Întoarcere executare. Decizia nr. 2858/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2858/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 4259/109/2010**
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 2858/2014
Ședința publică de la 22 Decembrie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE R. V.
Judecător A. M.
Judecător G. D. N.
Grefier G. G.
S-au luat în examinare pentru soluționare, recursurile formulate de reclamantii P. DE PE L. CURTEA DE APEL P. și P. DE PE L. TRIBUNALUL ARGES și pârâtul N. N., împotriva sentinței civile nr.5520 din data de 3 Iunie 2014 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._, intimați-pârâti fiind Z. A., M. S., T. M.,G. D., C. E., L. N., I. D. D. și I. B. I. prin reprezentant legal I. D., în calitate de moștenitori ai defunctei I. I. Viorina, având ca obiect ”întoarcere executare”.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 17.12.2014, susținerile părtilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea data și care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș-Secția Civilă la data de 22.11.2010, sub nr._, reclamanții – creditori P. DE PE L. CURTEA DE APEL P. și P. DE PE L. TRIBUNALUL ARGES au chemat în judecată pe debitorii I. I. Viorina, Z. A., M. S., N. N., T. M., G. D., C. E., L. N., D. G. A FINANTELOR PUBLICE ARGES, C. J. DE PENSII ARGES, C. DE A. DE SANATATE ARGES, A. J. PENTRU OCUPAREA FORTEI DE munca ARGES, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună întoarcerea executării efectuate în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 411/CM/21.06.2007 a Tribunalului Argeș și, în consecință, restabilirea situației anterioare executării prin obligarea debitorilor la plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre sporul de stabilitate în magistratură aplicat conform art. 4 alin. 1 din OUG 177/2002 și art. 4 alin. 1 din OUG 27/2006, actualizate în raport de rata inflației-calculată începând cu data achitării drepturilor până la restituirea efectivă – și cu dobânda legală în materie civilă, respectiv plata impozitului și a contribuțiilor virate la bugetele de asigurări sociale.
În motivare s-a arătat că, în baza sentinței anterior menționate, reclamanții au fost obligați la plata sumelor sus arătate către pârâții – persoane fizice, sume pe care le-au achitat. Ulterior, însă, prin decizia nr.600/R – CM/30.11.2007, Curtea de Apel Pitești a admis recursul Ministerului Public și a modificat sentința, în sensul că a respins acțiunea. S-a mai precizat că, la acel moment, nu s-a solicitat întoarcerea executării, astfel că acest lucru este solicitat prin prezenta acțiune, în baza art. 404 ind. 2 alin. 3 C., apreciindu-se că Tribunalul Argeș – Completul specializat de Litigii de muncă este competent să se pronunțe pe acest aspect.
În susținere au fost atașate, în copie, înscrisuri.
Pârâții au formulat și depus la dosar întâmpinări.
La termenul de judecată din data de 12.01.2011 instanța a pus în discuție, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Argeș și declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești ca instanță de executare.
Prin sentința civilă nr.37/14.01.2011, Tribunalului Argeș a admis excepția necompetenței materiale, declinând competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Pitești.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 01.02.2011, sub același număr, iar la termenul din 9.11.2011 instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Pitești în soluționarea prezentei cauze excepție invocată de reclamanții – creditori prin înscrisul depus la fila 27 și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, județul Argeș.
Prin sentința civilă nr._/09.11.2011 a Judecătoriei Pitești s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Pitești, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, s-a constatat că a intervenit conflictul negativ de competență și s-a înaintat cauza la Curtea de Apel Pitești în vederea soluționării acestuia
Prin sentința civilă nr.6/20.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr._ s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș-Secția civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 21.03.2013.
Prin sentința civilă nr. 859/21.05.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ s-a admis excepția necompetenței materiale, declinându-se competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Pitești.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Pitești, sub același număr, la data de 27.07.2012.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de intervenție în interesul reclamanților P. de pe lângă Curtea de Apel Pitești și P. de pe lângă Tribunalul Argeș.
Reclamanții P. de pe lângă Curtea de Apel Pitești și P. de pe lângă Tribunalul Argeș și-au precizat acțiunea arătând că pârâta Z. A. datorează suma de 13.965lei, pârâtul M. S. datorează suma de 11.815lei, pârâtul N. N. datorează suma de 7.610lei, pârâtul T. M. datorează suma de 7.448lei, pârâta C. E. datorează suma de 1.196lei, iar pârâta L. N. datorează suma de 8.915lei.(f.35)
La termenul din 23.01.2013 instanța a lua act in baza disp art 246 C.pr.civ, de renuntarea la judecata a reclamantilor impotriva paratilor DGFP Arges, C. J. de Pensii Arges, C. de A. de Sanatate Arges si A. J. pentru Ocuparea Fortei de Munca Arges.
