Revendicare imobiliară. Decizia nr. 872/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 872/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 1303/109/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 872/2013
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Judecător G. D. N.
Judecător V. T.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de pârâta . sentinței civile nr.978 din data de 01.02.2010 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._, intimat-reclamant fiind F. R., având ca obiect „revendicare imobiliară”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părtilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 27 Martie 2013, susținerile părtilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea dată și care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 19.03.2008 pe rolul Judecătoriei Pitești sub numărul_, reclamantul F. R. a solicitat obligarea pârâtei . la lăsarea în deplina proprietate si posesie a suprafeței de teren de 626 mp, situat in Pitești, .. 30, cu vecinătățile N- .- F. I., E- proprietate de stat, V- proprietate de stat, județ Argeș, iar în situația în care terenul nu poate fi eliberat pârâta să fie obligată la plata contravalorii terenului pe care îl ocupă, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii reclamantul a precizat că pentru terenul în litigiu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991 și eliberat TP_/1995, reconstituire atribuită pentru suprafața de 2720 mp. Se menționează că autorul reclamantului a deținut în proprietate o suprafață de aproximativ 7000 mp, expropriat în mod succesiv, prin Decretul nr. 79/1948 pentru suprafața de 2958 mp, prin Decretul prezidențial din 1953 pentru 1770 mp și pentru suprafața de 661 mp prin Decretul nr. 255/1985, în proprietatea reclamantului rămânând doar o suprafață de 714 mp aferentă casei de locuit, iar autorul reclamantului neprimind alte terenuri în schimb și nici nu a fost despăgubit. Totodată, se arată că suprafața de 626 mp a fost ocupată în mod abuziv de către pârâtă, care a început construirea unui . care face parte din vechiul amplasament al proprietății autorului reclamantului, expropriat pentru constituirea Penitenciarului Pitești, pentru extinderea zonei de siguranță a Penitenciarului și construirea blocurilor de locuințe din . nu au fost ocupate în întregime suprafețele de teren expropriate de construcții, a fost reconstituită în natură, pe vechiul amplasament suprafața de 626 mp potrivit actului de proprietate menționat.
In drept, au fost invocate disp.art.480 C.civ., art.274 C.pr.civ.
Pârâta legal citată, a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că este proprietara terenului revendicat potrivit unui certificat de atestare a dreptului de proprietate emis de ministerul de resort în conformitate cu dispozițiile legale incidente la acel moment, suprafață de teren intabulată în Cartea Funciară anterior eliberării titlului de proprietate invocat de către reclamant și delimitate de un gard de aproximativ 2 metri. Totodată, acest teren se află în proprietatea și posesia pârâtei de aproximativ 15 ani, teren care a constituit zona de siguranță a fostului Penitenciar existent pe acest imobil.
În probațiune, părțile au solicitat, iar instanța le-a încuviințat, administrarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu, cu expertiză tehnică de specialitate .
În cadrul probei cu înscrisuri s-au depus la dosarul cauzei, în copie, adeverința nr. 289/28.10.1985 eliberată de I.J.G.C.L Atelier de Proiectare Pitești, Decret nr. 79/11.07.1948, Decret emis de Prezidiul Marii Adunări Naționale aflat în Dosar nr. 38/1958 al Primăriei Pitești, Titlul de Proprietate nr._/11.09.1995 eliberat de Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, adresa nr._/30.09.1994 emisă de Consiliul Local al municipiului Pitești, secțiuni plan cadastral perioada 1930-1932, act dotal autentificat sub nr. 45/1903, certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 0115/19.08.1993 și . nr. 0116/19.07.1993, Anexa 2 la situația privind stabilirea terenurilor în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, pentru . . tehnic, plan de amplasament, fișa corpului de proprietate, contract de comodat autentificat sub nr. 4158/19.05.2004, Ordinul Ministerului de Interne nr. 1150/14.09.2007, proces verbal de recepție încheiat la data de 23.11.1992, autorizație de construire nr. 768/29.06.2005, proces verbal încheiat la 11.12.1992, adresa nr. 520/08.07.1992 emisă de Oficiul de cadastru și Organizarea Teritoriului.
Prin sentința civilă nr. 978 din data de 01.02.2010 pronunțată de Judecatoria P. s-a admis acțiunea formulată de reclamantul F. R., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A.
A fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața de 626 mp teren situat în Pitești, ..30, cu vecinătățile: N-S.C. Conarg S.A.Pitești, S- F. I., E- proprietate de stat, V- proprietate de stat, identificat de pct. ABXY pe schița 2 din raportul de expertiză.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 14.057 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, terenul în litigiu, identificat în schița anexă la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert V. C. și necontestat ( fila 94) cu contur roșu se afla în anul 1903 în proprietatea numitei A. V., căsătorită cu I. F., numitul F. I. figurând în planul cadastral din 1935 ca proprietar al terenului în suprafață de 3560 mp situat în .. 20.
Prin decretul prezidențial nr. 79/1948 descendentul autorului F. I., F. C., a fost expropriat cu suprafața de 2958 mp, în vederea construirii Penitenciarului. Ulterior, astfel cum rezultă din cuprinsul adresei nr._/30.09.1994 emisă de Consiliul Local al municipiului Pitești, dar și din decretul emis de Prezidiul Marii Adunări Naționale în 1953, aflat în Dosar nr. 38/1958 al Primăriei Pitești, în vederea extinderii zonei de securitate a Penitenciarului, autorul reclamantului a fost expropriat și cu suprafața de 1770 mp teren situat în .. 20, condiționat de atribuirea unui teren echivalent, cuprins în trei parcele cu nr. 25, 26, 27 în suprafață de 1244 mp din terenul aflat în pct. Potcovar, teren care nu i-a fost însă atribuit. Prin Titlul de Proprietate nr._/11.09.1995 eliberat de Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș reclamantului i-a fost reconstituită suprafața de 626 mp situată în .: N- proprietate de stat ( fost Penitenciar), E- proprietate de stat ( punt termic), S- proprietate de stat ( alee acces), V- proprietate de stat( cămin termic).
Pentru suprafața de 149.936 mp situată în Pitești, .. 30 și suprafața de 18.855 mp situată în Pitești, .. 30 s-au emis pârâtei și . de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 0115/19.08.1993 și . nr. 0116/19.07.1993 eliberate de către Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, drept de proprietate înscris în cartea funciară, suprafețe de teren necesare desfășurării activităților societăților comerciale cu capital de stat, astfel cum rezultă din anexele la înscrisurile anterior menționate. La data de 19.05.2004 între . pârâtă s-a încheiat contractul de comodat autentificat sub nr. 4158 de BNP A. S. pentru suprafața de 6.128 mp teren de construcție( compus din 3949 mp teren +suprafața de 2179 mp teren ) situat în intravilanul mun. Pitești, . deținut de comodantă în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0116/19.07.1993 pentru o perioadă de 50 de ani, în vederea edificării unei construcții, proprietatea exclusivă a . vederea construirii imobilului, pârâtei i-a fost emisă autorizația de construire nr. 768/29.06.2005.
Conform disp.art.20 al.2 din Legea 15/1990 bunurile din patrimoniul societăților comerciale înființate in baza acestui act normativ sunt proprietatea acestora.
Deci, proprietatea societăților comerciale este constituită din valori patrimoniale, aflate in „ administrarea” fostelor unități economice de stat la data apariției legii .
In aplicarea acestor dispoziții legale, conform prevederilor HG nr. 945/1990 privind inventarierea si reevaluarea patrimoniului, terenurile în suprafețe de 149.936 mp și 18.855 mp menționate anterior au fost cuprinse in patrimoniul pârâtei și al .-se in administrarea acestora, conform ordinului Ministerului de Interne nr. 1150/14.09.1977 și procesului verbal încheiat la 11.12.1992 pentru stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societăților de stat, la data constituirii societăților comerciale astfel că acestea au dobândit dreptul de proprietate asupra acestora.
Conform disp.art.1 din HG nr. 834/1991 terenurile aflate in patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării necesare desfășurării activității, conform obiectului de activitate, terenuri pentru care urmează a se emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate, se determină prin hotărâre a Guvernului de organele care îndeplinesc atribuțiile Ministerului de resort.
Deci,o condiție indispensabilă pentru constituirea dreptului de proprietate o constituie in cauză afectarea terenului activităților celor două societăți.
Verificarea îndeplinirii condițiilor prev.de art.1 din HG nr. 834/1991 s-a realizat de comisia înființată prin Ordinul Ministrului nr. 15/22.01.1993 care a constatat faptul că terenurile îndeplinesc cerințele legii, avizând favorabil documentația întocmită in baza cărora s-au emis certificatele de atestare.
