Revendicare imobiliară. Decizia nr. 563/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 563/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 8854/280/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 563/2013
Ședința publică de la 27 Februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE IOANA PARVU, judecător
Judecător M. P.
Judecător M. B.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru soluționare,recursurile declarate de pîrîtii G. S. DE INDUSTRIALIZAREA LEMNULUI P. și M. PITEȘTI, PRIN PRIMAR împotriva sentintei civile nr. 5643/05 06 2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta ., având ca obiect „revendicare imobiliară”.
Dezbaterile asupra recursurilor și susținerile părtilor au avut loc în ședința publică de la 20 02 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27 02 2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față ;
Constată că, prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 14.01.2008 sub nr._, astfel cum a fost precizată, reclamanta S.C. A. D. S.A a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții G. Școlar de Industrializare a Lemnului Pitești și M. Pitești prin Primar ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige pârâtul la lăsarea în deplină proprietate și posesie a suprafeței de 493,43 mp teren, situat în Pitești, .. 42, cu următoarele vecinătăți: N- G. Școlar de Industrializare a Lemnului Pitești, V- G. Școlar de Industrializare a Lemnului Pitești, S- S.C. A. D. S.A., E- ..A.; obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru respectiva suprafață de teren pe ultimii trei ani, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că deține în proprietate suprafața de 3548,21 mp teren situat în Pitești, .. 42, acest teren făcând parte integrantă din patrimoniul său. Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 178/29.03.1995 a achiziționat de la F.P.S. 30% din capitalul social, iar prin contractul nr. 97/30.03.1995 a achiziționat și restul de 70%, solicitând să se constate că a achiziționat 100% din acțiunile societății, fiind astfel încheiat procesul de privatizare. Precizează că dovada proprietății o face cu certificatul de atestare a drepturilor de proprietate asupra terenurilor sera MO3 nr. 0091/03.02.1993 și cu actele de transmitere a dreptului de proprietate subsecvente.
Totodată a arătat că pârâtul ocupă în mod abuziv suprafața de 151,88 mp, pe care refuză să o elibereze.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 480 și urm. C. civ.
La data de 22.02.2008, pârâtul G. ȘCOLAR DE INDUSTRIALIZARE A LEMNULUI a formulat cerere de arătare a titularului dreptului (fila 23), prin care a arătat că terenul în suprafață de 151,88 mp situat în Pitești, .. 42 este proprietatea Municipiului Pitești și face parte din domeniul public conform H.C.L. nr. 60/2000 privind preluarea în patrimoniul Municipiului Pitești a unităților de învățământ preuniversitar.
A mai arătat că prin H.C.L. nr. 156/21.12.2000 privind darea în administrarea unităților de învățământ preuniversitar a bunurilor preluate la domeniul public al Municipiului Pitești în baza O.G. nr. 30/2000, terenul în suprafață de 14.992 mp din care face parte și terenul în litigiu a fost transmis în administrarea pârâtului. Prin urmare a solicitat introducerea în cauză în calitatea de pârât a Municipiului Pitești.
La data de 21.03.2008, reclamanta și-a precizat acțiunea sub aspectul cadrului procesual pasiv arătând că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârât și M. Pitești prin Primar, arătând că înțelege să-i mențină cererea de chemare în judecată și cu privire la pârâtul inițial.
La aceeași dată, pârâtul M. Pitești-prin Primar a depus întâmpinare (filele 28-30), prin care a solicitat respingerea acțiunii. În motivare a arătat că terenul în suprafață de 151,88 mp situat în Pitești, .. 42 este proprietatea Municipiului Pitești și face parte din domeniul public, conform H.C.L. nr. 60/2000 privind preluarea în patrimoniul Municipiului Pitești a unităților de învățământ preuniversitar.
A mai arătat că prin H.C.L. nr. 156/21.12.2000 privind darea în administrare a unităților de învățământ preuniversitar a bunurilor preluate la domeniul public al municipiului Pitești în baza O.G. nr. 30/2000, terenul în litigiu a fost transmis în administrarea Grupului Școlar de Industrializare a Lemnului Pitești. Potrivit anexei nr. 1 la H.C.L. nr. 156/2000, poziția nr. 41, G. Școlar de Industrializare a Lemnului Pitești a primit în administrare, pe lângă imobilele construcții, și terenurile aferente, în suprafață totală_ mp în cadrul căreia se regăsește și suprafața ce face obiectul litigiului, în acest sens fiind încheiat protocolul de predare-primire nr._/14.05.2004. Imobilele ce au făcut obiectul protocolului de predare-primire în baza H.C.L. nr.115/2002 au fost înscrise în cartea funciară la numărul cadastral 8029.
A mai arătat pârâtul că dreptul său de proprietate a fost recunoscut de reclamantă odată cu introducerea acțiunii având ca obiect ,,servitute”, ce a făcut obiectul dosarului nr. 1464/2003 al Judecătoriei Pitești.
La termenul din 21.03.2008 reclamanta a arătat că nu consimte ca cel arătat ca titular al dreptului să ia locul pârâtului, ci solicită ca judecat să se facă în contradictoriu și cu acesta în calitate de pârât.
