Sechestru judiciar. Decizia nr. 2331/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2331/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 22052/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2331/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător C. B.
Judecător A. D.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de reclamantul C. V. I. împotriva încheierii de ședință din data de 29.0.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind pârâtul I. D., având ca obiect
sechestru judiciar .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-reclamant prin avocat P. M., intimatul-pârât prin avocat C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se depune la dosar chitanta privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei pentru recurentul-reclamant.
Intimatul-pârât, prin avocat, depune la dosar întâmpinare și un înscris de carte funciară, ce se comunică și recurentului-reclamant, prin avocat.
Recurentul-reclamant, prin avocat, arată că nu solicită termen de judecată pentru a lua cunoștință de înscrisurile comunicate.
Părtile, prin avocații alesi, arată că nu mai au cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Tribunalul, față de această împrejurare, de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului, pentru următoarele motive: reclamantul l-a împrumutat pe intimat în luna mai 2011 cu suma de 45.ooo lei, acesta nerecunoscând initial împrumutarea acestei sume. Arată că a fost respinsă cererea de sechestru judiciar cu cererea de lămurire ulterioară pe consideretul că nu s-a făcut dovada faptului că era necesară instituirea măsurii sechestrului judiciar. Mai arată că, la data de 22.04.2013, la fila 23 s-a solicitat expres proba cu 1 martor pe această teză probatorie dar instanta a respins cererea de sechestru cu motivatia că nu s-a solicitat, nedând astfel posibilitatea de a demonstra pericolul înstrăinării. Mai arată că instanta în mod eronat concluzionează că nu se impune instituirea sechestrului și pentru considerentul că intimatul este căsătorit. Motivarea instantei de fond mai este și în sensul că nu se poate executa o creanță dar nu este vorba despre acest lucru ci este vorba despre o măsură care nu duce la indisponibilizarea bunurilor pârâtului ci impune măsura de a nu fi înstrăinate. Solicită a se avea în vedere si faptul că, contracul de împrumut a fost încheiat în anul 2011, când, la momentul respectiv pârâtul avea în proprietate mai multe bunuri printre care si apartamentul din Blocul C8, în prezent acesta nemaiexistând. Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, pe fond admiterea cererii de sechestru, prin pronunțarea unei hotărâri de înființare a sechestrului asupra terenului din Ștefănești, împreună cu casa. Solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât, prin avocat, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, mentinerea hotărârii ca legală și temeinică. Arată că, în mod corect s-a apreciat situatia juridică în ceea ce priveste codevălmășia, corect s-a apreciat că nu se poate trece la înstrăinarea bunului, nu se poate trece la executare bunului comun dacă există un proprietar care nu are legătură cu situatia. Apreciază că nu se poate face dovada necesității luării acestei măsuri. Precizează că instanta a pus în vedere reclamantului să arate indiciile luării ueni astfel de măsuri dar acesta nu a făcut astfel de precizări. De asemenea, imobilul este ipotecat, nu există posibilitatea de achitare, nu există posibilitatea de a se vinde. Măsura sechestrului este premergătoare executării silite, nu se poate vorbi nici de riscul unei actiuni pauliene. Solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL :
Asupra recursului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 noiembrie 2012, reclamantul C. V. I. a chemat în judecată și personal la interogatoriu, pe pârâtul I. D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înființarea unui sechestru judiciar asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea pârâtului, constând în imobil teren intravilan în suprafață de aproximativ 800 mp, situat în oraș Stefănești, sat Golești, ..15 E, jud.Argeș, imobilul casă P + M, situată pe terenul în suprafață de 800 mp descris anterior, precum și un autoturism Dacia L. din anul 2005 cu numărul de înmatriculare_, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul a avut calitatea de contabil extern al firmei pe care o conduce, solicitându-l pe acesta, ori de câte ori a avut nevoie de specialist în domeniul contabilității.
Relevă reclamantul, că pârâtul în calitatea menționată, de contabil i-a solicitat în mai multe rânduri sume de bani cu împrumut, cea din urmă sumă fiind de 45.000 lei, sume pe care le-a restituit aproximativ la termenele stabilite de comun acord, că ulterior după ce i-a câștigat încrederea i-a mai dat suma de 45.000 lei la data de 5.05.2011, pentru ca acesta să-și construiască imobilul casă din orașul Ștefănești, jud.Argeș, solicitându-i cu această ocazie și întocmirea unui act notarial, fapt pe care pârâtul nu l-a refuzat.
