe în limitele investirii sale
În ceea ce privește criticile ce vizează interpretarea clauzelor contractuale din cuprinsul contractului de asigurare încheiat pentru perioada 10.07.2010 – 09.07.2011 și pentru care a fost emisă polița de asigurare . nr._, tribunalul va reține că obiectul asigurării îl constituie potrivit art. 3.1 din convenție ,acoperire daunelor cauzate din culpă clienților în timpul perioadei de asigurare, pentru care asiguratul răspunde civile potrivit legii, în calitate de intermediat de operațiuni de transport rutier, daunele în legătură cu care asiguratul a primit o plângere sau o cerere scrisă de despăgubire în timpul aceleiași perioade,sau ulterior acesteia ,dar înainte de a fi operat prescripția extinctivă referitoare la dreptul păgubitului de a solicita repararea prejudiciului suferit.
Se prevede că se acoperă inclusiv daunele cauzate prin fapta transportatorului și pentru care asiguratul răspunde civil față de client conform legii în calitate de intermediar al respectivului transport rutier, iar la riscurile asigurate la art.3.2 lit. i se menționează că aceasta sunt în legătură cu daunele materiale suferite de bunurile ce fac obiectul transportului intermediat de asigurat, produse între momentul luării în primire a bunurilor în vederea transportului și momentul predării lor destinatarului
Avându-se în vedere acestei dispoziții contractuale, prima instanță a făcut o legală aplicare a clauzelor contractuale prevăzute la art. 4.1 lit iii, unde se prevede în mod expres că asiguratorul nu acordă despăgubiri pentru pretenții de despăgubire formulate de către asigurat pentru daune produse ca urmare a comiterii unei infracțiuni fiind menționat și la lit. xxv iii că nu se acordă despăgubiri și pentru furtul sau dispariția mărfurilor .
Prin urmare, părțile au stabilit de comun acord să limiteze răspunderea asiguratorului pentru aceste situații, iar prin clauza adițională se reia încă o dată faptul că nu se acordă despăgubiri pentru furtul simplu sau pentru dispariția mărfurilor, obligația de despăgubire fiind asumată numai pentru furtul prin efracție,astfel cum a fost definit prin contract ,astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că asiguratorul nu poate fi obligat la plată cât timp mărfurile au dispărut fără a se face dovada unui furt prin efracție .
În cauză, situația de fapt nu a fost contestată de recurenta reclamantă potrivit cu care tirul încărcat cu marfa nu a ajuns la destinație și a dispărut, rolul parchetului de pe lângă I.C.C.J efectuându-se cercetări penale pentru infracțiunea de constituire unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, ancheta fiind în curs de desfășurare ,aceeași situație de fapt existând și în ceea ce privește un alt transport încărcat cu marfă din Bulgaria, bunurile fiind sustrase de șofer și vândute, fiind parțial recuperate, sub aspect efectuând-se cercetări față de șoferul implicat pentru infracțiunea de abuz de încredere de către P. de pe lângă Judecătoria Pitești, cercetările penale nefiind finalizate .
În ambele cazuri, așa cum a reținut și prima instanță se solicită despăgubiri ca urmare a producerii unor prejudicii în urma săvârșirii unor infracțiuni pentru care însă n u s-au definitivat cercetările penale.
Referitor la prevederile contactului de asigurare, în temeiul căreia recurenta reclamantă formulează prezenta acțiune,trebuie avută în vedere că prin condițiile generale ale asigurării de RCA sunt definite la art. 2 atât evenimentul asigurat, culpa și dauna ,cât și obiectul asigurării și riscurile asigurate ,iar clauza adițional suplimentară la polița de asigurare G_ prevede că se asigură și riscul de furt prin efracție ,toate celelalte infracțiuni care ar putea cauza prejudicii bunurilor ce fac obiectul transportului fiind excluse .
Prin clauza menționată definită la art. 2 se arată în ce constă termenul de furt prin efracție și anume furtul prin înlăturarea violentă a oricăror obiecte sau dispozitive ce se interpun între făptuitor și marfa ce se urmărește a fi sustrasă (ruperea,distrugerea,spargerea,demontarea, punerea în stare de nefuncționare a dispozițiilor de închidere, alarmelor sau a altor sistem destinate asigurării securității mărfii) .