Prin sentința civilă nr. 6903/14.11.2008, Judecătoria Pitești a respins acțiunea, reținând că deși din raportul de expertiză a rezultat o suprapunere pe suprafața de 493,43 mp, în conformitate cu dispozițiile art. 136 alin.4 din Constituție și art.1 lit.a din Legea 213/1998, terenul aparține domeniului public și este inalienabil, iar în plus, reclamanta nu a făcut dovada că a atacat actul administrativ, respectiv hotărârea Consiliului Local, în baza căreia a operat trecerea bunului în domeniul public al Municipiului Pitești.
Tribunalul Argeș a admis recursul formulat de către reclamantă, prin decizia civilă nr. 706/28.04.2009, a casat sentința civilă nr. 6903/2998 și a trimis cauza spre rejudecare, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._ . Tribunalul a constatat că în raport de obiectul acțiunii, în speță, se impune compararea titlurilor deținute de părți și efectuarea unei expertize tehnice care să transpună actele ce au stat la baza emiterii HCL 60/2000, HCL 156/2000 și la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat reclamantei și să se stabilească regimul juridic al terenului la data de 01.01.1990, dacă putea face obiectul prevederilor HG 834/1991, respectiv dacă era în administrarea reclamantei și era necesar desfășurării activității acesteia, conform obiectului de activitate sau în administrarea pârâților și constituie domeniu public prin raportare la dispozițiile Legii 213/1998 și ale Legii 84/1995.
În opinie separată, prin decizia nr. 706/R/2009 recursul formulat de reclamantă a fost admis, iar pârâții au fost obligați să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 493,43 mp și să plătească despăgubiri în sumă de 3.000 lei.
S-a reținut în esență, în opinia separată, că reclamanta a dobândit „ope legis” dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, în temeiul art. 20 alin. 2 din Legea 15/1990 coroborat cu art. 1 din HG 834/1991, iar certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0091/1993 a fost eliberat reclamantei cu respectarea cerințelor HG 834/1991 și se bucură de prezumția de autenticitate și valabilitate, iar în raport de decizia Curții Constituționale nr. 121/1996, prin care s-a reținut neconstituționalitatea dispozițiilor art. 166 alin. 3 din Legea 84/1995 în măsura în care reintegrarea bunurilor în patrimoniul Ministerului Învățământului privește imobile ce au intrat legal pe calea privatizării în proprietatea exclusivă a unor persoane juridice de drept privat, la data emiterii HCL 60/2000 terenul în litigiu nu mai putea face obiectul art. 166 alin. 3 din Legea 84/1995 întrucât nu se mai afla în patrimoniul statului, făcând obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat reclamantei, iar statul nu mai avea calitatea de acționar majoritar la ., cum rezultă din contractele de privatizare nr. 178/29.03.1995 și nr. 97/30.03.1995.
În faza de rejudecare, instanța a încuviințat administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, raportul de expertiză efectuat de expert V. I. fiind atașat la dosarul cauzei la filele 26-58.
Prin sentința civilă nr. 7216/2010, în rejudecare, Judecătoria Pitești a admis în parte acțiunea completată și precizată formulată de reclamanta . Pitești în contradictoriu cu pârâții M. Pitești și G. Școlar de Industrializare a Lemnului Pitești și a obligat pe pârâți să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața de 152 mp teren, astfel cum a fost identificată prin schița raportului de expertiză, efectuat în cauză de expertul judiciar V. I., parte integrantă din sentință. A obligat pe pârâți să plătească reclamantei suma de 27.360 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în susținerea dreptului de proprietate asupra suprafeței revendicate, reclamanta a invocat contractele de vânzare - cumpărare nr. 178/29.03.1995 și nr. 97/30.03.1995, susținând că la baza acestor convenții s-a aflat certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0091/03.02.1992 eliberat în condițiile art. 20 alin. 2 din Legea 15/1990 raportat la HG 839/1991, iar pârâtul M. Pitești a opus HCL nr. 60/2000 prin care suprafața revendicată a fost declarată ca făcând parte din domeniul public, precizând că temeiul dobândirii dreptului de proprietate îl reprezintă art. 166 din Legea 84/1995, arătând că terenul revendicat a fost în patrimoniul statului, respectiv al Ministerului Învățământului.
A mai reținut că atâta vreme cât ambele părți au pretins un drept de proprietate asupra aceluiași imobil, fiind stabilit prin expertiza tehnică efectuată în cauză că terenurile părților se suprapun pe suprafața de 152 mp, este necesar să se procedeze la compararea acestora, pentru a se stabili care dintre acestea este preferabil, fiind mai bine caracterizat.
A constatat că potrivit art. 20 alin. 2 din Legea 15/1990 „bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, iar conform art. 1 din HG 834/1991, terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiunile ministerului de resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale, de către autoritatea publică județeană, totodată, fiind exceptate de la dobândirea aceluiași drept, bunurile care datorită destinației, uzului sau interesului public fac parte și aparțin proprietății publice a unității administrativ teritoriale”, iar în temeiul acestor dispoziții legale, certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0091/24.03.1993 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii acestuia, în timp ce actul în temeiul căruia a fost transmisă suprafața revendicată, în proprietatea pârâtului M. Pitești, respectiv HCL 60/2000, a fost emis cu încălcarea art. 6 din Legea 213/1998 și art.166 alin.3 din Legea 64/1995.
