Cereri. Decizia nr. 44/2014. Tribunalul ARGEŞ

Decizia nr. 44/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 20724/280/2010

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARGEȘ

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 44/2014

Ședința publică de la 09 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE ANDREEA MONICA PRUNARU

Judecător C. D.

Judecător R. T.

Grefier M. L.

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta G. G. împotriva sentinței civile nr. 3435/09.04.2013 și a încheierii de ședință din 17.04.2012, pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ , intimată fiind pârâta D. S..

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta reclamantă asistată de av. G. S. și și av. G. A. pentru intimata pârâtă .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Av. G. S. depune la dosar împuternicire avocațială emisă de Baroul București pentru recurenta reclamantă. Totodată, învederează instanței că recurenta reclamantă nu a primit citație cu mențiunea de a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru, sens în care arată că până la sfârșitul ședinței de judecată va depune la dosar chitanța ce atestă achitarea taxei de timbru aferentă recursului. De asemenea, învederează că nu mai poate rămâne la a doua strigare a cauzei întrucât are de susținut, la sala de judecată nr. 1, un dosar penal care durează mult timp, astfel că solicită instanței să-i acorde cuvântul asupra recursului.

Av. G. depune la dosar împuternicire avocațială emisă de Baroul Argeș pentru intimata pârâtă D. S. și chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat, arătând că este de acord cu solicitarea apărătorului recurentei reclamante, privind depunerea dovezii de achitare a taxei de timbru până la sfârșitul ședinței de judecată.

Tribunalul constată că recurenta reclamantă a fost citată cu mențiunea de a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru aferentă recursului în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 9.

Tribunalul îndreaptă concepta de la fila 5, în sensul că în raport dispozitivul sentinței atacate, intimată pârâtă este doar D. S. .

Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat .

Tribunalul, din oficiu, invocă excepția anulării recursului ca netimbrat, pentru situația în care nu se va depune la dosar dovada achitării taxei de timbru până la sfârșitul ședinței de judecată, și acordă cuvântul asupra acesteia, dar și asupra recursului.

Apărătorul recurentei reclamante G. G. solicită respingerea excepției de netimbrare a recursului, învederând că recurenta reclamantă își va îndeplini obligația de a timbra recursul până la sfârșitul ședinței de judecată. Totodată, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea în parte a sentinței civile nr. 3435/09.04.2013, în sensul obligării intimatei pârâte la plata sumei de 26.683 lei, reprezentând contravaloarea tuturor bunurilor pentru care nu s-a putut face executarea silită, în sensul predării acestora în natură. Învederează că s-a formulat o cerere de executare silită, prin care recurenta reclamantă a solicitat obligarea debitorului să predea bunurilor comune repartizate în lotul său, precum și bunurile proprii. Arată că aceste bunuri nu au mai existat fizic, iar valoarea acestora în urma evaluării în cadrul procesului de partaj se devalorizase foarte mult. Mai arată că în lotul său avea obiecte mici, de lux și s-a efectuat un raport de expertiză care a stabilit valoarea acestora. Instanța de fond, prin încheierea din 17.04.2012, a admis excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la înlocuirea bunurilor proprii cu valoarea acestora, în mod greșit, întrucât în situația în care bunul nu mai există, trebuie înlocuit cu valoarea lui din momentul în care se face executarea silită. Apreciază că acțiunea este întemeiată și dovedită și solicită admiterea recursului, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii cu cheltuieli de judecată. Totodată, depune la dosar timbru judiciar de 0,3 lei .

Apărătorul intimatei pârâte D. S. solicită respingerea recursului, menținerea sentinței și a încheierii din 17.04.2012, învederând că prin încheierea atacată în mod corect a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii raportat la obiectul cererii. De asemenea, învederează că potrivit art. 574 cod proc civ corect s-a stabilit că este admisibilă acțiunea doar dacă titlul de creanță ce urmează a fi executat nu prevede o sumă drept echivalent pentru bunurile ce trebuiesc executare, ori în situația de față a fost atribuit în lotul recurentei o . bunuri comune și, în același timp, s-a stabilit o valoare a acestor bunuri . Arată că titlul executoriu stabilește suma ce urmează a fi executată. Mai arată că în mod corect s-a stabilit valoarea bunurilor proprii și nu cu privire la bunuri comune ce au fost individualizate în sentința de partaj și asupra cărora s-a făcut o evaluare. Arată că în cel mai bun caz pentru recurenta reclamantă se poate face o actualizare a valorii la indicele de inflație . Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

În replică, apărătorul recurentei reclamante arată că o parte din bunurile comune sunt bunuri de lux, a căror valoare a crescut.

Înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezentă în sala de ședință recurenta reclamantă și depune la dosar chitanța nr. 5259/09.01.2014 reprezentând dovada achitării taxei de timbru de 5 lei .

INSTANȚA

Asupra recursului civil de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 3435/09.04.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă excepția de perimare.

A fost admisă în parte cererea precizată formulată de reclamanta G. G., în contradictoriu cu pârâta D. S..

S-a stabilit valoarea bunurilor mobile proprii ce fac obiectul dosarului de executare nr. 104/2010 al B. V. I. la suma de 900 lei, astfel: căciulă cu guler sal de vulpe polară – 240 lei, toca de nurca – 160 lei, marama de borangic – 80 lei, fota nationala – 350 lei, sal de lână cu franjuri – 70 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 22.10.2010 sub nr._, reclamanta G. G. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul D. I. ca prin hotărârea ce se va pronunța să stabilească prețul contravalorii bunurilor ce formează obiectul executării silite în dosarul nr. 104/2010 al B. V. I., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia civilă nr. 30 AMF/20.03.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ s-a dispus sistarea comunității de bunuri dintre foștii soți, iar reclamantei i-au fost atribuite bunurile din Lotul A.

Pârâtul i-a predat doar o parte din aceste bunuri, iar pentru restul s-a procedat la executarea silita mobiliara directa în cadrul dosarului nr. 104/2010 al B. V. I.. În cadrul acestuia a fost efectuata o expertiza pentru identificarea și evaluarea bunurilor ce formează obiectul executării silite întrucât expertiza efectuata în dosarul de partaj era de aproximativ 5 ani, iar valorile nu mai erau de actualitate.

S-a efectuat în dosarul de executare expertiza de către expert M. M. unde s-a stabilit o valoare totală de 26.683 lei, solicitându-se să se stabilească valoarea bunurilor mobile la aceasta suma.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că prin decizia tribunalului, reclamantei i-a fost atribuit Lotul A în valoare de 144.680,70 lei (cuprinzând un apartament 1400 lei și bunuri mobile de 4 680,70 lei). În consecința, acțiunea reclamantei G. G. este inadmisibilă întrucât au fost evaluate bunurile cu ocazia partajului.

Acțiunea este și nefondată deoarece nu s-a reținut că bunurile au rămas în posesia pârâtului pe timpul despărțirii întrucât reclamanta venea în mod obișnuit în apartamentul din . locuia fiica celor doi D. A..

Reevaluarea efectuata prin expertiza Macriș M. reprezintă o pseudoexpertiză întrucât pârâtul nu a fost informat, iar valoarea a fost stabilita ipotetic fără reținerea unui grad de uzura a bunurilor.

S-a menționat că bunurile solicitate nu se regăsesc asupra paratului întrucât pe durata procesului de partaj de peste 13 ani, reclamanta a ridicat din apartament toate bunurile găsite, așa cum reiese din procesele verbale semnate de aceasta.

Prin completarea la întâmpinare formulata la data de 10.04.2012 pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii întrucât bunurile ce fac obiectul executării silite au fost evaluate prin decizia de partaj.

S-a invocat de asemenea excepția prescripției extinctive a executării fața de data pronunțării deciziei ce constituie titlu executoriu și data formulării cererii de executare silita în dosarul nr. 104/2010 al B. V. I..

Prin încheierea de ședința din 22.03.2011 a fost suspendata judecarea cauzei în temeiul art. 244 alin 1 pct. 1 C.pr.civ. până la soluționarea irevocabila a dosarului nr._/280/2010 având ca obiect contestație la executare, fiind repusă pe rol în urma cererii formulate de reclamantă la data de 02.03.2012.

