Acţiune în constatare. Decizia nr. 792/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 792/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 5903/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 792/2014
Ședința publică de la 27 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător M. D. B.
Judecător S. I. Ț.
Grefier R. N.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul . împotriva Sentinței civile nr. 5170/2013, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimați fiind J. D., M. P. - PRIN PRIMAR, D. E., I. I., F. G. C. și J. E. C., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat I. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, la dosar se află depus răspunsul la relatiile solicitate de instanță.
Se depune la dosar copia ziarului Jurnalul N. din data de 05.03.2014 privind citarea prin publicitate a intimatului J. E. C., din răspunsul la relatiile înaintate rezultând că acesta a fost citat la aceeasi adresă la care a fost citat la instnta de fond.
Tribunalul apreciază în raport de dovada de îndeplinire a procedurii de citare și de dovezile privind citarea prin publicitate, că procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat si solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive: detine în baza contractului de v/c o suprafață de teren de 400 mp, la măsurătorile cadastrale a rezultat o suprafață de 526 mp, a chemat în judecată pe fostul proprietar și pe M. P. pentru că terenul ar apartine domeniului public. Instanta a respins actiunea motivând că nu a chemat în judecată adevăratul proprietar. Reclamanta a făcut dovada că detine terenul din anul 1991, prin raportul de expertiză a fost identificată suprafata de 526 mp și toată această suprafață este ocupată de constructii. Dacă ar avea în vedere actul pentru 400 mp ar rămâne în afara proprietății. Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, desființarea sentinței, pe fond admiterea cererii, să se constate că este proprietarul suprafetei de 400 mp. Solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, la data de 03.04.2012 a fost formulată cerere de chemare în judecată de către reclamanta S.C. T. P. S.R.L., cu sediul în mun. Pitești, . A, jud. Argeș, C.U.I._, în contradictoriu cu pârâții: J. D., cu domiciliul în mun. Pitești, ., jud. Argeș; M. Pitești, reprezentat prin primar, cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș, prin care s-a solicitat instanței să constate că petenta este proprietara suprafeței de 526 mp., teren situat în . A și a dobândit aceasta suprafață totală prin uzucapiune.
S-a solicitat și judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 din C.proc.civ.
În motivarea acțiunii s-a arătat că: cu actul de vânzare cumpărare incheiat in anul 1991 intre . D. s-a dobândit suprafața de 400 mp teren curți construcții precum si un imobil casa cu doua camere, bucătărie de vara si un fanar cu doua camere având vecinătățile ., R. I., P. M. si Liceul nr. 1; de la data dobândirii dreptului de proprietate si pana la aceasta data, limitele proprietății cumpărate nu au fost niciodată schimbate, in sensul ca intreaga suprafața de teren a fost stăpânită in limitele configurate de vecinătățile din actul de vânzare cumpărare; niciodată din anul 1991 si pana in prezent nu au fost modificate in vreo modalitate liniile de hotar astfel ca posedă din anul 1991 si pana in prezent suprafața totala găsita la măsurători si anume 526 mp si nu 400 cat au fost consemnați in actul de vânzare cumpărare; situația de fapt fiind aceasta trebuie rezolvata si situația actelor de proprietate in sensul ca dreptul de proprietate trebuie inscris in cartea funciara; nu este contestat de nimeni si nici de vreunul dintre vecinii terenului faptul ca limitele proprietății nu ar fi cele deja existente; prin încheierea de respingere 3217 din data de 29 februarie 2012 pronunțata de Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara in dosarul 3217/31.01.2012, s-a dispus respingerea cererii petentei cu privire la recepția documentației cadastrale si intabularea dreptului de proprietate, cu notarea respingerii in registrul general de intrare; soluția adoptata a fost motivata in conformitate cu prevederile art. 25 alin. 1, litera d din Ord. 634/2006 deoarece documentația cadastrala a fost intocmita pentru suprafața de 526 mp iar actul de vânzare cumpărare_/8 noiembrie 1991 rezulta ca suprafața terenului dobândit prin actul de vânzare cumpărare este de 400 mp.; dat fiind faptul ca din măsurători a rezultat o suprafața mai mare de procentul de 5% fata de suprafața cuprinsa in actul de proprietate s-a respins cererea de inregistrare a documentației cadastrale; a atacat aceasta incheiere cu cerere de reexaminare, dar a apreciat in același timp ca este legal sa solicite ca instanța de judecata sa se pronunțe cu privire la intinderea dreptului de proprietate si intelege sa invoce uzucapiunea ca mod de dobândire al dreptului de proprietate; cererea de chemare in judecata a formulat-o in contradictoriu cu J. D., vânzătorul de la care a dobândit proprietatea si M. Pitești care ar putea pretinde vreun drept cu privire la terenul care nu este cuprins in actele de proprietate ale vânzătorului.