Instanța a constatat că, in cauză nu s-a făcut dovada existenței unor motive de natură să înlăture efectele juridice ale certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, în sensul că acestea nu au fost necesare desfășurării activităților comerciale .
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța a constatat că
Cu toate că ambele părți invocă titluri de proprietate, instanța nu va proceda la compararea acestora, pentru a stabili care dintre acestea este preferabil, întrucât, din probele administrate în cauză, a rezultat că terenul revendicat de către reclamant este deținut de către pârâtă în temeiul contractului de comodat autentificat sub nr. 4158 de BNP A. S. pentru suprafața de 6.128 mp teren de construcție. Astfel, martorul C. L. a declarat că suprafața pe care pârâta construiește imobilul construcție în baza autorizației de construire nr. 768/29.06.2005 este deținută nu în baza titlului acesteia de proprietate, emis în 1993 și unde funcționează un punct de lucru al pârâtei, ci în baza contractului încheiat cu . care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în sensul că pe suprafața revendicată de 626 mp reliefată prin punctele A-B-X-Y schița 2 sunt în curs de execuție construcțiile autorizate.
Pentru aceste considerente, reținând că pârâta ocupă terenul în litigiu în temeiul contractului de comodat autentificat sub nr. 4158 de BNP A. S., în calitate de detentor precar, în baza dispozițiilor art. 480 C. civ., instanța o va obliga să lase suprafața suprafața de 626 mp teren situat în Pitești, ..30, cu vecinătățile: N-S.C. Conarg S.A.Pitești, S- F. I., E- proprietate de stat, V- proprietate de stat, identificat de pct. ABXY pe schița 2 din raportul de expertiză în deplină proprietate și posesie reclamantului.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere formulat,instanța constată că, deși din probele administrate a rezultat că terenul revendicat este ocupat de construcțiile efectuate de către pârâtă în baza autorizației de construire nr. 768/29.06.2005 nu se poate dispune obligarea . plata contravalorii imobilului ocupat, pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare ,urmând a avea loc doar în situațiile expres prevăzute de lege. În speță, în condițiile în care reclamanta dorește înstrăinarea suprafeței de 626 mp, prețul și restul condițiilor de valabilitate ale vânzării urmează a fi stabilit în condițiile art. 969 C.civ rap art. 1295 C.civ.
Apreciind asupra culpei procesuale a pârâtei în promovarea prezentei acțiuni civile, în temeiul disp. art. 274 C. proc. civ., s-a dispus obligarea acesteia la plata către reclamant a sumei de 14.057 lei ( taxa de timbru, onorariu avocațial, onorariu expert)cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței de fond s-a declarat apel de către pârâta . pe rolul Tribunalului Argeș la data de 22.03.2010 sub nr._ ,apel care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 31/02.02.2012 în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței civile cu obligarea intimatului- reclamant la plata sumei de 7529,5 lei cheltuieli de judecată către apelanta pârâtă.
Împotriva deciziei pronunțată în apel s-a declarat recurs de către reclamantul F. R., recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești sub nr. 1303/_, iar prin decizia civilă nr. 2046/05.10.2012 această instanță a admis recursul, a casat decizia de apel nr._ și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș în recurs motivat de faptul că valoarea obiectului cererii este sub un miliard de lege, iar calea de atac este aceea a recursului prin raportare la principiul legalității căilor de atac și față de care tribunalul a dat o calificare greșită a căii de atac încălcând competența materială după valoare .
În rejudecare calea de atac s-a înregistrat ca recurs pe rolul tribunalului Argeș sub nr._ *
În rejudecare, s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului invocată de către intimatul reclamant se constată că excepția este neîntemeiată, aceasta fiind analizată cu prioritate prin raportare la disp.art.137 alin.1 C.pr.civ.
Tribunalul constată că, potrivit dispozitivului sentinței de fond pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 01.02.2010 calea de atac este menționată ca fiind apelul în termen de 15 zile de la comunicare partea pârâtă exercitând în termenul prevăzut de lege calea de atac a apelului, iar motivele de apel au fost depuse de către apelantă la data de 03.06.2010 care este primul termen de judecată în dosarul de apel .
Ulterior această calea de atac a fost calificată prin decizia de recurs nr. 2046/2012 a Curții de Apel Pitești ca fiind în mod corect calea de ataca recursului.
