Acţiune în constatare. Decizia nr. 2778/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2778/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 5330/205/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2778/2014
Ședința publică de la 10 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE IOANA PARVU
Judecător D. D. A.
Judecător M. B.
Grefier F. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții C. N. și C. S. împotriva sentinței civile nr. 870/11.04.2014, intimați fiind pârâții C. M. și C. V., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru termenele din data de 03.12.2014 și 10.12.2014.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul_ pe rolul acestei instanțe la data de 21 noiembrie 2011, reclamanții C. N. și C. S., au chemat în judecată pe pârâții C. M. și C. V., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că titlul lor de proprietate este mai preferabil față de cel al pârâților, pentru suprafața de 1488 mp teren situat în ., județul Argeș.
În considerente, reclamanții arată că au devenit proprietarii terenului de 1488 mp prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2095 din 05 decembrie 2006, teren pe care l-au cumpărat de la vânzătorul N. Gh. I..
Respectivul teren, arată reclamanții, fusese cumpărat de vânzător prin actul de vânzare-cumpărare nr. 855 din 13 august 1962, suprafața de 600 mp, iar restul de 890 mp a fost cumpărat cu chitanța sub semnătură privată de la aceeași proprietară, chitanță ce a fost transformată în act prin sentința civilă nr. 1616/1995.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
La data de 12 decembrie 2011, pârâții depun la dosar întâmpinare prin care arată că hotarul dintre proprietățile lor și proprietățile reclamanților a fost stabilit pe cale judecătorească înainte de a cumpăra reclamanții, că între limitele de hotar cuprinse în actul de vânzare-cumpărare autentic al vânzătorului către reclamant se află suprafața de 600 mp, avându-i pe pârâți ca vecini la nord, în calitate de moștenitori ai autorului C. G., că acțiunea în constatare la care face referire reclamanții nu s-a executat niciodată și nici nu le este opozabilă lor.
De asemeni, pârâții invocă autoritatea de lucru judecat, față de decizia civilă nr. 1441/R bis/21.10.2009 a Tribunalului Argeș - Secția Civilă.
La 13 ianuarie 2012 pârâții au depus un nou înscris cu caracter de întâmpinare, mai detaliat prin care invocă autoritatea de lucru judecat, precizând că între pârâți și vânzătorul către reclamanți s-au desfășurat mai multe judecăți, după cum rezultă din decizia civilă nr. 280/R/1999 a Curții de Apel Pitești, decizia civilă nr. 847/1999 a Curții de Apel Pitești, decizia civilă nr. 4407/R/22.12.1999 a Curții de Apel Pitești, judecăți pe care vânzătorul către reclamanți le-a pierdut, constatându-se că dreptul său de proprietate în acest punct este de 600 mp.
Pentru a evita autoritatea de lucru judecat vânzătorul a solicitat grănițuirea terenului, prin decizia civilă nr. 1833 din 29 noiembrie 2002 și s-a stabilit linia de hotar conform raportului de expertiză tehnică întocmit de inginer expert C. P., decizie pusă în executare.
Ulterior, vânzătorul a încheiat cu reclamanții actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2045 din 5 decembrie 2006, prin care a vândut reclamanților dreptul de proprietate pentru suprafața de 600 mp și dreptul litigios pentru terenul în suprafață de 890 mp, reclamanții având cunoștință de situația juridică și de fapt a terenului, încă de la cumpărare.
După încheierea contractului, reclamanții au promovat, la rândul lor, mai multe acțiuni împotriva pârâților, iar prin sentința civilă nr. 129/2008 pronunțată de Judecătoria Câmpulung și decizia civilă nr. 1441/R bis/21.10.2009 a Tribunalului Argeș - Secția Civilă, s-a respins acțiunea lor în revendicare.
Totodată precizează pârâții că prin decizia civilă nr. 280/R/27.01.1999 pronunțată de Curtea de Apel Pitești s-a statuat că terenul de 600 mp ce face obiectul actului de vânzare – cumpărare din anul 1962 este același cu cel prevăzut în sentința civilă nr. 1616/1995, astfel încât vânzătorul nu-și justifică în fapt dreptul de proprietate, decât pentru suprafața de 600 mp.
Prin sentința civilă nr. 329 din 20 februarie 2012 a Judecătoriei Câmpulung, acțiunea principală a fost calificată ca fiind o acțiune în constatare și respinsă ca inadmisibilă, având în vedere că reclamanții au la dispoziție acțiunea în realizarea dreptului.