Anexat cererii s-a depus un set de înscrisuri (filele 7-13), iar la data de 19.06.2012 s-a depus, de către pârâtul M. Pitești, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că: se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Pitești; prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotarârea ce o va emite, sa se constate ca este proprietara unei suprafețe de 526 mp, situată in Pitești, ., invocând, in acest sens, uzucapiunea; în motivarea acțiunii, societatea reclamantă arată faptul ca, prin contractul de vânzare cumparare incheiat in anul 1991, a cumpărat de la numitul J. D., suprafața de teren de tip, situată in Pitești, .; reclamanta mai susține faptul că, la intocmirea documentației cadastrale, in vederea înscrierii terenului in cartea funciara, a rezultat la măsurători suprafața de 526 mp, cu 126 mp mai mult peste suprafața pentru care deține un act de proprietate; s-a arătat faptul ca, suprafața de teren in litigiu, a fost stăpânită in mod continuu, public si sub nume de proprietar de la data dobândirii si până in prezent; pârâta nu are calitate procesuala pasivă, motivat de faptul că terenul ce face obiectul acțiunii, nu face parte din domeniul public sau privat al Mun. Pitești, ca efect al aplicării unui decret de expropriere sau printr-o alta modalitate de preluare a imobilelor de către stat; pe de altă parte, terenul respectiv nu a făcut obiectul cererii de constituire/reconstituire a dreptului de proprietate, in temeiul legilor fondului funciar, de către alte persoane si nici de către reclamantă; mai mult decât atât, reclamanta avea la indemână calea unei acțiuni îndreptate impotriva fostului proprietar al terenului in litigiu, respectiv J. D., pe care chiar reclamanta îl indică in cererea de chemare in judecată; potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale: „Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii”; chemarea in calitate de pârât a Municipiului Pitești, pentru opozabilitatea sentinței ce urmează a se pronunța, nu se justifică; o soluție contrară ar lipsi de eficiență juridică acțiunea având obiectul menționat, întrucât o persoană care nu ar putea pretinde un drept de proprietate asupra terenului nu ar putea nici să opună reclamantului ce se pretinde uzucapant apărări concrete cu privire la exercitarea de către acesta din urmă a posesiei utile timp de 30 de ani, astfel încât la stabilirea cadrului procesual respectiv instanța este obligată să verifice calitatea de proprietar asupra terenului a persoanelor chemate în judecată; acțiunea este netemeinica, raportat la faptul ca in susținerea cererii, reclamanta invoca prevederile legale privitoare la uzucapiune; având in vedere susținerea potrivit căreia, terenul ce face obiectul prezentei cauze, a fost stăpânit in mod pașnic, continuu, public și sub nume de proprietar începând cu anul 1991, ar putea sa intervină, cel mult, uzucapiunea de 10-20 de ani; or, pentru a opera uzucapiunea de la 10 la 20 de ani, trebuie sa existe o posesie utila asupra lucrului, posesia sa se întemeieze pe just titlu, sa dureze de la 10 la 20 de ani si sa fie de bună – credință; potrivit art. 1895 din Codul civil, aplicabilitatea uzucapiunii de până la 20 de ani este condiționată de existența unui just titlu și a bunei credințe; justețea titlului constă în corecta folosire a unui mod legal de dobândire a unui drept de proprietate; titlul just trebuie dovedită și trebuie să provină de la altă persoană decât adevăratul proprietar; prin noțiunea de just titlu se intelege orice act juridic translativ de proprietate (vânzare, donație, schimb etc) care, contrar credinței dobanditorului, nu