Fond funciar. Decizia nr. 1705/2014. Tribunalul ARGEŞ

Comentarii

0

Decizia nr. 1705/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 9439/280/2009*

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARGEȘ

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILA Nr. 1705/2014

Ședința publică de la 18 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. V.

Judecător A. M.

Judecător G. D. N.

Grefier G. G.

S-au luat în examinare pentru soluționare, recursurile formulat de reclamanta I. P. JUDETULUI ARGES și de intervenienții S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, R. N. A PADURILOR - ROMSILVA - PRIN DIRECTIA S. ARGES, împotriva sentinței civile nr.1234 din data de 12.02.2014, pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._, intimate-pârâte fiind C. L. DE FOND FUNCIAR P., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGES, V. N., P. M., D. O., V. C., V. V., având ca obiect „fond funciar”.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.

Procedura legal îndeplinită fără citarea părtilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învedereaza ca dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 04 Iunie 2014, susținerile părtilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea dată, când instanta având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronuntarea la data de 11 Iunie 2014 și ulterior la data de 18 Iunie 2014, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor civile de față:

Constată că la data de 14.07.2009 s-a depus cerere de chemare în judecată de către reclamanta Instituția P. Județului Argeș, cu sediul în mun. Pitești, Piața V. M., nr. 1, județul Argeș, în contradictoriu cu pârâții: V. V., domiciliată în mun. Pitești, .. 30, județul Argeș (în calitate de moștenitor al G. G.); C. Locală de Fond Funciar Pitești, cu sediul în mun. Pitești, ., județul Argeș; C. Județeană de Fond Funciar Argeș, cu sediul în mun. Pitești, Piața V. M., nr. 1, județul Argeș, prin care s-a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/2008 emis de către C. Județeană de Fond Funciar Argeș, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că: potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997: "(1) Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice și juridice sau, după caz, moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente. 2) Se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite foștilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere în posesie. (3) Pentru cazurile prevăzute la alin. (2) punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente, acceptate de proprietar."; prin Hotărârea nr. 159/2006 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, la propunerea Comisiei locale de fond funciar Pitești, a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru autor G. G. cu moștenitori, în cadrul anexei nr. 37 cuprinzând foștii proprietari și moștenitorii acestora persoane cărora li se reconstituie conform prevederilor legale, la cerere, dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare; se face precizarea că dovada dreptului de proprietate se face prin act de vânzare cumpărare din 1937 și act de vânzare din 1942 și BAP, terenul fiind situat în Valea Rea; in actele menționate se face referire la G. G. și nu la G. G.; stabilirea amplasamentului s-a făcut însă fără respectarea și identificarea vechiului amplasament de către C. locală de fond funciar Pitești sau de către ocolul Silvic Pitești, și fără a se face dovada faptului că vechiul amplasament era ocupat de către alte persoane în condițiile legii; titlul de proprietate și punerea în posesie, prin eliberarea proceselor verbale de punere în posesie, s-a făcut pentru amplasamente situate în UP II Trivale, situate în cadrul Ocolului Silvic Pitești și care nu constituiau vechile amplasamente; amplasamentele din UP II Trivale situate în cadrul Ocolului Silvic Pitești, din coroborarea unităților amenajistice din harta actuală a UP II Trivale – ediția 2003 cu cele din MUFB Argeșul Mijlociu din anul 1952, volumul I, au fost în proprietatea Statului R. și nu în proprietatea unor persoane fizice, și, ca

atare, erau exceptate de la reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie; nu au fost respectate prevederile legale privind stabilirea vechiului amplasament, nedovedirea că vechiul amplasament este ocupat legal de către alte persoane și oferirea altui amplasament în apropierea celui avut; nu au fost respectate, în cadrul procedurilor de reconstituire a dreptului de proprietate și punere în posesie, prevederile din HG nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor: Art.5 lit.c) "Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale: c) stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea in posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane;", art. 10 (1) În situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. în cazul în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul dorit, comisia locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de Iile, dacă persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri. (2) În situația în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren in rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietate foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localități care vor pune la dispoziție terenurile rămase disponibile. (3) Comisiile locale de fond funciar vor atașa la cerere o situație centralizatoare privind terenurile aflate la dispoziția lor, sub semnătura tuturor membrilor comisiei, avizată de comisia județeană de fond funciar, care să

ateste că în rezerva comisiei locale de fond funciar nu mai există teren, pe baza situației suprafețelor de teren pentru care s-au emis titluri de proprietate, situație comunicată de către oficiile de cadastru și publicitate imobiliară. (4) Atunci când nu mai există teren în rezerva comisiei de fond funciar, aceasta se va putea adresa, prin intermediul comisiei județene de fond funciar, instituțiilor și autorităților publice care administrează teren proprietate a statului. (5) Toate instituțiile și autoritățile publice care au în administrare terenuri proprietate publică a statului sunt obligate să răspundă cererilor formulate de comisiile de fond funciar și să comunice acestora suprafețele de teren care pot fi disponibilizate, în condițiile legii, în termen de 45 de zile de la data primirii cererii. (6) Comisiile de fond funciar vor putea solicita teren pentru compensarea cu teren echivalent de la stațiunile și institutele de cercetare doar dacă nu mai există teren disponibil administrat de alte instituții și autorități publice în județul respectiv sau în județele învecinate. (7) Prevederile alin. (6) nu se aplică atunci când retrocedarea se face pe vechiul amplasament al proprietarului deposedat. (8) În aplicarea art. 9 alin. (1) și a art. 24 alin. (6) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, reconstituirea dreptului de proprietate pentru vechile amplasamente se face în perimetrul unităților de cercetare-dezvoltare pe terenuri agricole care nu sunt indispensabile cercetării.”; potrivit dispozițiilor art. III din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, cu modificările și completările aduse de Legea nr. 247/2005, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondul funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare; nulitatea poate fi invocată de prefect, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.

În drept, au fost invocate disp. Lg. 18/1991, Legea nr. 1/2000; Legea nr. 247/2005; H.G. nr._.

La data de 09.11.2009 s-a depus, de către pârâta comisie locală, întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea acțiunii.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că: reclamantul susține faptul ca, stabilirea amplasamentului, s-a făcut fara respectarea și identificarea vechiului amplasament de către C. L. de Fond Funciar P. sau de către Ocolul Silvic Pitești si fara a se face dovada ca vechiul amplasament era ocupat de alte persoane in condițiile legii; de asemenea, se susține ca punerea in posesie s-a făcut pe amplasamente exceptate de la reconstituirea dreptului de proprietate, intrucat aceste amplasamente au fost proprietate statului si nu in proprietatea unor persoane fizice; a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru parata V. V.,, moștenitoare a autorului G. G., pentru o suprafața de 0,6472 ha. prin Hotărârea nr. 159/2006; vechiul amplasament al pădurii pe care a avut-o in proprietate autorul G. G., a fost in . Rea, asa cum rezulta din actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 103/13.01.1937, precum si din actul de vânzare - cumparare, incheiat in data de 05.09.1939, cu care s-a făcut dovada dreptului de proprietate; la data soluționării cererii, formulata de reclamanta in condițiile legii, pădurea din zona cătunului Valea Rea, era atribuita in proprietate persoanelor îndreptățite, in condițiile Legii nr. 1/2000, pe amplasamentul pus la dispoziția comisiei de Fond Funciar Pitești, de către Ocolul Silvic Pitești prin protocolul înregistrat la Ocolul Silvic sub nr. 1343/17.05.2002, iar la primăria municipiului Pitești, sub nr._/22.05.2002; atat din componenta comisiei locale cat si din cea a comisiei județene, a făcut parte cate un reprezentat al Ocolului Silvic, in calitate de administrator al terenurilor cu vegetație forestiera, proprietatea statului; de asemenea, potrivit adresei nr. 1746/18.06.2003, emisa de Direcția silvică Arges - Ocolul Silvic Pitești, la cererea acestor instituții, s-a obținut de la M.A.A.P. derogarea de la prevederile art. 24 din Lenea nr. 1/2001 pentru suprafața de 131,8 ha.; în acest sens, prin procesul verbal nr. 3283/03.12.2002, incheiat in cadrup Preconferintei a II a de amenajare a Ocolului Silvic Pitești, forurile competente au dat aviz favorabil, pentru punerea in posesie a cetățenilor indreptatiti, pe amplasamentul din protocolul incheiat in data de 17.05.2002, prin care, inițial era exceptată de la reconstituirea dreptului de proprietate, conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, suprafata din U.P II Trivale; exceptie de la acest aviz favorabil, a făcut u.a. 26 A si B, U.P.II Trivale, pentru care s-au pus la dispoziție în schimb u.a. 40A și B% din U.P. II Trivale; prin urmare stabilirea amplasamentului s-a făcut după punerea la dispoziție a terenului de către Ocolul Silvic Pitești; desi in actul încheiat in anul 1937, figurează in calitate de cumpărător numitul G. G., comisia locala de fond funciar Pitești a apreciat ca este vorba despre o eroare materială, respectiv faptul ca, in realitate numele autorului este G.; acest fapt, rezulta din actele care dovedesc dreptul de proprietate coroborate cu borderoul populației proprietarilor si exploatatiilor agricole din ., plasa Pitești, județul Argeș din anul 1948, unde G. G. figurează cu suprafața de 2,9972 ha pădure; pentru aceasta suprafața, moștenitoarea V. V., parata in acest dosar a fost pusa in posesie cu 2,35 mp, potrivit titlului de proprietate nr. 3773/18.08.2003 și cu 0,6472 ha, prin procesul verbal nr. 390/_ din 07.12.2007; în concluzie, in baza documentației prezentate de către parata V. M, in mod corect a fost emisa Hotărârea Comisiei locale de Fond Funciar Pitești nr. 24/2006 prin care a fost propusa validarea petentei pentru suprafața de 0,6472 ha, propunere ce a fost validata prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 159/2006, anexa nr. 37.

