Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 1863/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1863/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 23-08-2013 în dosarul nr. 534/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1863/2013
Ședința publică de la 23 August 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător G. D. N.
Judecător A. D.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de contestatorul G. M. I., împotriva sentinței civile nr.4370/2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești reprezentând Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, având ca obiect contestație la executare + susp. exec.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 21.08.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință, ce face parte integrantă din prezenta decizie:
TRIBUNALUL
Constata ca, prin acțiunea înregistrată la data de 10.01.2013 pe rolul Judecătoriei Pitești, sub nr._, contestatorul G. M. I., în contradictoriu cu intimata A. N. A FINANTELOR PUBLICE - A. FINANTELOR PUBLICE P., a formulat contestație la executare, solicitând anularea somației nr.3/_ /_ emise la data de 17.12.2012 și titlului executoriu nr._ emis la data de 17.12.2012, solicitând și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că sumele în cuantum total de 2887 lei pentru care s-a început executarea silită nu sunt datorate, iar cele trei înscrisuri în care au fost consemnate nu i-au fost niciodată comunicate. Titlul de creanță se emite în mod individual, iar actul administrativ nu produce efecte juridice decât din momentul în care este comunicat contribuabilului. Titlul executoriu atacat nu stabilește în sarcina sa nicio sumă de bani, ci doar au fost preluate sumele stabilite prin dec.acc nr._/01.07.2012, pentru suma de 222 lei, dec.acc nr._/01.07.2012, pentru suma de 1182 lei, doc. nr._/01.07.2012, pentru suma de 1483 lei, astfel că înțelege să conteste însăși executarea silită.
A solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.172 și urm.C.pr.fisc., art.399 și urm.C.pr.civ.
Prin sentinta civila nr.4370/14.05.2013, Judecatoria P. a respins cererea de suspendare a executarii, precum si contestația la executare formulată de contestatorul G. M. I..
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.403 alin.1 C.pr.civ., până la soluționarea contestației la executare, instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul când legea dispune altfel.
Având în vedere că nu s-a făcut dovada consemnării cauțiunii de către contestator, iar la termenul de judecată din 14.05.2013, acesta, prin apărător, a precizat că nu înțelege să achite cauțiunea, instanța a respins cerere de suspendare ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că la data de 17.12.2012, intimata a emis în cadrul dosarului de executare nr._/3/_ /_ titlul executoriu nr._ și somația (filele 7 – 8), pentru suma totală de 2877 lei, din care suma de 1483 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, conform documentului nr._ emis la data de 01.07.2012, iar sumele de 222 lei și respectiv 1182 lei, reprezentând accesorii, conform deciziilor din data de 01.07.2012.
Titlul executoriu și somația au fost emise în temeiul unui titlu de creanță al Casei de Asigurări de Sănătate Argeș, respectiv decizia nr._/01.07.2012 (fila 19), în care se individualizează debitul principal restant în cuantum de 1483 lei și accesoriile în sumă totală de 1403,75 lei, astfel cum acestea au fost preluate de AFP în titlul executoriu și somația emise la data de 17.12.2012.
Potrivit art.141 alin.11 din O.G. nr.92/2003, în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Prin urmare, la emiterea titlului executoriu au fost respectate dispozițiile legale menționate anterior. Titlul executoriu contestat a fost emis ulterior și în baza titlului de creanță, în care se individualizează de către CAS obligațiile de plată și calcul accesorii, conform anexei depuse la fila 20.
S-a apreciat ca apărarea contestatorului în sensul că nu i s-ar fi comunicat decizia nr._/01.07.2012 a CAS ori că aceasta nu ar constitui titlu de creanță nu poate constitui un fundament pentru admiterea acțiunii, din moment ce contestația la executare reprezintă un control al legalității actelor de executare exercitat de instanța de judecată, în ceea ce privește vicii de formă ale titlului executoriu, exigibilitatea acestuia, neregularități ale actelor săvârșite cu ocazia executării silite, iar titlul de creanță este reprezentat de decizia menționată emisă la data de 01.07.2012.
Titlul de creanță a fost emis anterior titlului executoriu, el există și nu s-a făcut dovada anulării acestuia anterior emiterii actelor de executare contestate, iar contestatorul, chiar în situația necomunicării de către organul emitent, are posibilitatea contestării lui din momentul luării la cunoștință, pe orice cale, de conținutul acestuia, inclusiv din cadrul prezentului dosar. Cu atât mai mult, contestatorul a formulat și contestație la organul emitent, ce nu a fost încă soluționată încă, deci a avut cunoștință de existența titlului de creanță.