A mai constatat că prin decizia Curții Constituționale nr. 121/1996, s-a reținut că dispozițiile din partea finală a alin. 3 al art. 166 din Legea 84/1995 sunt constituționale numai în măsura în care reintegrarea imobilelor deținute anterior datei de 22.12.1989 în patrimoniul Ministerului Educației Naționale, privește numai societățile la care statul deține majoritatea capitalului social, și dispozițiile art. 166 alin. 3 din același act normativ stabilesc că nu se poate dispune trecerea fără plată în proprietatea publică a statului a unor imobile intrate legal, pe calea privatizării, în proprietatea exclusivă a unor persoane juridice de drept privat, iar la data emiterii HCL 60/2000, terenul nu putea face obiectul art. 166 alin. 3 din Legea 84/1995, întrucât nu se mai afla în proprietatea statului, făcând obiectul certificatului de atestare M03 nr. 0091/24.03.1993 eliberat de . cadrul căreia, urmare privatizării, statul nu mai deținea calitatea de acționar, așa încât, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâți să lase în deplină proprietate suprafața de 152 mp teren.
În temeiul art. 483 cod civil, apreciind asupra exercitării de către pârâți a unei posesii fără temei legal, de rea credință și având în vedere evaluarea efectuată de expertul N. G., în primul ciclu procesual, a obligat pe pârâți să plătească reclamantei suma de 27.360 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință.
Împotriva sentinței civile nr. 7216/2010 au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 1302/12.04.2011 în dosarul nr._, Tribunalul Argeș a anulat ca netimbrat recursul formulat de pârâtul G. Școlar de Industrializare a Lemnului Pitești, a admis recursul formulat de pârâtul M. Pitești, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control a reținut că reclamanta a învestit la data de 14.01.2008 Judecătoria Pitești, solicitând, principal, revendicarea terenului în suprafață de 151,88 mp, situat în Pitești, .. 42, identificat prin vecinătăți. Cauza cererii de chemare în judecată și deci fundamentul dreptului de proprietate l-a constituit certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0091/03.02.1993, iar cauza acțiunii a constituit-o deținerea abuzivă a terenului revendicat, precizându-se de reclamantă că pârâții refuză să permită accesul mașinilor societății pe teren care prezintă o mare importanță din punct de vedere economic din perspectiva deservirii clădirii aferente, în sensul că nu se mai poate accede la rampa de descărcat marfă și la show-room-ul existent în incinta clădirii și special amenajat pentru a se intra prin acea parte a terenului.
Prin sentința recurată, constatând că potrivit expertizei tehnice efectuate, actele părților se suprapun pe suprafața de 152 mp, prima instanță a admis în parte acțiunea, prin motivele sale, reproducând motivarea din opinia separată exprimată cu ocazia pronunțării deciziei civile nr.706/R/2009.
Or, în conformitate cu dispozițiile art.315 alin. 1 Cod pr. civilă, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, fiind necesară pentru rezolvarea problemei pusă în discuție, respectarea de către prima instanță a indicațiilor referitoare la probe, întrucât, ele atrăgeau atenția asupra necesității de a clarifica împrejurarea de fapt prin administrarea de noi probe în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice.
În speță, în mod evident, instanța de rejudecare nu a respectat îndrumările cu caracter obligatoriu, date de instanța de recurs, iar expertiza tehnică dispusă nu a clarificat suficient împrejurările de fapt pentru aflarea adevărului și o justă soluționare a cauzei.
Într-adevăr, în fundamentarea soluției, prima instanță a avut în vedere decizia Curții Constituționale nr. 121/1996 prin care, cu referire la dispozițiile art.166 alin.3 din Legea 84/1995, s-a statuat că nu se poate dispune trecerea fără plată în proprietatea publică a unor imobile intrate legal pe calea privatizării în proprietatea exclusivă a unor persoane juridice de drept privat, o asemenea operațiune putându-se realiza potrivit art. 41 alin. 3 din Constituție numai prin expropriere, pentru o cauză de utilitate publică, stabilită, potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Însă, aceasta nu înseamnă că în speță, nu trebuie verificată valabilitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat reclamantei sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1 din HG 834/1991, ceea ce ar echivala practic cu o tăgadă de dreptate, cu atât mai mult cu cât, specific procesului de revendicare cu care chiar reclamanta a învestit instanța este o reală confruntare a drepturilor și intereselor părților în conflict asupra bunului litigios. Aplicarea în mod automat a dispozițiilor art.1 din HG 834/1991 nu respectă nici scopul legii și nici intenția legiuitorului, care a avut în vedere astfel cum s-a stabilit și prin decizia nr. 126/1996 numai imobilele intrate legal pe calea privatizării, în proprietatea exclusivă a unor persoane juridice de drept privat.
Instanța de fond nu s-a preocupat nici să determine terenul aflat în administrarea reclamantei, dar necesar desfășurării activității acesteia, conform obiectului de activitate, raportându-se la o altă situație de fapt și juridică decât cea avută de instanța de trimitere, pornind de la o altă reglementare a situației bunurilor de tipul celui în discuție, încălcând astfel dispozițiile art. 315 Cod pr.civilă.
Noțiunea de teren necesar desfășurării activității societăților comerciale, conform obiectului lor de activitate prevăzut în actul de înființare a fost clarificată prin Criteriile comune ale MF și MLPAT date în aplicarea HG 834/1991, nr. 2665/28.02.1992 în sensul că ea ar include suprafața incintei, suprafața construită, suprafața aferentă rețelelor, suprafața aferentă căilor de transport și suprafața liberă, prin aceleași criterii reglementându-se și modul de determinare a acestor suprafețe prin măsurători topografice - de către comisiile constituite în acest scop, la nivelul fiecărei societăți comerciale - precum și modul de întocmire a planurilor topografice, urmând ca documentația respectivă să se înainteze pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, după distincțiile prevăzute de art. 16 în ce privește autoritățile centrale și locale.
