Revendicare imobiliară. Decizia nr. 330/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 330/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 581/828/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 330/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Judecător G. D. N.
Judecător V. T.
Grefier G. G.
S-au luat în examinare pentru soluționare recursurile formulate de reclamanta O. E. și de pârâtul O. C., împotriva sentinței civile nr.671 din data de 02.07.2012 pronunțată de Judecatoria Topoloveni în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura este legal îndeplinită fără citarea părtilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 23 Ianuarie 2013, susținerile părtilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea dată și care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.03.2011 sub nr._ reclamanta O. E. a chemat în judecată pe pârâtul O. C. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2060 m.p. teren intravilan situat în . Argeș, stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților, obligarea pârâtului să-și ridice construcțiile nelegal amplasate pe terenul ce îi aparține respectiv imobilul casă și gardul de metal edificat în lungime de 17,11 m, iar în caz de refuz sa fie autorizată reclamanta să efectueze lucrările de demolare pe cheltuiala acestuia, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a invocat faptul că este proprietara terenului în litigiu conform sentinței civile nr. 197/09.03.2009 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ . Terenul în suprafață de 2-60 m.p. situat în intravilanul satului T. Deal, . este identificat cu nr. topografic .. cadastral_ și se învecinează la N - O. I., E - N. N., S - drum, V - O. I.. Se precizează că această suprafață de teren face parte din terenul ce a aparținut autorului său O. I V. căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr._/11.04.1994 eliberat de Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș. Se invocă faptul că pârâtul este vecin cu reclamanta pe latura de NV și abuzând de faptul că nu locuiește în localitate, în anul 2007 a edificat pe partea de nord a terenului o construcție casă, fără autorizație de construcție ocupând o suprafață de aproximativ 65 m.p. proprietatea reclamantei. Ulterior, a desființat gardul dintre proprietățile părților pe latura de nord și vest și a construit un gard din metal la stradă pe toată lungimea de 17,11 m pe latura de sud. Față de aceste situații se apreciază că se impune obligarea pârâtului la a ridica construcțiile până la limita proprietății lui, iar în situația în care nu se conformează să fie autorizată reclamanta să execute aceste lucrări de demolare pe cheltuiala pârâtului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 480 Cod civil, art. 584 și art. 1075 și urm. Cod civil.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare solicitând în apărare proba cu înscrisuri atașate la dosarul cauzei.
În probațiune, instanța a administrat proba cu înscrisuri respectiv sentința civilă nr. 197/9.03.2009 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, încheierea nr. 3733/14.08.2009 și extras de carte funciară eliberat de OCPI Argeș, titlul de proprietate nr._/11.04.1994 emis de Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, înscris sub semnătură privată (fila 24), autorizație de construcție nr. 8/7.10.2009, certificat de urbanism nr. 3124/7.10.2009 și documentația aferentă, proba cu interogatoriu administrat părților (filele 69), proba testimonială fiind audiați martorii Ș. G. R. și N. N. și proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea topometrie întocmită de expert tehnic judiciar D. I..
P. sentința civilă nr. 671 din data de 02.07.2012 pronunțată de Judecatoria Topoloveni s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta O. E. în contradictoriu cu pârâtul O. C.
A fost obligat pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1133 m.p. situat în intravilanul com T., . Argeș, delimitat prin punctele 1-H-G-F-3-4-E-D-C-B-A-1 evidențiat prin schița anexă a completării raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea topometrie întocmit în cauza dedusă judecății de expertul D. I., existentă la fila125 a dosarului.
S-a stabilit linia de hotar pe latura de V dintre proprietățile părților potrivit aliniamentului 1-H-G-F-3-4-E-5-6 identificat prin schița anexă a completării raportului de expertiză tehnică judiciară fila 125 a dosarului.
