Contestaţie la executare. Decizia nr. 635/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 635/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 169/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 635/2014
Ședința publică de la 13 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Judecător S. I. Ț.
Grefier N. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de intimatul M. F. PUBLICE - AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA - ADMINISTRATIA F. PUBLICE P. împotriva sentinței civile nr. 5363/10.06.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ și intimatul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINNAȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, reprezentată prin AJFP ARGEȘ împotriva sentinței civile nr. 8617/28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ intimați fiind contestatorii P. I. V., C. A. P. I. V., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea P. I. V., lipsă fiind recurentul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează la dosar s-au depus, prin serviciul registratură, la data de 05.03.2014 întâmpinare formulată de intimații contestatori, iar de la Judecătoria Pitești a fost înaintat răspuns cu privire la înregistrarea recursului declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești.
Av. P. I. V. învederează că nu mai are cereri de formulat .
Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Av. P. I. V. solicită respingerea celor două recursuri pentru motivele arătate în întâmpinare și având în vedere următoarele:
La filele 36) și 76) dosar fond se află cele două decizii de impunere de care face vorbire recurenta, însă aceasta omite să arate că aceste decizii nu privesc debite aferente unei singure perioade de timp, ci aceste debite sunt aferente perioadei 2006 – 2011.Arată că motivul pe care l-a susținut și pentru care instanța de fond a admis contestația la executare este acela că nu s-au respectat prevederile art. 44 și art.45 cod proc. fiscală, în sensul că în fiecare an fiscal trebuia să se comunice deciziile de impunere pentru a se lua cunoștință de ele.
Arată că, în mod greșit recurenta apreciază că făcându-se o singură comunicare la o decizie care cuprinde debite întinse pe cinci ani s-a îndeplinit cererea prevăzută de lege, aceasta, în opinia sa, fiind contrară dispozițiilor art. 45 alin.2 care prevăd în mod expres faptul că actul administrativ necomunicat nu produce efecte juridice față de cel care trebuia să plătească aceste sume de bani.
Apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală și având în vedere că la fila 27), fila 36) și fila 60) sunt trei încheieri de ședință pronunțate în lunile martie, aprilie și mai, în care, trei termene consecutiv, s-au făcut adrese către recurentă să depună la dosarul cauzei dovezile de comunicare a deciziilor de impunere anuale, însă nu s-a depus niciun act și nici actele care au stat la baza executării. Având în vedere Decizia Curtii Constituționale care este depusă în copie la dosarul de fond la fila 46), în care se precizează în mod concret care este procedura în care se comunică acele decizii de impunere, apreciază că hotărârea Judecătoriei Pitești este temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, pentru faptul că timp de 13 ani nu și-a modificat sediul Cabinetului de avocat, cât și pentru faptul că nu există o dovadă a comunicării deciziilor anuale, solicită respingerea celor două recursuri, ca neîntemeiate, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra recursurilor civile de față,
Constată că prin contestația la executare înregistrată la data de 03.01.2013, contestatoarea P. I. V. / cabinet avocat P. I. V. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. FINANȚELOR PUBLICE, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, anularea a somației nr. 3/_ și a actelor de executare emise în baza titlului executoriu nr._/17.12.2012
În motivare, s-a arătat că s-a pornit executarea silită pentru datorii către CAS Argeș, deși nu deține un contract încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Argeș, acesta aflând despre existența debitului pretins odată că începerea executării.
În drept, au fost invocate disp. art. 399-412 C.proc.civ.
Prin întâmpinare s-au invocat excepția netimbrării cererii, a inadmisibilității cererii, arătându-se că pentru anularea titlului executoriu contestatoarea are la dispoziție o altă procedură. Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât actele de executare au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.
Contestatoarea și-a precizat cererea arătând că înțelege să conteste și actele de executare emise în baza titlului executoriu nr._/20.02.2013. De asemenea, în data de 07.05.2013, contestatoarea a precizat că nu i-a fost comunicat actul administrativ fiscal în baza căruia s-a declanșat executarea, actele de executarea nefiindu-i opozabile, invocându-se decizia nr. 536/28.04.2011 a Curții Constituționale.
Prin sentința civilă nr. 5363/10.06.2013 a Judecătoriei Pitești a fost respinsă excepția inadmisibilității contestației la executare.
