Evacuare. Decizia nr. 2126/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2126/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 16156/280/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2126/2014
Ședința publică de la 30 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător E. M. C.
Judecător E. A.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de pârâtul S. D., împotriva sentinței civile nr 429/20.01.2014 pronunțată de Judecătoria P.,
intimati fiind reclamanta S. E. și pârâta S. T., având ca obiect
evacuare .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-pârât prin avocat G. M., intimata-reclamantă personal și fiind asistată de avocat H. Marisu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se depun la dosar împuternicire avocatială pentru recurentul-pârât și intimata-reclamantă, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru pusă în vedere de către instanță.
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția de tardivitate.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea excepției, fără cheltuieli de judecată.
Recurentul-pârât, prin avocat, arată că lasă la aprecierea instanței, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției de tardivitate.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față, deliberând:
Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._ reclamanta S. E. a chemat în judecată pe pârâtii S. D. și S. T. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâților din imobilul cu nr. 15, situat în P., ..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că deține în proprietate exclusivă imobilul situat la adresa sus menționată pe care îl folosește împreună cu soțul său, cu fiul lor – pârâtul din prezenta acțiune – și cu soția acestuia, S. T..
Susține reclamanta că ambii pârâți locuiesc în acest imobil fără a deține un titlu legal în condițiile în care reclamanta este proprietară exclusivă, bunul fiind dobândit prin moștenire legală, de la mama sa.
Arată reclamanta că i-a permis fiului său să locuiască în acest imobil ca persoană tolerată, acesta neavând încă o locuință proprie.
Susține reclamanta că pârâtul manifestă un comportament violent față de ea și față de soțul său constând în amenințări cu moartea și folosirea de arme albe, de multe ori fiind necesară intervenția organelor de poliție.
In dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriul pârâților.
In drept, s-au invocat disp. art.480 Cod civil, art.109 C.pr.civ.
S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri (f.5-9).
La data de 21.11.2011 reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată solicitând obligarea pârâților să-i plătească suma de 2950 lei cu titlu de despăgubiri pentru distrugerile produse imobilului mai sus menționat, după cum urmează: 1 ușă dublă, 5 uși simple, sobă Vesta cu plită, sobă teracotă, 60 m.p. țiglă acoperiș (f.18).
In motivarea acestei cereri reclamanta arată că în momentul în care pârâții s-au mutat în acest imobil, obiectele de mai sus erau în stare de funcționalitate, însă după plecarea pârâților, nu s-au mai regăsit nici măcar ca echivalent.
In drept, s-au invocat disp. art.132 C.pr.civ.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii reclamantei astfel cum a fost completată, cu motivarea că ei nu mai locuiesc în acest imobil din data de 20.08.2011.
Prin urmare, pârâții apreciază că cererea reclamantei este lipsită de obiect (f.37).
La aceeași dată, pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamantei la plata unor despăgubiri în sumă de 8000 lei reprezentând contravaloarea renovărilor și îmbunătățirilor efectuate asupra imobilului din care s-a solicitat evacuarea lor.
In motivare, pârâții reclamanți precizează că au locuit în acest imobil până la data de 20.08.2011 și au efectuat renovări plus îmbunătățiri, pentru a-l face propriu locuirii.
Astfel, pârâții susțin că au suportat cheltuielile necesare alimentării cu gaze a imobilului, cele privind izolația exterioară a acestei case, dar și pentru toate celelalte îmbunătățiri.
Pârâții au anexat înscrisuri (f. 39 – 62).
La data de 28.05.2012 reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
In motivare se arată că pârâții, la momentul părăsirii imobilului, au ridicat toate bunurile pretinse prin cererea reconvențională, respectiv: calorifere, centrală termică, instalație termică, uși, sobe, tabla de pe casă și au reziliat toate contractele privind branșarea la gaze sau la cablu.
In drept, s-au invocat disp. art.119 C.pr.civ., art.494 alin.1 și 2 Cod civil.
In cauză, au fost încuviințate și administrate, la solicitarea tuturor părților litigante, proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială și expertiză tehnică de specialitate.
S-au administrat interogatoriile pârâtului S. D. și al reclamantei S. E., răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar.
La termenul din data de 15.10.2012 instanța a constatat incidente în cauză disp. art.225 C.pr.civ. față de neprezentarea pârâtei S. T. în vederea administrării interogatoriului.
Au fost audiați martorii M. S. I. și M. A. G., depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Prin raportul de expertiză specialitatea construcții efectuat în cauză de către expert G. M. s-a stabilit contravaloarea îmbunătățirilor efectuate asupra imobilului ce face obiectul prezentului litigiu.
Prin sentința civilă nr. 429/20.01.2014 pronunțată de Judecătoria P. s-a respins cererea principală astfel cum a fost completată și cererea reconvențională.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
În fapt, pârâtul S. D. este fiul reclamantei S. E. iar acesta împreună cu pârâta S. T. – soția sa, a locuit în imobilul casă situat în Pitești, ., care este proprietatea exclusivă a reclamantei conform actului de partaj voluntar aut. sub nr. 1802/07.05.2003 de BNP P. E. (f.5).