Totodată, s-a reținut și că realitatea sumelor înscrise în titlul de creanță, natura acestora, perioada pentru care au fost calculate, modalitatea de comunicare a titlului de creanță, etc., constituie apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale, menționate în decizia nr._/01.07.2012 emisă de CAS Argeș. Contestatorul, deși solicită anularea titlului executoriu și a somației, ca acte de executare, împrejurare față de care este admisibilă contestația la executare, în realitate formulează apărări împotriva titlului de creanță care a servit ca temei pentru declanșarea executării silite.
Conform prevederilor art.172 alin.3 din O.G.nr.92/2003, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Or, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii (art.205 alin.1), iar deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii (art.218 alin.2).
De asemenea, prin decizia nr.XIV din 05.02.2007 pronunțată în recurs în interesul legii, s-a reținut că posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Astfel, raportat la aceste dispoziții legale care prevăd o altă cale de atac, respectiv contestația administrativă și ulterior instanța de contencios administrativ, prin contestația la executare nu poate fi atacat însuși titlul executoriu fiscal.
Conform dispozițiilor art.399 alin.2 C.pr.civ., nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către persoana interesată în condițiile art.399 alin.1 C.pr.civ. și art.172 alin.1 din O.G.nr.92/2003.
Contestatorul nu a făcut dovada unor motive de nelegalitate a somației și titlului executoriu emise la data de 17.12.2012, iar motivele invocate cu privire la netemeinicia titlului de creanță, inclusiv modalitatea comunicării acestuia pot fi analizate pe calea contenciosului administrativ-fiscal, iar nu pe calea contestației la executare, întemeiate pe dispozițiile art.172 și art.173 C.pr.fisc.
Impotriva hotararii Judecatoriei P. a formulat recurs contestatorul G. M.-I., solicitand modificarea ei si admiterea contestatiei la executare, invocand, in esenta, urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:
In materie fiscala executarea creantelor se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz, asa cum prevede art.110 alin.2 C.pr.fisc. Notiunea de titlu de creanta este definita in art.110 alin.3 C.pr.fisc., iar art.141 alin.2 C.pr.fisc. stabileste conditiile in care titlul de creanta devine titlu executoriu. Avand in vedere si disp. art.111 C.pr.fisc., s-a aratat ca titlul executoriu in baza caruia a fost pornita executarea –decizia nr._/01.07.2012- nu a fost comunicat niciodata contestatorului, luandu-se act de el in prezentul dosar. In aceste conditii, fata de disp. art.45 alin.2 C.pr.fisc, actul administrativ este inopozabil fata de contestator si nu poate produce efecte juridice. Pe cale de consecinta el nu poate constitui temeiul inceperii executarii silite.
In drept, au fost invocate disp. art.3041 c.pr.civ.
Intimata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, reprezentand A. Judeteana a Finantelor Publice Arges, a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului, ca nefondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata ca recursul este fondat.
Astfel, se constata ca titlul de creanta prin care s-au stabilit obligatii de plata in sarcina contestatorului-recurent si care sta la baza inceperii executarii silite este reprezentat de decizia CAS Arges nr._/01.07.2012 (f.19 dosar fond). Acest act administrativ-fiscal a fost comunicat debitorului prin publicitate, respectiv prin publicarea unui anunt colectiv la sediul CAS Arges si pe site-ul acestei institutii (f.30-31). Desi in procesul-verbal privind indeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate, din 21.08.2012, se consemneaza ca nu a fost posibila comunicarea prin una din modalitatile prevazute la art.44 alin.2 lit.a, b si c din OG nr.92/2003, nu s-au depus probe in acest sens.
Ori, prin decizia Curtii Constitutionale nr.536/2011, a fost admisa excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, constatandu-se ca acestea sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a) - d) din aceeași ordonanță. Instanta constitutionala a retinut ca, “anterior recurgerii la comunicarea prin publicitate, trebuie să fi fost respectată cu strictețe ordinea prevăzută în art. 44 alin. (2) lit. a) - c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, astfel încât comunicarea prin publicitate să reprezinte doar o modalitate ultimă și subsidiară, după cum a remarcat și Curtea Constituțională în jurisprudența mai sus citată. (…)Instanțele vor trebui să examineze, însă, dacă această comunicare prin publicitate a fost îndeplinită doar ca urmare a imposibilității realizării procedurii de comunicare prin celelalte modalități, în ordinea în care acestea sunt enumerate la art. 44 alin. (2) lit. a) - c). Interpretarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Codul de procedură fiscală potrivit căreia enumerarea cuprinsă în acesta constituie și ordinea de prioritate pentru realizarea modalităților de comunicare a actelor administrativ fiscale, la respectarea căreia instanțele de judecată trebuie să vegheze, este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate de care textul suferă prin lipsa unei mențiuni exprese în acest sens.”
