Acţiune în constatare. Decizia nr. 1712/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1712/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 2875/214/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1712/2014
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE MARIANA VÂRGĂ
Judecător A. M. P.
Judecător C. D.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta D. V., împotriva sentinței civile nr. 1101/29.10.2013, pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._, intimați fiind pârâții C. G., P. R., intervenient în nume propriu T. E. M. și intervenienții A. P.-V. prin procurator P. I. și S. L., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: av. D. A. pentru intimatul intervenient A. P. V. și intimata intervenientă S. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar s-au depus, prin fax, concluzii scrise formulate de recurenta reclamantă D. V..
Apărătorul intimatului intervenient A. P.-V. depune la dosar chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat și invocă nulitatea recursului, referitoare a motivarea recursului în afara termenului de 15 zile statuat de lege, arătând că la fila 191 din dosarul de fond, după casare, există comunicarea sentinței civile către recurenta reclamantă din data de 10.12.2013, iar la fila 2 din dosarul de recurs este motivarea recursului înregistrată la Judecătoria Costești la data de 30.12.2013. Învederează că raportat la prevederile codului de procedură civilă, calculând pe zile libere, ultima zi de declarare a recursului este 26.12.2013 (o zi de joi), astfel că prin urmare invocă nulitatea recursului pentru declarare și motivare tardivă.
Tribunalul acordă cuvântul apărătorului intimatului intervenient și asupra recursului .
Apărătorul intimatului intervenient A. P.-V. solicită respingerea recursului, arătând că s-a declarat recurs strict pentru acordarea cheltuielilor de judecată din recurs, anterior casării. Arată că recurenta a susținut că a declarat recurs, că nu a căzut în prezenții și nu trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată. Învederează că există o practică consistentă la nivelul instanțelor de judecată, inclusiv la nivelul ICCJ, în sensul că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stând culpa procesuală. Arată că indiferent câte cicluri procesuale parcurge cauza, partea care a câștigat procesul ca urmare a rejudecării după casare are în mod exclusiv dreptul la toate cheltuielile de judecată. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin cererea formulată la data de 16.07.2013 intervenientul forțat A. P.-V. a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 693/14.05.2013, în sensul ca prin hotărâre ce se va pronunța să se dispună obligarea reclamantei D. V. la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare intervenientul forțat A. P.-V. a arătat că la data de 07.05.2013 instanța a respins cererea de intervenție forțată în contra sa ca inadmisibilă, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
Intervenientul forțat a mai arătat că, în cauză a avansat cheltuieli de judecată achitate cu chitanța nr.203/12.04.2012 în cursul judecării recursului în primul ciclul procesual, iar cu ocazia rejudecării a mai avansat suma de 1000 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Prin sentința civilă nr. 1101/29.10.2013, pronunțată de Judecătoria Costești a fost admisă în parte cererea formulată de intervenientul forțat A. P.-V. și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr.693/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Costești, în sensul că a fost obligată reclamanta D. V. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1240 lei către intervenientul forțat A. P.-V..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 693/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._ s-a respins ca lipsită de interes excepția inadmisibilității cererii de intervenție forțată a lui A. P. V., ulterior S. L., invocată de intervenientul în interes propriu, T. E. M. s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei D. V., invocate de același intervenient, T. E. M..
Prin aceeași sentință s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta D. V., în contradictoriu cu pârâtul C. G., având ca obiect constatarea dreptului de folosință exclusivă asupra drumului în suprafață de 340 mp, situat în comuna R., ., identificat cadastral cu nr. 1950 s-a respins ca nefondată cererea de intervenție forțată, formulată în contradictoriu cu S. L., având ca obiect obligarea intervenientei la demolarea gardului identificat pe aliniamentul 15-5-4, în planșa nr. 2 anexată la RET M. L., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenientul T. E.-M. având ca obiect obligarea reclamantei la demolarea porților amplasate pe drumul de acces, înspre DJ Costești-Izvoarele.
Prin sentința civilă nr. 693/14.05.2013 a fost obligată reclamanta la plata către intervenientul T., a sumei de 619,3 lei.
Potrivit art. 274 C.pr.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, iar la art.2812 C.pr.civ. se prevede că dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara recurs.
Intervenientul forțat A. P. V. cu chitanța din data 12.04.2012 a achitat onorariul avocatului care l-a asistat în prezenta cauza aflată la fila 34 dosar recurs.