are puterea sau capacitatea de a-i transmite proprietatea; acest lucru este cat se poate de firesc deoarece, daca actul (justul titlu) este translativ de proprietate, dobanditorul devine proprietar ca urmare a efectului translativ de proprietate al actului incheiat; într-o asemenea situație, el nu are nici interesul de a invoca uzucapiunea si nici posibilitatea de a o face, deoarece transferul proprietății s-a făcut ca urmare a incheierii actului translativ de proprietate, fiind de neconceput invocarea acesteia; or, în prezenta cauza, s-a invocat drept just titlu pentru terenul de 400 mp teren, un contract de vânzare-cumparare; pentru diferența de teren în litigiu, de 126 mp. nu exista un înscris constatator al vânzarii-cumpararii, deci cu atât mai puțin just titlu.
La termenul de judecată din data de 20.06.2012 s-a admis cererea de probatorii formulată de reclamantă, iar la termenul din 03.10.2012 s-a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului J. D..
La data de 13.11.2012 s-au indicat moștenitorii, respectiv: D. E., domiciliată în comuna Moșoaia, .; I. I., domiciliată în mun. Pitești, G. 3, ., .; F. G. C., domiciliată în orașul Ștefănești, .; J. E. C., domiciliat în orașul Mioveni, ., ., ..
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu, cea testimonială și expertiză tehnică în specialitatea topografie, iar la termenul din 05.06.2013 s-au formulat concluzii asupra excepției și fondului cauzei.
Raportat la dispozițiile art. 137 din C.proc.civ. instanța s-a pronunțat pronunța cu prioritate asupra excepției.
Calitatea procesuală pasivă reprezintă identitatea între persoana pârâtului și persoana care este obligată în raportul juridic dedus judecății.
Raportat la obiectul acțiunii, cât și probele administrate în cauză se observă că pârâtul Mun. Pitești nu este persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.
Acest intimat nu deține în proprietate suprafața de teren pentru care s-a solicitat să se constate proprietatea și nu a rezultat că ar fi existat o expropriere sau o preluare în orice mod a acesteia.
Mai mult decât atât, chiar prin acțiune se motivează chemarea sa în judecată de faptul că este posibil ca Mun. Pitești să pretindă vreun drept cu privire la excedentul de teren.
Din întâmpinare a rezultat contrariul, cea ce face să nu fie îndeplinită identitatea de mai sus în ceea ce privește pe pârâtul Mun. Pitești, urmând să fie admisă excepția și respinsă acțiunea în ceea cel privește pe acesta.
Prin sentința civilă nr. 5170/05.06.2013 Judecătoria Pitești a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru pârâtului Mun. Pitești.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. P. S.R.Lîn contradictoriu cu pârâții: D. E., I. I., F. G. C., J. E. C., M. PITEȘTI, reprezentat prin primar.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că reclamanta a înțeles să formuleze două capete de cerere (fila 4).
Primul dintre acestea este o cerere în constatare - dispozițiile art. 111 din C. proc. civ., respectiv: „Art. 111. Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.”.
S-a solicitat de către reclamantă să se constate existența unui drept de proprietate în privința unei suprafețe de teren de 526 mp. situată în mun. Pitești, ., jud. Argeș.
În dovedirea dreptului de proprietate s-au depus de către aceasta, actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr._/08.11.1991 la fostul notariat de Stat Județean Argeș (fila 7) din conținutul căruia reiese că numitul J. D. a înstrăinat suprafața de 400 mp., situată în mun. Pitești, ., jud. Argeș, cât și o casă cu două camere situată pe aceasta, către reclamanta de astăzi.
