Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1653/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1653/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 568/828/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 1653/2013
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M. C.
Judecător E. A.
Judecător I. P.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de reclamanții U. Ș. N.- decedat cu moștenitorii: U. A. și P. R. E., U. N. V., U. N. A., P. F. E., împotriva sentinței civile nr.717/2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._, intimată fiind pârâta S.C. A. S.A., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 11.06.2013, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni la data de 23.03.2011, sub nr._, reclamanții U. Ș. N., U. N. V., U. N. A., P. F. E. au chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 5400 m.p. situat în ..
În motivarea cererii, reclamanții arată că au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de descendenți gradul I ai autorului U. N., conform titlului de proprietate nr._/26.07.2001 eliberat de Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, în care este evidențiată și suprafața în litigiu. Se invocă faptul că, după întocmirea și eliberarea titlului de proprietate, reclamanții au constatat că pârâta deține fără drept terenul invocând un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, . nr.1015 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației în baza H.G.nr.785/1992 prin care s-a emis Ordinul Ministerului nr._ din 14.07.2012. Se precizează că reconstituirea dreptului de proprietate și emiterea titlului de proprietate în beneficiul reclamanților au avut la bază hotărârea definitivă și irevocabilă pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care Comisia Locală de Fond Funciar Călinești a fost obligată să îi reconstituie dreptul de proprietate. Se susține că pârâtei S.C. A. S.A. i s-a atribuit această suprafață de teren în baza H.G.nr.785/1992 în vederea continuării activității de producție pe care o desfășura la acea dată. Ulterior dobândirii acestui drept de proprietate, pârâta și-a restrâns parțial activitatea, fără a mai deține pe teren secția de mecanizare proprie, respectiva suprafață fiind închiriată la S.C. Val F. S.R.L. care a edificat fără autorizație de construcție unele imobile pe care le folosește pentru derularea unor activități proprii.
Prin sentința civilă nr. 717/10.09.2012, Judecătoria Topoloveni a respins acțiunea, cu motivarea că prin acțiunea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei S.C.A. S.A. să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 5426,8 m.p. teren situat în comuna Călinești, ., cu următoarele vecinătăți: N-rest proprietate reclamanți + teren primărie, E-teren proprietatea primăriei + drumul Udeni, S-I. D., invocând incidența în cauză a disp.art.480 Cod civil.
Acțiunea în revendicare este o acțiune petitorie și reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, în cazul revendicării imobiliare, calitatea de pârât o are persoana în a cărui posesie nelegitimă se află terenul revendicat.
Astfel, acțiunea în revendicare, fiind întemeiată direct și nemijlocit pe existența dreptului de proprietate opozabil erga omnes, obligă pe reclamanți să facă dovada conform art.1169 Cod civil, că este proprietarul bunului revendicat.
În speță, în dovedirea dreptului său de proprietate reclamanții au invocat existența titlului de proprietate nr._/26.07.2001 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în beneficiul reclamanților U. St.N., U. V., U. A., P. F. E. în calitate de moștenitori ai autorului U. N. pentru suprafața de 6 ha. și 5341 m.p. situată în satul Vrănești, ., din care face parte și terenul în litigiu, respectiv suprafață de 5426,58 m.p. situat în comuna Călinești, ., învecinat la V-S. D., N-rest proprietate reclamanți + teren primărie, E-teren proprietatea primăriei + drumul Udeni, S- I. D. (fila 142).
În apărare, pârâta a opus titlul său, respectiv certificatul de certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, . nr.1015 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației (fila 17), potrivit căruia deține în proprietate exclusivă suprafața totală de_,57 m.p. ce include și terenul în litigiu de 5426,58 m.p. arătând că, în ceea ce privește valabilitatea actelor de proprietate invocate de părți, examinarea judiciară s-a realizat într-un alt litigiu derulat între aceleași părți și soluționat irevocabil prin sentința civilă nr.451/23.09.2004 a Judecătoriei Topoloveni pronunțată în dosarul nr.1165/2003, definitivă prin decizia civilă nr.250/05.12.2008 a Tribunalului Argeș și irevocabilă prin decizia nr.1305/R/14.09.2010 a Curții de Apel Pitești.
Acest aspect a fost recunoscut și de către reclamanți prin răspunsurile la interogatoriul administrat, menționându-se că anterior s-a pronunțat o hotărâre prin care s-a admis cererea pârâtei și s-a anulat parțial titlul de proprietate al acestora pentru suprafața de 5426,58 m.p. (răspuns 3 la interogatoriu, filele 147-149), făcându-se referire la faptul că în această cauză nu s-a soluționat pe fond litigiul, ci prin admiterea excepției de perimare.