La același termen de judecată s-au introdus in cauza, in calitate de mostenitori ai defunctei I. I. Viorina, numitii: I. D. D. si I. B. I. reprezentant de I. D. D..
Pârâtul I. D. D. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii, arătând că defuncta sa soție a restituit suma de 1000lei conform chitanței nr. 63/29.09.2010 și suma de 800lei conform chitanței nr. 71/15.10.2010, iar la data de 14.12.2011 pârâtul D. D. a achitat diferența de 1.827lei.
La data de 17.04.2013 reclamanții solicită compensarea sumelor solicitate pârâților cu sumele pe care reclamanții le datorează pârâților, după cum urmează pentru pârâta Z. A. se datorează suma brută de 133.049lei, pentru pârâtul M. S. se datorează suma brută de 87.514lei, pentru pârâtul N. N. se datorează suma brută de 167.389lei, pentru pârâtul T. M. se datorează suma brută de 119.012lei, pentru pârâta C. E. se datorează suma brută de 132.127lei, pentru pârâta L. N. se datorează suma brută de 166.134lei, iar pentru I. I. Viorina, prin moștenitori, suma brută de 152.773lei.
La data de 22.05.2013 reclamantul P. de pe lângă Tribunalul Argeș arată că pentru I. I. Viorina se solicită suma de 463lei reprezentând inflația și suma de 594lei reprezentând dobânda legală. Se mai arată că pentru G. D. se solicită suma de 999lei reprezentând inflația și suma de 1052lei reprezentând dobânda legală(f.90)
La termenul din 12.02.2014 s-a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Pitești invocată de pârâtul N. N..(f.185)
Reclamanții P. de pe lângă Curtea de Apel Pitești și P. de pe lângă Tribunalul Argeș și-au precizat acțiunea arătând că pârâta Z. A. datorează suma de 12.065lei, pârâtul M. S. datorează suma de 10.015lei, pârâtul N. N. datorează suma de 6.710lei, pârâtul T. M. datorează suma de 5.448lei, pârâta C. E. datorează suma de 1.043lei, iar pârâta L. N. datorează suma de 6.700lei.(f.197,198) Se solicită actualizarea sumelor cu rata inflației și dobânda legală. Se mai arată că pentru I. I. Viorina se solicită suma de 463lei reprezentând inflația și suma de 594lei reprezentând dobânda legală, iar pentru G. D. se solicită suma de 999lei reprezentând inflația și suma de 1052lei reprezentând dobânda legală.
La termenul din 28.05.2013 s-a respins cererea de intervenție în interesul reclamanților formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin sentința civilă nr. 5520 din data de 3 Iunie 2014 pronunțată de Judecatoria P. a fost admisă în parte cererea formulată de P. DE PE L. CURTEA DE APEL P. și P. DE PE L. TRIBUNALUL ARGES, în contradictoriu cu pârâții I. D. D. și I. B. I., Z. A., M. S., N. N., T. M., G. D., C. E., L. N., D. G. A FINANTELOR PUBLICE ARGES, C. J. DE PENSII ARGES, C. DE A. DE SANATATE ARGES și A. J. PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA ARGES.
S-a dispus restabilirea situației anterioare și a fost obligată pârâtă Z. A. să plătească reclamantului suma de 12.065 lei, actualizată cu rata inflației calculată începând cu data plății până la restituirea efectivă, avându-se în vedere restituirile făcute la datele ulterioare introducerii cererii.
S-a dispus restabilirea situației anterioare și a fost obligat pârâtul M. S. să plătească reclamantului suma de 10.015 lei, actualizată cu rata inflației calculată începând cu data plății până la restituirea efectivă, avându-se în vedere restituirile făcute la datele ulterioare introducerii cererii.
S-a dispus restabilirea situației anterioare și a fost obligat pârâtul N. N. să plătească reclamantului suma de 6.710 lei, actualizată cu rata inflației calculată începând cu data plății până la restituirea efectivă, avându-se în vedere restituirile făcute la datele ulterioare introducerii cererii
S-a dispus restabilirea situației anterioare și a fost obligat pârâtul T. M. să plătească reclamantului suma de 5.448 lei, actualizată cu rata inflației calculată începând cu data plății până la restituirea efectivă, avându-se în vedere restituirile făcute la datele ulterioare introducerii cererii
S-a dispus restabilirea situației anterioare și a fost obligată pârâta C. E. să plătească reclamantului suma de 1.043 lei, actualizată cu rata inflației calculată începând cu data plății până la restituirea efectivă, avându-se în vedere restituirile făcute la datele ulterioare introducerii cererii.
S-a dispus restabilirea situației anterioare și a fost obligat pârâtul L. N. să plătească reclamantului suma de 6.700 lei, actualizată cu rata inflației calculată începând cu data plății până la restituirea efectivă, avându-se în vedere restituirile făcute la datele ulterioare introducerii cererii
S-a dispus restabilirea situației anterioare și a fost obligat pârâtul G. D. să plătească reclamantului inflația aferentă sumei de 3.637 lei calculată începând cu data plății până la data de 12.12.2012, avându-se în vedere restituirile făcute la datele ulterioare introducerii cererii.