Asadar, aplicand in cauza efectele obligatorii ale deciziei susamintite, tribunalul constata ca nu s-a facut dovada imposibilitatii comunicarii actului administrative-fiscal prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru (alin.2 si 21 al art.44 din OG nr.92/2003, in vigoare la data emiterii deciziei si a comunicarii ei prin publicitate). Prin urmare, comunicarea prin publicitate nu indeplineste cerintele constitutionale, iar actul administrativ-fiscal se considera a nu fi fost comunicat debitorului.
In aceste conditii sunt incidente disp. art.45 alin.2 C.pr.fisc., in sensul ca decizia necomunicata debitorului nu poate fi opozabila acestuia si nu produce efecte juridice. Mai mult chiar, lamurind aceste dispozitii, art.44.1din Normele metodologice de aplicare a OG nr.92/2003, adoptate prin HG nr.1050/2004, arata ca organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii. Rezulta ca executarea silita declansata impotriva debitorului prin emiterea somației nr.3/_ /_ emise la data de 17.12.2012 și a titlului executoriu nr._ emis la data de 17.12.2012 este nelegala, impunandu-se anularea actelor de executare.
La aceeasi concluzie se ajunge si prin interpretarea dispozitiilor art.141 C.pr.fisc.În acest sens se retine ca, potrivit art.141 alin.11 teza a doua C.pr.fisc., cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege (alin.2). Se subintelege ca titlul de creanta trebuie sa fi fost anterior comunicat in mod legal debitorului pentru a putea produce efecte si a deveni titlu executoriu, neindeplinirea acestei conditii echivaland cu insasi absenta lui in ceea ce priveste executarea silita.
Tribunalul apreciaza ca, desi suntem in procedura contestatiei la executare, in care se analizeaza doar legalitatea actelor de executare, verificarea existentei sau nu a unui titlu de creanta care sa fie opozabil si sa produca efecte juridice nu excede cadrului procesual si nu este inadmisibila, aceasta reprezentand o conditie imperios necesara pentru ca executarea silita sa fie demarata in conditii legale. Nu se poate retine punctul de vedere al Judecatoriei P., in sensul ca modul de comunicare poate fi analizat doar in cadrul procedurii administrative avand ca obiect contestarea titlului de creanta. Este evident ca modalitatea de comunicare are relevanta si in aceasta procedura, indeosebi in ceea ce priveste termenul in care actul poate fi contestat, insa ea produce efecte si in ceea ce priveste executarea silita, intrand in raza de competenta si a instantei investita cu contestia la executare.
In concluzie, pentru motivele aratate mai sus, se apreciaza ca executarea silita a inceput in absenta unui titlu de creanta devenit executoriu in conditiile legii, fiind nelegala, fapt ce justifica anularea actelor de executare. Prin urmare, in temeiul art.312 rap. la art. 304 pct.9 si 3041 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul si va modifica in parte sentinta recurata, si anume sub aspectul solutiei pronuntate cu privire la capatul de cerere avand ca obiect contestatia la executare. In consecinta, aceasta cerere va fi admisa, urmand a se dispune anularea titlului de executare nr._ din 17.12.2012 și a somației nr.3/_ /_ din 17.12.2012 întocmită de Administrația Finanțelor Publice Pitești. Celelalte dispozitii din hotarare vor fi mentinute.
In temeiul art.274 C.pr.civ., intimata va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata catre recurentul-contestator, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar achitate la fond si in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de contestatorul G. M. I., domiciliat în mun. Pitești, .. 2, ., ., împotriva sentinței civile nr.4370/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, reprezentând Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș.
Modifică în parte sentința, în sensul că:
Admite contestația la executare. Anulează titlul de executare nr._ din 17.12.2012 și a somația nr.3/_ /_ din 17.12.2012 întocmită de Administrația Finanțelor Publice Pitești.
Menține dispoziția sentinței de fond privind respingerea cererii de suspendare.
Obligă intimata la plata către recurentă a sumei de 291,8 lei cheltuieli de judecată efectuate la instanța de fond și de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 August 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, G. D. N. | Judecător, A. D. |
Grefier, E. R. |
Red., tehnored. AM
4 ex./28 August 2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 563/2013. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 1557/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