Pârâta a susținut că „prezenta cauză poate fi asimilată autorității de lucru judecat”, fără a invoca această excepție, făcând referire la finalitatea demersului judiciar ce face obiectul prezentului litigiu comparativ cu cel al cauzei anterior soluționată prin hotărâre irevocabilă – dosar nr.1165/2003.
Potrivit art.1201 Cod civil, există autoritatea de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată de aceleași părți și împotriva lor, în aceeași calitate.
În speță, s-a reținut că prin acțiunea formulată și precizată în dosarul nr.1165/2003 al Judecătoriei Topoloveni reclamanții U. St. N., U. V., U. A., P. F. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. au solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr.1015/14.04.1994 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației pentru suprafața de 5426,58 m.p. arătând că Primăria Călinești le-a emis titlul de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren între care este inclusă și suprafața de 5557 m.p. preluată abuziv de S.C. A. S.A., terenul fiind înscris în acest certificat de proprietate emis pârâtei, invocând dispozițiile art.948 și art.966 cod civil (filele 19-20).
În cadrul aceluiași litigiu, pe cale reconvențională, pârâta S.C.A. a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/26.07.2001 emis de Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș pe numele autorului reclamanților, numitul U. N., pentru suprafața de 5557 m.p., teren situat în intravilanul comunei Călinești, .> Prin sentința civilă nr.451/23.09.2004 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, definitivă prin decizia nr.250/05.12.2008 a Tribunalului Argeș și irevocabilă prin decizia nr.1305/R/2010 a Curții de Apel Pitești s-a respins acțiunea formulată de reclamanții U. St. N., U. V., U. A., P. F. E. și s-a admis cererea reconvențională, constatându-se nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/26.07.2011 pentru suprafața de 5400 m.p. teren intravilan curți construcții situat în satul Vrănești, .: N-rest proprietate reclamanți și teren primărie, E-teren primărie și drum Udeni, S-rest proprietate reclamanți, V-S. D., suprafață reprezentată în schița anexă a raportului de expertiză întocmit în cauză (fila 20 verso).
Deși reclamanții invocă nesoluționarea fondului litigiului, întrucât s-a constatat perimat recursul, instanța a constatat că hotărârea pronunțată în primă instanță, definitivă și irevocabilă prin deciziile pronunțate de instanțele de control judiciar, a rezolvat în fond litigiul dintre părți, susținerile fiind astfel nefondate.
Examinând comparativ obiectul prezentului dosar acțiune în revendicare – cu obiectul dosarului nr.1165/2003 al Judecătoriei Topoloveni - constatare nulitate absolută acte – s-a apreciat că nu există identitate de cauză și obiect, chiar dacă există similitudini în ceea ce privește finalitatea, în sensul că reclamanții urmăresc recunoașterea dreptului lor de proprietate, context în care nu s-a verificat tripla identitate impusă de art.1201 Cod civil, excepție ce nu a fost invocată expres de pârâtă și nu s-a impus a fi ridicată din oficiu de instanță.
Astfel, dată fiind examinarea judiciară în cadrul altui litigiu derulat între aceleași părți, chiar dacă într-un cadrul procesual mai amplu – în contradictoriu și cu Comisia Locală de Fond Funciar Călinești, Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, Ministerul Agriculturii și Alimentației - în speță se pate vorbi despre efectul pozitiv al lucrului judecat.
În acest sens, s-a reținut că pentru a se avea în vedere efectul pozitiv al lucrului judecat este suficientă identitatea de părți și invocarea între acestea a chestiunii soluționate în procesul anterior, fiind evident că dacă ar exista și identitatea de obiect și cauză, s-ar aplica disp.art.1201 Cod civil.
Chiar și fără o consacrare legală expresă, acceptarea efectului pozitiv al lucrului judecat apare ca o necesitate juridică evidentă, funcția lui corespunzând nevoii de a se evita pronunțarea de hotărâre judecătorească contradictorie cu privire la aceleași chestiuni de fapt și de drept.
În speță, reclamanții au invocat lipsa unui titlu de proprietate valabil al pârâtei arătând că certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr.1015/14.04.1994 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației nu este apt să facă dovada proprietății acesteia asupra suprafeței în litigiu, iar titlul său, respectiv titlul de proprietate nr._/26.07.2001 eliberat de Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș atestă reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului său U. N. și inclusiv drepturile reclamanților în calitate de succesori ai acestora.