Totodată s-a respins excepția autorității lucrului judecat.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții au formulat recurs prin care au precizat că acțiunea dedusă judecății a fost greșit calificată, reclamanții invocând acte de proprietate asupra unui teren pentru care nu au posesie efectivă, că în cazul acțiunilor în revendicare titlurile părților trebuie comparate și acordată preferință celui mai calificat dintre ele.
Prin decizia civilă nr. 2902 din 08 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția Civilă, s-a admis recursul declarat de reclamanți, s-a casat sentința, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de fond.
În considerente, s-a reținut că acțiunea promovată de reclamantă are caracterul unei acțiuni în realizarea dreptului, reclamanții solicitând în fapt readucerea în patrimoniul lor a bunului asupra căruia nu au posesie, ca urmare a analizării actelor de proprietate și a acordării de preferință celor mai bine caracterizate.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung sub nr._, iar părțile au fost legal citate.
În cauză s-au admis și administrat proba cu acte și înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză de specialitate topocadastrală.
Prin sentința civilă nr. 870/2014 a Judecătoriei Câmpulung a fost respinsă acțiunea și obligați reclamanții la 3300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1833/2002 a Tribunalului Argeș, devenită astfel irevocabilă, se stabilea linia de hotar dintre cele 2 proprietăți limitrofe.
- dosar nr. R/2827/1998 în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 280/R/27.01.1999 a Curții de Apel Pitești, irevocabilă;
Conform acestei decizii (filele 27-29 prim dosar fond) același N. I. pierdea recursul împotriva pârâților, reținându-se în considerente faptul că actul de vânzare-cumpărare al reclamanților se suprapune peste actul de partaj testamentar prin care vânzătoarea către el a devenit proprietară, iar chitanța sub semnătură privată și sentința civilă nr. 1616/1995 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, nu pot fi poziționate altfel decât în limitele schiței avute în vedere la pronunțare de către Tribunalul Argeș a deciziei civile nr. 1483/1999, respectiv între vecinătățile aceluiași act autentic.
La momentul înstrăinării, dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe se afla în litigiu, după cum rezultă din contract, pe rolul Tribunalului Argeș, aflându-se dosarul nr._ .
Acest dosar s-a finalizat prin decizia civilă nr. 1316/R/07 decembrie 2006 respingându-se recursul vânzătorului N. I. și constatându-se că executarea silită a sentinței civile nr.1616/1995 a Judecătoriei Câmpulung nu se mai poate face, deoarece dreptul de a cere executarea silită s-a prescris (filele 22-23 dosar fond după casare).
Conform art. 6 din contract, cumpărătorul declară că are cunoștință de situația juridică și de fapt a dreptului litigios cumpărat, cunoaște caracterul aleatoriu al contractului și înțelege să-și asume toate riscurile contractului, inclusiv pierderea fortuită a bunului.
Mai declară totodată că înțelege să se substituie în toate drepturile și obligațiile vânzătorului așa cum au rezultat din deciziile de mai sus.
La cca. 4 luni de la încheierea actului, respectiv la data de 19 martie 2007, reclamanții cheamă în judecată pe pârâții C. G. și C. V. pentru grănițuire și revendicare, în baza acestui act de vânzare – cumpărare de drepturi de proprietate dar și drepturi litigioase.
Prin decizia civilă nr. 1441/R bis din 21 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Argeș se respinge pe fond acțiunea în revendicare a reclamanților, constatându-se că la momentul vânzării către aceștia N. I. nu făcea dovada dreptului de proprietate decât pentru suprafața de 600 mp, iar chitanța sub semnătură privată valorificată prin sentința civilă nr. 1616/1995 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, se suprapune peste acești 600 mp.
Se mai reține că între cele 2 proprietăți limitrofe s-a realizat grănițuirea înainte ca reclamanții să cumpere terenul și dreptul litigios de la N. I..
Asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge.
Reclamanții au dobândit calitate procesuală activă prin contractul prin care și-au asumat drepturile și obligațiile ce decurg din judecățile de care aveau cunoștință la încheierea actului.
Printre acele obligații se numără și obligația de a respecta hotărârile judecătorești irevocabile.
Asupra excepției autorității de lucru judecat, instanța constată cele ce succed.
Nici un moment reclamanții nu au învederat faptul că li s-ar fi încălcat dreptul de proprietate asupra suprafeței de 600 mp cumpărați prin actul autentic, ci dreptul litigios asupra suprafeței de 890 mp teren, drept cumpărat pe riscul lor, așa cum arată contractul, în condițiile în care vânzătorul îl pierduse în mod irevocabil înainte de a-l vinde.