Evident, determinarea suprafeței necesare obiectului de activitate prevăzut în actul de înființare nu are valoare absolută, instanța având competența și totodată obligația de a determina și verifica dacă certificatul de atestare a dreptului de proprietate corespunde voinței legiuitorului care, fiind vorba de valori unitare cu un conținut economic ridicat, nu a înțeles să creeze un drept de proprietate dincolo de necesitățile de utilizare a imobilelor a căror înstrăinare a permis-o în mod expres.
Cum aceste aspecte nu au fost lămurite de către instanța de fond, Tribunalul a stabilit necesitatea efectuării unei alte expertize tehnice, specialitatea topografie, care, după identificarea cu exactitate a terenului în litigiu ce a făcut obiectul cererii de chemare în judecată, să transpună în teren actele de proprietate invocate de părți, planurile de situație și evidențele cadastrale întocmite încă de la data dobândirii terenurilor și să determine, potrivit celor mai sus arătate, suprafața de teren strict necesară desfășurării activității reclamantei, conform obiectului de activitate, în raport cu situația juridică a terenului în litigiu și a construcțiilor existente pe teren la data de 01.01.1990, care s-au aflat în administrarea directă a Întreprinderii de Comerț Exterior „A.-D.”, conform deciziei nr. 120/31.03.1990 și apoi în administrarea reclamantei, succesoarea în drepturi a acestei unități, această situație fiind cea care interesează pentru a determina aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.1 din HG 834/1991.
Se vor analiza și noile apărări făcute în recurs de pârâtul M. Pitești, potrivit cărora, terenul în litigiu a făcut obiectul dosarului nr.1464/2004 al Judecătoriei Pitești, în care s-a stabilit apartenența acestuia la domeniul public, conform art.166 din Legea 84/1995 – republicată și a HCL 60/2000. În acest sens, expertul cauzei va identifica și suprafața de 225 mp în legătură cu care, în acel dosar, reclamanta a solicitat constituirea servituții de trecere și o va evidenția în schița de plan ce se va întocmi, cu raportare la expertiza tehnică efectuată de expertul ing. M. C. (f.75-81 dosar nr.1464/2004) și totodată va lămuri dacă există diferențe între suprafețele faptic deținute de părți și cele menționate în actele de proprietate și dacă pe suprafața de teren în litigiu, actele invocate se suprapun.
În sfârșit, instanța de trimitere va stabili existența sau inexistența prejudiciului cauzat reclamantei prin lipsirea ei de folosirea terenului în litigiu, raportat la toate apărările pârâtului, urmând în acest sens să administreze orice alte probe pe care le consideră utile soluționării cauzei și totodată, să valorifice și probele din dosarul atașat nr.1464/2004 al Judecătoriei Pitești, care, în măsura în care privesc terenul în litigiu și nu au fost contestate de către părți, sunt câștigate cauzei.
S-a observat totodată, că deși efectele casării se răsfrâng, în principiu, numai asupra părților care s-au judecat în recurs, coparticiparea procesuală obligatorie prevăzută de art.12 alin.4 din Legea 213/1998, în speță, se concretizează și prin aceea că efectele casării se vor extinde și asupra pârâtului G. Școlar de Industrializare a Lemnului Pitești, chiar dacă recursul formulat de acesta a fost anulat ca netimbrat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, în al treilea ciclu procesual, la data de 24.06.2011 sub numărul_ . S-a dispus efectuarea unei noi expertize specialitatea topografie, fiind depus la dosar raportul întocmit de expert M. L. (f. 33-44).
În ședința publică din data de 29.05.2012 instanța a luat act, în temeiul art. 246 C. pr. civ., de renunțarea reclamantei la petitul actiunii având ca obiect contravaloarea lipsei de folosintă a terenului revendicat.
Ca urmare a probatoriului administrat în cauză s-a dispus de Judecătoria Pitești prin sentința civilă nr. 5643/05 06 2012 admiterea în parte a acțiunii precizată formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții G. S. DE INDUSTRIALIZAREA LEMNULUI PITEȘTI, și M. PITEȘTI - prin PRIMAR, cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș; obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei terenul în suprafață de 151,88 mp, situat în Mun. Pitești, .. 42, jud. Argeș, identificat prin coordonatele 25-11-10-9-8-7-25 prin schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert M. L., aflată la fila 40 a dosarului ; obligarea pârâților la plata sumei de 2567 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, potrivit disp. art. 480 cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. Acțiunea în revendicare reprezintă modul de protejare a dreptului de proprietate, prin care reclamantul, ce pretinde că este proprietarul unui bun cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să-i recunoască dreptul de proprietate și să-i restituie bunul. Este o acțiune reală, ce poate fi exercitată de către reclamant împotriva oricărei persoane care deține bunul său, dar și o acțiune petitorie, prin intermediul ei urmărindu-se însăși apărarea și existența dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului.
Acțiunea în revendicare poate fi introdusă și cu privire la un bun care face parte din domeniul public întrucât caracterul inalienabil al proprietății publice consacrat de art. 136 alin. 4 din Constituție este aplicabil numai in situația in care bunul respectiv a fost preluat cu respectarea cerințelor legale.
