Pretenţii. Decizia nr. 789/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 789/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 522/214/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 789/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător C. B.
Judecător M. D. B.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de reclamantul D. I.-L. împotriva sentinței civile nr 840/10.09.2012 pronunțată de Judecătoria Costesti, intimati fiind pârâtii M. D., M. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-reclamant prin mandatar C. V. asistat de avocat M. C., intimatii-pârâti personal și fiind asistati de avocat Ș. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurentul-reclamant, prin avocat, depune la dosar timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Tribunalul solicită recurentului-reclamant să depună la dosar chitantele prin care se sustine că s-a plătit marcajul.
Recurentul-reclamant, prin avocat, arată că nu detine aceste chitante, sunt fie în posesia martorilor fie a brigadierului.
Inimatii-pârâti, prin avocat, arată că, în cuprinsul raportului de expertiză se mentionează că, din numărul total de arbori tăiati, 90% s-a realizat prin marcare, deci s-a făcut acest lucru de către reclamant și acesta trebuie să detină chitantele de plată a marcajului.
Părtile, prin avocatii alesi, arată că nu au cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat si solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Tribunalul, față de această împrejurare, de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului întemeiată pe dispozitiile art 304 pct 7,8 și 9 c.pr.civ și art 304/1 c.pr.civ. Arată că motivarea instantei de fond este confuză pentru că se arată că, din cuprinsul raportului de expertiză rezultă nu număr de 23 de stejari, apoi se arată că nu a fost din culpa pârâtilor desi au fost audiati martori în cauză care au arătat că marcajul arborilor s-a făcut la initiativa pârâtilor. Precizează că singura marcare a arborilor a fost cea făcută de pârâti, expertiza nu a fost întocmită de către un expert silvic ci de către un expert agronom care nu a răspuns la toate obiectivele stabilite de instanță ci doar a precizat că nu i s-a prezentat un titlu de proprietate de către pârâti. Instanta de fond nu a intrat în cercetarea fondului așa încât se impune casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea raportului de expertiză, suplimentarea probatoriului deoarece reclamantul a învederat instantei că există chitante de marcaj, act de încărcare a arborilor dar instanta nu a avut orl activ putând să solicite aceste acte. În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, pe fond admiterea actiunii, obligarea pârâtilor la plata majorată a sumei de 2047 lei, cu cheltuieli de judecată în fond si recurs.
Intimatii-pârâti, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor din întâmpinare, pe care le sustin. Arată că reclamantul a beneficiat de un proces echitabil, fiindu-i admise toate probele respectiv martori, expertiză de identificare a terenului si de evaluare a prejudiciului iar acum, în recurs, se fac pentru prima oară critici împotriva raportului de expertiză în sensul că expertul nu era de specialitate dar mandatarul reclamantului nu a contestat acest aspect si nu a formulat nici obiecțiuni la raportul de expertiză. De asemenea, hotărârea este motivată și în fapt și în drept, s-a constatat că nu s-a făcut dovada răspunderii civile delictuale. Se precizează că singura tăiere de arbori este prin marcare însă, din expertiză, rezultă că s-au identificat 23 de arbori marcati. Precizează că reclamantul este proprietar din anul 2003 si dacă, până în anul 2012, nu a manifestat vreo nemultumire, înseamnă că marcarea si tăierea s-au făcut la initiativa sa. Chiar si în această fază avea posibilitatea să solicite relatii de la Ocolul Silvic. Mai arată că, pârâtii au dovedit că sunt proprietari pe un teren care nu este în vecinătatea celui al reclamantului, nu există nicio probă din care ă rezulte fapta ilicită, alte probe nu ar putea fi administrate, nu există motive de casare pentru că probatoriul este complet, astfel încât solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de fată deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.03.2012 sub nr_ , reclamantul D. I.-L. a chemat în judecată pe pârâții M. D., M. M. ( M.) solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acestora la plata sumei de 1500 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos de pe terenul în suprafață de 500 mp, situat în tarlaua 104, cu vecinii: N- drum forestier, E – A. I., S – AS Ceres și V- arabil, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului cu vegetație forestieră, în suprafață de 1500 mp conform titlului de proprietate nr_/1977 și certificatul de moștenitor nr 334/03.06.2003 eliberat de BNP D. I..
În mod repetat, pârâții au tăiat arborii de pe această suprafață de teren, fiind văzuți de către mai mulți martori și chiar și de organele silvice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art 1357 Cod civil.