Prin decizia nr. 1431 din data de 09.05.2012 Tribunalul Argeș a admis recursul declarat de reclamanta D. V. împotriva sentinței civile nr. 1032 din 07.11.2011 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._ și a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond fiind înregistrată sub nr._ la data de 21.06.2012.
Instanța de fond a constatat că la data de 21.09.2011 prin contractul de donație autentificat sub nr. 3757 la data de 21.09.2011 la B.N.P. D. I., intervenientul forțat A. P.-V. a donat suprafața de 1055 mp situată în intravilanul comunei R., tarlaua 23, . numitei S. L., însă intervenientul forțat a adus la cunoștința instanței acest aspect la data de 02.04.2013, iar prin încheierea din data de 09.04.2013 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientul forțat A. P.-V..
Prin urmare, instanța a obligat-o pe reclamantă doar la plata sumei de 1240 lei pe care intervenientul forțat a avansat-o pentru soluționarea cauzei în recurs în primul ciclul procesual, iar cheltuielile pe care acesta le-a avansat după această dată au rămas în sarcina sa, reținându-se o culpă procesuală a acestuia, prin neindicarea titularului dreptul de proprietate imediat după transferul proprietății.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat recurs reclamanta D. V., criticând hotărârea pentru nelegalitate, sub aspectul interpretării dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă.
Recurenta a arătat că în opinia sa, nu datorează cheltuieli de judecată, deoarece în primul ciclu procesual recursul său a fost admis, iar cauza a fost trimisă în rejudecare, astfel că nu are calitatea de parte căzută în pretenții.
Prin întâmpinare, intimatul intervenient a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că reclamanta este cea care a pierdut procesul și că are obligația de a plăti contravaloarea cheltuielilor de judecată, din toate etapele procesuale.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
Cu prioritate, tribunalul va analiza excepția de tardivitate a recursului invocată de apărătorul intimatului intervenient, care este nefondată.
Sentința primei instanțe a fost comunicată recurentei în data de 10.12.2013, potrivit dovezii de comunicare aflată la f.191 dosar fond, iar recursul a fost înaintat pe e-mail în data de 23.12.2013 (f.2-3 dosar recurs), avand rezolutia instantei din 30.12.2013.
Potrivit art. 301 Cod pr.civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
În speță, acest termen a fost respectat, ultima zi de declarare a recursului fiind 26.12.2013, raportat la faptul că sentința s-a comunicat în data de 10.12.2013. Data de 26.12.2013 este o sărbătoare legală, astfel că termenul. de recurs se prorogă, iar ziua de 27.12.2013 (vineri) a fost declarată zi nelucrătoare, potrivit HG 965/2013. În atare situație, termenul se prorogă până în prima zi lucrătoare, adică până în ziua de luni 30.12.2013, când s-a înregistrat recursul potrivit rezoluției judecătorului de serviciu. Raportat la data înaintării pe e-mail, recursul este în termen, fiind înregistrat în 23.12.2013.
Pe fondul cauzei, soluția primei instanțe este legală.
Potrivit art.274 Cod pr.civilă, partea care cade în pretenții, va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Chiar dacă într-un prim ciclu procesual a fost admis recursul reclamantei, fiind casată sentința și trimisă în rejudecare, nu înseamnă că aceasta nu datorează cheltuieli de judecată, de vreme ce în rejudecare, acțiunea sa a fost respinsă, fără a se exercita calea de atac în acest sens.
În atare situație, prima instanță a reținut corect că reclamanta este parte căzută în pretenții față de intervenient, astfel că datorează cheltuielile de judecată efectuate de acesta, din primul ciclu procesual, pe care instanța le-a acordat prin sentința recurată, in suma de 1240 lei potrivit chitantei de la fila 34 recurs.
În concluzie, tribunalul în baza art.312 alin.1 și art.3041 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de intervenient în recurs, în sumă de 300 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția de tardivitate a declarării și a motivării recursului .
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D. V., împotriva sentinței civile nr. 1101/29.10.2013, pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._, intimați fiind pârâții C. G., P. R., intervenient în nume propriu T. E. M. și intervenienții A. P.-V. prin procurator P. I. și S. L.,
Obligă pe recurentă să plătească intimatului A. P. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.06.2014.
Președinte, M. V. | Judecător, A. M. P. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. L. |
Red AMP/dact CEC
2ex/16.07.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1436/2014. Tribunalul ARGEŞ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 129/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