A fost obligat pârâtul să ridice gardul de metal edificat pe o lungime de 17,11 m pe latura de sud a terenului, iar în caz de refuz dispune autorizarea reclamantei să execute obligația de demolare pe cheltuiala pârâtului.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1032 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost obligată reclamanta să plătească suma de 400 lei reprezentând onorariu expert stabilit în sarcina sa.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, prin sentința civilă nr. 197/9.03.2009 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin nerecurare s-a admis acțiunea formulată de reclamanta O. E. în contradictoriu cu pârâta S. E., având ca obiect ieșirea din indiviziune a părților asupra bunurilor rămase de pe urma defuncților O. V. și O. Aritia consfințindu-se învoiala părților potrivit tranzacției încheiată între acestea, reclamantei revenindu-i în lot printre alte bunuri imobile și suprafața revendicată de 2060 m.p. teren arabil intravilan, identificat cu număr de . vecinătăți: N- O. I., E - N. N., S-drum, V-O. I.. Acest teren a aparținut autorului O. V. fiind reconstituit dreptul de proprietate în favoarea sa conform Legii 18/1991 potrivit titlului de proprietate nr._/11.04.1994 emis de Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș (filele 3-4; 10-11).
Reclamanta O. E. și-a intabulat dreptul de proprietate astfel dobândit asupra terenului 2060 m.p. în cartea funciară așa cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar (filele 6 - 8), sub nr. cadastral_, aceasta invocând faptul că suprafața este ocupată fără drept de pârât.
În apărare, pârâtul O. C. invocă existența unui drept de proprietate decurgând din înscrisul sub semnătură privată în temeiul căruia a dobândit prin vânzare cumpărare suprafața de 1200 m.p. de la autorul O. V., tatăl reclamantei, înscris pe baza căruia i s-a eliberat ulterior documentația necesară: autorizația de construcție și certificatul de urbanism atașate la dosar (filele 25 - 46), edificând construcția casă.
În vederea identificării imobilelor terenuri și construcții ce fac obiectul acțiunii dedusă judecății, s-a dispus efectuarea în cauză a unui raport de expertiză tehnică judiciară specialitatea topometrie ce a fost completat ulterior în raport de înscrisurile invocate de pârât ce ofereau date privind amplasamentul terenului în litigiu (filele 76-83).
Din conținutul raportului de expertiză completat, întocmit în cauza dedusă judecății de expert D. I. (filele 122-125) a rezultat că terenul menționat în înscrisul sub semnătură privată se suprapune cu terenul în suprafață de 2060 m.p. cu vecinătățile evidențiate în titlul de proprietate pe o întindere de 1200 m.p. delimitată prin punctele 1-A-B-C-D-E-4-3-2-1, suprafață pe care pârâtul a edificat parțial imobilul casă C1, având o suprafață de 67 m.p. pe amplasamentul 3-F-G-H-2-3, redat în schița anexă, pe o lungime de 12,21 m și lățime de 5,52 m precum și alte construcții - gard metalic pe o lungime de 17,11 m pe latura de sud.
De altfel, pârâtul a recunoscut prin răspunsurile la interogatoriu faptul că a edificat casa ocupând câțiva mp din terenul reclamantei, efectuând însă demersurile legale prin întocmirea documentației prevăzută de lege.
Din depoziția martorului N. N. a rezultat că pârâtul stăpânește terenul în litigiu pe care a edificat și o casă, întrucât acesta l-a obținut printr-un înscris sub semnătură privată de la autorul reclamantei, cultivându-l chiar și în perioada în care acesta era în viață (fila 114). Depoziția martorului Ș. R. face referire în principal la edificarea construcției de pârât, fiind nerelevantă asupra celorlalte aspecte.
În răspunsurile la interogatoriu, reclamanta a menționat că pârâtul stăpânește terenul de aproximativ 10 ani, fără a cunoaște momentul la care s-a început construcția casei.
Analizând cererea prin prisma dispozițiilor art. 563 Noul cod civil norme de imediată aplicare în raport de art. 5 alin.2 din Legea nr.71/2011, instanța a reținut următoarele:
Acțiunea în revendicare este o acțiune petitorie prin care proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea părții care stăpânește bunul respectiv să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.
Astfel, pentru admisibilitatea acțiunii în revendicare normele legale citate, prevăd expres că trebuie întrunite cumulativ două cerințe respectiv aceea ca reclamanta să demonstreze că este proprietara bunului revendicat și în același timp să facă dovada că acest bun este deținut în mod nelegitim de pârât.
