Contestaţie la executare. Hotărâre din 04-06-2014, Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 3688/205/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 520/2014
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător G. D. N.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul formulat de intimata C.E.C. B. S.A. SUCURSALA PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.473 din data de 04.03.2014 pronunțată de Judecatoria Câmpulung în dosarul nr._, intimată-contestatoare fiind S.C. G. T. S.R.L., având ca obiect „contestație la executare contestație proces verbal sechestru”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părtilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra apelului, au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2014, susținerile părtilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea dată, când instanta având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronuntarea la data de 28.05.2014 și ulterior la data de 04.06.2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea de chemare în judecata înregistrată la data de 30. 09.2013, contestatoarea S .C. G. T. S.R.L., în contradictoriu cu intimata C.E.C. B. S.A. - SUCURSALA PITEȘTI și executorul judecătoresc - BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC P. V. - A., a formulat contestație la executare împotriva procesului verbal de sechestru emis la data de 18.09.2013 în dosarul de executare silită nr.569/2013 de către Biroul executor Judecătoresc P. V. - A., solicitând instanței a dispune anularea punctului 22 din Procesul verbal de sechestru întocmit de către Executorul Judecătoresc P. V. A. denumit „ linie tehnologică debitare cherestea ”.
Consideră contestatoarea, că emiterea acestui act de executare - Procesul verbal de sechestru s-a întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de Codul de procedură civil și în consecință, executarea silită începută împotriva sa este o măsură nelegală și netemeinică, date fiind următoarele considerente: se arată că Executorul Judecătoresc P. V. - A. nu a convocat nici o persoană cu atribuțiuni de conducere din cadrul societății, care a are putere de decizie pentru a asista și semna Procesul verbal de sechestru, ci acesta împreună cu reprezentantul creditoarei, director C. B. - Sucursala Pitești, I. I. au procedat la aplicarea sechestrului, în prezența gestionarului și a contabilei Șuța M., persoane care nu aveau calitatea să semneze un astfel de act. Susține că astfel de utilaje nu puteau fi înstrăinate, fapt cunoscut de reprezentantul creditoarei, care a participat la aplicarea sechestrului pe utilajele societății, deoarece acestea erau constituite în gaj pentru creditul acordat societății contestatoare,credit care nu a putut fi rambursat și pentru care s-a folosit această procedură.
Că executorul judecătoresc și-a mai arogat și calitatea de expert evaluator, fără a justifica autorizarea, care i-ar fi permis să evalueze fiecare utilaj, în parte și nu știe de unde a extras valorile pe care le-a consemnat în procesul verbal de sechestru, deoarece nu s-a precizat dacă sunt consemnate și în actele de gaj depuse la creditor odată cu acordarea împrumutului. De asemenea, arată că evaluarea este făcută în Euro și nu în lei, fără a avea la bază caracteristicile tehnice ale fiecărui utilaj în parte, care pot exprima valoarea reală a fiecăruia, apreciind că s-au încălcat de executorul judecătoresc și prevederile art.743 al.1 lit.d, care prevedea „ Menționarea drepturilor pretinse de alte persoane asupra bunurilor sechestrate ” în sensul că utilajul consemnat la poziția 22 din procesul verbal de sechestru „ linie completă debitare cherestea ” nu aparținea S.C. G. T. S.R.L, acesta aflându-se in custodie și a fost evaluată de către executorul judecătoresc la 2.200.000lei, aceasta având valoarea de 700.000Euro.