La data de 15.01.2010 s-a depus, de către intervenienta R. Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcția Silvică Argeș, cu sediul în mun. Pitești, ., Județul Argeș, cod poștal_, în temeiul art. 49-51 din Codul de procedură civilă, cerere de intervenție voluntară accesorie în interesul reclamantului Prefectul Județului Argeș, prin care s-a solicitat admiterea acțiunii principale și să se constate nulitatea absolută a titlului contestat.

În motivarea cererii s-a arătat că: R. Naționala a Pădurilor - Direcția S. Argeș deține suprafața de pădure proprietate de stat si in aceasta calitate are obligația sa sesizeze aspectele de nelegalitate care au condus la diminuarea suprafeței cu vegetație forestiera, proprietate de stat; nu formulează o cerere de intervenție principala pentru ca nu formulează un capăt de cerere distinct de cel formulat de reclamant; înțelege sa intervină in aceasta cauza in favoarea uneia din parti, respectiv a reclamantului solicitând sa fie admisa acțiunea acestuia și sa fie desființate actele de reconstituire emise cu încălcarea legii; potrivit art. 111 alin. 2 din Lg. nr. 169/1997 Prefectul poate ataca injustiție actele de reconstituire emise cu încălcarea prevederilor Legii nr. 1/2000; justifică un interes propriu sa intervină alături de reclamant pentru ca in felul acesta are posibilitatea sa susțină apărări în legătura cu regimul juridic al proprietății de stat pentru terenurile cu vegetație forestiera si să facă ceea ce depinde de ea pentru ca proprietatea de stat asupra terenurilor cu vegetație sa nu mai fie afectata de asemenea "reconstituiri"; la nivelul instituției P. Județului Argeș s-a decis sa se atace in justiție actele de reconstituire emise cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii Fondului Funciar, pe rolul Judecătoriei Pitești fiind înregistrate la acest moment 9 acțiuni de anulare a unor proprietate; daca Direcția S. Argeș nu ar interveni in acest dosar si nu ar face uz de înscrisurile care atesta dreptul de proprietate al statului asupra unor terenuri cu vegetație forestiera, exista riscul ca instanța sa nu tina seama de regimul juridic al terenurilor ce au fost atribuite paraților, iar instituția va ramane in situația de a fi pierdut terenuri care nu puteau face obiectul Legii Fondului Funciar; hotărârea care urmează sa se pronunte in cauza va avea consecințe si asupra drepturilor instituției interveniente; și aceasta a fost vătămata prin emiterea titlurilor de proprietate in favoarea paraților si prin stabilirea unor amplasamente care au afectat proprietatea de stat; interesul este de a fi desființate actele prin care parații au ajuns să dețină o suprafața de teren din pădurea stalului, suprafața ce nu poate tace obiectul retrocedării in temeiul Legii Fondului Funciar; atunci când se atribuie o suprafața ele pădure din cea care aparține statului se nesocotesc dispozițiile imperative ale Legii Fondului Funciar si statul roman este prejudiciat pentru ca este deposedat de un bun care îi aparține; prejudiciul este si mai însemnat atunci cand pe terenul "restituit" sunt construcții ce aparțin statului, construcții realizate din fonduri de stat; în aceasta cauza terenul atribuit paraților face parte din terenul proprietate de stat si nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea unui fost proprietar; Lg. 1/2000 a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente sau caz pe amplasamente alăturate, in cazul terenurilor cu vegetație forestiera, niciodată pe suprafețe care au aparținut statului; în cazul paraților nu este vorba nici despre vechiul amplasament si nici despre un amplasament alăturat, ci despre schimburi de terenuri făcute cu nesocotirea dispozițiilor legii, care au avut drept consecința improprietarirea pârâților cu suprafețe de teren mult mai valoroase decât cele pe care le-au deținut autorii lor; art. III alin. 1 litera g din Legea nr. 169/1997 sancționează cu nulitatea absoluta transferurile de terenuri dintr-o localitate in alta, efectuate cu incalcarea condițiilor prevăzute de lege, in scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului; s-a ajuns ca parații care niciodată nu au avut teren in zona sa primească loturi mult mai valoroase decât cele pe care le-au avut aceștia sau autorii lor, respectiv in Pădurea Trivale si la fel de grav ș-a ajuns ca Pădurea Trivale, proprietate de stat sa fie atribuita unor persoane neindreptatite; Curtea Constituționala a României s-a pronunțat in sensul ca proprietatea de stat asupra terenurilor cu vegetație forestiera nu poate fi afectata de Legea Fondului Funciar - Decizia nr. 605 din 28 aprilie 2009; au fost declarate neconstitutionale disp. art. 24 alin 1 indice 2, alin 1 indice 4 si alin. 3 din Legea nr. 1/2000; declarând neconstituțional textul art. 24 alin. 3 nu mai este permisa punerea in posesie pe alte terenuri decât vechiul amplasament; în felul acesta nu se aduce atingere dreptului fostului proprietar, iar in situatia in care nu isi poate primi bunul inapoi este indreptatit sa beneficieze de masuri reparatorii, in schimb este protejata proprietatea privata a statului; chiar daca aceasta decizie a fost pronunțata dupa ce parații au fost pusi in posesie si le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, decizia instanței constituționale este definitiva si obligatorie si nu ar putea fi ignorata in aceasta cauza; de vreme ce s-a declarat neconstitutional un text din Legea 1/2000, inseamna ca acest text era neconstitutional si in data cand a fost emis titlul de proprietate in favoarea paraților.

De asemenea, pârâții persoane fizice: V. N., P. M., D. O., V. C., V. V., în calitate de moștenitori ai defunctei V. V., au depus cerere de chemare în garanție a intimatei C. Locală de Fond Funciar Pitești, cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș, cât și a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, cu sediul în mun. Pitești, .. 1, jud. Argeș, prin care s-a solicitat ca, în situația în care instanța va admite în tot sau în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Instituția P. Județului Argeș, să fie obligate pârâtele, după caz, să îi pună în posesie cu aceeași suprafață de teren menționată în cuprinsul titlului de proprietate nr._/2008 (6472 mp) pe vechiul amplasament, iar în situația în care acest lucru nu este posibil, pe alt amplasament, conform prevederilor legale, și, în ambele cazuri, să emită titlul de proprietate în acest sens.