A fost admisă contestația și s-a dispus anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare al Administrație Finanțelor Publice Pitești, întocmit în baza titlului executoriu nr._/17.12.2012, privind pe contestatoarea P. I. V., precum și a tuturor actelor de executare în dosarul de executare al Administrație Finanțelor Publice Pitești, întocmit în baza titlului executoriu nr._/20.02.2013, privind pe aceeași contestatoare.
În adoptarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Cu prioritate, prima instanță a analizat excepția de inadmisibilitate, apreciind că aceasta nu este fondată. Conform art. 172 alin. 1 CPF, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de exectuare în condițiile legii, iar la alin. (3) se adaugă precizarea potrivit căreia "Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege". În acest sens, art. 205. (1) CPF prevede că: "Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.”; „Art. 218. Comunicarea deciziei și calea de atac. ... (2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”).
De asemenea, prin decizia nr. XIV/14.02.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. O atare interpretare dă posibilitate subiectului procesual activ al contestației să se bucure de o procedură contradictorie în dovedirea dreptului său, de care nu ar fi putut beneficia anterior deoarece actul fiscal ce constituie titlu executoriu, fiind emis de un organ fără atribuții jurisdicționale, nu are caracter jurisdicțional. Prin urmare, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Ceea ce s-a reținut mai sus devine aplicabil doar în situatia în care prin contestatia la executare se solicită anularea titlului executoriu pentru nevaliditatea creantei fiscale pe care o constată. În situatia în care se invocă vicii de forma ale titlului executoriu contestația la executare poate fi primită, judecatoria fiind tinuta de prevederile art 172 Cod procedura fiscala și respectiv art 400 Cod procedura civilă.
Astfel, prima instanța a reținut că, în cauza de față, contestatoarea a invocat necomunicarea deciziilor de impunere fiscală, în baza cărora au fost întocmite titlurile executorii și somațiile aferente, deci aspecte ce țin de executarea silită propriu-zisă, fără a solicita anularea deciziei de impunere fiscală, ceea ce a atras respingerea excepției de inadmisibilitate.
Analizând contestația la executare pe fond, prin prisma aspectelor invocate, s-a reținut că intimatul a emis titlul executoriu nr._/17.12.2012 privind pe contestatoarea P. I. V. pentru suma de_ lei, iar somația cuprinzând acest debit a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în data de 27.12.2012. În data de 20.02.2013, intimatul a emis un alt titlu executoriu, nr._ pentru suma de 8685 lei, alături de somația nr. 3/_ /_. Deciziile ce au stat la baza emiterii acestor două titluri executorii nu au fost comunicate contestatoarei, nici direct nici prin celelalte modalități prevăzute de lege.
Potrivit art. 44 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz. Modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt prevăzute de art. 44 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, la alin. 2 lit. d, respectiv: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnatură, data comunicării fiind data ridicării sub semnatură a actului; b) prin remiterea, sub semnatură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnatură a actului; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
Sancțiunea neîndeplinirii procedurii de comunicare a actului administrativ fiscal o constituie inopozabilitatea acestuia față de contribuabil, conform art. 45- 45 C.proc. fiscală. Altfel spu,s actul administrativ necomunicat în formele prescrise, nu produce efecte juridice împotriva destinatarului actului administrativ.
Reținând cele ce preced, prima instanță a constatat că deciziile de impunere nu au fost comunicate contestatoarei, ceea ce înseamnă că executarea silită începută în temeiul acestor decizii de impunere este nelegală, creanța nefiind exigibilă, astfel cum impune art. 379 C..
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis contestația și a dispus anularea actelor de executare emise în baza titlurilor executorii nr._/17.12.2012 și nr._/20.02.2013.
Prin sentința civilă nr. 8617/28.10.2013 s-a dispus completarea primei sentințe în sensul că s-au anulat cele două titluri executorii emise de intimat cu numerele_/17.12.2012 și nr._/20.02.2013.
Împotriva sentințelor civile nr. 5363/2013 și 8617/28.10.2013 ale Judecătoriei Pitești a declarat recurs intimatul ADMINISTRATIA JUDETEANA A F. PUBLICE P. care a invocat nelegalitatea sentinței sub următoarele considerente:
Prima instanță a apreciat eronat că reclamanta nu poate fi obligată la plata contribuțiilor fiscale aferente, pentru că nu a depus declarații fiscale privind obligațiile de plată către CASS. Obligațiile fiscale se stabilesc potrivit art.85 din OG nr.92/2003 prin declarație depusă de contribuabil, în raport de care Casa de Asigurări de Sănătate a emis decizii de impunere necontestate și nedesființate până în prezent.