În speță, evaluând înscrisurile atașate la dosar instanța reține că prin hotărârea de expedient pronunțată în cauză pe baza actului de proprietate al autorului O. V. cu privire la terenul în litigiu, reclamanta a devenit proprietara suprafeței de 2060 m.p. teren arabil intravilan, situat în comuna T., . următoarele vecinătăți: N- O. I., E- N. N., S-drum, V- O. I., imobil înscris în cartea funciară potrivit înscrisurilor anexate (filele 6 - 8).
Deși pârâtul a invocat în dovedirea dreptului de proprietate un înscris sub semnătură privată ce atestă convenția încheiată între autorul reclamantei și pârât privind vânzarea cumpărarea suprafeței de 1200 m.p. se constată că actul invocat nu face dovada transmiterii dreptului de proprietate, dată fiind condiția încheierii actului în formă autentică, impusă de normele legale.
Analizând relevanța juridică a acestui înscris, instanța apreciază că are valoarea unui antecontract de vânzare cumpărare ce nu poate produce efectul translativ de proprietate, constituind un contract valabil din care izvorăsc pentru părți îndatoririle de a îndeplini toate operațiile necesare pentru ca vânzarea cumpărarea să poată fi perfectată potrivit legii și deci să opereze transmiterea dreptului de proprietate de la o persoană la alta.
Actul invocat de pârât nu constituie un titlu de proprietate care să stea la baza dobândirii dreptului de proprietate asupra respectivei suprafețe de teren, ci un acord de voință contractual, prin care părțile își asumă reciproc obligația de a încheia un contract de vânzare - cumpărare stabilind și conținutul esențial al acestuia.
P. urmare, s-a reținut că doar reclamanta a făcut dovada existenței unui titlu de proprietate valabil izvorât din succesiunea dezbătută și asupra terenului de 2060 m.p., concretizat printr-o hotărâre de ieșire din indiviziune.
Este cert astfel că, în condițiile în care reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, fără ca pârâtul să opună un titlu valabil este îndeplinită condiția prevăzută de norma legală, iar ocuparea terenului de către pârât în aceste circumstanțe justifică temeinicia cererii.
Raportul de expertiză întocmit în cauză a evidențiat că pârâtul ocupă din suprafața de 2060 m.p. ce aparține reclamantei, terenul de 1200 m.p. identificat pe amplasamentul 1-A-B-C-D-E-4-3-2-1 din care 67 m.p. reprezintă întinderea construcției casă evidențiată prin patrulaterul H-G-F-3 pe schița anexă - fila 125.
Sub acest ultim aspect s-a apreciat că pentru edificarea construcției pârâtul a depus toate diligențele în vederea îndeplinirii formalităților legale necesare privind obținerea autorizației de construcție conform art.1 din Legea nr.50/1991 și a certificatului de urbanism (filele 25-45) în care se fac mențiuni referitoare la regimul juridic al imobilului teren, fără a se constata neregularități, ceea ce atestă buna credință a pârâtului ce a acționat având certitudinea calității de proprietar, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu s-a opus la momentul edificării construcției.
Față de toate aceste aspecte, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei terenul în suprafață de 1133 m.p. ( 1200 m.p. - 67 m.p. suprafața casei), situat în intravilanul com T., . Argeș, delimitat prin punctele 1-H-G-F-3-4-E-D-C-B-A-1 evidențiat prin schița anexă a completării raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea topometrie întocmit în cauza dedusă judecății de expertul D. I., existentă la fila125 a dosarului.
În ceea ce privește limita de hotar dintre proprietatea reclamantei și proprietatea pârâtului, instanța reține că potrivit disp. art. 560 Cod civil în vigoare în prezent (art. 584 din vechiul cod civil) „ proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Conform textului de lege menționat, grănițuirea presupune o operațiune de determinare prin semne exterioare și vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe.
În speță, în raport de considerentele anterior expuse și modul de soluționare a primului petit al cererii, privind dreptul de proprietate asupra suprafețelor limitrofe deținute de părți, având în vedere conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, instanța a stabilit linia de hotar pe latura de vest dintre proprietățile părților, potrivit aliniamentului 1-H-G-F-3-4-E-5-6 identificat prin schița anexă a completării raportului de expertiză tehnică judiciară fila 125 a dosarului.