La data de 13.04.2012 reclamanta a formulat concluzii scrise față de excepțiile invocate de pârâtul D. I. prin care a solicitat respingerea acestora. În ce privește excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silita mobiliară, s-a arătat că părțile s-au judecat . executare, unde legalitatea actelor de executare silita s-a analizat in dosarul cu nr._/280/2010, atat de instanța de fond, cat si de tribunal. In cazul in care se constata ca este o excepție de ordine publica, instanța o putea invoca din oficiu, dar aceasta excepție nu a fost invocata nici de parat, care in acea cauza a fost contestator, dar nici de instanța de fond sau de tribunal din oficiu.

Cu atat mai mult aceasta nu este întemeiata, deoarece penultima executare silita a fost promovată în dosarul de executare silita nr. 610/2007 al B. N., încheindu-se cu procesul verbal de executare silita din data de 30.07.2007. Deoarece debitorul nu si-a executat de buna voie obligația de predare a bunurilor, reclamanta a promovat o noua cerere de executare silita, fiind format dosarul cu nr. 104/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc V. I.. Termenul de precriptie in executarea silita având ca obiect obligarea lui D. I. sa preda bunurile mobile curge de la 30.07.2007, când a fost întocmit ultimul proces verbal de executare silita si s-a constatat ca nu mai exista toate bunurile mobile care compun lotul reclamantei. Din momentul in care s-a constata ca bunurile mobile nu mai exista, atunci începe sa curgă un nou termen in care acesta era obligat sa plătească contravaloarea bunurilor.

În ce privește excepția inadmisibilității, în hotărârea de partaj s-a trecut componenta lotului A. Acest titlu executoriu a fost stabilit nu ca valoare a bunurilor, ci bunurile in materialitatea lor. Este vorba de o evaluare care a fost făcuta acum 12 ani. Pentru stabilirea valorii acestor bunuri, in cadrul executării silie a solicitat efectuarea unei expertize, care sa stabilească valoarea actuala a bunurile ce au revenit in lotul reclamantei.

Prin încheierea de ședință din data de 17.04.2012 instanța a admis în parte excepția inadmisibilității cererii cu privire la bunurile din lotul A atribuite reclamantei prin decizia nr. 30/AMF/20.03.2007 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia nr. 60/13.06.2007 a Curții de Apel Pitești și a respins excepția prescripției.

S-a reținut că potrivit art. 574 alin. 1 C. pr. civ., o cerere pentru stabilirea valorii lucrului este admisibilă numai în situația în care în hotărârea ce se execută nu s-a stabilit o sumă drept echivalent al valorii lucrului de executat. Or, prin sentința civilă nr. 650/01.02.1999 a Judecătoriei Pitești, așa cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 30/AMF/20.03.2007 a Tribunalului Argeș (f. 8-11), a fost atribuit reclamantei G. G. lotul A compus, alături de alte bunuri, din o . bunuri mobile dobândite de părți în timpul căsătoriei și a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei bunuri proprii, expres enumerate în dispozitivul hotărârii. Prin hotărârea de partaj însă a fost stabilită valoarea tuturor bunurilor menționate în lotul A atribuite reclamantei, inclusiv a bunurilor mobile. Prin urmare, față de disp. art. 574 alin. 1 C. pr. civ. acțiunea este inadmisibilă cu privire la acestea câtă vreme prin titlul executoriu s-a stabilit suma ce urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului, reclamanta – creditoare putând solicita eventual o actualizare a valorii astfel stabilite potrivit art. 371² alin. 3 C. pr. civ.

În ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului de a solicita executarea silită, conform art. 405 alin. 1 teza I C. pr. civ., dreptul de a cerere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu dispune altfel. Potrivit alin. 2, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Față de disp. art. 376 alin. 1 raportat la art. 377 alin. 1 pct. 3 C. pr. civ., decizia civilă nr. 30/AMF/20.03.2007 a Tribunalului Argeș este executorie de la data pronunțării, respectiv 20.03.2007, acesta fiind termenul de când curge termenul de prescripție a executării silite. Conform art. 405² alin 1 lit. b, d și e C. pr. civ., cursul prescripției se întrerupe pe data depunerii cererii de executare silită, pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare, precum și pe data depunerii cererii de reluare a executării silite.