Această linie tehnologică a fost trimisă în România de S.C. G. LOGISTICH CO.LTD KOREA, urmând a fi achitată de societatea petentă, însă datorită situației financiare, S.C. G. T. S.R.L nu și-a mai permis cumpărarea, sens în care s-a adresat furnizorului străin, iar acesta a procedat la anularea tranzacției comerciale, emițând facturi în roșu, ce au fost depuse la dosar. Legea 82/1991, Legea Contabilității prevede că în momentul în care părțile contractante convin asupra restituirii parțiale sau integrale a unor bunuri facturate anterior și care din diverse motive nu mai pot fi achitate de către beneficiar, acestea se restituie furnizorului, dar pot fi lăsate în custodie pe bază de proces verbal de custodie și păstrate de cumpărător la dispoziția furnizorului. Referitor la facturile în roșu (prevăzute cu semnul minus în fața sumei așa cum prevede Legea Contabilității) arată că acestea anulează dreptul de proprietate asupra bunurilor vândute de furnizor către cumpărător, ele redevenind ale furnizorului.
Astfel, se arată de contestatoare, contabilul societății Șuța M. (nominalizată și ca martor în prezenta cauză), pentru acest motiv, a refuzat semnarea procesului verbal de sechestru. Tocmai pentru că explicația dată acestui utilaj consemnat la poziția 22 din actul menționat nu a fost luată în considerație de executorul judecătoresc, care a și refuzat să vadă facturile în roșu emise de funizor, precum și procesul verbal al acestei linii tehnologice. A precizat că astfel, executorul judecătoresc comite o gravă eroare prin faptul că face precizarea că în procesul verbal de sechestru debitorul „Nu are obiecțiuni asupra P.V.”
Pentru considerentele arătate, a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată și pe cale de consecință a se dispune anularea punctului 22 din Procesul verbal de sechestru întocmit de către Executorul Judecătoresc P. V. A. și ridicarea sechestrului de pe utilajul denumit „ linie completă debitare cherestea ”
Prin sentința civilă nr. 473 din data de 04.03.2014, pronunțată de Judecatoria Câmpulung, a fost admisă în parte, contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. G. T. S.R.L., în contradictoriu cu intimata C.E.C. B. S.A. - SUCURSALA PITEȘTI și executor judecătoresc BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC P. V. – A., și în consecință:
A fost anulat procesul verbal de sechestru încheiat de executorul judecătoresc la data de 18.09. 2013 în dosarul de executare nr. 569/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc P. V. - A. din municipiul Pitești, județul Argeș.
A fost respinsă contestația la executare față de intimatul Executorului Judecătoresc P. V. – A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A fost obligată intimata C.E.C. B. S.A. să plătească contestatoarei suma de 1005 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor articolului 731 al (4) NCPC,, Bunurile mobile aflate în locul care constituie domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul social sau punctul de lucru al debitorului se prezumă, până la proba contrară, că aparțin acestuia din urmă. În cazul în care se afirmă că unele bunuri aparțin altei persoane, dar drepturile acesteia nu rezultă din înscrisuri cu dată certă, executorul va sechestra bunurile, însă va face mențiune în procesul-verbal de sechestru despre drepturile pretinse.
În speța de față, contestatoarea a formulat contestație, în termen, împotriva procesului verbal de sechestru încheiat la data de 18 09 2013 în dosarul de executare nr 569/2013 de Executor Judecătoresc P. V. – A., motivul fiind faptul că utilajul de la pct. 22 din procesul verbal ,, linie completă debitare cherestea” în valoare de 2. 200. 000 lei nu aparține debitoarei S.C. G. T. SRL, se află doar în custodia debitoarei fiind proprietatea ., societate din Korea de la care a fost achiziționată și căreia nu i s-a plătit în termenul stipulat prețul. Contestatoarea susține că executorul judecătoresc a refuzat să facă mențiuni în procesul verbal de sechestru cu privire la situația descrisă și în conformitate cu documentele evidențiate în evidențele contabile ale societății debitoare.
În conținutul procesului verbal contestat, nu s-au menționat date cu privire la drepturile pretinse asupra bunului aflat la sediul societății debitoare, ,,linie completă debitare cherestea ”. Executorul judecătoresc avea obligația să ia la cunoștință de actele contabile și să procedeze în conformitate cu dispozițiile art. 731 al 4 NCPC.