Astfel, în speță ambele părți au opus acte de proprietate în temeiul cărora și-au justificat pretențiile respectiv apărările formulate.
Specific regulilor aplicabile în materia acțiunii în revendicare, atunci când ambele părți invocă titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra bunului revendicat, instanța a procedat la compararea acestora.
Reclamanții au precizat că au calitatea de moștenitori ai autorului în favoarea căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate – U. N., făcând dovada proprietății prin actul juridic întocmit după finalizarea procedurii de reconstituire respectiv titlul de proprietate nr._/26.07.2001 emis de Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, dar care a fost anulat ulterior tocmai în ceea ce privește suprafața în litigiu.
S-a reținut că acțiunea de comparare a titlurilor invocate de părți presupune existența unui act juridic valabil, apt să evidențieze situația juridică ce rezultă din cuprinsul său, ceea ce nu caracterizează un titlu anulat prin hotărâre judecătorească.
Astfel, sub acest aspect s-a reținut că prin sentința civilă nr.451/23.09.2004 pronunțată de Judecătoria Topoloveni definitivă prin decizia nr.250/2008 a Tribunalului Argeș (fila 86) și irevocabilă prin decizia nr.1326/2010 a Curții de Apel Pitești s-a respins acțiunea reclamanților U. St.N., U. V., U. A., P. F. E. formulată în contradictoriu cu pârâții S.C.A. S.A., Comisia Locală de Fond Funciar Călinești, Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș prin care s-a solicitat constatarea nulității parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5426,58 m.p. din totalul de_,57 m.p. și s-a admis în parte cererea reconvențională promovată de pârâta S.C.A. S.A., constatându-se nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/26.07.2001 emis de Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș pentru suprafața de 5400 m.p. teren intravilan curți construcții situat în satul Vrănești, .: N-rest proprietate reclamanți + teren primărie, E-teren primărie + drumul Udeni, S-rest proprietate reclamanți, V-S. D., suprafață reprezentată în schița anexă a raportului de expertiză întocmit în cauză (filele 74-76).
În considerentele deciziei nr.250/05.12.2008 a Tribunalului Argeș pronunțată în dosarul nr._ (dosar inițial 1165/2003 al Judecătoriei Topoloveni – filele 86-88), s-a reținut că proveniența terenului în litigiu și situația lui juridică, nu mai comportă discuții fiind stabilit prin decizia civilă nr.261/R/2007 că acesta a aparținut autorilor reclamanților, respectiv defunctului U. N. și că la data de 01.01.1990 se afla în patrimoniul statului, fiind preluat fără titlu și în administrarea pârâtei, suprafața de 5520 m.p. în litigiu identificată în acest ciclu procesual de expertul D. I. prin punctele 68-56-53-52-35-28-68 (fila 77) din schița anexă, concluzionându-se însă că această suprafață era necesară desfășurării normale a activității pentru care a fost înființată S.C.A. S.A.Topoloveni.
S-a reținut cu putere de lucru judecat că „atâta vreme cât terenul s-a aflat în proprietatea statului, reclamanții nu erau îndreptățiți la atribuirea acestei suprafețe și deci că acesta putea face obiectul reconstituirii în procedura prev.de art.8 și art.11 din Legea nr.18/1991, totuși, fiind dovedită respectarea disp.art.1 din H.G.nr.834/1991 și astfel confirmată legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr.1015, eliberat pârâtei la data de 16.05.1994, prin excepție de la principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe fostul amplasament, ulterior, la data de 26.07.2001, nu mai putea fi eliberat reclamanților titlul de proprietate nr._ cu privire la suprafața de 5520 m.p”.
Prin urmare, constatându-se nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/26.07.2001 eliberat de Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate al autorului U. N. în favoarea moștenitorilor U. St.N., U. V., U. A., P. F. E. pentru suprafața de 5400 m.p., s-a reținut că reclamanții nu opun pârâtei un titlu valabil, iar pârâta S.C.A. S.A. a făcut dovada dreptului de proprietate prin certificatul de a dreptului de proprietate . nr.1015/14.04.1994 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației asupra terenului în litigiu, parte integrantă din suprafața totală de_,57 m.p. aflată în proprietatea sa exclusivă.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în prezenta cauză de expert tehnic judiciar P. D., după identificarea terenului revendicat de 5426,58 m.p. (în realitate 5422 m.p. situat în comuna Călinești, . curți construcții, cu următoarele vecinătăți: N-rest proprietate și teren primărie, S-rest proprietate reclamanți, E-teren primărie + drum Udeni, V-S. D. și a suprafeței ce a făcut obiectul litigiului derulat între părți în dosarul nr.1165/2003 s-a concluzionat că există identitate între aceste suprafețe ce se regăsesc în actul de proprietate al pârâtei – certificat de atestare a dreptului de proprietate . nr.1015 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației în ceea ce privește întinderea și amplasamentul, fiind una și aceeași suprafață (răspuns expert filele 208-216), fiind cert astfel că pentru suprafața solicitată de reclamanți s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/26.07.2001 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș eliberat în beneficiul reclamanților, prin sentința civilă nr.451/23.09.2004 a Judecătoriei Topoloveni definitivă și irevocabilă.