Se impune respingerea acestei excepții, întrucât, potrivit art. 103 C. pr. Civ, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel ori când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speța dedusă judecății, faptul că instanța de fond, în mod expres, în dispozitivul sentinței civile a indicat calea de atac ca fiind aceea a apelului, deși în realitate calea de atac corectă este aceea a recursului, constituie o împrejurare mai presus de voința părții care a fost împiedicată să exercite cale de atac corectă.
În același timp, admiterea nulității recursului este în contradicție cu dreptul părții la un proces echitabil, consacrat în art. 6 CEDO care are în vedere inclusiv dreptul părților de a exercita de căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. Daca excepția nulității recursului ar fi admisă, prin faptul că instanța de la judecarea fondului a indicat o altă cale de atac decât cea corectă s-ar ajunge la încălcarea dreptului părții la o cale de atac, dat fiind ca partea nu se află în culpă, ea îndeplinind întocmai prevederile unei sentințe judecătorești, fie ea și nedefinitivă.
Potrivit art. 261 C. pr. civ hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă calea de atac și termenul în care se exercită.
Întradevăr, potrivit principiului legalității căilor de atac, acestea sunt prevăzute de lege, iar părțile trebuie să se supună acestora, însă prin menționare în dispozitivul hotărârii a căii de atac a apelului în loc de cea a recursului, partea se află într-o împrejurare mai presus de voința ei, partea neputând fi în culpă pentru că a respectat dispozițiile hotărârii judecătorești.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele de recurs formulate de către recurenta – pârâtă se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Instanța de fond respectiv Judecătoria Pitești a fost învestită cu acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamantul F. R. împotriva pârâtei . prin care se solicită obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 626 mp situată în intravilanul municipiului Pitești ,.. 30, iar în situația în care terenul nu poate fi eliberat să fie obligată pârâta să despăgubească pe reclamant cu contravaloarea terenului pe care îl ocupă.
Potrivit motivelor de fapt ale acțiunii reclamantul a invocat că este proprietarul terenului de 626 mp invocând reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 fiind eliberat titlul de proprietate nr._/1995.
Se observă așadar potrivit petitului cererii de chemare în judecată că în procesul de comparare de titluri ce caracterizarea acțiunea în revendicare reclamantul a invocat titlul de proprietate emis în procedura dreptului de proprietate emis în temeiul Legii 18/1991 .
Această susținere se regăsește și în notele de concluzii scrise depuse în fața instanței de fond de către reclamant ( filele 32-34 volum II ) prin care în mod expres reclamantul arată că a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat cu titlul de proprietate nr._/11.09.1995 emis în baza Legii 18/1991 ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, iar reconstituirea s-a realizat în baza actului primar de proprietate care îl constituie actul dotal autentificat sub nr. 45/31.10.1903 în baza căruia bunica reclamantului a fost înzestrată de părinții săi A. V. și C. V. cu 2 perechi de case cu dependințele și locul …. situate în orașul Pitești ,. bunicul reclamantului a figurat cu suprafața de peste 6000 mp teren situat în Pitești, .. 20 așa cum rezultă din planul cadastral din anul 1933 pe care este evidențiată proprietatea F. ce se întindea în . la proprietatea S. O. din Calea Bascovului .
Potrivit art. 480 C.civ. acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul neposesor revendică bunul său de la posesorul neproprietar, iar în procesul de comparare de titluri reclamantul a invocat titlul de proprietate nr._/1995 menționat anterior .
Referitor la pârâtă pentru suprafața de 149.936 mp situată în Pitești, .. 30 și suprafața de 18.855 mp situată în Pitești, .. 30 s-au emis pârâtei și . de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 0115/19.08.1993 și . nr. 0116/19.07.1993 eliberate de către Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, drept de proprietate înscris în cartea funciară, suprafețe de teren necesare desfășurării activităților societăților comerciale cu capital de stat, astfel cum rezultă din anexele la înscrisurile anterior menționate. La data de 19.05.2004 între . pârâtă s-a încheiat contractul de comodat autentificat sub nr. 4158 de BNP A. S. pentru suprafața de 6.128 mp teren de construcție( compus din 3949 mp teren +suprafața de 2179 mp teren ) situat în intravilanul mun. Pitești, . deținut de comodantă în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0116/19.07.1993 pentru o perioadă de 50 de ani, în vederea edificării unei construcții, proprietatea exclusivă a . vederea construirii imobilului, pârâtei i-a fost emisă autorizația de construire nr. 768/29.06.2005.