S-a dispus restabilirea situației anterioare și au fost obligați pârâții I. D. D. și I. B. I. să plătească reclamantului inflația aferentă sumei de 1.867 lei calculată începând cu data plății până la data de 14.12.2011, avându-se în vedere restituirile făcute la datele ulterioare introducerii cererii.
A fost respinsă cererea reclamanților privind acordarea dobânzii legale.
S-a dispus compensarea sumelor la plata cărora au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre cu sumele datorate acestora de către P. de pe lângă Curtea de Apel Pitești și P. de pe lângă Tribunalul Argeș în temeiul OUG 71/2009.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâții au beneficiat de efectele sentinței civile nr. 411 /CM din 21.06.2007 a Tribunalului Argeș, încasând sumele de bani solicitate de reclamanți prin prezenta acțiune, reclamanții efectuând plata.
Ulterior, prin decizia nr. 600/R-CM din 30.11.2007 a Curții de Apel Pitești, sentința a fost modificată în sensul că a fost respinsă în totalitate acțiunea pârâților, împrejurare în care sumele încasate apar ca nejustificate și trebuie recuperate, respectiv restituite.
Potrivit situației comunicate de reclamanți, pârâta Z. A. datorează suma de 12.065lei, pârâtul M. S. datorează suma de 10.015lei, pârâtul N. N. datorează suma de 6.710lei, pârâtul T. M. datorează suma de 5.448lei, pârâta C. E. datorează suma de 1.043lei, iar pârâta L. N. datorează suma de 6.700lei.(f.197,198) Se solicită actualizarea sumelor cu rata inflației și dobânda legală. Se mai arată că pentru I. I. Viorina se solicită suma de 463lei reprezentând inflația și suma de 594lei reprezentând dobânda legală, iar pentru G. D. se solicită suma de 999lei reprezentând inflația și suma de 1052lei reprezentând dobânda legală.
Potrivit art. 4041 C.p.civ. în cazurile în care se desființează titlul executoriu sau înseși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare executării.
Prin urmare, a constatat instanța că restabilirea situației anterioare executării este echivalentă cu restituirea sumelor de bani plătite la valoarea pe care aceste sume o au la data restituirii. Actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești și își are rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei. Prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și până la cea a plății efective a sumei datorate.
Instanța a găsit neîntemeiată cererea reclamanților de acordare și a dobânzii legale întrucât prin acordarea acesteia reclamanții ar primi mai mult decât ar fi avut la data la care au efectuat plățile. Prin acordarea dobânzii legale se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, ori în cazul de față nu putem vorbi de o întârziere în executarea obligației de plată decât de la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri prin care se dispune restabilirea situației anterioare.
Pentru aceste considerente, instanța, având în vedere și dispozițiile art. 4041 C.pr.civ, a admis în parte cererea, a dispus restabilirea situației anterioare și a obligat pe pârâta Z. A. să plătească reclamantului suma de 12.065 lei, actualizată cu rata inflației calculată începând cu data plății până la restituirea efectivă, avându-se în vedere restituirile făcute la datele ulterioare introducerii cererii, pe pârâtul M. S. să plătească reclamantului suma de 10.015 lei, actualizată cu rata inflației calculată începând cu data plății până la restituirea efectivă, avându-se în vedere restituirile făcute la datele ulterioare introducerii cererii, pe pârâtul N. N. să plătească reclamantului suma de 6.710 lei, actualizată cu rata inflației calculată începând cu data plății până la restituirea efectivă, avându-se în vedere restituirile făcute la datele ulterioare introducerii cererii, pe pârâtul T. M. să plătească reclamantului suma de 5.448lei, actualizată cu rata inflației calculată începând cu data plății până la restituirea efectivă, avându-se în vedere restituirile făcute la datele ulterioare introducerii cererii, pe pârâta C. E. să plătească reclamantului suma de 1.043lei, actualizată cu rata inflației calculată începând cu data plății până la restituirea efectivă, avându-se în vedere restituirile făcute la datele ulterioare introducerii cererii, pe pârâtul L. N. să plătească reclamantului suma de 6.700lei, actualizată cu rata inflației calculată începând cu data plății până la restituirea efectivă, avându-se în vedere restituirile făcute la datele ulterioare introducerii cereri,pe pârâtul G. D. să plătească reclamantului inflația aferentă sumei de 3.637lei calculată începând cu data plății până la data de 12.12.2012, avându-se în vedere restituirile făcute la datele ulterioare introducerii cererii, pe pârâții I. D. D. și I. B. I. să plătească reclamantului inflația aferentă sumei de 1.867lei calculată începând cu data plății până la data de 14.12.2011, avându-se în vedere restituirile făcute la datele ulterioare introducerii cererii și a respins cererea reclamanților privind acordarea dobânzii legale.