În motivarea cererii s-a arătat că: în cauză există suficiente dovezi ale faptului că sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren forestier înscrisă in titlul de proprietate contestat, respectiv aceea de 6472 mp.; prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 843/26 martie 1942, V. I. V.-Vâljan a vândut bunicului G. G. o suprafață de teren de 2 ha din moșia sa dotală „G.-Valea Rea"; prin actul de vânzare autentificat sub nr. 7577/13 iunie 1937, Aretia I. O. și I. O. au vândut bunicului „una bucată de pământ rural de la 1864, situată în . Rea, jud. Argeș, loc de fânețe, cu stufăriș și rezerve de tufani bătrâni, în suprafață de două pogoane și 16 prăjini sau ca treisprezece mii cinci sute metri pătrați, vecin la E cu M. G. C. și N. G. C., la V cu drumul moșiei pe care cumpărătorul are drept de trecere și I. D., la S cu moșt. I. V. și la N cu moșt. E. O."; dreptul de proprietate al bunicului este consemnat și în cuprinsul extrasului din Borderoul populației proprietăților și exploatațiilor agricole (B.A.P.) din Comuna Moșoaia, ., jud. Argeș, întocmit în urma recensământului din ianuarie 1948, de unde rezultă că acesta figura cu teren arabil în suprafață de 8700 mp, păduri în suprafață de 2 ha 9972 mp și curți în suprafață de 1248 mp.; prin urmare, având în vedere că dreptul lor există și este dovedit, încadrându-se în noțiunea de „bun" în sensul stabilit de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se solicită instanței ca, în situația în care va constata că punerea în posesie s-a realizat fără respectarea condițiilor impuse de lege, fapt ce ar atrage anularea în tot sau în parte a titlului de proprietate nr._/2008, să oblige pârâtele să facă o nouă punere în posesie și după caz, să emită un nou titlu, întrucât doar în cest fel dreptul lor de proprietate poate fi efectiv valorificat, respectându-se atât prevederile legale și constituționale interne, cât și cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului; în concret, potrivit disp. art. 24 din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu excepția situației în care aceste terenuri au fost atribuite foștilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legilor fondului funciar nr. 18/1991, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere în posesie, situație în care punerea în posesie se face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente, acceptate de proprietar; în legătură cu acest text de lege, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 605/2009, s-a pronunțat în sensul constatării neconstituționalității în ceea ce privește dreptul foștilor proprietari de a opta pentru atribuirea unei suprafețe echivalente din fondul forestier proprietate de stat; în legătură cu această decizie de neconstitutionalitate, instanța de contencios constituțional a vizat doar dreptul de opțiune acordat foștilor proprietari, nu și posibilitatea comisiilor de fond funciar de a atribui teren pe o suprafață echivalentă în situația în care vechiul amplasament este ocupat; s-a dorit eliminarea eventualelor abuzuri ale foștilor proprietari prin exercitarea arbitrară a dreptului de opțiune la reconstituirea pe alte amplasamente, nicidecum suprimarea în totalitate a posibilității reconstituirii dreptului de proprietate în natură atunci când vechiul amplasament nu mai este disponibil; o interpretare contrară ar conduce la crearea de discriminări între foștii proprietari care au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate ne vechile amplasamente, și cei care nu ar mai putea obține reconstituirea dreptului de proprietate în natură, ca urmare a ocupării vechiului amplasament; excepția expres prevăzută de lege o constituie situația în care bunurile au fost atribuite în mod legal altor persoane, așa cum reglementează dispozițiile art.24 alin.(2) din lege, care fac trimitere la prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare; această excepție reprezintă transpunerea în plan normativ a principiului constituțional al neretroactivității legii civile și consacrarea prin lege a adagiului "tempus regit actum"; instanța de contencios constituțional nu contestă nicidecum aplicarea excepțiilor de la regula reconstituirii pe vechiul amplasament, ci doar modalitatea în care se face aplicarea acestor excepții, respectiv dreptul discreționar al fostului proprietar de a refuza un alt amplasament; au în continuare dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament, în situația în care cel inițial a fost atribuit în mod legal altor persoane.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 60 și urm. din Codul de procedură civilă, Legile nr. 18/ 1991, 1/2000 și 247/2005, Constituția României și art. 1 din Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Aceeași pârâți au depus și întâmpinare prin care au invocat în principal aceleași apărări.

Instanța, având în vedere că s-a invocat dreptul de proprietate publică al Statului R., raportat și la notele de ședință depuse de intervenienta accesorie, a pus în discuție și a introdus în cauză forțat, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat în teritoriu de D.G.F.P. Argeș.

Intervenienta forțată a formulat întâmpinare, conform mandatului nr._/11.06.2010, aflată la fila 144-146 din dosar, prin care a solicitat admiterea cererii de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr._/2008 emis de C.J.F.F. Argeș, precum și a cererii de intervenție voluntară accesorie, pentru că dreptul de proprietate publică este inalienabil, insesizabil, imprescriptibil, s-a fraudat legea prin retrocedare unui teren forestier al Statului, ce este administrat de intervenienta menționată mai sus.

Aceasta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă potrivit disp. art. 242 pct. 2 din C.proc.civ.

În urma administrării probatoriului s-a pronunțat de către Judecătoria Pitești sentința civilă nr. 1397/14.02.2011 prin care s-au respins toate cererile.