Instanta a retinut ca norma prevazuta de art.743 al 1 NCPC are caracter imperativ și, în condițiile în care conform art.175 NCPC, se face dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată si care atrage nulitatea procesului verbal de sechestru.
În cauză, contestatoarea a făcut dovada cu facturile comerciale SMGPB_/30.04.2012 și SMGPB_/01.04.2013, precum și a scrisorii înaintate societății contestatoare la data de 1.04.2013 de către societatea vânzătoare S.C .LOGISTIC CO LTD, fila 26 dosar, că asupra acestui bun pus sub sechestru se pretind drepturi de proprietate de către o altă societate, situație ce nu a fost consemnată în conformitate cu dispozițiile legale de către executorul judecătoresc.
Instanța a apreciat că atât debitoarea, cât și societatea terță sunt vătămate datorită faptului că nu s-au făcut mențiunile cerute de lege asupra bunului ,,linie completă debitare cherestea” sechestrat, iar neîndeplinirea acestei cerințe a legii nu poate fi înlăturată decât prin anularea întregului act viciat.
Elementul lipsă, prev. de art. 743 al 1 lit. d NCPC, atrage nulitatea procesului verbal de sechestru. Scopul contestației la executare este acela de a înlătura neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite.
În cazul de față, instanța a reținut faptul că măsura de indisponibilizare s-a instituit cu nerespectarea prevederilor legale așa cum s-a arătat, ceea ce atrage anularea procesului verbal de sechestru, fiind îndeplinit un act de executare cu nerespectarea prevederilor legale în materie.
Impotriva sentintei civile nr.473/04.03.2014 pronuntata de Judecatoria Campulung, declarat apel, in termen legal, intimata-creditor ., solicitand, in principal, anularea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei competente, respectiv Judecatoriei P., iar in subsidiar schimbarea hotararii in sensul respingerii contestatiei si a cererii privind cheltuielile de judecata.
In sustinerea apelului, intimata a aratat ca, potrivit art.723 alin.1 C.pr.civ., instanta competenta sa solutioneze contestatia la executare este instanta de executare, care, in cazul de fata, raportat la disp. art.650 alin.1 C.pr.civ. si la sediul executorului judecatoresc, este Judecatoria P.. S-a apreciat ca norma este de ordine publica, necompetenta putand si invocata si din oficiu, Judecatoria Campulung declarandu-se competenta, potrivit art.131 C.pr.civ., in mod nelegal.
Sub aspectul obiectului contestatiei la executare, apelanta a sustinut ca, raportat la motivele invocate de contestatoare, instanta avea obligatia de a indrepta actul de executare in discutie, restrangand procesul-verbal in ceea ce priveste bunul aratat la pct.22, singurul cu privire la care exista discutii intre parti. Incalcarea art.743 alin.1 lit.d C.pr.civ. nu reprezinta un motiv de anulare integrala a procesului-verbal, ci cel mult de indreptare a actului.
Instanta de fond a retinut incorect ca inscrisurile depuse la dosar dovedesc ca bunul mentionat la pct.22 din procesul-verbal de sechestru nu este proprietatea debitoarei. Inscrisurile in discutie nu au fost prezentate la momentul incheierii procesului-verbal sau ca executorul ar fi fost informat cu privire la situatia invocata, astfel incat nu a existat posibilitatea efectiva de a se face mentiunea despre pretinsul drept al unui tert asupra bunului. Pe de alta parte, art.731 C.prciv. nu impiedica aplicarea sechestrului si in aceasta situatie, ci doar impune inserarea mentiunii amintita, astfel incat interpretarea data de instanta este gresita. Executorul judecatoresc a respectat intocmai dispozitiile legale privind instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile, contestatia la executare fiind nelegala.
Ultima critica priveste obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, apelanta aratand ca admiterea contestatiei are consecinta restituirii catre contestatoare a taxei judiciare de timbru, potrivit art.45 alin.1 lit.f din OUG nr.80/2013, situatia in care cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata este neintemeiata.
In drept, au fost invocate disp. art.466 si 650 alin.3 C.pr.civ.