Referitor la al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, față de susținerile reclamanților că datorează sume de bani pârâților, instanța a dispus compensarea sumelor la plata cărora au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre cu sumele datorate acestora de către P. de pe lângă Curtea de Apel Pitești și P. de pe lângă Tribunalul Argeș în temeiul OUG 71/2009.
Împotriva sentinței civile nr. 5520 din data de 3 Iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Pitești au declarat recurs pârâtul N. N. și reclamanții P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI și P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ.
În motivarea recursului declarat de pârâtul N. N., acesta a arătat că, deși prin cererea formulată la data de 21.01.2014 a solicitat admiterea excepției de necompetență materială a Judecătoriei Pitești în soluționarea prezentului litigiu, excepție invocată prin adresa nr.5778/III/5/2013 de către P. de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în mod nelegal a fost respinsă această excepție de către instanța de fond la data de 12.02.2014, fără a avea în vedere că sentința civilă nr.859/21.05.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ * s-a dat cu încălcarea regulatorului de competență dat prin sentința civilă nr.6/20.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
Totodată, instanța de fond nu a procedat la analizarea înscrisului reprezentat de adresa nr.2072/X/2/2010 emisă de P. de pe lângă Tribunalul Argeș.
Precizează că în cuprinsul întâmpinării a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, întrucât raporturile de serviciu s-au derulat numai cu P. de pe lângă Tribunalul Argeș, și excepția lipsei calității de reprezentant a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești în formularea cererii de chemare în judecată în numele Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, în raport de dispozițiile art.82 alin.1 pct.9 și pct.21 și art.72 alin.1 pct.10 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul 529/C/2007 al Ministrului Justiției și art.93 din Legea nr.304/2004.
Menționează că în cuprinsul dispozitivului sentinței recurate sunt cuprinse mențiuni ce nu au legătură cu modul de soluționare a prezentului litigiu (sintagma „în favoarea Judecătoriei Pitești”din alineatul 1 al dispozitivului), iar în ceea ce privește petitul privind restabilirea situației anterioare, în cuprinsul dispozitivului nu se menționează reclamantul în favoarea căruia trebuie efectuată plata.
În motivarea recursului declarat de reclamanții P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI și P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, aceștia au arătat că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., în ceea ce privește modul de soluționare a capătului de cerere accesoriu privind acordarea dobânzii legale aferente sumelor pentru care s-a dispus restituirea.
Precizează că, în condițiile în care instituția dobânzii legale, reglementată prin art.1088 alin.1 C.civil, are o cauză juridică distinctă de cea a ratei inflației, instituită prin art.998 C.civil, astfel încât acestea se pot cumula.
Totodată, natura și scopurile acestora sunt diferite:dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești, astfel încât, raportat și la dispozițiile art.1084 C.civil, ce consacră principiul reparării integrale, se impunea admiterea și acestui capăt de cerere.
La data de 09.12.2014, recurenții reclamanți au depus întâmpinare la recursul formulat de pârâtul N. N., prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
La aceeași dată, pârâtul N. N. a depus întâmpinare la recursul formulat de reclamanți, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Pârâții I. D. D. și I. B. I., Z. A., M. S., T. M., G. D., C. E., L. N., deși legal citați, nu au formulat întâmpinare, însă în ședința publică din data de 17.12.2014 pârâtele Z. A. și L. N., prezente personal, și-au exprimat poziția față de cele două recursuri declarate în prezenta cauză.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, precum și față de dispozițiile art. 304 ind. 1 Cpr.civ., tribunalul constată că recursul formulat de pârâtul N. N. este fondat, iar recursul declarat de reclamanții P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI și P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu caracter prealabil, tribunalul constată că acțiunea introductivă formulată de către reclamanți a fost întemeiată pe dispozițiile art.404¹-404³ C.pr.civ., ce consacră instituția întoarcerii executării silite, iar nu și a executării voluntare realizate de către un creditor, în considerarea unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre definitivă, în sensul art.377 alin.1 pct.4 C.pr.civ., care însă nu are un caracter irevocabil, potrivit art.377 alin.2 pct.4 C.pr.civ..
Această concluzie rezidă atât din împrejurarea că prevederile legale mai sus menționate se regăsesc în Secțiunea a VI¹-a, Capitolul I, din Cartea a V-a intitulată „Despre executarea silită”, cât și din interpretarea sistematică a dispozițiilor art.404¹ alin.2 și 3 C.pr.civ., prin care se fac de către legiuitor precizări referitoare la modul în care se va realiza, în concret, restabilirea situației anterioare, raportat la cele două forme de executare silită: directă (în natură), reglementată prin art.404¹ alin.2 C.pr.civ. și indirectă (prin echivalent), reglementată prin art.404¹ alin.3 C.pr.civ.