Pentru a se adopta această soluție s-a reținut că: „Pârâți persoane fizice V. N., P. M., D. O., V. C., V. V. au calitatea de moștenitori ai defunctei Vărășcanu V., decedată la data de 13.11.2008, cu ultimul domiciliu în Pitești, jud. Argeș, fapt care rezultă din certificatul de moștenitor nr. 57/18.11.2008 autentificat la BNP I. G., filele 21-22. Autoarei pârâților Vărășcanu V., în timpul vieții, potrivit Legii Fondului Funciar, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, ca urmare a cererii formulată în baza Lg. 247/2005, înregistrată la Primăria Mun. Pitești sub nr._/29.11.2005, aflată la fila 106 din dosar. Această cerere a fost formulată în timpul vieții, în calitate de moștenitoare a autorilor G. G. și A. G., solicitând terenurile care proveneau de la tatăl său. Cererea menționată mai sus, a venit de altfel, în completarea unei alte cereri cu nr._/19.09.2009, care de asemenea, a fost depusă în temeiul aceleiași legi, prin care s-a solicitat retrocedarea unei suprafețe de teren situată în pct. G.-Valea Rea, printre care și teren cu pădure. S-a arătat că pădurea este moștenită de la tatăl său, G. G. din „bucata de pământ rural de la 1864”, fiind stăpânită ulterior de soțul său Vărășcanu M.. Mai rezultă, conform cererii de la fila 105, că pârâta Vărășcanu V.-decedată, a mai formulat și cererea cu nr._/30.11.2005, prin care solicită tot, potrivit Lg. 247/2005, terenurile ce i-au fost preluate în mod abuziv de către fostul CAP Bascov și care făcea parte din proprietatea tatălui său, G. G., dar cererea se referă la terenuri ce au fost expropriate, potrivit Decretului 181/09.03.1967, în suprafață totală de 182.307,60 mp, dar și construcțiile aflate pe teren. În susținere, la toate cererile s-au depus înscrisuri doveditoare de către autoarea pârâților, precum și acte de stare civilă prin care face dovada calității de moștenitoare a autorilor săi. Acesteia i se reconstituie dreptul de proprietate, și în calitate de moștenitoare a defunctului Vărășcanu M., anterior Lg. 247/2005, dar pentru terenuri intravilane, pentru care s-au emis titluri de proprietate în anul 1995 de către CJFF Argeș, situate în Mun. Pitești, cartier G. jud. Argeș, fapt care rezultă din masa succesorală cuprinsă în certificatul de moștenitor emis după decesul acesteia. De asemenea, acesteia i s-a mai reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitoare a defunctului G. G. anterior apariției Lg. 247/2005, în baza Lg. 18/1991, în baza Lg. 169/1997, în baza Lg. 1/2000, pentru o suprafață de teren cu vegetație forestieră, în total 23,500 mp situate în Ocolul Silvic Pitești, tarlaua 30, ., Ua 21 B, jud. Argeș, pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 3773/18.08.2003, cuprins de asemenea în masa succesorală rămasă de pe urma acesteia, a cărui moștenitori sunt pârâții, persoane fizice. Cerere de reconstituire formulată de autoarea pârâților, potrivit Lg. 247/2005, a fost soluționată favorabil cu privire la terenul cu vegetație forestieră solicitat ca diferență, prin Hot. nr. 159/2006 a CJFF Argeș, la propunerea CLFF Pitești, aceasta fiind validată generic cu 0,6472 ha. Ulterior, acesteia i s-a emis de asemenea de către pârâta și chemata în garanție CJFF Argeș, titlul de proprietate nr._/2008 emis de CJFF Argeș, pentru suprafața validată generic, din conținutul căreia rezultă că punerea în posesie s-a făcut prin procesul verbal nr. 390/_/07.12.2007, emis de CLFF PITEȘTI. Suprafața de teren cuprinsă în titlul de proprietate de 6.472 mp este situată în Ocolul Silvic Pitești, tarlaua 31, ., jud. Argeș, fiind cuprinsă în masa succesorală rămasă de pe urma autoarei pârâților, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor, cu vecinătățile: E- D. I. și alții, V- G. M. I., S- V. Virgina și alții; N- C. N. C., V- V. I, Tacomiv E, punctul I din anexa I, la titlul de proprietate menționat. În atare situație, este cert că toate terenurile pentru care s-au emis titluri de proprietate au intrat deja în circuitul civil, producând efecte juridice. Potrivit dispozițiilor înscrise în art. 8 alin 3 din Legea 18/1991, așa cum a fost modificat și completat ulterior, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate ce este de competența CJFF, în baza întregii documentații efectuate de comisiile comunale, orășenești, municipale. Mai mult, art. 24 din legea 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere solicitate, arată că: (1) „reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea Legilor Fondului Funciar și cea avută în proprietate se face pe vechile amplasamente”, dar la art. 2 se exceptează reconstituirea pe vechile amplasamente terenurile atribuite foștilor proprietari cu respectarea prev. Lg. 18/1991, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese verbale de punere în posesie; art. (3) arată că „pentru cazurile prev. la alin (2) punerea în posesie se va face pe alte terenuri situate în apropierea vechilor amplasamente, acceptate de proprietar „. În cazul de față, autoarei reclamanților i-a fost reconstituit dreptul de proprietate potrivit Lg. 247/2005 emițându-i-se și titlu de proprietate, care este actul prin care se finalizează activitatea autorităților publice special înființate în vederea punerii în aplicare a legii menționate, respectiv a CJ, care este autoritate publică administrativ jurisdicțională. Titlul de proprietate pentru terenurile cu vegetație forestieră, ce i-a fost emis și care este cuprins și în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, are o natură juridică complexă, conferită pe de o parte, atât de caracterul autorității emitente, acela de autoritate administrativă, cât și de procedura specială administrativă de emitere a acestuia. Mai mult, titlul de proprietate pe care reclamantul Prefectul Județului Argeș și intervenienta accesorie voluntară îl atacă are o natură juridică specială, datorită caracterului drepturilor ce decurg în favoarea persoanelor cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, în puterea legii, respectiv dreptul de proprietate cu toate prerogativele sale: posesia, folosința, și dispoziția. În speță, se pune problema analizării valabilității și legalității unui titlu de proprietate, care deja produce efecte juridice, invocându-se proprietatea publică a statului, cu privire a terenul – pădure retrocedat autoarei pârâților, drept pe care îl opune dreptului de proprietate privată, invocându-se totodată faptul că amplasamentul oferit se află în Pădurea Trivale. Așadar, toată analiza legalității și valabilității dreptului de proprietate retrocedat, presupune analizarea regimului juridic al terenului în litigiu, cu vegetație forestieră. Instanța reține că autoarei pârâților, persoane fizice, Vărășcanu V. i-a fost reconstituit legal dreptul de proprietate pentru diferența de teren cu vegetație forestieră de 6.472 mp, în calitate de fiică a defunctului G. G., situată în Pitești, jud. Argeș, în tarlaua 31, ., UA %24 A, % 24B. La baza reconstituirii dreptului de proprietate au stat o . înscrisuri care se află depuse și la dosar, respectiv cele două acte de vânzare cumpărare. Astfel, prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 843/26.03.1942, V. V. Vâljan a vândut bunicului pârâților, G. G. o suprafață de 2 ha din moșia sa, dotală „G. – Valea Rea”, iar prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7577/13.01.1937, Aretia I. O. și I. O. au vândut de asemenea bunicului „una bucată de pământ rural de la 1864, situată în com. G., .. Argeș, loc de fânețe, cu stufăriș și rezerve de tufan bătrân, în suprafață de 2 pogoane și 16 prăjini”, cu vecinătățile menționate în act. Este de reținut că terenurile nu provin de la G. G., ci de la bunicul pârâților G. G., în al doilea act fiind vorba de o eroare materială, pentru că toate actele au fost semnate indubitabil de G. G.. Expertul cauzei, C. I. a transpus actele vechi de proprietate, în raportul de expertiză efectuat în cauză, reținând că într-adevăr dreptul de proprietate al pârâților respectiv a autoarei acestora nu s-a făcut pe vechiul amplasament, pentru că în pct. Valea Rea, s-au făcut anterior apariției Lg. 247/2005, reconstituiri ale dreptului de proprietate altor persoane îndreptățite, printre care și P. S., care a pusă în posesie de CLFF Bascov, Gheordănescu I. și alții, potrivit Lg. 18/1991. În schimb, expertul a arătat faptul că CLFF Pitești nu a pus în posesie pe autoarea reclamanților nelegal, pentru că există Protocolul de predare –primire întocmit de către Ocolul Silvic Pitești și CL prin care, suprafața UA 24 A și 24 B, a fost predată pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Instanța reține că într-adevăr la dosar există înscrisuri care atestă acest fapt, respectiv Preconferința a II-a de Amenajare a Ocolului Silvic Pitești, care dau aviz favorabil de la toate forurile, excepția făcând UA 26 A și B UP II Trivale. Or, autoarea pârâților a fost pusă în posesie pe tarlaua 31, ., UA %24 A, % 24B. Prin urmare, stabilirea amplasamentului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale și administrative în vigoare la data punerii în posesie terenul nefiind exceptat de la reconstituirea dreptului de proprietate, intrând în circuitul civil. Se poate observa că terenul de care beneficiază în prezent pârâții, persoane fizice trebuie analizat în raport de dreptul lor de proprietate ce există, cu toate prerogativele acestuia, încadrându-se în noțiunea de „bun” în sensul stabilit de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care se bucură de o protecție specială și care nu este de natură să fie prejudiciat de dreptul de proprietate publică a statului. Cu toate acestea, instanța trebuie să facă o analiză a dreptului de proprietate publică invocat de reclamant și intervenientă în raport de dreptul de proprietate privată reconstituit pârâților, dar și a dreptului privat, ce provine de la bunicii acestora înainte de anul 1948, anul în care era valabilă Constituția de la acea dată. Constituția României în art.135 alin.4 enumeră bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietății publice, dar enumerarea acestora este strâns legată și de domeniul privat al statului, nu însă și obiectul proprietății particularilor. In ceea ce privește terenurile cu destinație forestieră cuprinse în enumerare, sunt, potrivit art.2 lit.d din Legea 18/1991: terenurile împădurite sau cele care servesc nevoile de cultură, producție, ori administrare silvică, terenurile destinate împăduririlor și cele neproductive – stâncării, abrupturi, bolovănișuri, râpe, râvene, torenți- dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice. Cu privire la regimul juridic al domeniului public se reține că bunurile nu sunt alienabile ; ele pot fi date în administrarea regiilor autonome, ori instituțiilor publice închiriate sau concesionate, în schimbul unor redevențe plătite de către concesionari; bunurile din domeniul privat al statului sunt alienabile, dacă prin lege nu se prevede altfel ( art.6 din Legea 18/1991). Este de reținut că trebuie analizat în speță și cunoașterea modului în care s-a născut și dobândit proprietatea de stat invocată de către reclamant și intervenienta în interes propriu pentru că se invocă că se deține un titlu ulterior naționalizării din 1948 a terenurilor cu vegetație forestieră M.U.F.B. Argeșelu Mijlociu, dată ulterioară când s-a întocmit amenajamentul silvic, atât U.A. 24 A și 24 B, fapt consemnat și de expertul cauzei în raportul de expertiză efectuat în cauză care a concluzionat că aceste două amenajamente corespund cu UP Trivale U.A. 19 Anexa 7 la Raportul de expertiză. Totodată, se reține că terenul în litigiu nu face parte din Parcul Trivale care într-adevăr este exceptat de la retrocedare, potrivit Legii Fondului Funciar. Instanța nu poate reține că terenurile cu vegetație forestieră naționalizate în anul 1948, deoarece în anul 1952 s-au aflat în posesia Statului respectiv Domeniul Public al acestuia, stabilește că S. are un drept de proprietate, exercitat prin dreptul de administrare dat intervenientei în interesul reclamantului. Astfel, în timp ce Constituția din 1866, prevedea în art.19 „proprietatea de orice natură, precum și toate creanțele asupra statului sunt sacre și inviolabile” ; Constituția din anul 1923 renunță la expresia ”sacră și inviolabilă” și statual în art.17: „proprietatea de orice natură, precum și creanțele asupra statului sunt garantate”, și preciza în alin.2: „autoritatea publică pe baza unei legi, este în drept a se folosi, în scop de lucrări de interes obștesc, de subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a dezdăuna pagubele aduse suprafeței, clădirilor și lucrărilor existente”. De asemenea, după ce punea principiul potrivit căruia „Nimeni nu poate fi expropiat decât pentru cauză de utilitate publică, și după o dreaptă și prealabilă despăgubire stabilită de justiție” ( art.17 alin.3), aceeași Constituție prevedea: „In afară de expropriere pentru căile de comunicație, salubritate publică, apărarea țării și lucrări de interes militar, cultural și acelei impuse de interesele generale, directe ale statului și administrațiilor publice, celelalte cazuri de utilitate vor trebui să fie stabilite prin legi votate cu majoritate de 2/3” (art.17 alin.5). In fine, Constituția din anul 1938 prevedea în art.16 alin.2: „Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, după Normele prevăzute de lege”, iar în art.16 alin.4 stabilea :” Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică și după o dreaptă și prealabilă despăgubire, stabilită de justiție, conform legilor. Prin cauză de utilitate publică, la acea dată și în anul 1948 data naționalizării pădurilor neputându-se înțelege decât aceea care este de natură a folosi în același timp tuturor și fiecăruia în mod actual ori eventual.” Constituția actuală a României, adoptată în anul 1991 statuează, la rându-i în art.41 alin.1: „Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”. Nimeni nu poate fi expropriat- se arată în art.41 alin.4 din aceeași Constituție – decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire” pentru ca în art.41 alin.5 să dispună: ” Pentru lucrări de interes general autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității”. In art.41 alin.6 Constituție proclamă: „Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, sau obiceiului, revin proprietarului”. Se reține așadar, că încă din anul 1864, Codul Civil R. – asemenea sursei sale de inspirație, Codul Civil Francez – a stabilit prin art.480: „ Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”. In atare situație, comparând dreptul de proprietate al statului creat după 1948, în mod artificial, în 1952 când s-a întocmit amenajamente silvice și s-a emis Lege care a stabilit modul de administrare al terenurilor cu vegetație forestieră regim silvic, după Constituția din 1948 și după Naționalizare, nu face altceva decât să limiteze și să îngrădească dreptul de proprietate privată reconstituit potrivit Legii 18/1991 așa cum a fost completată și modificată prin Legea 247/2005. Mai întâi, limitările dreptului de proprietate publică nu trebuie privite ca atingeri ale libertăților individuale, pentru că aceste reglementări sunt făcute tocmai pentru a determina exercițiul normal al acestui drept, pentru ca art.5 din Legea 18/1991 enumeră care sunt bunurile din domeniul public, arătând că sunt scoase din circuitul civil. In ceea ce privește pe pârâții persoane fizice se constată că acestora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în mod legal în baza documentelor deținute de la autorii săi, respectiv de la bunicul G. G., iar modul în care s-a stabilit amplasamentul terenului cu vegetație forestieră oferit, în conformitate cu art24 din Legea 1/2000, este legală, pentru că există avize favorabile din partea Ocolului Silvic Pitești cu privire la puneri în posesie în tarlaua 31, .. II, făcând excepție doar U.A. 26 A și B, U.P. II Trivale. Nu se poate reține culpa CMFF Pitești și CJFF Argeș cu privire la amplasamentul oferit, deoarece la data când el a fost pus la dispoziție, terenul cu vegetație forestieră, ca amenajament a fost analizat de specialiști din cadrul intervenientei, în prezența tuturor membrilor Comisiei lor. Expertul C. I. cu privire la terenul în litigiu a concluzionat că chiar dacă el nu reprezintă vechiul amplasament al bunicului pârâților persoane fizice, el a fost reconstituit ca proprietate celor îndreptățiți conform Legii 18/1991, Legii 1/2000 și Legii 247/2005. Mai mult, a concluzionat că terenul nu a aparținut statului înainte de 1948, făcând parte din categoria pădurilor țărănești că valoarea terenului forestier în litigiu este echivalentă cu valoarea terenului de pe vechiul amplasament, că în prezent este proprietate privată. Cu privire, la regimul juridic, expertul a concluzionat că, terenul cu vegetație forestieră în litigiu face parte din grupa I a de protecție și este supusă regimului silvic cu prevederile legale privitoare la tăieri în ceea ce privește această grupă funcțională de protecție. Conform înscrisurilor depuse la dosar, există protocol de predare-primire încheiat între Ocolul Silvic Pitești și C. Locală de aplicare a Legii Fondului Funciar astfel încât nu se poate spune că terenul în litigiu nu poate face parte din cele 3 situații de excepții prev. de art. 34 din Legea 1/2000, astfel încât instanța nu poate lua în considerație argumentele P. jud. Argeș și intervenientului în interes propriu. Este adevărat că, Curtea Constituțională a reținut că S. R. a deținut terenuri cu vegetație forestieră și înainte de anul 1950, că dreptul de proprietate a statului asupra acestor terenuri nu poate fi afectat de legile de restituire, dar terenul în litigiu nu face parte din categoria acestor terenuri, pentru că S. R. nu face dovada dreptului de proprietate anterior anului 1948. De asemenea, datorită faptului că terenul cu vegetație forestieră a fost pus la dispoziția CMFF Pitești, cu avize favorabile din partea tuturor instituțiilor statului, ca urmare a analizării situației juridice a acestuia, instanța nu poate reține că sunt aplicabile dispozițiile din Codul Silvic, (Legea 26/1996 – art.16 teza a II a ), în reglementarea actuală Legea nr.46/2008 – art.7 alin.1 numai pe motivul că amenajamentele silvice constituie baza cadastrului forestier, și a titlului de proprietate al statului pentru că el este creat ulterior Naționalizării din 1948. Intervenienta a mai susținut că există o Decizie a Curții de Apel Pitești din conținutul căreia rezultă că înainte din anul 1948 S. R. a deținut terenuri cu vegetație forestieră, pentru că nu poate fi opozabilă în speță, această hotărâre irevocabilă în contextul în care s-au analizat potrivit Legii speciale, Legea Fondului Funciar, dacă terenul poate fi pus sau nu la dispoziția Comisiilor, emițându-se ulterior Protocol de Predare – Primire. Dacă s-ar proceda astfel, s-ar ajunge la o privare de proprietate, a pârâților persoane fizice, în raport de prevederile tezei a 2 a din art.1 al Protocolului I din CEDO: „ Din moment ce Convenția protejează drepturi concrete și efective este important să se analizeze dacă situația consumată nu echivalează cu expropriere de fapt”. O privare de proprietate în lumina normei menționate mai sus, poate fi justificată numai dacă se demonstrează, în special, că ea a intervenit pentru un drept de proprietate al statului, pentru o cauză de utilitate publică, având un temei legal, pentru că orice ingerință trebuie să răspundă exigenței de proporționalitate. De aceea, Curtea Europeană reamintește mereu că trebuie menținut un just echilibru între cerințele de interes general ale Comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului; acest echilibru fiind distrus atunci când persoana în cauză ( pârâții persoane fizice) suportă o sarcină specială și exorbitantă ( PAR 78 Decizia Brumărescu I ). Instanța a reținut, că principiul restituirii în natură, care s-a făcut legal cum este și în cazul autoarei pârâților, este consacrat de art.41 din Convenție iar Naționalizarea pădurilor care a avut loc în 1948 este un fapt concret care nu poate fi negat. Potrivit jurisprudenței Curții, dispozițiile art.1 al Protocolului 1, cer să existe „o legătură rezonabilă de proporționalitate între măsura derogatorie a activării de proprietate, de la dreptul protejat și scopul urmărit, funcționând eficace un control minim asupra ”cauzei de utilitate publică” invocată de stat, în special în domeniul naționalizării, în baza unor criterii politice, economice și sociale foarte diverse. Protocolul menționat mai sus conține 3 norme distincte: prima, cu caracter general, care enunță principiul respectării proprietății; a doua se referă la privarea de proprietate, pe care o supune anumitor condiții, și a treia, privește reglementarea folosinței bunurilor în conformitate cu interesul general, recunoscând statelor dreptul de a aplica legile pe care le consideră necesar. Potrivit Legii Fondului Funciar, instanța apreciază că în speță acțiunea formulată de reclamant și susținută de intervenientă, este neîntemeiată, pentru că nu se poate vorbi de un drept de proprietate al statului creat ulterior în 1952, după naționalizare, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.III din Legea 247/2005, urmând a fi respins. Mai mult, nu se poate aduce atingere unor raporturi juridice deja create, ca urmare a eliberării titlului de proprietate de care beneficiază pârâții persoane fizice pentru că s-ar aduce un grav prejudiciu exercitării dreptului de proprietate deja stabilit, s-ar ajunge la insecuritatea acestora. Legea Fondului Funciar recunoaște eficiența titlurilor legal obținute, sancționând cu nulitate absolută numai titlurile care au fost obținute cu încălcarea legii, de către persoane care nu erau îndreptățite să beneficieze de dispozițiile Legii 18/1991 sau pentru terenuri ce fac parte din domeniul public. Or, statul nu face dovada dreptului de proprietate publică asupra terenului în litigiu în raport cu dreptul de proprietate privată de care beneficiază în prezent pârâtul.”.