Reclamantul, prin cererea de chemare în judecată a invocat drept act doveditor al dreptului de proprietate pentru terenul revendicat titlul de proprietate_/1995 emis de către Comisia Județeană Argeș de Fond Funciar pentru 2720 mp,susținând că terenul litigios ,în suprafață de 626 mp situat în intravilanul municipiului Pitești, ..30 este cuprins în această suprafață.
În apel s-a depus de către reclamant Decizia civilă nr.1919/R/2000 pronunțată de Curtea de Apel Pitești prin care s-a admis cererea de revizuire formulată de F. I. și F. E. împotriva deciziei civile nr. 3263/R/1999 ,s-a desființat această hotărâre ,a fost admisă în fond acțiunea și a fost constatată nulitatea parțială a titlului de proprietate_/1995 emis reclamantului F. R. ,conform sentinței civile nr._/1997 tocmai pentru suprafața de 626 mp pe care acesta îi revendică în prezentul proces. S-a reținut că titlul a fost emis cu încălcarea disp.art. 35 din legea 18/1991 pentru că nu s-a regăsit la 01.01.1990 în patrimoniul CAP.În consecință,titlul de proprietate_/1995 nu mai cuprinde suprafața revendicată.
În consecință, reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, titlul de proprietate invocat fiind anulat de instantele de judecata si astfel acesta nu produce efecte juridice, astfel că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 480 cod civil ,acțiunea în revendicare fiind neîntemeiată.
În apel, se invocă de către intimat prin notele de concluzii scrise Ordinul Prefectului nr. 86/1995 cu privire la suprafața de 2720 mp ,act de proprietate pe care reclamantul prin acțiune nu a înțeles să îl opună pârâtei în procesul de comparare de titluri, acest act de proprietate fiind invocat așa cum am arătat pentru prima dată în fața instanței de apel.
Conform disp.art. 316 rap la art. 294 C.pr.civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, obiectul juridic și cauza juridică tocmai pentru că apelul are ca obiect reformarea unei hotărâri judecătorești dispoziții aplicabile și recursului care este o cale extraordinară de atac .
Instanța de recurs realizează un control judiciar al hotărârii primei instanțe care presupune cu necesitate situarea părților în aceeași poziție, astfel că în recurs în procesul de comparare de titluri nu se poate avea în vedere ordinul Prefectului nr. 86/1995 invocat în calea de atac de către reclamant având în vedere că se schimbă cauza juridică a actiunii.
Cauza actiunii ( cauza petendi) este fundamentul raportului juridic dedus judecatii, deci fundamentul legal al dreptului prin care una din părți îl valorifica impotriva celeilalte parti, temeiul juridic al cererii (a se vedea Dreptul nr. 7/1996, p.66-69).
Cauza actiunii civile s-a definit ca fiind si scopul spre care se indreapata vointa celui ce reclama sau se apara, scop explicat prin imprejurarile si prin motivele speciale care au determinat partea sa actioneze( V.M. C., vol.1, pag. 263).
Mijloacele procedurale care intra in continutul actiunii civile au si ele o cauza specifica. Astfel, cauza cererii de chemare in judecata este fundamentul pretentiei formulate, deci cauza raportului juridic dedus judecatii, cauza debendi.
Pornind de la prima definitie a cauzei actiunii, reclamanta in fata instantei de fond a invocat drept temei titlul de proprietate emis conform Legii 18/1991,nr._/1995 insa pornind si de la faptul ca prin cauza actiunii se intelege scopul catre se indreapta vointa celui ce reclama, reclamantul a invocat ca detine un titlu de proprietate asupra imobilului, respectiv titlul de proprietate aratatsi cu care urmareste dovedirea dreptului de proprietate.
. nu este același lucru cu cauza raportului juridic, aceasta din urma constituind fundamentului dreptului invocat de cel care formuleaza pretentia.
Astfel fiind in cazul unei actiuni in revendicare, cauza actiunii o constituie detinerea abuziva a bunului revendicat de pirit, iar cauza cererii de chemare in judecata este reprezentata de titlul de proprietate emis conform Legii nr.18/1991, astfel ca prin invocarea unui nou titlu de proprietate in calea de atac a apelului se schimba cu claritate cauza cererii de chemare in judecata.