Concluzionând asupra celor expuse anterior, instanța a reținut că în cauză s-a născut o prezumție de lucru judecat în ceea ce privește legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr.1015 eliberat pârâtei la data de 16.05.1994 pentru suprafața de_,57 m.p. din care face parte și terenul în litigiu de 5426,58 m.p. teren curți construcții, dar și în ceea ce privește constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate invocat în susținerea pretențiilor reclamanților, ceea ce impune consecvență în judecată sub aspectul că ceea ce s-a constatat și statuat prin hotărâre nu poate fi supus reexaminării și contrazis printr-o altă hotărâre, astfel cum se tinde în cauză, actul invocat de reclamanți în dovedirea dreptului de proprietate fiind desființat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Hotărârea, ca act final al judecății, reprezintă din punct de vedere probator, un înscris autentic ce constituie titlu executoriu și se bucură de puterea lucrului judecată. Acceptarea efectului pozitiv al lucrului judecat apare ca o necesitate juridică evidentă, funcția lui corespunzând nevoii de a se evita pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la aceleași chestiuni de fapt și de drept.
Împrejurarea evidențiată de reclamanți în sensul că „în prezent acest teren nu este important pentru desfășurarea unor activități de pârâtă” nu reprezintă relevanță atâta vreme cât reclamanții nu fac dovada proprietății pe terenul în litigiu prin opunerea unui titlu valabil, întrucât nu se mai pot reanaliza aceleași aspecte privind dreptul de proprietate recunoscut în favoarea autorului său, ori legalitatea actului de proprietate al pârâtei, aspecte intrate în puterea lucrului judecat.
A repune în discuție aceleași elemente referitoare la dreptul de proprietate al pârâtei S.C.A. S.A. pentru suprafața în litigiu de 5426 m.p. potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr.1015/1994 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației a cărui legalitate s-a analizat în litigiul anterior menționat (dosar nr.1165/2003), soluționat pe fond prin hotărâre irevocabilă pronunțată în cauză și în cuprinsul căreia se reține că acesta constituie act de proprietate al pârâtei, ar reprezenta o încălcare a principiului stabilității raporturilor juridice, principiu afirmat în mod constant și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului din perspectiva garanțiilor Convenției decurgând din art.6 alin.1 deoarece un raport juridic odată dezlegat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nu poate fi supus riscului de a fi contrazis printr-o eventuală altă judecată ulterioară.
Față de aceste considerente, reținând că reclamanții nu au făcut dovada calității de proprietari asupra terenului în litigiu, atribuit în proprietatea pârâtei conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr.1015/16.09.1994 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației, s-a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.480 Cod civil, motiv pentru care s-a respins cererea formulată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții criticând-o pe considerentul că dreptul lor este mai conturat decât aparența în drept pe care a încercat să o construiască pârâta, neavând relevanță faptul că titlul lor de proprietate a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească, întrucât terenul a aparținut autorilor lor și nu putea intra valabil în patrimoniul pârâtei, astfel că certificatul de atestare pe care aceasta îl opune nu poate fi avut în vedere, deoarece aceasta nu face dovada cu nici un act din cele prevăzute de legea 247/2005. Faptul că pârâta nu putea să fie proprietar al terenului în litigiu decurge și din dispozițiile art. 1 din HG 834/1991. Pe de altă parte, expertul cauzei nu a identificat cu certitudine terenul pentru ca să se poată concluziona că este vorba despre același imobil pentru care titlul de proprietate al recurenților a fost anulat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 ind. 1 cpc, tribunalul constată următoarele:
Prima instanță a efectuat o analiză amplă și completă a ansamblului probator administrat în cauză și a ajuns la concluzia corectă ce se impunea, respectiv la soluția respingerii acțiunii.