Cererea a fost legal timbrată conform art 2 alin.1 din Legea nr 146/1997 prin achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 131 lei și a timbrului judiciar cu valoarea de 3 lei.
Pentru dovedirea acțiunii, reclamantul a propus probele cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză.
Pârâții nu au depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză probele cu înscrisuri, interogatoriu, doi martori, respectiv D. L. și P. G. precum și expertiză tehnică propuse de către reclamant.
Pârâtul M. M. a depus copia unui bon fiscal (fila 19)
În cauză s-a întocmit raport de expertiză în specialitatea agricultură de către expert S. G. ce a fost depus la dosar la data de 05.09.2012.
La termenul de judecată de astăzi,reclamantul și-a majorat pretențiile la suma de 2047 lei.
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria Costesti prin sentinta civilă nr. 840/10.09.2012 a respins actiunea precizată si a luat act că pârâtii nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că potrivit mențiunilor Certificatului de Moștenitor emis sub nr. 334 din 30.06.2003 în dosarul nr 382/2003 al B.N.P. D. I., astfel cum a fost rectificat prin încheierea nr 2473 din data de 10.07.2003, reclamantul este moștenitorul întregii mase succesorale rămase la decesul defunctului D. G..
Această masă succesorală cuprinde și suprafața de 1500 mp teren pădure, în extravilan, tarlaua 10, cu vecinii: N – dr. forestier, E – A. I., S- AS Ceres, V – arabil, teren ce a fost înscris în titlul de proprietate nr_/08.01.1997 (fila 5).
Reclamantul pretinde că pârâții ar fi tăiat arbori de pe această suprafață de teren, solicitând să fie despăgubit cu suma de 1500 lei reprezentând contravaloarea arborilor ce ar fi fost tăiați de către aceștia de pe terenul proprietatea sa.
Din declarațiile martorilor P. G. și D. L. a reieșit că pârâtul M. M. le-ar fi solicitat să se prezinte la un teren forestier, situat în . unor arbori.
Potrivit martorului D. L., acest lucru s-ar fi întâmplat în anul 2009, iar suprafața de teren avea întinderea de 2 ha și era moștenită de către pârâți de la tatăl acestora M. G..
Ambii martori au menționat că pârâtul M. M. le-a prezentat actul de proprietate pentru terenul respectiv și le-ar fi indicat limitele terenului.
Din declarația martorului P. G. reiese că numai acesta s-ar fi deplasat la fața locului în ziua respectivă, martorul D. L. declarând că ar fi fost prezent doar în ziua în care pârâtul a încărcat lemnele ce fuseseră marcate de către celălalt martor care are funcția de brigadier.
Acest din urmă martor a menționat că pârâtul M. M. nu a mai formulat vreo cerere privind marcarea de arbori în ultimii trei ani, iar pârâtul M. D. a formulat o cerere în anul 2011.
Martorul P. G. a precizat că nu a primit vreo sesizare în urma marcării pe care a făcut-o la cererea pârâtului M. M..
Raportul de expertiză întocmit de către expert S. G. cuprinde identificarea terenului forestier proprietatea reclamantului și a concluzionat că de pe acest teren sunt tăiați un număr de 23 bucăți de arbori specia stejar.
S-a menționat de către expert că mandatarul reclamantului a menționat că vecinul din partea de E, A. I. este bunicul pârâților.
Acțiunea reclamantului este fundamentată juridic pe instituția răspunderii civile delictuale.
În cadrul prezentului proces, reclamantul avea sarcina de a dovedi că elementele acestei răspunderi, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și acest prejudiciu și vinovăția sunt întrunite în persoana pârâților.
Prin niciun mijloc de probă administrat în cauză, reclamantul nu a probat fapta ilicită ce ar fi fost comisă de către pârâți, respectiv tăierea de către aceștia de arbori de pe terenul proprietatea sa.
Depozițiile martorilor audiați în cauză confirmă susținerea referitoare la tăierea de arbori de către pârâtul M. M.,însă reclamantul nu a făcut dovada că arborii tăiați de acest pârât s-ar fi aflat pe terenul forestier dobândit prin certificatul de moștenitor nr. 334/30.06.2003.
Această probă era imperios necesară pentru a se putea aprecia asupra existenței unei fapte ilicite ce ar fi fost comisă de către pârâți în detrimentul reclamantului.