A mai arătat că, pentru suma de 45.000 lei, împrumutată la 5.05.2011 a încheiat cu pârâtul la BNPA D. și S. – D. contractul de împrumut nr.1429 /5.05.2011, prin care s-a obligat să-i restituie banii cel mai târziu la data de 5.07.2011, fără niciun fel de dobândă.
Reclamantul a reliefat, faptul că pârâtul nu i-a restituit banii la termenul stabilit, că l-a sfidat, spunându-i că „n-o să-i restituie banii și nici nu o va face întrucât și-a vândut apartamentul din Pitești, iar alte bunuri de valoare nu mai are, notificându-l cu notificarea nr. 108/29.10.2012 pentru a-și îndeplini obligațiile contractuale.
Susține reclamantul, că actul notariat reprezintă titlu executoriu, dar există riscul, pericolul, pentru că pârâtul este de rea credință, ca acesta să-și înstrăineze singurele bunuri mobile și imobile de valoare, astfel încât să nu-și poată recupera suma, ceea ce justifică interesul promovării cererii sale, a urgenței, a măsurii sechestrului judiciar, altfel ar fi prejudiciat.
In drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art.598 – 601 C.pr.civ., iar în susținere s-au depus în copie înscrisuri: contractul de împrumut autentificat sub nr.1429/5.05.2011 întocmit la BNPA D. și S. – D., aflat la fila 5,6 din dosar, cererea fiind legal timbrată.
Pârâtul I. D., legal citat, a formulat întampinare aflată la fila 18-20 din dosar prin care a solicitat respingerea cererii de înființare a sechestrului judiciar, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că, nu se impune luarea măsurii sechestrului judiciar, fiind căsătorit, iar imobilele descrise de reclamant, sunt bunuri în codevălmășie, el fiind căsătorit, iar autoturismul nu-i aparține, fiind doar folosit.
Acesta a reliefat faptul că reclamantul nu dovedește necesitatea măsurii de instituire a sechestrului judiciar, și mai mult a început executarea silită asupra tuturor bunurilor, iar executorul judecătoresc a notat în Cartea Funciară, somația de plată cu numărul 670/2012 din 1.02.2013, astfel încât s-a închis orice posibilitate de înstrăinare a bunurilor, astfel încât cererea este și inadmisibilă, întrucât nu există niciun pericol de înstrăinare a acestora.
La termenul de judecată din 18.03.2013, la prezentul dosar, ca urmare a admiterii excepției de litispendență, a fost conexat dosarul nr._/280/2012 având același obiect, pe cale de ordonanță președințială, aceleași părți, aceleași solicitări ale reclamantului, aceeași motivare, același temei juridic, în care pârâtul a formulat de asemenea întâmpinare, prin care a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de 581 C.pr.civ., cererea fiind inadmisibilă nu se face dovada prejudicierii fondului.
In cauză, după conexare și precizarea obiectului sechestru judiciar în conformitate cu 598 -601 C.pr.civ. instanța a admis și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria P. prin încheierea din 29 aprilir 2013 a respins cererile conexe formulate de reclamant retinând în motivare că reclamantul C. V. I. l-a împrumutat pe pârâtul I. D. cu suma de 45.000 lei, conform contractului de împrumut nr.1429 /5.05.2011, întocmit la BNPA D. și S. – D. prin care s-a obligat să-i restituie banii cel mai târziu la data de 5.07.2011, fără niciun fel de dobândă.
Potrivit contractului de împrumut aflat la fila 5 din dosar rezultă că acesta constituie titlu executoriu potrivit art.66 din Legea 36/1995, iar executarea silită, în cazul în care pârâtul în calitate de împrumutat nu ar restitui suma la termenul stipulat „se va face fără somație, punere în întârziere sau chemare în judecată, și fără posibilitatea acordării vreunui termen de grație în vederea achitării împrumutului”.
Pârâtul a fost notificat cu adresa nr. 108/29.10.2012, de către reclamant pentru a-și îndeplini obligațiile contractuale, dar aceasta i-a fost restituită, în ceea ce privește confirmarea de primire.