Referitor la petitul acțiunii având ca obiect „obligația de a face” se reține că în raport de dispozițiile legale, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunări.
Din conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauza dedusă judecății, a rezultat faptul că pârâtul a edificat pe terenul în suprafață de 1133 m.p. un gard pe latura de sud pe o lungime de 17,11 m, evidențiat în schița anexă, astfel încât în contextul normelor precitate va obliga pârâtul să ridice gardul metalic ce îngrădește accesul la proprietatea părții, iar în caz de refuz va autoriza reclamanta să efectueze lucrarea de demolare pe cheltuiala pârâtului.
Concluzionând asupra pretențiilor deduse judecății, în temeiul disp. art.563 Cod civil coroborat cu art.560-art. 561 Cod civil a admis în parte acțiunea formulată în sensul celor anterior expuse.
Reținând culpa procesuală a pârâtului în declanșarea prezentei proceduri judiciare, în temeiul disp. art. 274 Cod proc. civilă a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1032 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 132 lei taxă judiciară de timbru; 600 lei onorariu expert și 300 lei onorariu avocat.
În temeiul disp. art. 211 Cod proc. civilă față de dispozițiile instanței stabilite prin încheierea de ședință din data de 11.06.2012 a obligat reclamanta la plata sumei de 400 lei reprezentând onorariu expert.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs reclamanta O. E. și pârâtul O. C., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 27.07.2011 sub nr._ .
Recurenta reclamantă critică hotărârea instanței de fond sub aspectul că instanța nu a ținut cont de proba cu expertiză tehnică și a admis în parte acțiunea sub acest aspect obligând pe pârât să la-i lase în proprietate numai 1200-67 mp deși terenul este acaparat în totalitate de pârât
Se mai arata ca instanța a reținut că pârâtul ocupă 1200 mp, însă la pronunțarea sentinței l-a obligat pe acesta să lase liberă suprafața de 1200-67 mp adică efectiv 1133 mp pe aliniamentul I-H-G-F-3-4-E-D-G-B-A-1.
Un alt motiv de nelegalitate și netemeinicie al sentinței este reprezentat de faptul că instanța a încălcat principiul disponibilității părților ,consacrând în favoarea pârâtului principiul bunei credințe, respingând capătul de cerere ce avea ca obiect obligarea pârâtului de a-și ridica imobilul casă.
În această situație, în care pârâtul era conștient că actul nu a fost încheiat la notar ( în care actul este lovit de nulitate ca urmare a neidentificării amplasamentului și a vecinătăților terenurilor, bunul nefiind determinat și nici măcar nedeterminabil )nu putea lua în calcul buna credință, deoarece recunoaște indirect că actul nu a transferat dreptul de proprietate ( nefiind încheiat la notar).
Pârâtul O. C. critică sentinta sub aspectul solutiei date prin admiterea revendicarii, aratind ca detine bunul imobil in temeiul unei chitante sub semnatura privata, ca pe teren a edificat o constructie cu buna credinta.
Analizând sentința civila recurată în raport de criticile formulate, precum și față de disp.art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul constată urmatoarele:
Analizând cu prioritate recursul promovat de pârât, pentru că acesta privește modalitatea de soluționare a acțiunii în revendicare si acțiunea în grănițuire se constată că recursul este fondat.
Acțiunea în revendicare este o acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun solicită restituirea acestuia de la posesorul neproprietar .
Așadar, acțiunea în revendicare constituie un mijloc de apărare a dreptului de proprietate, iar titularul său, pe lângă necunoașterea dreptului,pretinde și restituirea acestuia .
Deși, prin acțiunea în revendicare se tinde să se stabilească direct existența dreptului de proprietate al reclamantului, are ca efect indirecte redobândirea posesiei ca o consecință a recunoașterii dreptului de proprietate.
În speță, reclamanta a dovedit dreptul de proprietate asupra bunului imobil revendicat, însă pârâtul a intrat în mod legitim în posesia bunului revendicat prin exercitarea clauzelor anticipatorii din promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare încheiată chiar cu autorul reclamantei aceasta fiind succesor universal, iar clauzele anticipatorii potrivit convenției constau în predarea posesiei bunului imobil și plata prețului.