De asemenea, se menționează sarcina probei în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de acoperirea riscului de furt prin efracție îi revine asiguratului, în cauză nefiind făcută dovada îndeplinirii condițiilor prev. la art. 2 din clauza adițională suplimentară,respectiv a furturi prin efracție pentru ca asiguratorul să poată fi obligat la despăgubire, fiind menționat în mod expres că aceasta nu va acorda despăgubiri pentru furtul simplu sau dispariția mărfurilor ceea ce în cauză s-a produs .
Toate criticile din motivele de recurs invocate de către recurenta – reclamantă în legătură cu clauzele contractuale vizează în principal aspecte legate de caracterul lor abuziv și nu de o greșită interpretare și aplicare a acestora .
În plus, trebuie avut în vedere că prima instanță a reținut în mod corect că asigurarea de RCA conexe transporturi rutiere acoperă daunele cauzate din inculpă de asigurați sau de transportatori clienților, în timpul perioadei de asigurare și pentru care asiguratul răspunde civile conform legii în calitate de intermediat de operațiuni de transport rutier,riscurile asigurare fiind determinate în mod concret prin contractul de asigurare ,iar pentru fapta săvârșită cu intenție doar pentru furtul prin efracție, toate celelalte fapte săvârșite cu intenție fiind excluse de la acoperirea acestei asigurări, fără a avea relevanță categoria de infracțiune săvârșită ,autorul, întinderea răspunderii, etc.
Nu se poate reține susținerea recurentului potrivit cu care asigurătorul trebuie să asigure prejudiciul indiferent de forma de vinovăție cu care transportatorul produce prin fapta sa prejudiciul ,întrucât a fost prevăzută în mod expres forma de vinovăție și anume culpa și săvârșirea cu intenție a furtului prin efracție.
Din modul în care s-a reținut situația de fapt rezultă că în cauză asiguratul nu a dovedit comiterea unui furt prin efracție, efectuându-se cercetări penale pentru alte fapte săvârșite cu intenție și care sunt excluse de la asigurare, motiv pentru care în mod corect prima instanță a respins cererea privind acoperirea daunelor de către asigurator, neavând relevanță în cauză culpa pe care recurenta reclamantă o invocă în calitate de intermediar de operațiuni de transport rutier în legătură cu alegerea unor transportatori care au creat prejudiciul prin fapta lor săvârșită cu intenție,respectiv infracțiunea de înșelăciune sau cea de abuz de încredere ,atâta timp cât ,această alegere nu are legătură directă cu producerea prejudiciului care însă se datorează unor infracțiuni excluse de la despăgubire .
În cauză ,trebuie avută în vedere că, pentru obținerea despăgubirilor în baza contractului de asigurare nu trebuie dovedită doar simpla neajungere la destinație a unor mărfuri care nu echivalează cu întârzierea în livrare, ci trebuie îndeplinite și celelalte condiții ,fără a se circumscrie clauzelor de excludere, nefiind aplicabile dispozițiile noului cod civil ,întrucât contractul de asigurare a fost încheiat în 2010 astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile legale în vigoare la data semnării lui de către părți.
De asemenea,în cauză nu se pot reține apărările recurentei – reclamante potrivit cu care clauzele contractului de asigurare sunt echivoce, îndoielnice sau neclare, rezultând în mod evident care sunt limitele asigurării ,astfel cum sunt definite prin obiectul asigurării și clauzele de excludere, în acestea încadrându-se recurenta – reclamantă întrucât asigurarea de RCA nu acoperă riscurile rezultate din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și abuz de încredere și care au avut drept consecință producerea unor daune terților colaboratori a intermediarului de transport rutier pentru care se solicită despăgubiri, pagubele fiind rezultate în urma săvârșirii cu intenție a unor infracțiuni excluse de la preluarea în asigurare în baza convenției asumată de părți astfel că în mod corect prima instanță a reținut că nu poate fi angajată răspunderea intimatei pârâte .
Prin urmare, prima instanță a făcut o legală aplicare a disp.art. 969 alin.1 din vechiul cod civil, motiv pentru care va constata că a reținut o corectă situație de fapt la care a făcut aplicarea dispozițiilor menționate, nefiind incident motivul de recurs prev. de art 304 pct 9 C pr.civ. cu consecința respingerii recursului reclamantei potrivit art. 312 ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr 4748/09.05.2012 pronunțată de Judecătoria P., intimată fiind pârâta .>
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.02.2013 la Tribunalul Argeș-Sectia Civilă.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | Judecător, C. B. |
Grefier, R. N. |
Red..M.D.B
Tehn D.T 2 ex.
19.04.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 298/2013. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 216/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