Împotriva acestei sentințe a fost formulată calea de atac a recursului, cale admisă de Tribunalul Argeș – Secția Civilă prin decizia nr. 3111/28.11.2012 hotărârea fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Pentru a se adopta această soluție s-a reținut că: „Recursul formulat de recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice este fondat având în vedere că în cuprinsul raportului de expertiză ( f.158-159 dosar fond) se arată că a fost identificată suprafața de 6472 mp teren cu vegetație forestieră din UA 24 A%, 24 B% așa cum sunt prevăzute în titlul de proprietate nr._/2008 ,constatându-se că acesta a făcut parte din pădurea de stat, conform amenajamentului silvic din 1952 și anume M.U.P.B.Argeșelul Mijlociu –Regiunea Pitești ,această suprafață fiind cuprinsă în U.A. 19 U.P.Trivale. De asemenea, expertul a constatat prin transpunerea în teren a înscrisului care atestă dreptul de proprietate al părților că, reconstituirea dreptului de proprietate pentru autoarea pârâților – persoane fizice și anume Vărășcanu V. nu s-a realizat pe vechiul amplasament . Ca urmare, față de situația de fapt stabilită de probele administrate în cauză reiese că instanța de fond a interpretat eronat disp.art.11 alin.2 din Legea. 213/1998 potrivit cu care actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin.1 privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută. Mai mult, înscrisurile prezentate la instanță de către Direcția Silvică Argeș evidențiază faptul că terenul atribuit pârâtei Vărăscanu V. face parte din terenul proprietate de stat și nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate . Recursul formulat de Instituția P. și recursul formulat de R. Națională a Pădurilor – Romsilva sunt identice din punct de vedere al formei și fondului în care au fost prezentate, astfel că sunt analizate împreună și au fost constatate fondate pentru următoarele considerente: Prin acțiunea principală s-a solicitat de către reclamanta Instituția P. constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/2008 emis de C. Județeană de Fond Funciar Argeș, iar în cuprinsul acesteia este arătat amplasamentul din UP 11 Trivale, situat în Ocolul Silvic Pitești, fără a se prezenta alte elemente de individualizare a suprafeței ,respectiv mărime și dimensiuni, vecinătăți ,etc. față de care nu se realizează o transpunere corespunzătoare în teren a înscrisului de evidență primară. Totodată, se constată că în nota de la filele 36-42 emisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale se menționează ca moștenitoare Vărășcanu V. după autorul G. G., iar în declarația de la fila 113, precum și în actele din 1937-1939 se menționează ca autor G. G. . Ca urmare se va stabili dacă G. G. și G. G. sunt una și aceeași persoană. De asemenea, se constată că raportul de expertiză efectuat în cauză nu a răspuns în totalitate obiectivelor stabilite de instanță și mai mult decât atât instanța de fond în mod eronat a respins obiecțiunile la raportul de expertiză ca fiind neîntemeiate .Aceste obiecțiuni cuprind aspecte determinate de necesitatea de a transpune în teren suprafața de vegetație forestieră pornind de la numerotarea inițială a parcelelor din M.U.F.B. Argeșelul Mijlociu pentru a se stabili măsura în care se poate regăsi în titlul de proprietate ; să poziționeze suprafața de 6472 mp pe hartă comparativ cu suprafața de pădure deținută de stat, pentru a se observa dacă se află în interiorul perimetrului deținut de stat sau nu ; să transpună parcelele care au aparținut statului înainte de anul 1950 și să se precizeze dacă suprafața în litigiu se situează sau nu în interiorul suprafeței deținută de stat. În analiza legalității emiterii titlului de proprietate pentru pârâții persoane fizice urmează să se aibă în vedere și Decizia 605/28.04.2009 a Curții Constituționale prin care s-a declarat neconstituțional art. 24 alin.1 ind. 2 ,alin.1 ind. 4 și alin3 din Legea 1/2000, situație în care nu mai este permisă punerea în posesie pe alte terenuri decât vechiul amplasament. Procesul de naționalizare care a inclus și pădurile s-a realizat în 1948 ,astfel că este evident că în 1952 terenul făcea parte din proprietatea statului . Cu toate acestea trebuie să se stabilească dacă și anterior anului 1948, terenul pentru care a fost eliberat titlul de proprietate pârâtei a aparținut statului . Față de cele reținute, urmează să se dispună în raport de disp.art. 312 pct.3 teza a II a C.pr.civ. admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea raportului de expertiză urmând a se avea în vedere și obiecțiunile formulate de către recurenții – reclamanți la fila 184, urmând a se stabili dacă terenul în litigiu aparținea în proprietatea statului și anterior anului 1948 ,dar și identificarea terenului în litigiu în raport de elementele arătate mai sus .”.