Reclamantul în baza contractului de împrumut ce constituia titlu executoriu a formulat cerere la executorul judecătoresc, trecând la executarea silită a pârâtului în calitate de debitor.
Astfel, s-a format dosarul de executare nr.670/2012, al B. F. E., care l-a somat pe pârât, potrivit somațiilor de la fila 30-31, pentru recuperarea debitului în sumă de 45.000 lei reprezentând împrumut nerestituit, conform titlului executoriu, și la plata cheltuielilor de executare în sumă de 5590,15 lei, către creditor, în conformitate cu art.3717 și 411 C.pr.civ.
Cheltuielile de executare au fost stabilite în conformitate cu procesul verbal întocmit de B. aflat la fila 30.
Totodată, executorul judecătoresc, în cadrul dosarului de executare, s-a adresat Primăriei Orașului Ștefănești pentru identificarea în evidențele fiscale, dacă pârâtul figurează cu bunuri mobile și imobile.
Aceasta comunică cu adresa nr._/19.12.2012, că pârâtul I. D. împreună cu soția sa, I. C., figurează la Rol, cu o casă 66 MP /2011, teren 500 MP, și urmare a acestui fapt B. F. E., a întocmit proces verbal de situație în dosarul de executare la 30.01.2013 (f.34).
Potrivit adresei nr._/10.12.2012 eliberată de Primăria Oraș Ștefănești rezultă că pârâtul I. D. și soția sa în afară de imobilele menționate mai sus, înregistrate la Rolul fiscal în anul 2010, la data actuală aceștia figurează în evidențele fiscale cu sume restante respectiv impozit clădiri – 132 lei, impozit curte – 89 lei, amenzi circulație 280 lei, conform înscrisurilor de la fila 26 -28 din dosarul conexat.
De asemenea, în situația expusă rezultă că reclamantul în calitate de creditor a promovat la data de 19 .02.2013 și acțiune de ieșire din indiviziune, partaj de creditor cu privire la imobilul casă și teren situate în Ștefănești, sat Golești, ..15 E, jud.Argeș, identificat cadastral cu numărul_ și înscris în CF la același număr, acțiunea fiind depusă la Judecătoria Pitești (f.36,37).
Acest fapt, este confirmat și cu certificatul de grefă emis de Judecătoria Pitești în dosarul format cu numărul_, înscrierea imobilelor în Cartea Funciară fiind atestate prin extrasul de Carte Funciară pentru informare emis de OCPI Argeș la data de 26 aprilie 2013 (f.25-29 din dosar).
Conform încheierii nr.547/1.02.2013 emisă de OCPI Argeș somația de plată, emisă în dosarul de executare nr.670/2012 al B. F. E., a fost notată la cererea acestuia.
In situația de fapt expusă, instanța în speță în raport de art.598 C.pr.civ., trebuie să analizeze cele două cereri conexe de instituire a sechestrului judiciar, acțiunea nefiind inadmisibilă, așa cum se susține de pârât, pentru că aceasta nu este o excepție propriu-zisă, ea presupunând apărări de fond.
Sechestrul judiciar constă în indisponibilizarea bunului care formează obiectul litigiului, acesta fiind încredințat spre păstrare și administrare, pe toată durata procesului, de regulă, unei terțe persoane.
Instituția sechestrului judiciar este reglementată în art.598-601 C.pr.civ., iar potrivit textului comentat, „ori de câte ori există un proces asupra proprietății sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil mobil sau imobil, ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună, instanța competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviințeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.
Așadar, pentru ca cererea reclamantului să fie admisă, trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să existe un proces cu privire la proprietatea sau posesiunea bunului care formează obiectul judecății; instanța să găsească o atare măsură ca necesară, pentru conservarea dreptului reclamantului; acesta să depună o cauțiune.
Instanța reține că împrejurările învederate de reclamant nu justifică luarea măsurii de a se institui sechestru judiciar asupra bunurilor enumerate în cerere, care sunt bunuri comune ale pârâtului I. D., împreună cu soția sa, I. C..
Nu se impune luarea măsurii sechestrului judiciar, pârâtul fiind căsătorit, iar imobilele descrise de reclamant, sunt bunuri în codevălmășie, fapt care rezultă din adresa eliberată de Primăria orașului Ștefănești, iar autoturismul nu s-a făcut dovada proprietății asupra acestuia, a folosinței, potrivit aceleiași adrese.