Pentru executarea hotărârii s-a format, la cererea creditoarei – reclamante, la B. N. A. dosarul de executare nr. 610/2007, în urma cererii de reluare a executării silite din data de 07.05.2010 formându-se dosarul de executare 104 al B. V. I.. La data de 22.05.2007 a fost încheiat de executorul judecătoresc N. A. un proces-verbal în urma deplasării la imobilul din . jud. Argeș în vederea executării, completat la data de 29.11.2007. Având în vedere că procesul – verbal constată îndeplinirea unui act de executare, reiese că termenul de prescripție a fost întrerupt la 22.05.2007 față de disp. art. 405² alin 1 lit. d C. pr. civ., de la această dată începând să curgă un nou termen de prescripție, cererea depusă la B. V. I. data de 07.05.2010 fiind formulată în termenul de 3 ani.

Prin notele de ședință formulate la data de 22.05.2012 și în ședința de la aceeași dată pârâtul a invocat excepția perimării executării silite.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri conform art. 167 C. pr. civ. și a fost atașat dosarul de executare nr. 104/2010 al B. V. I..

În ședința publică din 26.02.2013, în urma decesului pârâtului D. I. (f. 158-159), în temeiul art. 243 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ., au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia, D. S., D. A. M., D. F. C..

Examinând cu prioritate excepția de perimare potrivit art. 137 alin. 1 C. pr. civ., instanța a respins-o pentru următoarele considerente: potrivit art. 389 C. pr. civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei. (2) În caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării.

Deși din textele legale menționate reiese că perimarea operează de drept, în cazul în care executorul judecătoresc continuă executarea, aceasta trebuie constată de instanță la cererea debitorului care poate fi formulată pe calea contestației la executare, în condițiile art. 401 C. pr. civ. Întrucât în prezenta cauză se urmărește însă stabilirea valorii bunurilor supuse executării, în vederea continuării executării silite, examinarea incidenței perimării excede cadrului procesual din prezenta cauză.

Pe de altă parte, perimarea este o sancțiune a creditorului care stă în pasivitate în mod culpabil. Or, în speță creditoarea a acționat în vederea executării silite, stabilirea valorii bunurilor supuse executorii fiind un incident în cadrul executării silite.

Prin sentința civilă nr. 650/01.02.1999 a Judecătoriei Pitești, așa cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 30/AMF/20.03.2007 a Tribunalului Argeș (f. 8-11), având ca obiect partaj bunuri comune, a fost atribuit reclamantei G. G. lotul A compus, alături de alte bunuri, din o . bunuri mobile dobândite de părți în timpul căsătoriei și a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei bunuri proprii, expres enumerate în dispozitivul hotărârii. Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat să se stabilească contravaloarea bunurilor ce formează obiectul executării silite din dosarul nr. 104/2010 al B. V. I., respectiv bunurile din lotul A atribuite prin decizia amintită și o parte din bunurile proprii cu privire la care pârâtul a fost obligat la restituire.

Întrucât prin încheierea de ședință din 17.04.2012 a fost admisă excepția inadmisibilității cu privire la bunurile comune din lotul A pentru care s-a declanșat executarea silită, cererea trebuie analizată numai cu privire la bunurile proprii, astfel cum au fost precizate la data de 04.09.2012 (f. 95).

Potrivit art. 574 alin. 1 C. pr. civ., dacă în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilității predării acestuia, instanța de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin hotărârea dată cu citarea părților.

Prin cererea precizatoare formulată la data de 04.09.2012, reclamanta a solicitat stabilirea următoarelor bunuri mobile proprii: căciulă cu guler sal de vulpe polară, toca de nurca, marama de borangic, fota naționala, șal de lână cu franjuri. Prin expertiza de evaluare bunuri mobile, exp. Macriș M. a stabilit pentru acestea valoarea totală de 900 lei, după cum urmează: căciulă cu guler sal de vulpe polară – 240 lei, toca de nurca – 160 lei, marama de borangic – 80 lei, fota nationala – 350 lei, sal de lână cu franjuri – 70 lei.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din data de 17.04.2012, a declarat recurs reclamanta G. G., care susține:

Încheierea și sentința sunt netemeinice și nelegale (motive care se circumscriu prev.art.3041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă), deoarece bunurile ce au revenit în lotul recurentei reclamante, în urma partajului de bunuri comune, nu au putut fi predate acesteia în faza de executare silită, situație în care se impune acordarea contravalorii lor actuale.