Apelanta a solicitat judecarea apelului si in lipsa reprezentantului sau.
Analizand ansamblul probatoriu administrat in cauza, tribunalul constata ca apelul este fondat, in limita urmatoarelor considerente:
Pentru inceput se constata ca, raportat la data inceperii executarii silite desfasurata in cadrul dosarului nr.569/2013 al B. P. V., sunt aplicabile dispozitiile noului Cod de procedura civila.
Or, potrivit art. 131 alin.2 si 3 C.pr.civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. In cauza de fata, intimata C. B. nu a invocat in fata instantei de fond necompetenta teritoriala a acesteia prin intampinare sau la primul termen de judecata, situatie in care este decazuta din dreptul de a pune in discutie in calea de atac aceasta problema. Imprejurarea ca ar fi vorba de incalcarea unei norme ce reglementeaza competenta teritoriala de ordine publica este lipsita de relevanta, legiuitorul impunand si in aceasta situatie un termen limita pana la care se poate invoca necompetenta, doar exceptia de necompetenta generala a instantelor putand fi invocata in orice stare a pricinii. In consecinta, critica privind necompetenta Judecatoriei Campulung nu poate fi primita.
Cat priveste critica privind anularea in integralitate a procesului-verbal de sechestru intocmit la data de 18.09.2013, tribunalul constata ca ea este fondata.
Astfel, prin chiar contestatia in executare s-a solicitat anularea pct.22 al procesului-verbal, situatia bunului mentionat la acest punct nascand problema litigioasa dintre parti. Acestea fiind limitele investirii, instanta de fond nu putea anula integral procesul-verbal de sechestru fara incalcarea principiului disponibilitatii de vointa a partii si a disp. art.23 alin.6 C.pr.civ. In plus, asa cum sustine si apelanta, motivul de nelegalitate a actului de executare contestat, respectiv lipsa inserarii mentiunii privind dreptul pretins al unui tert asupra bunului sechestrat, nu afecteaza valabilitatea procesului-verbal si in ceea ce priveste celelalte bunuri mobile mentionate, ci doar masura ce priveste bunul asupra caruia se presupune ca debitoarea nu are un drept de proprietate. Asadar, in situatia in care a apreciat ca motivul invocat de contestatoare este intemeiat, prima instanta nu putea decat sa anuleze partial procesul-verbal de sechestru, respectiv in ceea ce priveste bunul mentionat la pct.22.
Instanta de apel va analiza in continuare daca in cauza exista sau nu vreun motiv de nelegalitate a procesului-verbal de sechestru, sub aspectul indisponibilizarii bunurilor enumerate la pct.22.
Instnta de fond a apreciat ca lipsa mentiunii prevazuta la art.731 alin.4 teza a II-a C.pr.civ. si art.743 lit.d C.pr.civ. atrage nulitatea procesului-verbal, debitoarea suferind o vatamare care nu poate fi inlaturata altfel.
Insa, raportat la disp. art. 175 C.pr.civ., conform carora actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia, în cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea fiind prezumată, iar partea interesată putând face dovada contrară, tribunalul constata ca lipsa acestei mentiuni nu este expres prevazuta de lege ca si motiv de nulitate a actului de executare. Prin urmare, vatamarea suferita de debitor nu este prezumata, el avand obligatia de a dovedi in ce fel a fost prejudiciat prin neinserarea pretinsului drept al tertului asupra bunului sechestrat.
Or, in speta, debitoarea-contestatoare nu a fost in niciun fel vatamata, intrucat proprietatea bunului mobil mentionat la pct.22 a fost pusa in discutie prin prezenta contestatie la executare. De altfel, pretinsul drept al tertului, neinsotit de inscrisuri purtand data certa, nu impiedica aplicarea sechesterului, cum reiese din art.731 alin.4 C.pr.civ., debitoarea sau tertul avand la dispozitie, si in aceasta situatie, calea contestatiei la executare pentru a stabili definitiv in ce masura bunul in discutie poate face sau nu obiectul indisponibilizarii.