Totodată, chiar alin.3 al art.404¹ C.pr.civ. utilizează sintagma de „executare silită”, ceea ce denotă intenția legiuitorului ca aceste dispoziții legale să fie aplicabile doar în această ipoteză.
Un argument în plus în acest sens îl constituie acela că prin considerentele Deciziei nr.5/12.03.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție privind soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că în condițiile în care sediul materiei este cuprins în cartea a V-a "Despre executarea silită", secțiunea a VI^1-a "Întoarcerea executării", se apreciază că natura juridică a întoarcerii executării - astfel cum a fost definită atât în doctrină, cât și în literatura de specialitate, dar și în practica judiciară - "de executare silită în sens invers" determină și instanța competentă pentru soluționarea ei în acest caz, și anume instanța de executare - judecătoria, așa cum rezultă din dispozițiile art. 373 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cererea de întoarcere a executării silite, pe cale separată, fiind o cerere ce ține în exclusivitate de faza procesuală a executării, subsecventă fazei procesuale de soluționare irevocabilă a fondului litigiului, astfel încât este evident că dispozițiile art.404¹-404³ C.pr.civ. sunt incidente numai în cazul executării silite.
Având în vedere că poziția constantă a reclamanților, exprimată atât în conținutul cererii de chemare în judecată, cât și ulterior, pe parcursul soluționării litigiului, a fost aceea că au executat în mod voluntar, la data de 29.11.2007, obligațiile cuprinse în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.411/CM/21.06.2007 Pronunțată de Tribunalul Argeș-Secția Civilă, în lipsa unei cereri de executare silită formulate de pârâți, susțineri ce nu au fost confirmate de aceștia și se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 11-18 și 29-61 din dosarul nr._ al Tribunalului Argeș-Secția Civilă), tribunalul constată că reclamanții erau îndreptățiți doar la formularea unei acțiuni derivând din faptul licit al plății nedatorate, reglementată prin art. 992-997 și art.1092 C.civ.
Reținând însă că pârâții nu au înțeles să conteste cauza juridică a cererii de chemare în judecată, pe motiv că o acțiune întemeiată pe întoarcerea executării silite, ar avea un caracter inadmisibil, raportat la datele concrete ale prezentului litigiu, tribunalul apreciază că, numai cu încălcarea principiilor fundamentale ale dreptului procesual civil, respectiv al disponibilității, contradictorialității și dreptului la apărare, cu ocazia soluționării recursului, se poate proceda la respingerea acțiunii formulate sau la modificarea cauzei juridice invocate, astfel încât este ținut de temeiul juridic indicat de reclamanți în cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.
Însă, tribunalul, urmând a analiza litigiul prin raportare la instituția întoarcerii executării silite, va avea în vedere și elementul de noutate, special, existent în prezenta cauză, reprezentat de împrejurarea că executarea s-a realizat în mod voluntar de către reclamanți, iar nu în mod silit.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul N. N., tribunalul constată că excepția necompetenței materiale a judecătoriei în soluționarea prezentului litigiu a fost invocată de către reclamantul P. de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin cererea formulată în data de 14.12.2012, cu privire la care pârâtul recurent și-a exprimat poziția prin înscrisul intitulat „Întâmpinare” depus la data de 21.01.2014 (fila 172 din dosar), în sensul admiterii acesteia.
Având în vedere că prin încheierea de ședință din data de 12.02.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești (fila 185 din dosar) a fost respinsă excepția invocată de către reclamant ca neîntemeiată, cu motivarea că raportat la temeiul juridic invocat de acesta (art.404¹ și urm. C.pr.civ.), judecătoria este competentă să soluționeze prezentul litigiu, tribunalul apreciază că, doar partea care a invocat această excepție poate justifica un interes în recurarea încheierii prin care s-a dispus respingerea acesteia.
Astfel, în condițiile în care pârâtul nu a înțeles să invoce excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea pricinii, deși este o excepție de ordine publică, ce putea fi ridicată de orice parte și de instanță din oficiu, în orice moment procesual, nu își poate exprima nemulțumirile cu privire la soluția adoptată de instanța de fond sub acest aspect, prin intermediul formulării căii de atac a recursului.
Însă, în condițiile în care împotriva sentinței civile nr.859/21.05.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș-Secția pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin care s-a dispus admiterea excepției necompetenței materiale și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, pârâtul nu avea la dispoziție nici o cale de atac, tribunalul consideră că, pentru a respecta acestuia drepturile procesuale reglementate prin art.6 și art.13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acesta poate invoca nerespectarea de către instanța de fond a hotărârii pronunțate în urma regulatorului de competență, cu consecința analizării acestui motiv de recurs.