În speță, pentru suprafața de teren revendicată de 151,88 mp ambele părți pretind că dețin un titlu de proprietate valabil. M. Pitești a invocat HCL nr. 60/2000 prin care suprafața revendicată a fost declarată ca făcând parte din domeniul public, precizând că temeiul dobândirii dreptului de proprietate îl reprezintă art. 166 din Legea 84/1995, arătând că terenul revendicat a fost în patrimoniul statului, respectiv al Ministerului Învățământului.
Prin art. 166 alin. 3 din Legea 84/1995 a învătământului, în forma inițială, se stabilea că baza materială aferentă procesului de instruire și educație menționată la alin. (2) și realizată din fondurile statului sau din fondurile instituțiilor și întreprinderilor de stat, în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989, se reintegrează în patrimoniul Ministerului Învățământului, al instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare științifică din sistemul învățământului de stat. De asemenea, se reintegrează și imobilele ce au aparținut Ministerului Învățământului și care, conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, au trecut în patrimoniul unor societăți comerciale. Reintegrarea se face fără plată, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi, în alin. 1 fiind definită baza materială a învățământului de stat care constă în întreg activul patrimonial al Ministerului Învățământului, al instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare științifică din sistemul de învățământ existent la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și în activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior. Potrivit alin. 4, baza materială a instituțiilor de învățământ superior de stat este de drept proprietatea acestora, iar cea a unităților de învățământ preuniversitar, până la apariția legii patrimoniului public și privat al statului, rămâne în proprietatea Ministerului Învățământului, cu excepția unităților școlare organizate împreună cu agenți economici.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 121/1966 s-a stabilit că dispozițiile din partea finală a alin. (3) al art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995, care stabilesc că în patrimoniul Ministerului Învățământului se reintegrează și imobilele care au aparținut acestuia și care, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, au trecut în patrimoniul unor societăți comerciale, sunt constituționale în măsura în care această reintegrare privește numai societățile comerciale la care statul deține majoritatea capitalului social. (...) Rezultă că prevederile art. 166 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995 nu pot dispune trecerea fără plată în proprietatea publică a statului a unor imobile intrate legal, pe calea privatizării, în proprietatea exclusivă a unor persoane juridice de drept privat. O asemenea operațiune se poate face, potrivit art. 41 alin. (3) din Constituție, numai prin expropriere, pentru o cauză de utilitate publică, stabilită, potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Prin OUG 30/14.04.2000 a fost alin. 4^1 al art. 166 din Legea 84/1995 prin care s-a stabilit că terenurile si cladirile in care iși desfasoara activitatea unitatile de invatamant preuniversitar - gradinite, scoli generale (primare si gimnaziale), licee, grupuri scolare, seminarii teologice, scoli profesionale si scoli postliceale - fac parte din domeniul public al comunelor, oraselor, municipiilor si sectoarelor municipiului Bucuresti, in a caror raza isi desfasoara activitatea. În baza acestui text legal, a fost adoptată HCL 60/2000 privind preluarea în patrimoniul Mun. Pitești a bunurilor menționate (f. 19 d._ T. Argeș), în anexa 41 fiind menționate terenurile și clădirile aferente Grupului Școlar de Industrializare a Lemnului în care suprafața totală de teren preluat în dom. public al Mun. Pitești este de_,73 mp (f. 19 d._ T. Argeș), fără a fi întocmită vreo schiță în acest sens. Prin HCL 156/2000 au fost date în administrarea Grupului Școlar de Industrializare a Lemnului clădirile și terenurile preluate prin HCL 60/2000, fiind redate în anexă clădirile și terenurile exact cu aceleași suprafețe (f. 19 d._ T. Argeș). Prin HCL 115/2004 a fost modificată anexa 1 a HCL 156/2000, fiind înscrisă suprafața totală a terenului de 14.992 mp rezultată din măsurători (f. 41-42 d. inițial).
În ce privește modul de dobândire a terenului de către reclamantă, aceasta deține certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0091/03.02.1993 eliberat în condițiile art. 20 alin. 2 din Legea 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale raportat la HG 839/1991, în care este menționată suprafața de 3.548,21 mp, potrivit documentației nr. 214/03.02.1993 (f. 16 d. inițial), înscris înregistrat în Registrul de transcripțiuni la data de 29.03.1993, iar la biroul de CF in 1999. Prin contractele de vânzare – cumpărare de acțiuni nr. 97/30.03.1995 și 178/29.03.1995 (f. 6-15 d. inițial) societatea a fost privatizată în întregime.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Legea 15/1990, bunurile din patrimoniul societății comerciale sînt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu. Conform art. 1 din HG 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publica județeană.
Prin urmare, în baza textelor legale societatea comercială devenea proprietara clădirilor aflate în patrimoniu, iar terenurile in măsura în care erau necesare desfășurării activității, necesitate care se aprecia potrivit Criteriilor nr. 2665/1992.
În ce privește situația juridică a terenului în litigiu la data intrării in vigoare a Legii 15/1990 și HG 834/1991, prin decizia nr. 26/09.02.1990, Primăria Mun. Pitești a transmis din administrarea sa în administrarea directă a Întreprinderii de Comerț Exterior Autodacia, antecesoarea reclamantei, clădirea de cărămidă cu 2 nivele, situată în Mun. Pitești, .. 42 cu terenul aferent de 4600 mp (f. 34 d._ T. Argeș) cu schița aferentă (f. 35 d._ T. Argeș) care cuprinde inclusiv terenul din litigiu. Prin decizia nr. 120/31.03.1990 (f. 134) a fost transferat imobilul menționat mai sus din administrarea Centralei Industriale de Autoturisme Pitești în administrarea directă a Întreprinderii de Comerț Exterior Autodacia.