În baza art. 312 C.pr.civ. va admite recursul declarat de pârâtă va modifica în tot sentința în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În raport de disp.art.274 C.pr.civ. va obliga pe intimat să plătească recurentei suma de 7526 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului.
Admite recursul formulat de pârâta .>, împotriva sentinței civile nr.978 din data de 01.02.2010 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat-reclamant fiind F. R..
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Obligă pe intimat să plătească recurentei suma de 7526 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03 Aprilie 2013.
P. –Judecator Judecator
V. E. N. G. D.
Grefier
G. G.
Red.G.D.N.
Tehn D.T./GDN/ 3 ex./29.04.2013.
OPINIE CONCORDANTĂ
Apreciez că se impunea admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și pentru alte considerente suplimentare decât cele expuse în opinia majoritară:
1.În prealabil este de subliniat că potrivit art.294 alin (1) teza finală c.proc.civ. „mijloacele de apărare nu sunt considerate cereri noi”. Prin sintagma «alte asemenea mijloace de apărare» legiuitorul a avut în vedere apărările de fond, care pot fi folosite direct în faza de apel, pentru a combate în fapt și în drept pretențiile părții adverse, sub condiția ca aceste apărări să nu se convertească într-o cerere nouă. Prin «cerere nouă» se înțelege aceea prin care se urmărește valorificarea unei pretenții direct în fața instanței de apel, cu excluderea primului grad de jurisdicție, ceea ce evident este inadmisibil. Așadar cererea nouă este aceea care tinde la o condamnare care nu a fost solicitată în fața instanței de fond. Prin urmare, conceptul de «cerere nouă» folosit de art.294 alin (1) c.proc.civ. se raportează cu necesitate la introducerea unei noi pretenții de către părți în faza judecății în apel. Soluția decurge din funcția fundamentală a instanței de apel, anume aceea de a examina regularitatea hotărârii primei instanțe cu privire la pretențiile ce au fost deduse în fața acesteia. Prin urmare este posibilă invocarea pe calea mijloacelor de apărare a unor cauze juridice noi, câtă vreme pretențiile sunt aceleași cu cele deduse în fața instanței de fond, fără a opera interdicția prevăzută de art.294 alin (1) teza a I-a c. proc.civ. Aceleași considerente sunt valabile și în ipoteza exercitării căi de atac a recursului având în vedere dispozițiile art.316 c.proc.civ. raportat la art.294 c.proc.civ. Astfel, spre exemplu, în cadrul unei acțiuni în revendicare, dacă reclamantul a invocat o anumită cauză juridică, obținând admiterea acțiuni și obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și posesie imobilul revendicat, este posibil ca intimatul-reclamant să invoce în faza apelului sau a recursului, o cauză juridică nouă, distinctă de cea invocată la fond, pentru a obține respingerea căi de atac exercitată, fără ca într-o asemenea situație să fim în prezența unei cereri noi.
În speță, intimatul Floescu R. a invocat pe cale de apărare, în cursul soluționării apelului, ca act justificativ de proprietate, și ordinul prefectului nr.86/27.04.1995 (f.322-dosar apel) și a anexei aferente (f.324 –dosar apel) prin care s-a dispus stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2720 mp, din care aproximativ 700 mp pe vechiul amplasament, astfel că apreciez că trebuia analizată de către instanța de recurs și acest mijloc de apărare, câtă vreme partea adversă nu a invocat decăderea din dreptul de a invoca mijloace de apărare formulate cu depășirea termenului prevăzut de art.292 alin (1) teza a I-a c.proc.civ.