Tribunalul reține că, față de dispozițiile art.330 indice 7 alin.4 C.pr.civ., potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, în condițiile în care litigiul dedus judecății nu fusese soluționat încă, printr-o hotărâre judecătorească, pentru a fi incident alin.1 al aceluiași articol, tribunalul apreciază că, raportat la conținutul Deciziei nr.5/12.03.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și la cauza juridică precizată de reclamanți prin intermediul cererii de chemare în judecată, nesocotirea dispozițiilor sentinței civile nr.6/20.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești este justificată, față de prevederile legale mai sus menționate, și este determinată de intervenirea unui motiv (pronunțarea recursului în interesul legii), ulterior pronunțării regulatorului de competență.
Astfel, obligația legală impusă instanțelor de judecată prin art.330 indice 7 alin.4 C.pr.civ. de a da eficiență imediată soluțiilor pronunțate în urma analizării unui recurs în interesul legii de către instanța supremă legitimează Tribunalul Argeș- Secția pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale de a nu fi ținut de dezlegarea de drept dată anterior de Curtea de Apel Pitești, critica recurentului sub acest aspect nefiind fondată.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține că, deși în cuprinsul întâmpinării formulate de către recurentul pârât N. N. la data de 10.01.2011 (fila 88 din dosarul de fond) s-au invocat de către acesta excepția lipsei calității procesuale active a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și excepția lipsei calității de reprezentant a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești în formularea cererii de chemare în judecată în numele Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, excepții ce au fost reiterate în cuprinsul concluziilor scrise formulate la data de 12.08.2013 (filele 126-127 din dosar), prima instanță nu a înțeles să le analizeze și să se pronunțe cu privire la acestea.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești în formularea prezentei cereri de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, tribunalul, din analiza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.411/CM/21.06.2007 Pronunțată de Tribunalul Argeș-Secția Civilă (filele 23-27 din dosarul de fond), ce a fost pus în executare de reclamanți, constată că aceștia au fost obligați să plătească pârâților drepturile prevăzute de art.4 alin.1 din OUG nr.177/2002 și OUG nr.27/2006, în solidar, fără a se face vreo distincție între cei doi angajatori.
Cum reclamantul P. de pe lângă Curtea de Apel Pitești a avut, în temeiul acestei hotărâri judecătorești, calitatea de debitor al pârâților persoane fizice, indiferent dacă aceștia funcționau în cadrul acestei instituții sau a celei subordonate ierarhic, P. de pe lângă Tribunalul Argeș, efectuând, eventual, și plăți către aceștia, tribunalul apreciază că acesta are calitate procesuală activă în declanșarea unei acțiuni în întoarcerea executării silite, ca urmare a desființării titlului executoriu.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești în formularea cererii de chemare în judecată în numele Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, tribunalul constată că potrivit art.72 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul 529/C/2007 al Ministrului Justiției (în forma în vigoare la data introducerii acțiunii) procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel are, printre altele, și următoarele atribuții: reprezintă parchetul de pe lângă curtea de apel în relațiile de serviciu cu alte instituții, organisme și organizații de același nivel de competență, precum și în relațiile de serviciu cu alte parchete, instituții publice și mass-media (pct.10), este ordonator secundar de credite și răspunde de folosirea, conform legii, a sumelor primite de la buget, de integritatea bunurilor încredințate parchetului de pe lângă curtea de apel, de ținerea la zi a contabilității și de prezentarea dărilor de seamă contabile asupra execuției bugetare (pct.31) și coordonează, controlează și răspunde de buna administrare a parchetului unde funcționează, precum și a parchetelor din circumscripție (pct.33).
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.82 din același act normativ prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal are, printre altele, și următoarele atribuții:reprezintă parchetul de pe lângă tribunal în relațiile de serviciu cu alte instituții, organisme și organizații de același nivel de competență, precum și în relațiile cu mass-media (pct.9), este ordonator terțiar de credite și răspunde de folosirea, conform legii, a sumelor primite de la buget, de integritatea bunurilor încredințate parchetului de pe lângă tribunal, de ținerea la zi a contabilității și de prezentarea dărilor de seamă contabile asupra execuției bugetare (pct.21) și coordonează, controlează și răspunde de buna administrare a parchetului unde funcționează, precum și a parchetelor din circumscripție (pct.22).
În același sens sunt și dispozițiile art. 93 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, care prevăd că procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel au calitatea de ordonatori secundari de credite, iar prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunale au calitatea de ordonatori terțiari de credite.
Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă că procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel nu are un drept de reprezentare legal al instituțiilor subordonate, în virtutea căruia acesta să poată introduce acțiuni de chemare în judecată, în vederea apărării intereselor acestora, ci, în conformitate cu dispozițiile art.72 pct.10 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul 529/C/2007 al Ministrului Justiției, poate reprezenta doar unitatea de parchet al cărui conducător este.