Pentru atacarea deciziei de impunere legea prevede o altă cale de atac, în contencios administrativ și nu calea pe care a ales-o reclamanta, a contestației la executare .
Prima instanță, în baza rolului activ, trebuia să verifice la organul care a emis deciziile de impunere, dacă a făcut dovada comunicării către reclamantă. Pentru că decizia de impunere este emisă de CAS Argeș, culpa procesuală nu poate să aparțină intimatului AJFP Argeș, care este organ de executare, potrivit art.136 din OG nr.92/2003.
Au fost invocate disp.art.304 pct.9 și 304 ind.1 C.pr.civilă.
Prin întâmpinare, în recurs, s-a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, tribunalul apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prima critică din recurs este lipsită de substanță juridică, pentru că instanța de fond nu a reținut în motivarea sentinței că reclamanta/contestatoarea nu ar datora o sumă de bani cu titlul de obligație fiscală către CAS Argeș. Din lecturarea considerentelor ce au atras admiterea contestației la executare, nu rezultă că s-ar fi reținut o astfel de stare de fapt, pentru că judecătorul fondului nu a făcut această analiză. S-a reținut, ca motiv al anulării actelor de executare, lipsa comunicării deciziei de impunere către contestatoarea și implicit nelegalitatea actelor de executare inițiate de Ministerul Finanțelor Publice – AJFP Argeș.
În consecință, tribunalul constată că judecătorul fondului nu a reținut și nici nu a analizat dacă reclamanta datorează la bugetul de stat sumele de bani cu care a fost somată și pentru care s-a emis titlu executoriu. De altfel, acest aspect face obiectul unui alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Argeș, sens în care este încheierea din 16.01.2013 (f.30 d.fond), prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere, în contencios administrativ și fiscal ( d.nr._/109/2012).
În mod corect prima instanță a reținut că în speță se contestă formele de executare și nu titlul de creanță. Dispozițiile art.172 alin.3 din OG nr. 92/2003 statuează că împotriva titlului executoriu, atunci când nu este o hotărâre dată de instanța judecătorească, se pot face apărări de fond, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Potrivit art.205 alin.1 din același act normativ, împotriva titlului de creanță, se poate formula contestație potrivit legii. Această contestație este o cale administrativă de atac ce presupune comunicarea deciziei respective pentru a fi atacată la instanța de contencios administrativ fiscal competentă.
Prima instanță a respectat aceste dispoziții legale, apreciind corect că ceea ce se invocă este neregularitatea actelor de executare, prin prisma faptului că nu s-a realizat comunicarea către contestatoare a titlului de creanță, în speță a deciziilor de impunere și că acest considerent atrage anularea formelor de executare potrivit art.172 alin.1 din OG nr.92/2003. Obligația comunicării titlului de creanță rezultă si din interpretarea disp.art. 141 din OG nr.92/2003 raportat la art.44 din același act normativ, arătându-se și care este modalitatea de comunicare, sancțiunea neîndeplinirii acestei proceduri, constituind inopozabilitatea actului față de contribuabil.
În speță, s-a reținut corect că nu s-a făcut dovada comunicării deciziilor de impunere către contestatoare, iar sarcina probei în acest sens aparținea intimatei, în calitate de organ de executare, care a emis somația și titlul executoriu. Prima instanță a avut rol activ, a solicitat relații intimatului, care însă a invocat că a început executarea silită în baza obligațiilor de plată transmise din partea CAS Argeș, fără a verifica dacă există dovada comunicării pentru titlu de creanță înaintat.
În consecință reținând că lipsa dovezilor de comunicare pentru titlul de creanță reprezintă o neregularitate a formelor de executare, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe de anulare a executării, este legală și temeinică, urmând ca în baza art.312 alin.1 și 304 ind.1 C.pr.civilă, să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de intimatul M. F. PUBLICE - AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA - ADMINISTRATIA F. PUBLICE P. împotriva sentinței civile nr. 5363/10.06.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ și de intimatul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINNAȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, reprezentată prin AJFP ARGEȘ împotriva sentinței civile nr. 8617/28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ intimați fiind contestatorii P. I. V., C. A. P. I. V.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.03.2014 la Tribunalul Argeș –Secția civilă.
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | Judecător, S. I. Ț. |
Grefier, N. P. |
Red. A.M.P/Dact. NE/ 2 ex/11.04.2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1318/2014. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 905/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