Așa cum am arătat anterior ,de esența acțiunii în revendicare este ca bunul revendicat să fie readus în posesia proprietarului când acesta a pierdut-o, ori în speță posesia nu s-a pierdut de autorul reclamantei, chiar acesta a predat-o în executarea clauzelor anticipatorii, iar reclamanta este ținută în calitate de succesor universal să respecte drepturile, dar și să-și asume obligațiile autorului său inclusiv ,cele ce rezultă din încheierea antecontractului de vânzare cumpărare guvernat de principiul consensualismuli .
Într-adevăr conform art. 1295 Cod civil în vigoare la momentul încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare, proprietatea se strămută de la vânzător la cumpărător la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, iar prin promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare, ambele părți se obligă a contracta în viitor ,astfel încât să poata opera transferul proprietății, fiecare având calitatea de promitent, cât și de beneficiar, iar nerespectarea obligațiilor asumate de vreuna din părți atrage sancțiune răspunderii contractuale pentru neexecutare .
Conform, art.5 alin.2 din Legea nr. 247/2005, Titlul X „ în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren cu sau fără construcții, una din părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligația poate sesiza instanței competente care poate pronunța o hotărâre care să țină lor de contract”.
Voința reală a părților și care rezultă fără echivoc din antecontract este aceea de a se asigura dreptul de proprietate asupra terenului ,clauzele anticipatorii fiind executate, bunul imobil fiind predat cumpărătorului, iar vânzătorul a primit prețul bunului vândut, însă actul nu transfera dreptul de proprietate pentru că nu s-a încheiat în forma autentică.
În consecință, considerăm că se impune respingerea acțiunii în revendicare,pârâtul fiind cel care a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare cu autorul reclamantei, proprietar la acel moment al bunului vândut,clauzele anticipatorii prevăzute în contract s-au executat, iar predarea bunului imobil s-a realizat cu acordul proprietarului care declară că a primit în întregime prețul vândut ; chiar și în măsura în care prin antecontract nu se transferă dreptul de proprietate, ci doar se naște o obligație de a face ,până la momentul transferului proprietății, chiar dacă bunul a fost predat, cumpărătorul îl stăpânește în baza titlului juridic reprezentat de antecontactul de vânzare cumpărare și fiind detentor precar ( a se vedea A.C., H Capitant, p 916 si urm; M.Planiol, G.Ripert p 788și urm. ; E.S. R.„ Sinteză teoretică și practică referitoare la antecontract ;RDS 1/1991, p. 31 și urm.)
In consecință și acțiunea în grănițuire este neîntemeiată, aceasta fiind formulată ca o acțiune ce depinde de soluționarea acțiunii în revendicare, motivat de faptul că pârâtul ar fi ocupat în mod nelegal o suprafață de teren din terenul proprietatea reclamantei.
Potrivit expertizei topografice întocmită în fața instanței de fond se identifică terenul de 1200 mp ce fost dobândit de pârât prin înscrisul sub semnătură privată și aflat în posesia acestuia, și terenul de 2060 mp pentru care a invocat dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr39970/1994 și sentința civilă 197/2009, iar linia de hotar este cea ce rezultă din hotarul actual, instanța a considerat că este neîntemeiată acțiunea în revendicare pentru terenul de 1200 mp.
De altfel și martora O. E. a declarat că terenul stăpânit de pârât este cel redat prin schița anexă a raportului de expertiză,
Potrivit celor menționate în încheierea de la 25.06.2012 nici una din părți nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză in ce privește linia de hotar actuală dintre proprietățile învecinate .
Recursul promovat de reclamantă privește doar modalitatea de soluționare a capătului de cerere având ca obiect desființarea de construcții și acțiunea în revendicare prin admitere doar a cererii în revendicare pentru terenul de 1200 mp -67 mp teren ocupat de construcție .
În răspunsul la această critică se are în vedere de tribunal considerentele anterioare pentru care acțiunea în revendicare și grănițuire s-au găsit nefondate, precum și faptul că în cadrul actiunii în revendicare instanța analizează care titlu invocat de părți este preferabil, fără ca pârâtul să formuleze cerere reconvențională.