Reclamantul nu dovedește necesitatea măsurii de instituire a sechestrului judiciar, și mai mult a început executarea silită asupra tuturor bunurilor, iar executorul judecătoresc a notat în Cartea Funciară, somația de plată cu numărul 670/2012 din 1.02.2013, astfel încât s-a închis orice posibilitate de înstrăinare a bunurilor potrivit art.81 – 87, 88 și urm. din Legea 7/1996 modificată și completată.
Totodată, nu există niciun pericol de înstrăinare a bunurilor., pentru că reclamantul, nu dovedește necesitatea măsurii extreme, conform principiului general înscris în 1169 Cod civil, neexistând pericol de degradare, înstrăinare, sau risipire din proasta administrare a acestora promovând și acțiunea de partaj de creditor .
Mai mult, conform art.493 C.pr.civ. „creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietatea comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora” reclamantul procedând în acest sens, dar prin analogie nu poate executa o creanță asupra unui bun aflat în codevălmășie, întrucât cota parte din imobile nu este determinată, iar bunul nu este individualizat în materialitate, pentru a-i aparține datornicului.
Împotriva încheierii din 29.04.2013 pronuntată de Judecătoria P. a declarat recurs reclamantul C. V. I. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul motivelor prev. de art. 304 pct.7 si 9 C. pr. civ. cu solicitarea analizării în tot a sentintei în raport de prevederile art. 304 ind. 1 C. pr. civ.
A arătat recurentul că în mod gresit instanta de fond a respins cererea de sechestru judiciar motivat prin aceea că notarea somatiei în Cartea Funciară ar închide orice posibilitate a pârâtului debitor de înstrăinare a bunurilor sale si astfel nu ar mai exista pericolul înstrăinării, în realitate notarea somatiei doar avertizează pe eventualii cumpărători că este începută executarea silită împotriva debitorului iar un posibil cumpărător îsi poate asuma riscul de a cumpăra imobilul casă al acestuia chiar si în conditiile în care este începută o executare silită împotriva vânzătorului pentru o anumită sumă de bani. S-a arătat că măsura instituirii sechestrului judiciar nu ar aduce atingere bunurilor pârâtului si nici modului de a se folosi în continuare de acestea ci ar impune măsura imposibilitătii înstrăinării acestor bunuri, măsură care nu este luată prin notarea somatiei în cartea funciară. Este real că o astfel de notare îi îndepărtează pe eventualii cumpărători de a încheia acte de vânzare – cumpărare cu privire la vreunul din bunurile imobile ale pârâtului însă este posibil ca pârâtul să vândă fictiv aceste bunuri .
A mai arătat recurentul că a solicitat încuviintarea probei cu martori pentru a face dovada pericolului înstrăinării bunurilor de către pârât această probă i-a fost respinsă pe considerentul că este inutilă solutionării cauzei pentru ca ulterior, la pronuntarea solutiei să se aprecieze că tocmai această conditie impusă de art. 600 C. pr. civ. nu ar fi fost îndeplinită de reclamant tot astfel, s-a arătat că nici apărarea pârâtului în sensul că bunurile asupra cărora se solicită a se înfiinta sechestrul judiciar nu sunt proprietatea sa exclusivă ci sunt proprietate codevălmasă cu sotia sa nu are relevantă asupra instituirii măsurii sechestrului deoarece pe de o parte debitorul pârât poate vinde cota sa parte ideală si atunci măsura sechestrului ar fi ineficientă în sensul că recurentul nu ar mai avea ce să execute .
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei în sensul admiterii cererii si înfiintării sechestrului judiciar asupra bunurilor imobile ale pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată în recurs pârâtul intimat I. D. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată arătând în motivare că reclamantul a motivat cererea sa pe faptul că există pericolul întsrăinării bunurilor descrise în actiune, aspect pe care nu l-a dovedit, în plus măsura sechestrului poate fi luată numai asupra bunurilor proprietate exclusivă a debitorul ceea ce nu este cazul în spetă. Simpla existentă a unui proces cu privire la bunuri nu justifică instituirea măsurii iar partea care solicită o astfel de măsură este obligată să dovedească necesitatea acesteia
A mai sustinut intimatul că în prezent întreg imobilul este ipotecat la Banca Italo Romană SPA Italia Treviso asa încât o eventuală vânzare fictivă nu se poate realiza devreme ce banca nu ar ridica ipoteca decât în momentul în care îsi încasează creditul acordat. S-a depus de către intimat copie a Extrasului de Carte Funciară pentru Informare.