Prin urmare, nu lipsa mentiunii susamintita atrage nulitatea partiala a procesului-verbal, ci imprejurarea ca bunului nu este proprietatea debitoarei.
Conform art.730 si urm. C.pr.civ., urmarirea silita si, implicit sechestrul, nu pot avea ca obiect decat bunurile debitorului, alin.4 teza I al art.731 C.pr.civ. instituind o prezumtie relativa de proprietate in ceea ce priveste bunurile aflate la sediul sau punctul de lucru al debitorului. Inscrisurile depuse in fata instantei de fond rastoarna insa aceasta prezumtie. Astfel, din facturile comerciale intocmite la data de 01.04.2013 (f.23-24) reiese ca a avut loc o operatiune de stornare in ceea ce priveste utilajul de taiere ferestrau de spintecat si masina automata de taiat, cumpararea de catre debitoare nefiind finalizata. De asemenea, potrivit scrisorii cu aceeasi data, bunurile au ramas in custodia debitoarei, incepand cu data de 01.04.2013, pana la noi ordine, contestatoarea fiind asadar doar un detentor precar, iar nu proprietar. Forta probatorie a inscrisurilor trebuie analizata raportat la calitatea partilor, de profesionisti, si la disp. art.277 si 280 C.pr.civ., tribunalul apreciind ca ele fac dovada deplina ca, la momentul instituirii sechestrului asupra utilajelor in discutie, acestea nu reprezentau bunuri ale debitoarei.
In consecinta, tribunalul considera ca, pentru aceste argumente, contestatia la executare este intemeiata, impunandu-se anularea partiala a procesului-verbal de sechestru, in privinta bunurilor enumerate la pct.22.
Tribunalul constata, raportat la solutia ce se va da contestatiei, ca si ultima critica a apelantei este intemeiata.
Potrivit art.45 alin.1 lit.f din OUG nr.80/2013, aplicabila cauzei, taxa judiciara de timbru achitata se restituie in cazul admiterii in mod definitiv a contestatiei la executare. Or, retinand ca, prin solutionarea prezentului apel, admiterea contestatiei la exeuctare va deveni definitiva, contestatoarea are dreptul de a solicita restituirea sumei achitata cu titlu de taxa judiciara de timbru. Pe cale de consecinta, obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata care nu cuprind si alte sume decat taxa judicira de timbru este nejustificata, dispozitia instantei de fond urmand a fi inlaturata.
Concluzionand, pentru considerentele expuse anterior, in temeiul art.480 si art.719 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul, schimband in parte sentinta, in sensul anularii procesul-verbal de sechestru doar în ceea ce privește bunurile mobile menționate la pct. 22 si a înlăturării mențiunii privind obligația intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
In temeiul art.453 C.pr.civ., intimata-contestator va fi obligata la plata catre apelnta a cheltuielilor de judecata suportate in apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de intimata C.E.C. B. S.A. SUCURSALA PITEȘTI, cu sediul în municipiul PITEȘTI, ., centru, J. ARGEȘ împotriva sentinței civile nr.473 din data de 04.03.2014 pronunțată de Judecatoria Câmpulung în dosarul nr._, intimată-contestatoare fiind S.C. G. T. S.R.L cu sediul în . reprezentată prin LEE SEONMYUNG
Schimbă în parte sentința, în sensul că anulează procesul-verbal de sechestru doar în ceea ce privește bunurile mobile menționate la pct. 22. Menține în rest procesul-verbal.
Înlătură mențiunea privind obligația intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Menține în rest sentința.
Obligă intimata-contestatoare la plata către apelantă a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2014.
Președinte, A. M. | Judecător, G. D. N. | |
Grefier, G. G. |
red.A.M./03.07.2014
dact.C.E.C./6 exp./ jud.fond S.D.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 11/2014.... | Întoarcere executare. Hotărâre din 01-10-2014, Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