Astfel, și tribunalul reține că acțiunea în revendicare poate fi promovată numai de acel proprietar care nu se află în posesia bunului său, bun deținut, în fapt, de o altă persoană care afirmă, la rândul său, un titlu de proprietate asupra aceluiași bun.
Într-o astfel de acțiune, reclamantul – revendicant, fiind cel care a declanșat procesul, trebuie să dovedească prezumția de care se exhibă, respectiv aceea că este proprietarul imobilului, în favoarea pârâtului operând, prin însuși faptul posesiei, o prezumție relativă de proprietate.
În cauză, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, reclamanții – recurenți nu au reușit să răstoarne prezumția instituită în favoarea pârâtei – intimate, respectiv, nu au făcut dovada unui titlu valabil asupra terenului revendicat.
Aceștia au invocat în susținerea pretențiilor deduse judecății titlul de proprietate nr._/26.07.2001 (f. 2, dosar fond), arătând că terenul revendicat face parte din acest titlu.
În legătură, însă, cu valabilitatea acestui act, s-a pronunțat sentința civilă nr. 451/23.09.2004 (f. 19, 20, dosar fond), sentință menținută de către Tribunalul Argeș prin decizia nr. 250/5.12.2008 (f. 86 – 88, dosar fond), prin care a fost respins apelul declarat împotriva acestei hotărâri.
Prin sentința arătată s-a constatat nulitatea absolută parțială a TP nr._/2001 pentru suprafața de 5400 mp, teren intravilan curți – construcții din satul Vrănești, . revendicată în prezenta cauză.
Că este vorba despre același teren față de care recurenții au pierdut dreptul de proprietate în anul 2004, reiese și din cuprinsul raportului de expertiză de la fila 211 unde se arată, fără nicio urmă de îndoială că „Există identitate între cele două terenuri privind întinderea și amplasamentul, fiind unul și același”, astfel că nu poate fi avută în vedere susținerea recurenților conform căreia expertul nu a identificat cu exactitate imobilul în litigiu.
Nu este întemeiată nici critica conform căreia este lipsită de relevanță anularea ulterioară a titlului de proprietate al recurenților printr-o hotărâre judecătorească, deoarece, hotărârea nu a analizat fondul pretențiilor, ci a constatat intervenită perimarea, întrucât, perimat a fost constatat doar recursul îndreptat împotriva deciziei care a respins apelul declarat împotriva sentinței nr. 451/2004.
Așadar, cele statuate prin această sentință, în legătură cu nulitatea absolută parțială a TP_/2001, au intrat în puterea de lucru judecat, iar orice susținere referitoare la valabilitatea acestui titlu sau a certificatului de atestare, titlul de proprietate al intimatei, nu mai poate fi repusă în discuție.
De altfel, majoritatea criticilor aduse sentinței recurate în prezentul dosar reprezintă astfel de susțineri ce nu își mai găsesc aplicabilitate (de ex.: faptul că terenul în litigiu a aparținut autorilor recurenților și nu putea intra valabil în patrimoniul intimatei; că intimata nu putea deveni proprietară, întrucât aceasta nu face dovada cu niciunul dintre actele prevăzute de legea 247/2005; de asemenea, intimata nu putea deveni proprietară nici conform dispozițiilor art. 1 din HG 834/1991).
Așadar, în mod corect, a fost reținută puterea de lucru judecat a celor statuate prin sentința civilă nr. 451/2004, prima instanță constatând că recurenții – reclamanți nu exhibă un titlu de proprietate asupra terenului în litigiu, astfel că nu dețin calitatea de proprietari neposesori pentru a fi justificată acțiunea în revendicare formulată de aceștia.
Față de considerentele expuse, în baza art. 312 C., recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 alin. 1 și 3 C., fiind în culpă procesuală, recurenții vor fi obligați să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales (f. 17), apreciindu-se că, față de activitatea desfășurată de avocat, respectiv, aceea de a depune note de ședință și de a se prezenta la patru termene de judecată, cuantumul acordat este suficient.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către U. Ș. N., prin moștenitorii U. A. ȘI O. R. E., U. V., U. A. ȘI P. F. E. împotriva sentinței civile nr. 717/10.09.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în prezenta cauză, intimată fiind .>, ca nefondat.
Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2013.
Președinte, E. M. C. | Judecător, E. A. | Judecător, I. P. |
Grefier, E. R. |
E.A. 16 Iulie 2013/2 ex
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1557/2013. Tribunalul ARGEŞ | Legea 10/2001. Sentința nr. 318/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