În ce privește situația terenului anterioară anului 1989 terenul a aparținut statului, fiind dat succesiv în administrarea diferitelor organe ale statului.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert M. L. (f. 33-44) prin schița de la fila 40 a fost identificat terenul revendicat de 152 mp dat de coordonatele 11-10-9-8-7-25-11, terenul stăpânit în prezent de reclamantă ca având o suprafață de 3.396 mp, dat de perimetrul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-1, cu 152 mp mai putin decât suprafața menționată în Certificatul de atestare a dreptului de proprietate și suprafața dată în administrarea Întreprinderii de Comerț Exterior Autodacia prin decizia nr. 26/09.02.1990 ca având în realitate suprafața de 3.918 mp dată de perimetrul 1-2-3-4-5-6-7-25-15-12-13-14-1.
Expertul a transpus potrivit planurilor topografice actualizate terenul deținut de G. S., având o suprafață de 15.547 mp (cu 555 mp mai mult decât suprafata menționată în HG 115/2004), si care nu se suprapune cu suprafata dată în administrare prin decizia nr. 26/09.02.1990 și, implicit, cu terenul revendicat. Prin planurile topografice actuale, suprafetele părților nu se suprapun și aparent, suprafata de 328 mp (dată de punctele 12-11-25-15-12 nu este cuprinsă în vreun titlu de proprietate.
Expertul nu a transpus insă corect si complet actele și documentațiile cadastrale ale părților. Astfel, pentru pârâți a transpus docmentatia cadastrală actualizată, fără a avea in vedere documentațiile anterioare, iar pentru reclamantă nu a avut în vedere schita anexă a Certificatului de atestare . nr. 0091/03.02.1992.
Astfel, în ordinea succesiunii în timp, pentru reclamantă, prin decizia nr. 26/09.02.1990 emisă de Primăria Mun. Pitești s-a transmis din administrarea acesteia în administrarea directă a Întreprinderii de Comerț Exterior Autodacia clădirea de cărămidă cu 2 nivele, situată în Mun. Pitești, .. 42 cu terenul aferent de 4600 mp (f. 34 d._ T. Argeș) cu schița aferentă (f. 35 d._ T. Argeș), transpusă de expert prin perimetrul 1-2-3-4-5-6-7-25-15-12-13-14-1 cu o suprafață 3.918 mp. Pe baza acestei deciziei a fost întocmită Situația înregistrată cu numărul 214/03.02.1993 (f. 44) prin care a fost determinată, potrivit măsurătorilor efectuate la vremea respectivă de comisia constituită potrivit HG 834/1991, suprafața necesară societății comerciale cu capital de stat de 3548,21 mp, alcătuită din . 1187,93 mp, Sr – suprafata aferentă rețelelor de 47,90 mp, St. – suprafața aferentă căilor de transport de 1250,74 mp, Sl – suprafața liberă de 1061,64 mp. Ca anexă a Certificatului a fost întocmit și Memoriul tehnic din ianuarie 1993 (f. 37 d. inițial, f. 5 d. 1464/2004 atașat) pentru suprafața de 3548,21 mp, menționată în certificat, și care are exact aceeași configurație cu terenul transpus de expert pe baza deciziei nr. 26/09.02.1990 și în care sunt detaliate exact aceleași suprafețe din Situația înregistrată cu numărul 214/03.02.1993. În Desfășurătorul suprafețelor (f. 38), anexa 4, apare insclusiv . de 1250,74 mp, fiind suprafața aferentă căilor de acces și transport și care, potrivit schiteței întocmite de expert M. L., constă în suprafata de 152 mp revendicată plus suprafata de 328 mp platformă. Din aceste anexe, respectiv Memoriul tehnic și Desfășurătorul suprafețelor reiese cu claritate că a fost inclusă in suprafața necesară desfăsurării activității comerciale inclusiv . sus, insă suprafața totală a fost eronat determinată ca fiind de 3548,21 mp. Având în vedere că această suprafață a fost inscrisă în Certificatul de atestare, pentru acesta reclamanta detine titlu de proprietate.
Pârâtul Mun. Pitești nu a intocmit vreo schită - anexă la preluarea terenurilor menționate in HCL 60/2000, fiind intocmite documentația Landenberg în 1999 (f. 44, 46) și Planul de amplasament si delimitare din 07.05.2004 (f. 45) prin care a fost determintă suprafata de_ mp pe baza căreia a fost adoptată HCL 115/2004. Potrivit acestor documentatii cadastrale, similare, terenul pârâtului se suprapune cu cel al reclamantei exact pe suprafața reprezentată de . revendicați plus 328 mp platformă), ipoteză care se poate simplu deduce având in vedere distanta dintre punctele 10-12 de 14,57 m de pe schita intocmită de expertul cauzei (f. 40) și distanta de 14 mp dintre punctele 80-81 de pe Planul de amplasament (f. 45 d. inițial). De altfel, la aceeași concluzie a ajuns și exp. N. G. in primul ciclu procesual (f. 87) si exp. M. C. în dosarul d. 1464/2004, atașat, având ca obiect servitute (f. 81), care au procedat la transpunera Memoriului tehnic din 1993 al reclamantei și Planului de amplasament pentru pârât.