Martorii P. G. și D. L. au susținut că pârâtul M. M. le-ar fi prezentat actul de proprietate,iar potrivit mențiunii expertului S. G., însuși mandatarul reclamantului ar fi susținut că terenul reclamantului se învecinează în partea de est cu A. I.,bunicul pârâților.
Pentru toate aceste considerente,apreciind că reclamantul nu a făcut dovada faptei ilicite comise de către pârâți ,instanța a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat recurs reclamantul D. I. L. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul motivului prev. de art. 304 pct.9 C. pr. civ.
A arătat recurentul că pârâtii intimati M. M. si M. D. i-au creat un prejudiciu prin tăierea abuzivă a 23 de arbori de stejar de pe proprietatea sa în perioada septembrie 2009 până în prezent cu o valoare estimată la cca 1500 Ron.Martorii audiati în cauză au declarat ambiguu situatia de fapt si au arătat că au fost solicitati de pârâti să marcheze arborii pentru tăiere iar expertul desemnat în cauză a determinat numărul de arbori tăiati si valoarea acestora. S-a arătat că gresit instanta de judecată a retinut că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtii sunt cei care au tăiat arborii si de asemenea a araătat că se impunea ca instanta de fond să oblige martorii să depună chitanta prin care s-a plătit marcarea si bonul de încărcare înscrisuri care ar fi condus la aflarea adevărului.
S-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă recurată prin prisma criticilor formulate de recurent tribunalul constată că recursul reclamantului este nefondat.
Astfel, din modul în care este redactată si sustinută actiunea pe parcursul solutionării ei în fata instantei de fond se constată că este fundamentată juridic pe instituția răspunderii civile delictuale sens în care, reclamantul avea sarcina de a dovedi elementele acestei răspunderi constând în fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și acest prejudiciu și vinovăția pârâților.
Sub acest aspect tribunalul retine – contrar sustinerilor reclamantului - că prin nici-un mijloc de probă administrat în cauză, recurentul reclamant nu a probat că fapta ilicită ar fi fost comisă de către pârâți, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a acestora, respectiv tăierea de către aceștia de arbori de pe terenul proprietatea sa .
Astfel, martorii audiați în cauză confirmă tăierea de arbori de către pârâtul M. M. fără a se face dovada că arborii tăiați de acest pârât s-ar fi aflat pe terenul forestier dobândit de reclamant prin certificatul de moștenitor nr. 334/30.06.2003, tot astfel martorii P. G. și D. L. audiati la prima instantă – filele 20-21 dosar fond- au susținut că pârâtul M. M. le-a prezentat actul de proprietate, că acesta le-a solicitat să se prezinte la un teren forestier, situat în . unor arbori lucru care s-a întâmplat în anul 2009, iar suprafața de teren avea întinderea de 2 ha și era moștenită de către pârâți de la tatăl acestora M. G., în plus martorul P. G. a arătat că nu a primit vreo sesizare în urma marcării pe care a făcut-o la cererea pârâtului M. M..
Desi raportul de expertiză întocmit în cauză de expert ing. S. G. identifică terenul forestier proprietatea reclamantului și concluzionează că de pe acest teren sunt tăiați un număr de 23 bucăți de arbori specia stejar, tribunalul retine că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtii sunt cei care au săvârsit fapta, în plus în lucrarea sa expertul desemnat a mentionat că mandatarul reclamantului ar susținut că terenul reclamantului se învecinează în partea de est cu A. I.,bunicul pârâților.
De aceea tribunalul, pentru considerentele arătate si văzând prevederile art. 998 C. Civ, retinând si prevederile art. 304 pct.9 si 312 C. pr. civ., apreciind că sentinta civilă recurată este temeinică si legală o va păstra cu consecinta respingerii recursului formulat ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin.1 C. pr. civ. va obliga pe recurent la 800 lei cheltuieli de judecată către intimati.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. I. – L. împotriva sentintei civile nr. 840/10.09.2012 pronuntată de Judecătoria Costesti în dosarul civil nr._ intimati fiind pârâtii M. D. si M. M..
Obligă recurentul la 800 lei cheltuieli de judecată către intimati.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 Martie 2013 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, C. B. | Judecător, M. D. B. |
Grefier, R. N. |
Red AD
Dact . DT/2 ex/03.04.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1905/2013. Tribunalul ARGEŞ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 132/2013.... → |
|---|