Astfel, s-a reținut că s-a transmis un drept de proprietate către petentă pentru suprafața de numai 400 mp., iar nu 526 mp.
Mai mult, în actul de vânzare s-a menționat că imobilul a intrat în proprietatea vânzătorului prin moștenire de la tatăl său, J. D. I., conform sentinței civile nr. 2279/12.04.1985 a Judecătoriei Pitești.
De asemenea, s-a observat că din probele administrate nu a rezultat că vânzătorul ar fi deținut un drept de proprietate asupra unei suprafețe de teren superioare celei de 400 mp., drept de proprietate care s-a dorit a fi înstrăinat către reclamanți.
În fapt, chiar în actul de vânzare s-a menționat că suprafață de teren deținută în proprietate era de numai 400 mp. și fusese obținută în urma unui litigiu în fața instanțelor judecătorești.
A rezultat că reclamanta nu a reușit a dovedi un drept de proprietate pentru un teren de 526 mp. pe care deja să îl dețină și în privința căruia instanța să pronunțe o hotărâre în constatare; mai mult, nu s-a făcut dovada cum că, pârâții ar contesta în vreun mod dreptul invocat de petentă.
De asemenea, din conținutul acțiunii s-a reținut că reclamanta a înțeles să invoce ca mod de dobândire a dreptului de proprietate uzucapiunea.
Conform dispozițiilor art. 1890 din C. civ.: „Toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință.”.
Uzucapiunea este un mod de dobândire a dreptului de proprietate, sau a altor drepturi reale, cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestuia în timpul fixat de lege.
De asemenea, față de adevăratul proprietar uzucapiunea constituie o adevărată sancțiune a pasivității acestuia față de bunul său, lucru care se află în posesie unei alte persoane (uzucapantul).
Din probele administrate în cauză instanța nu poate trage concluzia cum că pârâții persoane fizice ar fi titularii dreptului de proprietate pentru terenul identificat de către experta D. G. (filele 38-40), în suprafață totală de 525 mp.; nu s-au administrat de către părți dovezi în acest sens.
Nu față de aceștia operează sancțiunea pasivității având în vedere că nu au deținut dreptul de proprietate în privința terenului în litigiu de 125 mp. și nici autorul lor.
Mai mult, nu s-a probat care ar fi justul titlu în baza căruia s-a crezut că s-a dobândit dreptul pentru întreaga suprafață.
Astfel, acțiunea formulată de către reclamantă nu este intentată împotriva adevăratului proprietar, în vederea sancționării pasivității acestuia; într-o astfel de acțiune petenta se poate judeca numai cu adevăratul proprietar.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale citate, cât și cele ale art. 1169 din C. civ., s-a respins acțiunea.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. T. P. S.R.L., care a considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor legale, mai precis cele referitoare la uzucapiune, motiv de recurs prev .de art. 304 pct.9 C.pr.civ. coroborat cu art.304 ind. 1 C.pr.civ.
Instanța de fond a argumentat că acțiunea nu este intentată împotriva adevăratului proprietar câtă vreme, se apreciază că adevăratul proprietar nu a decedat, J. D., cel care le-a înstrăinat în 1991 pentru ca din probatoriul administrat nu s-a identificat existența altui proprietar pentru această diferență pe care petenta să fi avut posibilitatea să-l cheme în judecată.
Instanța de fond nu a argumentat ce se înțelege prin sintagma „adevăratul proprietar”, care din o punctul de vedere al petentei nu poate fi decât J. D..
Instanța de fond a denaturat sensul susținerilor petentei în sensul că se apreciază că sunt îndeplinite cond.prev. de art. 1895 C.civ. și anume că există o posesie utilă a lucrului ;posesia se întemeiază pe justul titlu ;posesia să dureze de la 10 la 20 de ani; posesia să fie de bună credință.