Având în vedere cele expuse, instanța a constatat că titlul de proprietate al reclamantei este preferabil, drept pentru care acțiunea va fi admisă. Astfel, având în vedere doar suprafata de 3548,21 mp, menționată în Certificatul de atestare, reclamanta a dobândit această suprafată de teren în baza Legii 15/1990 și a HG 834/1991, fiind determinată suprafata necesară desfășurării activității in anul 1993. Această suprafată este necesară desfăsurării activității sale potrivit Criteriilor nr. 2665/1992 menționate în art. 6 si urm., interesând cu precădere suprafata de 152 mp in litigiu. După cum se poate observa și din schita intocmită de expert și luând in considerare obiectul de activitate al reclamantei, aprovizionarea clădirii C2 nu se poate face pe altă cale de acces decât pe calea de acces de 225 mp dată de punctele 15-25-7-5-4-23-24-15, identificată de exp. M. C. in dosarul 1464/2004 având ca obiect servitute de trecere și platforma betonată alcătuită din suprafata de 152 mp revendicată (plus suprafata de 328 mp). De altfel, acest lucru a fost avut in vedere si de Comisia constituită potrivit HG 834/1991 prin Situația inregistrată cu nr. 214/1993 (f. 44), fiind menționată distinct ca necesară suprafata de 1250 mp aferentă căilor de transport. În consecință, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0091/03.02.1993 a fost întocmit cu respectarea legislației în vigoare aplicabile, reclamanta fiind titulara dreptului de proprietate asupra suprafetei de 3548,21 mp.
In momentul intrării in vigoare a Legii invătământului nr. 85/1994 Ministerul Invătământului și, ulterior, Mun. Pitești nu mai puteau dobândi suprafata in litigiu decât cu o justă și prealabilă despăgubire după cum a statuat Curtea Constituțională prin decizia nr. 121/1996. Mai mult, suprafata deținută efectiv în prezent de pârât, redată prin contur albastru de expert M. L., este mai mare decât cea menționată în Planul de amplasament din 2004, fără a lua in considerare suprafata care, potrivit acestei documentatii, s-ar suprapune cu cea revendicată.
Nu pot fi reținute obiectiunile pârâtului in sensul că terenul reclamantei este alcătuit potrivit Memoriului tehnic din 1993 fără . aceasta suprafată nu a fost cuprinsă in documentatia cadastrală intocmită de reclamantă in anul 2006 (f. 17), dreptul reclamantei pentru suprafata respectivă nu a fost pierdut in acest mod, documentația fiind eronat intocmită. Nici introducerea acțiunii de servitute de trecere in anul 2004 de către reclamantă nu semnifică recunoașterea dreptului de proprietate al pârâtei întrucât in dosarul respectiv s-a solicitat trecerea pe calea de acces de 225 mp dată de punctele 15-25-7-5-4-23-24-15 care nu se suprapune pe terenul revendicat, dimpotrivă asigură accesul la acesta si la clădirea C2.
Pe de altă parte, trebuie menționat că potrivit art. 166 alin. 3 teza a II-a forma inițială din Legea 84/1995, se reintegrează (in patrim. Ministerului Invatamintului) și imobilele ce au aparținut Ministerului Învățământului și care, conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, au trecut în patrimoniul unor societăți comerciale. În consecintă, o condiție esentială pentru a reintra in patrimoniul Ministerului este ca anterior acestea să fi reprezentat o baza materială ce a apartinut Ministerului Invătământului. De asemenea, prin alin. 4^1 al art. 166 din Legea 84/1995 s-a stabilit că terenurile in care isi desfasoara activitatea unitatile de invatamant preuniversitar - licee - fac parte din domeniul public al municipiilor. Or, pârâta nu a adus vreo dovadă că anterior Legii 84/1995 terenul in litigiu ar fi apartinut vreodată Ministerului Invătământului, incă din anul 1990 acesta fiind dat in administrare reclamantei prin decizia 26/1990, iar anterior anului 1989 a fost in administrarea Min. Muncii, potrivit deciziei nr. 1262/2002 a Curtii Supreme de Justitie (f. 79-81 d._ T. Argeș) sau Min. Industriei Chimice (f. 27 d._ J. Pitești).
Sentința sus menționată a fost recurată de pârâții G. S. DE INDUSTRIALIZAREA LEMNULUI P. și M. PITEȘTI, PRIN PRIMAR care a considerat-o nelegală și netemeinică în raport de disp.art. 304 pct.9 C.pr.civ. motivat de faptul că instanța de fond a evaluat în mod eronat probele administrate în cauză și a reținut o situație de fapt ce nu corespunde realității .
Recurentul M. Pitești apreciază că, instanța de fond a interpretat în mod eronat disp.art. 480 C.civ. ,deoarece reclamanta nu a făcut dovada că terenul în suprafață de 151,88 mp revendicat a fost la dispoziția sa exclusivă ,ci numai că l-a folosit cu acordul proprietarului . În acest sens se înscrie și concluziile F.P.S. care au arătat că acțiunea promovată de reclamantă nu are fundamentare ,deoarece statul prin reprezentantul său legal a fost din totdeauna proprietar ,aspect susținut și de modul de transmitere a dreptului de administrare a bunului către G. Școlar.