2.În cadrul acțiunii în revendicare, în care se pune în discuție existența dreptului de proprietate, reclamantul pretinde că este titularul acestui drept de proprietate asupra bunului pe care îl posedă altul, care nu are calitate de proprietar. În această situație, pentru dovada proprietății se aplică regula înscrisă în art. 1169 și urm. C. civ. din capitolul „Despre proba obligațiilor și a plăților”, potrivit căreia actori incumbit onus probandi – cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Cum în cazul acțiunii în revendicare reclamantul este cel care se pretinde că este proprietarul bunului revendicat, el este cel care trebuie să dovedească dreptul său de proprietate asupra bunului revendicat și că imobilul revendicat este identic cu cel asupra căruia pretinde că are un drept de proprietate. Practica judecătorească a fost unanimă și constantă în a considera că „pârâtul nu poate fi obligat să își dovedească el titlul său de proprietate, deoarece legea ocrotește posesia independent de vreo dovadă a dreptului ce se pretinde a se manifesta prin ea. Prin urmare, atâta timp cât reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate, chiar dacă pârâtul recunoaște că este numai posesor al bunului și nu are un titlu de proprietate asupra lui, acțiunea în revendicare trebuie să fie respinsă”[în același sens: Trib.Suprem, secț.civ., dec.nr.397/1971, în I.M., Repertoriu …1969-1975, p.95]. Pârâtul posesor are o situație comodă, pur pasivă, de așteptare, în favoarea lui operând o prezumție de proprietate dedusă din simplu fapt al posesiei. De asemenea trebuie subliniat că prin „titlu”, în această materie, înțelegem actul juridic sau actul jurisdicțional, translativ sau declarativ, care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invoc sau că prin titlu trebuie înțeles înscrisul doveditor al temeiului juridic al dobândirii dreptului de proprietate, legea, convenția de orice fel cu un astfel de obiect. În plus, trebuie subliniat că operațiunea logică firească în ipoteza unei acțiuni în revendicare, în care fiecare din părți se prevalează de existența unui titlu de proprietate, este aceea de a se stabili cu prioritate, cu exactitate, amplasamentul suprafețelor de tern aferente titlurilor de proprietate, urmând ca ulterior să se stabilească dacă suprafața revendicată face parte din terenul proprietatea reclamantului și dacă asupra acestei suprafețe se exercită posesia de către pârât în mod nejustificat, sau în ipoteza în care suprafețele aferente titlurilor de proprietate se suprapun, instanța de judecată urmează a realiza compararea titlurilor de proprietate, conform regulilor specifice în materie. O asemenea soluție este justificată de faptul că prin obiect și cauză, acțiunea în revendicare imobiliară are în vedere un imobil cu individualitate distinctă și independentă, deținut nelegitim de către o persoană, alta decât adevăratul proprietar, care, neavând posesiunea bunului, cere recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea bunului, precum și a fructelor. De asemenea individualitatea bunului circumscrie totalitatea particularităților care-l identifică distinct și particular, între care, și limitele în spațiu, astfel cum se presupune că au fost dintotdeauna și rezultă din titlul proprietății, astfel că prin scop, acțiunea în revendicare nu poate tinde, niciodată, să creeze sau să modifice aceste limite. În cazul revendicării unor terenuri asupra cărora dreptul de proprietate a fost constituit sau reconstituit în baza Legii nr. 18/1991, limitele în spațiu au fost fixate prin operațiunile de aplicare a acestei legi, încât ele nu pot fi modificate printr-o acțiune în revendicare.
În speță, este de constatat că prin ordinul prefectului nr. 86/27.04.1995 (f.322-dosar apel) și a anexei aferente (f.324 –dosar apel) s-a dispus stabilirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului F. R. pentru suprafața de 2720 mp, din care aproximativ 700 mp pe vechiul amplasament, fără a se realiza o identificare a amplasamentului suprafeței de 700 mp, pentru a se stabili cu exactitate dacă această suprafață de teren se suprapune cu suprafața de teren deținută de către pârâtă. De astfel o asemenea identificare nici nu ar fi fost posibilă în condițiile în care nu au fost identificate în ordinul de atribuire vecinătățile terenului de aproximativ 700 mp. O asemenea identificare a fost realizată ulterior prin procesul verbal de punere în posesie nr._/22.06.1995 emis de CLFF Pitești (f.26-dosar apel), astfel cum rezultă din mențiunea făcută în acest proces verbal de punere în posesie. Acest proces verbal de punere în posesie a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/11.09.1995 (f.10-dosar fond), în ce privește suprafața de 626 mp, situată în intravilan, tarlaua nr.38 și care a fost desființat prin decizia civilă nr.1919/5.06.2000 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr.2513/R/2000 (f.378-dosar apel). Prin urmare, apreciez că intimatul-reclamant nu poate invoca un drept de proprietate asupra terenului revendicat, în temeiul ordinului prefectului nr.86/27.04.1995, câtă vreme terenul în suprafață de 700 mp, nu a fost identificat, iar individualizarea realizată prin proces verbal de punere în posesie a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/11.09.1995, nu mai prezintă relevanță juridică ca urmare a anulării parțiale a titlului de proprietate.
Judecător,
V. T.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1055/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 849/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