În fața instanței de fond, raportat la conținutul deciziei de casare, la termenul din 11.09.2013 s-a dispus administrarea probei cu expertiză tehnică.

La termenul de judecată din data de 05.02.2014, neexistând obiecțiuni la completarea raportului de expertiză, s-au formulat concluzii asupra fondului cauzei.

Prin sentința civilă nr. 1234 din data de 12.02.2014, pronunțată de Judecatoria P. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI ARGEȘ, cu sediul în mun. Pitești, Piața V. M., nr. 1, județul Argeș, în contradictoriu cu pârâții: C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR PITEȘTI, cu sediul în mun. Pitești, ., județul Argeș; C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, cu sediul în mun. Pitești, Piața V. M., nr. 1, județul Argeș; V. N., domiciliat în Pitești, ., ., .; P. M., domiciliată în București, sector 4, ., nr. 6, ., ., domiciliată în T. - M., .. T5, .; V. C., domiciliat în Pitești, .. 30, jud. Argeș; V. V., domiciliat în Târgoviște, ., jud. Dâmbovița; S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul ales Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, din Pitești, ., jud. Argeș.

A fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA, prin Direcția Silvică Argeș, cu sediul în mun. Pitești, ., Județul Argeș, cod poștal_.

A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâții persoane fizice.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Din înscrisurile depuse de pârâta comisie locală în primul ciclu procesual se reține că, la data de 19.09.2005 a fost formulată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către numita Vărășcanu V. (fila 102), în ceea ce privește o suprafață de teren cu vegetație forestieră.

Cererea de mai sus a fost validată de către C.J.F.F. Argeș prin hotărârea cu nr. 159/2006, pentru o suprafață de 0,6472 ha. (fila 99).

Ulterior comisia locală a emis procesul – verbal de punere în posesie cu nr. 390/_/07.12.2007 (fila 100), prin care s-a realizat punerea în posesie a petentei pentru suprafața de 0,6472 ha. în tarlaua 31, .. II, U.A. %24A și %24B, cu vecinii: N – C. V., C. I., V. I. și Tomican E.; E – D. I. ș.a.; S – V. V. ș.a.; V – G. M. și I. M.

La data de 22.01.2008 a fost emis și titlul de proprietate cu nr._ de către C.J.F.F. Argeș (fila 89).

Raportat și la îndrumările din decizia de casare și probele administrate se reține că motivele de nulitate invocate de reclamantă sunt neîntemeiate.

Astfel, dovada dreptului de proprietate în cadrul reconstituirii se putea face conform disp. art. 6, alin. 1¹ și 1² din Lg. 1/2000 (forma în vigoare la nivelul anului 2006 – validarea emisă de comisia județeană), respectiv: „(1^1) Titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. (1^2) Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.”.

S-a observat că autoarea pârâților persoane fizice a depus atât titlurile de proprietate anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, respectiv actele de vânzare din 13.01.1937 și 26.03.1942 (filele 107-110), cât și consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, respectiv Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole (B.A.P.) din anul 1948 (fila 111).

Din acest din urmă act rezultă că numitul G. G. era înscris ca deținând în proprietate suprafața de 2,9972 ha. teren cu vegetație forestieră.

În cele două contracte de vânzare – cumpărare este menționat ca și cumpărător numitul G. G., însă raportat și la B.A.P. instanța reține că în aceste acte s-a strecurat o eroare cu privire la numele său, respectiv în loc de G. s-a menționat numai G..

În cazul în care cumpărătorul ar fi fost numitul G. G. acesta ar fi fost menționat în B.A.P., iar nu autorul pârâților persoane fizice.

În mod evident G. G. și G. G. sunt una și aceeași persoană, apreciere la care a ajuns și C.L.F.F. Pitești în procedura validării.

De asemenea, în dovedirea dreptului de proprietate în procedura impusă de Lg. 18/1991 modificată, chiar dacă s-ar elimina cele două acte de vânzare, autoarea pârâților a reușit a proba dreptul de proprietate prin mențiunile din B.A.P.

Mai mult, se observă că la data de 30.11.1939 s-a emis de către Primarul fostei comune G. certificatul de la fila 124 prin care s-a arătat că dl. G. G. este tatăl numitei V. G..

Astfel, nu se poate reține susținerea petentei cum că s-a beneficiat de reconstituire de către o persoană care nu era moștenitoare a autorului.

În ceea ce privește secundul motiv de nulitate invocat, raportat la proba cu expertiză tehnică administrată în al doilea ciclu procesual se reține că nu este întemeiat.

Astfel, expertul numit în cauză, S. V., în urma deplasărilor, a înscrisurilor, a măsurătorilor și a explicațiilor părților a concluzionat cum că:

• parcelele care au aparținut statului înainte de 1950 (de la 23 la 30) și care s-au renumerotat în M.U.F.B. Argeșelul Mijlociu (au devenit parcelele 2-4, 8-18) nu se suprapun cu terenul pentru care s-a beneficiat de reconstituire (nu se află în perimetrul deținut de stat înainte de 1948) – fila 34;
• suprafața de 6.472 mp. nu a aparținut statului anterior anului 1948;
• protocolul cu nr._/20.02.2007 se referă la terenul în litigiu;
• din actele de la filele 107-110 dosar inițial nu se poate localiza vechiul amplasament, iar raportat la declarația numitului Vărășcan N. (la a doua deplasare în teren) vechile amplasamente din cele două acte de vânzare s-au retrocedat deja numiților G. I. și P. S., nemaifiind libere în prezent – fila 47.

Rezultă, că nici susținerea privind atribuirea în proprietate prin titlul contestat a unui teren ce ar fi aparținut statului anterior anului 1948 nu este întemeiată, iar vechiul amplasament al terenului din cele două acte de vânzare nu poate fi identificat cu exactitate; amplasamentele precizate de pârâtul Vărășcan N. nu mai erau libere la momentul reconstituirii.

S-a reținut și că reclamanta în calitatea sa avea obligația de a proba cum că vechile amplasamente ale terenurilor deținute de autorul inițial G. G. ar fi libere, iar nu pârâții, raportat la disp. art. 1169 din C.civ. de la 1864.

Observând că nici unul dintre motivele de nulitate invocate de reclamantă nu este întemeiat, s-a respins acțiunea, raportat la concluziile de mai sus și disp. legale menționate.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamanta I. P. JUDETULUI ARGES și de intervenienții S. R., R. N. A PADURILOR - ROMSILVA prin Direcția Silvică Argeș, recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 19-03.2014 sub nr._

Intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, invocă nulitatea prev de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii .

La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond nu a ținut cont și de decizia nr. 605/28.04.2009 a Curții Constituționale prin care s-a declarat neconstituțional art. 24 alin1 ind.2 ,alin.1 ind.4 și alin.3 din Legea nr.1/2000 situație în care nu mai este permisă posesie pe alte terenuri decât vechiul amplasament, recomandare făcută de Tribunalul Argeș prin decizia nr._/28.11.2012.

Recurenta reclamantă I. P. JUDETULUI ARGES consideră hotărârea pronunțată că este lipsită de temei legal ș ia fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii .