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă recurată prin prisma criticilor formulate de recurent tribunalul constată că recursul este nefondat.
Astfel, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul C. V. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. D., înființarea unui sechestru judiciar asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea pârâtului, constând în imobil teren intravilan în suprafață de aproximativ 800 mp, situat în oraș Stefănești, sat Golești, ..15 E, jud.Argeș, imobilul casă P + M, situată pe terenul în suprafață de 800 mp descris anterior, precum și un autoturism Dacia L. din anul 2005 cu numărul de înmatriculare_ arătând în motivare în esentă că, pentru suma de 45.000 lei, împrumutată la 5.05.2011 a încheiat cu pârâtul la BNPA D. și S. – D. contractul de împrumut nr.1429 /5.05.2011, prin care s-a obligat să-i restituie banii cel mai târziu la data de 5.07.2011, fără nici -un fel de dobândă, contractului de împrumut ce constituie titlu executoriu potrivit art.66 din Legea 36/1995 caz î care executarea silită, în cazul în care pârâtul în calitate de împrumutat nu ar restitui suma la termenul stipulatse face fără somație, punere în întârziere sau chemare în judecată, și fără posibilitatea acordării vreunui termen de grație în vederea achitării împrumutului.
Potrivit prevederilor art. 598 C.pr.civ., iar potrivit textului comentat, „ori de câte ori există un proces asupra proprietății sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil mobil sau imobil, ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună, instanța competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviințeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.
Rezultă asadar că sechestrul judiciar constă în indisponibilizarea bunului care formează obiectul litigiului, acesta fiind încredințat spre păstrare și administrare, pe toată durata procesului, de regulă, unei terțe persoane.
Tot astfel, potrivit prevederilor art.493 C.pr.civ. creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietatea comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.
În spetă reclamantul a făcut dovada că în calitate de creditor a promovat la data de 19 .02.2013 o acțiune de ieșire din indiviziune, partaj de creditor cu privire la imobilul casă și teren situate în Ștefănești, ..15 E, jud.Argeș, identificat cadastral cu numărul_ și înscris în CF la același număr, acțiunea fiind depusă la Judecătoria Pitești fapt confirmat cu certificatul de grefă emis de Judecătoria Pitești în dosarul format cu numărul_, înscrierea imobilelor în Cartea Funciară fiind atestate prin extrasul de Carte Funciară pentru informare emis de OCPI Argeș la data de 26 aprilie 2013 .
În cauză se retine pe de o parte că reclamantul nu dovedește necesitatea măsurii de instituire a sechestrului judiciar devreme ce a început executarea silită asupra tuturor bunurilor, iar executorul judecătoresc a notat în Cartea Funciară, somația de plată cu numărul 670/2012 din 1.02.2013 ceea ce înlătură posibilitatea de înstrăinare a bunurilor potrivit art.81 – 87, 88 și urm. din Legea 7/1996 modificată și completată iar pe de altă parte o înstrăinare fictivă a bunurilor asa cum sustine recurentul nu este posibilă întrucât din Extrasul de Carte Funciară pentru Informare depus în recurs rezultă că imobilul în discutie este ipotecat la Banca Italo Romană SPA Italia Treviso Sucursala Bucuresti asa prin urmare conditia existentei pericolului înstrăinării nu se conturează în spetă .
De aceea tribunalul, în raport de considerentele arătate si temeiurile legale sus invocate va constata că încheierea recurată este temeinică si legală asa încât o va mentine iar în temeiul art. 304 pct.9 si 312 C. pr. civ. va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin.1 C. pr. civ. va obliga recurentul C. V. I. la 700 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. V. I. împotriva încheierii din 29.04.2013 pronuntată de Judecătoria P. în dosarul civil nr._ intimat fiind pârâtul I. D. .
Obligă pe recurent la 700 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 Octombrie 2013 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, M. D. B. | Judecător, C. B. | Judecător, A. D. |
Grefier, R. N. |
| ← Pretenţii. Decizia nr. 581/2013. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 1686/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