Criticile ce vizează modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind desființarea construcțiilor sunt nefondate fiind de reținut buna credință a pârâtului în edificarea construcțiilor .
Pe de altă parte, instanța de recurs a considerat că acțiunea în revendicare este nefondată și prin urmare, nici capătul de cerere privind desființarea construcțiilor ca efect al acțiunii în revendicare nu poate fi întemeiat .
Pârâtul s-a considerat proprietarul terenului în baza convenției de vânzare cumpărare încheiată cu autorul reclamantei, acesta predând posesia terenului și primind plata prețului bunului vândut, pentru edificarea construcției s-a obținut certificat de urbanism și autorizație de construcție.
Martorul N. N. propus chiar de reclamantă a declarat că după ce s-a vândut terenul s-a stăpânit de pârât, iar terenul s-a stăpânit și atunci când O. V. și soția sa erau în viață. Martorul mai declarară „ din câte cunosc reclamanta nu s-a opus atunci când pârâtul a edificat construcția”.
Din declarația martorului mai rezultă că discuțiile dintre părți au început ulterior edificării casei de acesta, și că anterior pârâtul a gospodărit terenul, părinții reclamantei și nici aceasta nu s-a opus nici la edificarea gardului .
Astfel, art. 492 C.civ. instituie o dublă prezumție potrivit căreia orice construcție și plantație făcută pe fond se prezumă că aparține proprietarului fondului și că a fost edificată pe cheltuiala sa, însă această prezumție nu este una absolută ,ci una relativă ,astfel că cel care a construit pe terenul altui proprietar trebuie să dovedească că dreptul de proprietate asupra construcției îi aparține.
Potrivit art. 494 C.civ. dacă construcțiile și plantațiile au fost făcute de o terță persoană cu materialele ei proprietarul terenului are dreptul de a le ține pentru dânsul sau a obliga pe acea persoană să le ridice.
În cauză, reținem că piritul este constructor de bună credință,acesta a edificat această construcție la momentul construirii pe terenul proprietatea pârâtei, aceasta a dat dovadă de toleranță și pasivitate, iar materialele edificării acestei construcții aparțin pârâtului .
Având în vedere că buna - credință a constructorului trebuie să existe la momentul edificării construcției, fiind irelevant că ulterior aceasta a devenit de rea-credință, proprietarul terenului potrivit art. 494 alin.3 C.civ. nu poate să solicite ridicarea construcțiilor și astfel în cauză solicitarea ei privind demolarea acestei construcții este neîntemeiată, ci proprietarul terenului atunci când invocă accesiunea este îndatorat să-i plătească constructorului contravaloarea lucrării efectuate în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză, respectiv proprietarul terenului are dreptul să aleagă între plata contravalorii materialelor și prețului muncii sau să plătească suma de bani ce reprezintă sporul de valoare al terenului ca urmare a edificării construcției .
Dreptul de accesiune imobiliară este prevăzut de lege ,acesta se naște pentru proprietarul terenului din momentul edificării construcției ,iar dreptul constructorului pe terenul altuia nu poate fi decât un drept de creanță, iar în perioada de la edificarea construcției și până la invocarea dreptului de accesiune de către proprietarul fondului constructorul exercită asupra construcției o posesie ca simplă stare de fapt care se exercită până la momentul invocării accesiunii imobiliare.
Oricum chiar si in lipsa acestor consideratii, actiunea in revendicare a fost gasita nefondata si deci nu se impune admiterea recursului reclamantei.
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 312 C.pr.cvi. tribunalul urmează să respingă recursul reclamantei și să admită recursul pârâtului, să modifice în tot sentința în sensul că va respinge acțiunea în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta O. E. împotriva sentinței civile nr.671 din data de 02.07.2012 pronunțată de Judecatoria Topoloveni în dosarul nr._
Admite recursul formulat de pârâtul O. C. împotriva sentinței civile nr.671 din data de 02.07.2012 pronunțată de Judecatoria Topoloveni în dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea în totalitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 06 Februarie 2013.
Președinte, E. V. | Judecător, G. D. N. | Judecător, V. T. |
Grefier, G. G. |
Red.G.D.N.
Tehn D.T./ 3 ex
11.03.2013
Jud fond D. N.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 48/2013. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 2501/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