Instanța de fond în rejudecare nu a ținut cont de dispozițiile constituționale privind regimul juridic al proprietății publice și a nesocotit disp.art. 24 din Legea 1/2000 care a arătat în mod expres situațiile în care reconstituirea se poate face pe alte amplasamente pentru terenurile cu vegetație forestieră și nu a avut în vedere cauza de nulitate invocată de recurentă ,art. III alin.1 lit. a, sub punctul VI din Legea 169/1997.

În ceea ce privește susținerile în rejudecare raportate la expertiza efectuată de expert S. V. cum că nici susținerea privind faptul că atribuirea în proprietate prin titlul contestat a unui teren ce a aparținut statului anterior anului 1948 nu este întemeiată, iar vechiul amplasament al terenului nu poate fi identificat cu exactitate și că amplasamentele precizate de pârâți nu mai erau libere la momentul reconstituirii se apreciază că actele doveditoare ale dreptului de proprietate depuse, în speță contractele de vânzare cumpărare aflate la dosar și copia extra de la Arhivele Statului - Recensământul din anul 1948 nu au fost transpuse și evidențiate în teren în vederea stabilirii categoriilor de folosință și amplasamentelor corespunzătoare, face care duce la încălcarea prevederilor art. 5 lit. c, art.10 alin.1 și art.39 alin.1,2 și 4 din regulamentul privind procedura de constituire ,atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum și punerea în posesie a proprietăților, aprobat prin HG nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare.

Recurenta R. N. A PADURILOR - ROMSILVA prin Direcția Silvică Argeș consideră că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii .

Instanța de fond în rejudecare nu a ținut cont de dispozițiile constituționale privind regimul juridic al proprietății publice și a nesocotit disp.art. 24 din Legea 1/2000 care a arătat în mod expres situațiile în care reconstituirea se poate face pe alte amplasamente pentru terenurile cu vegetație forestieră și nu a avut în vedere cauza de nulitate invocată de recurentă ,art. III alin.1 lit. a, sub punctul VI din Legea 169/1997.

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate,văzând și disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului,tribunalul constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente de fapt și de drept:

Tribunalul va răspunde criticile formulate de către recurenți prin prisma unor considerente comune avind in vedere faptul că recursurile declarate de către celei trei părți cuprind critici de recurs comune.

Tribunalul constată că prin respingerea cererii principale instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească legală și temeinică .

Obiectul cererii de chemare în judecată privește acțiunea privind declararea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/2008 emis de C.J.F.F.Argeș, iar motivele privind nulitatea absolută a titlului de proprietate constau în faptul că, regimul juridic al terenurilor este unul cu vegetație forestieră, iar reconstituirea s-a făcut fără respectarea și identificarea vechiului amplasament al foștilor proprietari și fără a se face dovada faptului că vechiul amplasament este ocupat de către alte persoane în condițiile legii, iar pe de altă parte terenul pentru care s-a realizat punerea în posesie este proprietatea Statului R., iar acesta face parte din domeniul public al statului . Aceste susțineri se găsesc și în cererea de intervenție accesorie formulată de Regina Națională a Pădurilor .

Tribunalul constată că dreptul pârâților la reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii 247/2005 și potrivit Legii 1/2010 nu a fost contestat de către recurenții în cauză, fiind cuprinse critici doar în ceea ce privește îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate pentru amplasamentul pentru care s-a emis titlul de proprietate nr._/2008, fiind facute referiri doar de catre recurentii Romsilva si I. P. Arges, in ceea ce priveste numele autorului, respectiv G. G. si G. G..

Oricum instanta de fond a stabilit corect ca dreptul de proprietate este dovedit cu actele de vânzare din 13.01.1937 și 26.03.1942 cât și consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, respectiv Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole (B.A.P.) din anul 1948 (fila 111), iar din acest din urmă act rezultă că numitul G. G. era înscris ca deținând în proprietate suprafața de 2,9972 ha. teren cu vegetație forestieră. Totodata in cele două contracte de vânzare – cumpărare este menționat ca și cumpărător numitul G. G., însă raportat și la B.A.P. instanța reține că în aceste acte s-a strecurat o eroare cu privire la numele său, respectiv în loc de G. s-a menționat numai G..

Asadar in cazul în care cumpărătorul ar fi fost numitul G. G. acesta ar fi fost menționat în B.A.P., iar nu autorul pârâților persoane fizice.

Tribunalul constată că, validarea dreptului de proprietate s-a realizat prin Hot. nr. 159/2006 la propunerea C.L.F.F.Pitești pentru suprafața de 0,6472 ha, iar punerea în posesie s-a realizat prin procesul verbal nr. 390/_/07.12.2007 emis de către C.L.F.F.Pitești .

Tribunalul constată că suprafața de teren cuprinsă în titlul de proprietate este de. 6472 mp și este situată în ocolul Silvic Pitești, tarlaua 31, . jud. Argeș, iar aceasta așa cum rezultă din expertiza întocmită în cauză nu reprezintă vechiul amplasament al autorului intimaților.

Expertul cauzei in rejudecare a stabilit ca parcelele care au aparținut statului înainte de 1950 (de la 23 la 30) și care s-au renumerotat în M.U.F.B. Argeșelul Mijlociu (au devenit parcelele 2-4, 8-18) nu se suprapun cu terenul pentru care s-a beneficiat de reconstituire (nu se află în perimetrul deținut de stat înainte de 1948) – fila 3, iar suprafața de 6.472 mp. nu a aparținut statului anterior anului 1948, iar protocolul cu nr._/20.02.2007 se referă la terenul în litigiu.

Pe de altă parte, terenul cu privire la care s-a emis prezentul titlu de proprietate nu a aparținut statului înainte de anul 1948, iar ulterior trecerii pădurilor în proprietatea statului și față de dispozițiile constituționale ulterioare, dreptul de proprietate era unul singur, proprietatea era publică, iar aceasta aparținea statului, iar potrivit înscrisurilor de la dosar rezultă că într-adevăr la momentul emiterii titlului de proprietate terenul face parte din domeniul public al statului.

Potrivit concluziilor din completarea la raportul de expertiza intocmit de expertul Scarlatescu V., s-a identificat vechiul amplasament al terenului raportat la contractul de vinzare cumparare nr. 103/13.01.1937, avind in vedere si declaratia piritului V. N., iar acest teren este atribuit prin reconstituire altor terte persoane, iar fata de aceste concluzii de stabilire a amplsamentului reclamanta, intervenienta si S. roman nu a formulat obiectiuni.

Față de împrejurarea că există un Protocol de predare - primire încheiat între Ocolul Silvic Pitești și C. locală de fond Funciar Pitești față de împrejurarea că anterior preluării imobilului de către stat ,terenul face parte din categoria terenurilor țărănești și față de împrejurarea că reconstituirea pe vechiul amplasament nu se mai poate realiza, retinind concluziile raportului de expertiza intocmit la judecatorie se impune așadar, respingerea recursurilor ca nefondate .

În cazul terenurilor forestiere reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechiul amplasament conform art.24 din Legea 1/2000 ,iar la momentul la care pârâții au fost puși în posesie erau reglementate trei situații de excepție în care fostul proprietar putea fi pus în posesie pe un teren cu vegetație forestieră pe un alt amplasament ( art. 24 alin.1 ind. 2, alin-.1 ind. 3 și alin.2 ), iar pârâții persoane fizice se găsesc in situatia in care pe vechiul amplasament asa cum acesta s-a identificat, iar partile interesate nu au formulat obiectiuni, s-au facut reconstituiri ale dreptului de proprietate altor terte persoane.

Prin urmare nu se poate retine ca instanta de fond nu a tinut seama de efectele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 605/28.04.2009.

Pe de alta parte procedura de reconstituire a dreptului de roprietate a fost urmata conform legii, iar comisia judeteana de fond funciar a procedat la validarea dreptului de proprietate, protocolul cu nr._/20.02.2007 refrindu-se la terenul în litigiu, astfel ca statul prin autoritatile sale nu pot sa-si invoce propria culpa in apararea drepturilor sale, atita vreme cit acestia au procedat la reconstituirea dreptului de proprietate.

Totodata trebuie avut in vedere ca in cauza Toșcută și alții c. României, Curtea a reținut că anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, se analizează ca o privare de proprietate așa cum aceasta este definită prin cea de-a doua frază a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1, așa încât, anularea va fi permisă numai dacă este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează un just echilibru între interesul general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului.