Recurentul arată că, certificatul de atestare a dreptului de proprietate evidențiază o altă configurație a terenului față de cea pe care a realizat-o expertul cauzei,care nu face decât să împroprietărească pe reclamantă, astfel că instanța nu a avut în vedere nici disp.art. 3 alin.4 din Legea 213/1998 privind regimul juridic al proprietății publice.
Recurentul consideră că, instanța de fond nu a avut în vedere nici disp.OUG nr.30/2000 de modificare și completare a articolului 166 din Legea învățământului nr.84/1995 potrivit cu care terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar au trecut în domeniul public al municipiilor în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, sens în care au fost adoptate HCL 60/2000 și HCL 156/2000.
Ca urmare, recurentul apreciază că nu există suprapunere de teren ,iar reclamanta urmărește să folosească . școlare,deși aceasta are intrare directă din .>
Recurentul G. Școlar de Industrializare a Lemnului Pitești invocă aceleași argumente în susținerea recursului, considerând de asemenea că, instanța de fond a realizat o apreciere eronată a probelor și a interpretat disp.art. 480 C.civ. și Legea 15/1990 raportat la HG nr 834/1991.
Recurentul arată că dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu a fost recunoscut de reclamantă odată cu introducerea acțiunii având ca obiect „servitute” ce a format obiectul dosarului nr. 1464/2004 al Judecătoriei Pitești, acțiune ce a fost respinsă ca fiind lipsită de interes, potrivit sentinței civile nr. 4344/2004 rămasă irevocabilă ,iar așa cum s-a evidențiat și în raportul de expertiză ,terenul aflat în administrarea unități de învățământ constituie domeniu public conform art.166 din legea învățământului și HCL 60/2000 fiind de uz și utilitate publică.
La data de 22.01.2013 se formulează întâmpinare de reclamanta . care solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Analizând sentința recurată în raport de critica formulată, precum și față de disp.art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin decizia civilă nr. 1302/12.04.2011 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a admis recursul pârâtului M. Pitești și s-a anulat ca netimbrat recursul pârâtului G. Școlar de Industrializare a Lemnului Pitești, a fost casată sentința civilă nr. 7216/2010 a Judecătoriei Pitești și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În considerentele deciziei s-a reținut faptul că, instanța de rejudecare trebuie să stabilească existența sau inexistența prejudiciului cauzat reclamantei prin lipsa de folosire a terenului în litigiu ,sens în care se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate topografie cu obiectivele stabilite și arătate în cuprinsul deciziei și de asemenea, se impunea să fie valorificate probele din dosarul atașat nr.1464/2004 al Judecătoriei Pitești .
Instanța de fond în rejudecare, cu respectarea disp.art. 315 C.pr.civ. a dispus efectuarea de expertiză, lucrare ce a fost întocmită de expert M. L. și care a concluzionat că la data de 01.01.1990 atât terenul proprietatea reclamantei ., cât și terenul pârâtului G. Școlar de Industrializare a Lemnului Pitești se afla în administrarea Primăriei Municipiului Pitești, iar prin transpunerea în teren a actelor de transmitere din administrarea Primăriei Pitești către reclamanta . prin decizia nr .26/09.02.1990 și către pârâtul G. Școlar de Industrializare a Lemnului Pitești prin HCL nr. 115/2004, terenul ce constituie platforma betonată în suprafața totală de 480 mp aparține reclamantei, fără ca actele părților, arătate mai sus să se suprapună.
Totodată, se constată că, instanța de fond stabilește corect situația de fapt și de drept cu privire la terenul în litigiu ,având în vedere că, reclamanta a dobândit suprafața de teren în baza Legii 15/1990 și HG nr. 834/1991, fiind determinată suprafața necesară desfășurării activității în anul 1993, motiv pentru care în mod întemeiat au fost respinse obiecțiunile pârâtului . Mai mult chiar, instanța de fond în analiza probelor administrate are în vedere și dosarul nr. 1464/2004 atașat și care are ca obiect „servitute” prin care s-a procedat la transpunerea în teren a memoriului tehnic din nul 1993 al reclamantei ,precum și a planului de amplasament pentru pârât .
Ca urmare, susținerile recurenților nu-și găsesc fundament în probele administrate și nici în textele de lege invocate ,instanța de fond stabilind corect situația de fapt și de drept cu respectarea disp.art. 315 C.pr.civ. De asemenea, se constată că, recurenții nu invocă nerespectarea de către instanța de fond a dispozițiilor instanței de casare, iar în ceea ce privește probele administrate se constată că acestea au fost evaluate prin decizia nr. 1302/2011 a Tribunalului Argeș.
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 312 pct. 1 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă recursurile ca nefondate .
În raport de disp.art.274 C.pr.civ. vor fi obligate recurentele la plata către intimată a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pîrîtii G. S. DE INDUSTRIALIZAREA LEMNULUI P. și M. PITEȘTI, PRIN PRIMAR împotriva sentintei civile nr. 5643/05 06 2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta ..
Obligă recurentele la plata către intimată a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 Februarie 2013, la Tribunalul Argeș, sectia civilă.
Președinte, I. P. | Judecător, M. P. | Judecător, M. B. |
Grefier, E. R. |
Re.I..P
Tehn D.T./ 2 ex
19.03.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1022/2013. Tribunalul ARGEŞ | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