Împrejurarea că prin art.62 alin.2 din Legea nr.304/2004 s-a stabilit că activitatea procurorilor este subordonată principiului controlului ierarhic nu este de natură a conduce la altă concluzie, în condițiile în care, prin art.65 din același act normativ se explicitează conținutul acestei noțiuni, fără ca, în cuprinsul acesteia, să fie inclus dreptul de reprezentare în fața unei instanțe de judecată.
Având în vedere că promovarea unei cereri de chemare în judecată, în numele altei persoane, reprezintă un act de dispoziție, ce necesită prezentarea unui mandat special în acest sens, astfel cum rezultă și din prevederile art.67 alin.2 C.pr.civ., cum reclamantul P. de pe lângă Curtea de Apel Pitești nu a făcut dovada existenței unui mandat legal sau convențional, în temeiul căruia să fie împuternicit să introducă acțiunea introductivă și pentru P. de pe lângă Tribunalul Argeș, în condițiile în care, potrivit art.89 alin.3 din Legea nr.304/2004, ambele instituții au personalitate juridică, tribunalul apreciază că este corectă critica pârâtului formulată sub acest aspect, împrejurare față de care, sentința pronunțată de instanțe de fond se impune a fi modificată în consecință.
Reținând însă că ceilalți pârâți nu au înțeles să invoce această excepție și să recureze hotărârea pronunțată de prima instanță, aceasta se bucură de autoritate de lucru judecat față de aceștia, astfel încât soluția de anulare a cererii formulate de P. de pe lângă Tribunalul Argeș, prin procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate de reprezentant, nu le poate profita acestora, ci doar pârâtului N. N..
Potrivit înscrisului reprezentat de adresa nr.2072/X/2/2010 emisă de P. de pe lângă Tribunalul Argeș (fila 91 din dosarul de fond), pentru recuperarea sumei de 12.414 lei, reprezentând plata sporului de stabilitate în magistratură, conform sentinței civile nr.411/CM/21.06.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, s-a operat compensarea cu sumele de încasat în anul 2010, respectiv în 4 tranșe.
În partea dreapta, sus, a aceluiași act apare o rezoluție, olografă, în cuprinsul căreia se menționează că recuperarea se va face în trei ani (2010,2011, 2012), respectiv la plata de 34% din suma restantă, 33% din suma restantă și 33% din suma restantă, urmată de o semnătură indescifrabilă.
Reclamanții nu au înțeles să conteste existența și conținutul acestui înscris.
Având în vedere că prin cuprinsul întâmpinării formulate la data de 10.01.2011, pârâtul N. N. a înțeles să conteste pretențiile reclamanților, invocând împrejurarea că a intervenit operațiunea compensării, astfel încât nu mai datorează nicio sumă de bani acestora, acțiunea impunându-se a fi respinsă ca lipsită de obiect, cum aceștia nu au înțeles să administreze probe din care să reiasă dacă pârâtul, raportat la acest înscris, mai datorează vreo sumă de bani și, în caz afirmativ, cuantumul acesteia, utilă fiind efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea contabilitate, cum înscrisurile depuse de către reclamanți la dosarul cauzei, reprezentate de situațiile plăților efectuate de pârât și a sumelor rămase de executat nu pot fi opuse acestuia, în condițiile în care emană chiar de la reclamanți, tribunalul apreciază că nu s-a făcut dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței solicitate cu privire la acest pârât.
Totodată, în conformitate cu prevederile art.1022 Cod civil, termenul se deosebește de condiție, pentru că el nu suspendă angajamentul, ci numai amână executarea, iar potrivit art.1023 Cod civilaceea ce se datorește cu termen nu se poate cere înaintea termenului, dar ceea ce se plătește înainte nu se mai poate repeti.
Față de împrejurarea că prin concluziile scrise din data de 12.08.2013, pârâtul N. N. invocă împrejurarea că a fost de acord cu recuperarea debitului în condițiile impuse de P. de pe lângă Tribunalul Argeș, tribunalul constată că, în ipoteza formării unui acord de voință a părților la data emiterii adresei nr.2072/X/2/15.04.2010 (raportat la data intervenirii acestuia sunt incidente prevederile vechiului cod civil), prin care să se stabilească cuantumul sumelor datorate și termenele de plată, reclamanții nu puteau solicita restul sumelor datorate înainte de data scadentă convenită, întrucât nu aveau caracter exigibil, astfel încât nu erau îndreptățiți a formula acțiunea în întoarcerea executării silite cu privire la acestea, cu excepția situației în care pârâtul nu și-ar fi respectat obligațiile contractuale decurgând din angajamentul de plată.
Pe cale de consecință, tribunalul apreciază că este fondată critica recurentului sub acest aspect.