Reclamantul C. N. recunoaște la interogatoriu luat în ședința publică din 11 septembrie2013 că a cumpărat imobilul după grănițuirea efectuată prin decizia civilă nr. 1833/2002 a Tribunalului Argeș, iar de atunci și până în prezent linia de hotar nu s-a modificat.
La rândul său, martorul V. N., audiat în ședință publică la cererea reclamanților, precizează că în ultima perioadă singurele modificări aduse gardului despărțitor dintre proprietățile reclamanților și proprietățile pârâților, efectuate după ce reclamanții au cumpărat imobilul, au fost acelea că s-au înlocuit panourile de lemn cu panouri metalice, iar actualul gard se află la cca. 5 - 6 metri de casa pârâților, așa cum era și înainte.
Și cu ocazia actualei expertize, expertul desemnat în cauză, constată că înscrisul sub semnătură privată intitulată „chitanță” încheiată la aceeași dată cu actul de vânzare -cumpărare al numitului N. I. nu poate fi poziționat altfel decât peste actul de vânzare – cumpărare, pentru simplul motiv că nu are alte vecinătăți.
Vor fi cenzurate afirmațiile expertului conform cărora G. M., autorul comun al pârâților și vânzătorului către reclamanți, a împărțit acest teren în 2 loturi egale.
În realitate, prin actul de partaj testamentar (fila 103) acesta a testat fiicei sale E. M. (căsătorită N.) terenul între limitele închise cu gard, casa și dependințele, impunându-i obligația de a-l întreține.
La decesul lui N. E. numitul N. I. a renunțat la succesiunea acesteia, conform certificatului de moștenitor nr. 536/1989, iar cu ocazia partajului pronunțat prin sentința civilă nr. 2618/1988 N. I. a solicitat scoaterea din partaj a terenului de 600 mp pe care îl cumpărase de la sora defunctei.
Prin urmare expertul a interpretat greșit actele depuse de părți la dosar.
Câtă vreme chiar reclamantul recunoaște la interogatoriu că linia gardului existentă la momentul intrării reclamanților în proprietate este aceeași cu linia gardului actuală, nu se pune problema încălcării dreptului de proprietate cert, indiscutabil, pe care reclamanții l-au cumpărat, ci se pune din nou în discuție dreptul litigios, cumpărat pe riscul său.
Ori, în acest context identitatea dintre obiectul acțiunii soluționată prin decizia civilă nr. 1441/R/bis din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Argeș și obiectul acțiunii actuale este evidentă.
Se constată de asemeni identitate între părți și interesele lor în cauză, dar și identitate de cauză, conform art. 1201 Cod civil.
Împotriva sentinței civile nr. 870/2014 a Judecătoriei Câmpulung au formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
În mod greșit a fost admisă excepția privind autoritatea de lucru judecat, recurenții arată că au solicitat să se constate că pârâții ocupă parte din terenul reclamanților și nu au formulat acțiune în revendicare.
Din expertiza tehnică efectuată rezultă faptul că pârâții ocupă din terenul reclamanților .
Instanța de fond nu a interpretat corect probele dosarului, situație în care se solicită admiterea recursului.
Prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală atunci când a reținut autoritatea de lucru judecat în cauză.
De asemenea în mod corect prima instanță a reținut că reclamanții și autorul lor au încercat să obțină recunoașterea calității de proprietari ai imobilului teren în suprafață de 1488 m.p pe calea unor acțiuni repetate în realizarea dreptului pronunțându-se mai multe sentințe irevocabile, sentința civilă nr. 280/1999, 4407/1999, sentința civilă nr. 1833/2002, etc.
În acțiunea de față întemeiată pe art.111 C.pr.civilă arată că deține un titlu de proprietate dar nu au posesia bunului, ori pe cale de acțiune în constatate nu poate fi utilizată în condițiile în care nu există posesia bunului.
Ca urmare pe cale de acțiune în revendicare părțile s-au judecat, autorul vânzător pierzând dreptul de proprietate, aspect reținut în mod irevocabil de către instanță, iar cu privire la acțiunea în constatare nu este admisibilă atâta timp cât părțile au la îndemână acțiunea în realizare, iar pe aceasta cale există autoritate de lucru judecat așa cum au reținut instanțele.
Pentru toate aceste considerente și întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 1201 C.civ, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul ca nefondat. recursul declarat de reclamanții C. N. și C. S. împotriva sentinței civile nr. 870/11.04.2014, intimați fiind pârâții C. M. și C. V.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2014.
Președinte, I. P. | Judecător, D. D. A. | Judecător, M. B. |
Grefier, F. G. |
Red. MB/NE/ 2 ex
08.01.2015
| ← Acţiune posesorie. Decizia nr. 1308/2014. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 1163/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