Toate aceste patru condiții sunt îndeplinite în cazul de față pentru că dacă ar fi să se analizeze acțiunea în constatare pentru suprafața de 125 mp atunci se poate observa că justul titlu este actul translativ de proprietate care provine de la altcineva decât proprietarul deci de la un non dominus.
Nu lipsit de importanță este faptul că moștenitorii vânzătorului petentei chemați în judecată în calitate de pârâți au recunoscut că terenul pe care l-au vândut tatăl lor a fost în aceeași suprafață și configurație de la data la care acesta îl stăpânea ,și au fost de acord la interogatoriul ce le-a fost luat în instanță, cu admiterea cererii petentei .
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și care se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Din considerentele sentinței recurate rezultă că instanța de fond a apreciat în raport de probatoriul administrat în cauză că nu se poate trage concluzia calității de titulari ai dreptului de proprietate ai pârâților persoane fizice pentru suprafața totală de 525 mp pentru a opera sancțiunea pasivității reținându-se că nu există nici un just titlu pentru întreaga suprafață de teren ,astfel că acțiunea intentată de reclamanți urmează a se respinge întrucât nu s-a făcut dovada calității de proprietar a pârâților .
În cauză, însă urmează a se avea în vedere că potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/08.11.1991 încheiat de Fostul Notariat de Stat Argeș autorul pârâților respectiv J. D. a înstrăinat recurentei – reclamante întreaga proprietate din . A compusă din imobil casă cu două camere și anexe și o suprafață de 400 mp teren identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert D. G., ca având în realitate suprafața de 525 mp între vecinătățile menționate în actul de vânzare cumpărare arătat .
De asemenea, în cauză potrivit declarației martorei R. G. a rezultat că limitele de hotar ale suprafeței de teren înstrăinate nu au fost modificate încă din anul 1962,iar suprafața de teren astfel cum a fost identificată de către expert a fost în totdeauna îngrădită și nu au existat litigii cu vecinii terenului .
În cauză, instanța de fond înainte de a trece la soluționarea cauzei a verificat calitatea părților, pentru că raportul de drept procesual nu se poate stabili valabil decât între acele persoane care își dispută dreptul în litigiu sau care prezintă un interes în acest sens .
Prin urmare, în acțiunea prin care se cere constarea dreptului de proprietate ca fiind dobândit prin uzucapiune se poate obține numai față de persoana care pretinde un drept de proprietate asupra terenului acesta justificând calitate procesuală pasivă .
În cauză, instanța de fond a apreciat că nu se poate trage concluzia că pârâții persoane fizice ar fi titularii dreptului de proprietate pentru terenul identificat deși J. D. apare ca și vânzător al terenului situat în . A, motiv pentru care instanța de fond avea obligația să stabilească dacă moștenitorii indicați la fila 51 ai defunctului J. D. justifică această calitate avându-se în vedere și răspunsurile lor la interogatoriu filele 67-69 .
Pentru aceste considerente,tribunalul apreciind că în cauză instanța de fond s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților,deși în cauză s-a făcut dovada că aceștia au înțeles să figureze în proces în calitate de moștenitori ai defunctului J. D.,vânzătorul terenului de 400 mp terne aflat în același punct cu suprafața de 125 mp tribunalul în temeiul art. 312 alin.5 C.pr.civ. va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond urmând a se analiza condițiile cerute de lege pentru intervenirea uzucapiunii de scurtă durată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C ID E
Admite recursul formulat de reclamanta S.C. T. P. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 5170/05.06.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești intimați fiind pârâții: D. E., I. I., F. G. C., J. E. C., M. PITEȘTI, reprezentat prin primar.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2014 la Tribunalul Argeș-Sectia Civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, M. D. B. | Judecător, S. I. Ț. |
Grefier, R. N. |
Red. M.D.B.
Tehn D.T./ 4 ex.
07.04.2014
Jud fond M.S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 828/2014. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1665/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