Astfel anularea titlului de proprietate după mai mulți ani de la data eliberării, indiferent că este vorba despre aplicarea legislației specifice privind repararea nedreptăților comise de un fost regim sau despre atribuirea ori vânzarea unui bun de către autorități în temeiul dispozițiilor legale de altă natură, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat întotdeauna în considerare, ca un criteriu esențial în examinarea proporționalității privării, problema responsabilității părților în neregula sancționată prin anularea titlului și caracterul esențial sau, din contră, mai degrabă minor al acestei nereguli (a se vedea, printre altele și mutatis mutandis, Velikovi și alții împotriva Bulgariei, nr._/98,_/99,_/99,_/99,_/99,_/99,_/00,_/01 și 194/02, 15 martie 2007, § 186; Gashi împotriva Croației, nr._/05, 13 decembrie 2007, § 33-40,, I. împotriva României, nr. 164/02, 10 martie 2009, § 38,, Toșcuță și alții împotriva României, nr._/03, 25 noiembrie 2008, § 38 și C. împotriva României, nr. 3076/02, 31 martie 2009, § 92). De asemenea s-a mai reținut (I. C. împotriva României, nr._/_, § 37)că chiar dacă autoritățile competente și-au îndeplinit obligația de reconstituire a dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, această împrejurare nu poate să le exonereze pe acestea de orice responsabilitate ulterioară privind atingerile aduse dreptului persoanei în cauză, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, imputabile propriilor lor acțiuni. De asemenea s-a mai reținut ( Toșcută împotriva României, § 38; I. C. împotriva României, § 45) că pentru a nu exista o privare de proprietate este necesar ca anularea actelor de reconstituire să fie dublată de acordarea unei indemnizații beneficiarului actului de reconstituire/constituire, inclusiv a unui teren echivalent. Totodată s-a mai statuat ( Toșcută împotriva României, § 37; I. împotriva României, § 34) că este de competența comisiei locale de fond funciar de a verifica dacă toate cerințele prevăzute de lege, inclusiv cele de ordin procedural, erau îndeplinite pentru a se dispune emiterea actelor de reconstituire ale dreptului de proprietate. În schimb, s-a decis (E. și M. T. împotriva României,_/03, decizia de inadmisibilitate din 12 ianuarie 2010, § 27) că nu există o privare de proprietate, atunci când emiterea nelegală a unui titlul de proprietate s-a datorat unei culpe a beneficiarului, care nu a realizat o informare corectă a autorităților, omițând să aducă la cunoștința acestora anumite împrejurări, care erau de natură a afecta legalitatea actului de reconstituire. Totodată în cazul în care acțiunea în nulitate este formulată de o persoană fizică interesată, atunci responsabilitatea Statului nu mai este, în principiu, angajată, astfel că anularea titlului de proprietate, cu respectarea garanțiilor procesuale, nu mai reprezintă o privare de proprietate (C. împotriva României, §92-93).În plus, nu se poate reține că aceste hotărâri ale Curții Eurepene a Drepturilor Omului menționate privesc doar cauzele în care au fost pronunțate. Astfel deși declarative și cu efecte inter partes , hotărârile instanței europene au fost considerate, totuși, întotdeuna că depășesc cu mult situația din cauzele soluționate prin adoptarea lor și că sunt de natură să creeze nu numai obligația de a le executa prin asigurarea repunerii reclamantului în situația anterioară procedurii încălcării dreptului său garantat de Convenție, dar și prin impunerea obligației statelor contractante de a adopta măsuri de ordin general, pe plan legislativ ori prin modificarea jurisprudenței instanțelor naționale sau a unor practici de ordin administrativ, spre a se ajunge la realizarea standardelor impuse de Convenție în cadrul asigurării ordinii publice europene. În acest sens, s-a reținut de instanța europeană (CEDH, 18 ianuarie 1978, Irlande c.Royaume-Uni, . nr.25, p.158) că „ hotărârile sale au nu numai rolul de a soluționa cauzele cu care ea a fost sesizată, ci și pe acela ca, pe un plan mai larg, să clarifice, să salvgardeze și să dezvolte normele Convenției, contribuind astfel la respectarea,de către S., a angajamentelor pe care acestea și le-au asumat în calitatea lor de părți contractante.

In temeiul art. 312 Cpr civ se vor respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile formulat de reclamanta I. P. JUDETULUI ARGES cu sediul în mun. Pitești, Piața V. M., nr. 1, județul Argeș și de intervenienții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul ales Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, din Pitești, ., jud. Argeș, R. N. A PADURILOR - ROMSILVA prin Direcția Silvică Argeș, cu sediul în mun. Pitești, ., Județul Argeș, cod poștal_, împotriva sentinței civile nr.1234 din data de 12.02.2014, pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._, intimate-pârâte fiind C. L. DE FOND FUNCIAR P., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGES, V. N., domiciliat în Pitești, ., .; P. M., domiciliată în București, sector 4, ., nr. 6, ., .; D. O., domiciliată în T. - M., .. T5, .; V. C., domiciliat în Pitești, .. 30, jud. Argeș; V. V., domiciliat în Târgoviște, ., ., jud. Dâmbovița

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 18 Iunie 2014.

	Judecător, A. M.	Judecător, G. D. N.
	Grefier, G. G.

red. DGN/ 2 ex./17.07.2014

dact.DT/DGN/./4 exp.

OPINIE SEPARATĂ:

Apreciez că în cauză se impunea admiterea recursurilor, modificarea sentinței civile recurate și admiterea cererii principale formulată de reclamanta INSTITUȚIA P. ARGEȘ, a cererii de intervenție accesorie formulată de R. Națională a Pădurilor Romsilva și a cererii de chemare în garanție formulată de intimații pârâți pentru următoarele considerente:

Potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.18/1991, terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, ele putând fi introduse în circuitul civil numai în măsura în care, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public, dispoziții similare fiind cuprinse și în art. 136 alin. (4) teza I din Constituția României, republicată, art. 11 din Legea nr. 213/1998, și art. 1844 din Codul civil.

Astfel cum a reținut și tribunalul, în opinie majoritară, terenul ce formează obiectul litigiului face parte din domeniul public al statului, fiind enumerat în mod expres printre bunurile prevăzute limitativ în cuprinsul Anexei 1 pct.I subpct.4 din Legea nr.213/1998, și fiind componentă a pădurii aflate în proprietatea statului, ca urmare a măsurilor de naționalizare din 1948, susținerile intimaților pârâți potrivit cărora nu s-a dovedit acest aspect neputând fi primite.

Față de acest regim juridic special al acestui bun, devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, care stipulează că trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului local, daca prin Constituție sau prin lege nu se prevede altfel.

Niciuna dintre legile fondului funciar nu prevede o situație derogatorie, în sensul că trecerea imobilelor din domeniul public în cel privat să se realizeze altfel decât potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Criticile comune ale recurenților vizează tocmai caracterul inalienabil al terenului cu privire la care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al pârâților persoane fizice, astfel încât acesta nu putea forma obiectul legilor fondului funciar.

Chiar în considerentele Deciziei nr.23/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii formulat, ce se aplică prin analogie, s-a stabilit că nu se poate recunoaste comisiei judetene competenta de a dispune trecerea din domeniul public in domeniul privat a terenurilor, comisia neputandu-se substitui puterii executive in ceea ce priveste competenta exercitarii atributiilor stabilite de Legea nr. 213/1998, sanctiunea nerespectarii competentei si a procedurii de dezafectare a terenurilor din domeniul public si de trecere a acestora in domeniul privat fiind expres prevazuta de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, respectiv nulitatea absoluta.

Cum nu a fost depus la dosarul cauzei actul administrativ în temeiul căruia, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, s-a procedat la trecerea din domeniul public în cel privat a acestui teren, Protocolul încheiat la data de 15.11.2006 între Ocolul Silvic Pitești și C. Locală de Fond Funciar Pitești nefiind de natură a produce nici un efect juridic în măsura în care nu este precedat de dezafectarea acestui teren din domeniul public, iar Ocolul Silvic Pitești nu are competența de a emite vreun act administrativ în acest sens, se impune constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/2008 emis de C. Județeană de Fond Funciar Argeș pe numele pârâților persoane fizice, ca act subsecvent.

O asemenea măsură nu este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate privată în sensul art.1 Protocolul I din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care acțiunea în anulare a fost introdusă la scurt timp după emiterea titlului de proprietate, reconstituirea nu s-a realizat pe vechiul amplasament, deținut de autorul pârâților, acestea putând primi o altă suprafață de teren, aflată la dispoziția comisiei locale, iar interesul general impune, față de specificul terenului (pădure), ca acesta să rămână în proprietatea publică a statului.

Astfel, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, în Cauza Viasu impotriva Romaniei (Cererea nr. 75.951/01, Hotararea din 9 decembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2009), a statuat că, pentru a se elimina echivocul situatiilor juridice incerte, trebuie sa se aprecieze, de către instanța de judecată, daca justul echilibru ce trebuie pastrat intre protectia drepturilor fostilor proprietari si cerintele interesului general nu a fost distrus prin aceea ca persoanele indreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor au suportat o sarcina disproportionata si excesiva prin neexecutarea creantei privind restituirea bunului sau a creantei in despagubire, sarcină care, în cazul concret, se apreciază că nu are un caracter disproporționat.

Judecător,

R. V.

Red./Tehnored.VR

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1612/2014. Tribunalul ARGEŞ		Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 11/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Cereri. Decizia nr. 928/2014. Tribunalul ARGEŞ Obligaţie de a face. Decizia nr. 648/2014. Tribunalul ARGEŞ Reziliere contract. Decizia nr. 361/2014. Tribunalul ARGEŞ Contestaţie la executare. Decizia nr. 1612/2014. Tribunalul ARGEŞ Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 11/2014. Tribunalul ARGEŞ Contestaţie la executare. Hotărâre din 04-06-2014, Tribunalul ARGEŞ Întoarcere executare. Hotărâre din 01-10-2014, Tribunalul ARGEŞ Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 61/2014. Tribunalul ARGEŞ