Referitor la mențiunile eronate din cuprinsul dispozitivului sentinței civile recurate și lipsa mențiunii exprese a reclamantului în favoarea căruia s-a dispus restabilirea situației anterioare, tribunalul apreciază că părțile au la îndemână instituțiile îndreptării erorii materiale, reglementată prin art.281 C.pr.civ., și lămuririi înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii, reglementată prin art.281¹ C.pr.civ., în măsura în care au anumite nelămuriri, pârâtul, raportat la soluția pronunțată în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată împotriva sa, nemaiavând interes în invocarea acestor aspecte.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanții P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI și P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, tribunalul apreciază că sunt reale susținerile acestora potrivit cărora, față de natura juridică a instituțiilor dobânzii legale și cea a ratei inflației și de finalitatea acestora, este permis cumulul acestora.
Însă, critica formulată de reclamanți privind neacordarea de către prima instanță a dobânzii legale aferentă sumelor datorate de pârâți, urmează a fi analizată prin raportare la prevederile instituției întoarcerii executării silite, pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată, cu luarea în considerare a specificității executării voluntare a obligației de către reclamanți și a reglementării privind dobânda legală.
Potrivit dispozițiilor art.404¹ alin.3 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcție de rata inflației.
Astfel, deși, ca urmare a executării silite mobiliare, creditorul a obținut o sumă de bani, de care s-a folosit neîntrerupt din momentul încetării executării silite prin realizarea obligației stabilite prin titlul executoriu, legiuitorul nu a înțeles, cu ocazia restabilirii situației anterioare, să dispună obligarea acestuia și la plata dobânzii legale aferente sumei obținute, ci doar la plata sumei actualizate în funcție de rata inflației.
Considerentele reținute în această ipoteză impun ca, prin analogie, și în situația în care executarea silită a avut ca obiect plata unei sume de bani, creditorul să restituie doar suma actualizată în funcție de rata inflației.
Totodată, dobânda legală reprezintă daune interese moratorii constând într-o sumă de bani datorată pentru neexecutarea la termen a obligației de plată.
Ori în condițiile în care nu există nici o hotărâre judecătorească sau un alt înscris prin care să se stabilească termenul când pârâții trebuiau să restituie sumele de bani solicitate, reținând că reclamanții au executat în mod benevol titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.411/CM/21.06.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș-Secția Civilă, fără a face dovada existenței vreunei solicitări din partea pârâților în acest sens, deși nu avea un caracter irevocabil, asumându-și astfel consecințele juridice în ipoteza în care titlul urma a fi desființat, față de intenția legiuitorului exprimată în cuprinsul dispozițiilor art.404¹ alin.3 C.pr.civ., de limitare a cererii de restabilire a situației anterioare doar la plata sumelor actualizate în raport de rata inflației, tribunalul apreciază că, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, recursul declarat de reclamanți este nefondat.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1-3 și art.304 pct.9 C.pr.civ., va respinge recursul formulat de reclamanți, va admite recursul formulat de pârâtul N. N., va schimba, în parte, sentința civilă recurată, în sensul că va anula cererea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Argeș, prin procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel P., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate de reprezentant, și va respinge cererea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel P., împotriva pârâtului N. N., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul reclamanților P. DE PE L. CURTEA DE APEL P. și P. DE PE L. TRIBUNALUL ARGES cu sediile în Pitești, ., jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr.5520 din data de 3 Iunie 2014 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._, intimați-pârâti fiind I. D. D. și I. B. I., prin reprezentant legal I. D., în calitate de moștenitori ai defunctei I. I. Viorina, ambii cu domiciliul în P., .. D33, ., Z. A., cu domiciliul în . Ursului, ., jud Argeș, M. S., cu domiciliul în P., .. B4, ., jud Argeș, N. N., cu domiciliul în Mosoaia, . (fost 90), jud Argeș, T. M., cu domiciliul în P., ., jud Argeș, G. D., cu domiciliul în P., .. S8, ., ., C. E., cu domiciliul în com. Schitu Golesti, ., L. N., cu domiciliul în P., . G., ., ., jud Argeș .
Admite recursul pârâtului N. N., împotriva sentinței civile nr.5520 din data de 3 Iunie 2014 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._, intimați-pârâti fiind Z. A., M. S., T. M.,G. D., C. E., L. N., I. D. D. și I. B. I. prin reprezentant legal I. D., în calitate de moștenitori ai defunctei I. I. Viorina și intimați reclamanți P. DE PE L. CURTEA DE APEL P. și P. DE PE L. TRIBUNALUL ARGES.
Schimbă, în parte, sentința, în sensul că anulează cererea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Argeș, prin procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel P., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate de reprezentant, și respinge cererea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel P., împotriva pârâtului N. N., ca neîntemeiată.
Menține, în rest, sentința civilă recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 Decembrie 2014.
Președinte, R. V. | Judecător, A. M. | Judecător, G. D. N. |
Grefier, G. G. |
red.R.V.
dact. R.V./2 exp.-06.02.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 995/2014.... → |
|---|