În acest sens, recurenta reclamantă a solicitat efectuarea unei expertize, prin care s-a stabilit valoarea actuală a bunurilor ce i-au revenit în lot, întrucât valoarea din titlu era stabilită în urmă cu peste 10 ani.

Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 17.04.2012, urmând ca tribunalul să rejudece acțiunea și să o admită.

Examinând actele dosarului și hotărârile recurate, tribunalul va reține:

Recursul împotriva încheierii din data de 17.04.2012 este nefondat.

Recurenta reclamantă G. G. și-a întemeiat cererea de stabilire a contravalorii bunurilor ce i-au revenit în lot prin titlul executoriu – decizia civilă nr.30/2007 a Tribunalului Argeș, pe disp.art.574 Cod pr.civilă.

Prin titlul executoriu – decizia civilă nr.30/20.03.2007, Tribunalul Argeș a dispus partajarea bunurilor comune ale recurentei reclamante G. G. și ale fostului său soț D. I. (f.8-11).

Prin această hotărâre judecătorească, recurentei reclamante i s-au atribuit o . bunuri comune în cuprinsul lotului A, instanța indicând totodată și valoarea bunurilor respective.

Fostul soț al recurentei reclamante a fost obligat să restituie acesteia bunurile proprii, respectiv: un recamier cu ladă, un radio pik-up Darclee, un dulap din rafturi de furnir, un dulap mic pentru încălțăminte, un TV alb – negru Orion, o masă TV cu sticlă, o căciulă cu guler șal cu vulpe polară, o tocă nurcă, o maramă borangic, o fotă națională, 5 pulovere tricotate nefinalizate, un cojoc damă maro cu guler nurcă, 2 perechi sandale cu toc, un șal din lână cu franjuri.

Potrivit art.574 alin.1 Cod pr.civilă, text invocat de recurenta reclamantă, dacă în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului, în cazul imposibilității predării acestuia, instanța de executare, la cererea creditorului, va stabili suma prin hotărâre, dată cu citarea părților.

Or, așa cum s-a arătat mai sus, prin titlul executoriu, instanța de partaj a indicat nu doar bunurile comune ce au revenit în lot fiecărei părți, ci și contravaloarea acestora, pentru cazul de imposibilitate a predării bunurilor în natură.

Prin urmare, așa cum a reținut în mod temeinic și legal și prima instanță, nu subzistă situația prev.de art.574 Cod pr.civilă, întrucât în titlu există indicat echivalentul valorii fiecărui bun în parte.

Recursul împotriva sentinței civile nr.3435/09.04.2013 prin care s-a stabilit valoarea bunurilor proprii indicate în titlul executoriu este lipsit de obiect, deoarece acțiunea recurentei reclamante a fost admisă sub acest aspect, iar în prezentul recurs nu sunt aduse critici acestei soluții, deși în preambulul motivelor de recurs se arată că prezenta cale de atac vizează și sentința.

Pentru considerentele expuse, în baza art.312 rap.la art. 3041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

În baza art.274 Cod pr.civilă, recurenta, ca parte căzută în pretenții, va fi obligată să plătească intimatei D. S. suma de 400 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția de netimbrare.

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G. G. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Mun. Pitești, ., ., ., jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 3435/09.04.2013 și a încheierii de ședință din 17.04.2012, pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ , intimată fiind pârâta D. S. domiciliată în mun. Pitești, .. L2, ., jud. Argeș.

Obligă recurenta la plata către intimată D. S. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei .

Irevocabilă.

Pronunțată in ședință publică azi 9.01.2014.

Președinte,

A. M. P.

Judecător,

C. D.

Judecător,

R. T.

Grefier,

M. L.

red.C.D.

dact.C.E.C./2 exp.

14.01.2014.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cereri. Decizia nr. 44/2014. Tribunalul ARGEŞ