Conform răspunsului reclamantei la întrebarea nr.1 din cadrul interogatoriului administrat (f.95), coroborat cu susținerile acesteia din cuprinsul acțiunii introductive și al întâmpinării depusă la fila 65 din dosar, pârâții au locuit în acest imobil până la data de 01.10.2011. Nu s-a precizat data la care pârâții au început să locuiască efectiv în acest imobil.
Din mențiunile certificatului de moștenitor nr.70/07.05.2003 emis de BNP P. E. (f.7), reiese că în aceeași curte cu imobilul ce face obiectul litigiului a fost edificată de către reclamantă o construcție nouă, în baza autorizației de construire nr. 1019/15.12.1998 emisă de Primăria Mun.Pitești.
Din depozițiile martorilor M. S. I. și M. A., audiați în cauză, reiese că pârâții locuiesc în acest imobil de la moartea bunicii materne a pârâtului S. D., care, potrivit certificatului depus la dosar, a decedat la data de 01.03.2003. Aceiași martori susțin că la momentul plecării lor din imobil, pârâții și-au încărcat într-un camion niște bunuri mobile și au efectuat mai mult de un transport.
Susținerile martorilor se coroborează cu răspunsurile pârâtului S. D. în cadrul interogatoriului administrat prin care acesta a recunoscut că în perioada 2003 – 2011 a folosit în mod gratuit și exclusiv acest imobil, iar în luna septembrie 2011, când a părăsit casa, a debranșat-o de la alimentarea cu gaze și cablu, cu motivarea că respectivele contracte erau încheiate pe numele său (f.91).
Din susținerile expertului cauzei cu prilejul completării raportului de expertiză rezultă că la efectuarea fazei de teren a lucrării, doamna expert a constatat personal faptul că reclamanții au scos ușile și ferestrele din balamale de la casa în litigiu și le-au ascuns în imobilul alăturat, pe holul dinspre grupul sanitar (f.143).
Reclamanta, prin neocuparea de către pârâți a imobilului care îi aparține, nu este lipsită, în mod abuziv, de folosința acestei locuințe, nefiind astfel încălcat dreptul de proprietate al acesteia. Pârâții nu mai folosesc acel imobil în calitate de persoane tolerate, neexercitând un atribut al folosinței, ceea ce face ca instanța să constate că cererea reclamantei privind evacuarea pârâților din imobilul menționat este rămasă fără obiect, în baza disp. art. 109 C.pr.civ.
În ceea ce privește cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâților să-i plătească suma de 2950 lei cu titlu de despăgubiri pentru distrugerile produse imobilului mai sus menționat, după cum urmează: 1 ușă dublă, 5 uși simple, sobă Vesta cu plită, sobă teracotă, 60 m.p. țiglă acoperiș, instanța va reține că nu s-a dovedit, prin probatoriul administrat în cauză, existența unei culpe a pârâților în producerea acestui prejudiciu, instanța constatând că îmbunătățirile efectuate imobilului și identificate prin raportul de expertiză au fost efectuate pentru sporirea valorii bunului, și nu determinat de pretinsele distrugeri provocate de pârâți.
De altfel, și pârâții au pretins prin cererea reconvențională contravaloarea acestor îmbunătățiri, însă din declarațiile martorilor audiați, coroborate cu răspunsul pârâtului S. D. la interogatoriul administrat și cu susținerile ambilor pârâți din cuprinsul întâmpinării, rezultă că, la plecarea lor din imobil, în luna octombrie 2011, au luat cu ei o mare parte din bunurile mobile și au debranșat imobilul de la alimentarea cu gaze, cablu.
Deși s-a constatat prin expertiză de specialitate că s-au efectuat îmbunătățiri asupra imobilului, acestea nu au fost determinate de pretinsele distrugeri suferite prin acțiunea pârâților, nefiind dovedită o legătură de cauzalitate în acest sens.
Pe de altă parte, din probatoriul administrat, nu reiese data efectuării acestor îmbunătățiri, în raport cu perioada locuirii pârâților în acest imobil, în condițiile în care, facturile depuse la dosar de către pârâți datează toate din anul 2003 și vizează: branșamentul la rețeaua de gaze naturale, încheierea unui contract cu o societate de difuzare programe TV prin cablu și achiziționarea unor materiale de construcție. Astfel cum s-a arătat mai sus, pârâții au debranșat imobilul de la alimentarea cu gaze și cablu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
La termenul din 30.09.2014 instanța, din oficiu a pus în discuția părților excepția tardivității declarării recursului, excepție analizată cu prioritate.
Examinând excepția invocată, tribunalul o apreciază ca întemeiată, reținând următoarele:
Potrivit dovezii de primire a hotărârii civile, recurentul a primit sentința recurată la data de 19.03.2014, iar recursul a fost depus la data de 07.04.2014.
Potrivit art.301 Cod pr.civilă, termenul în care se poate declara recurs este de 15 zile de la data primirii hotărârii ori în speță, acest termen a fost depășit, ultima zi de depunere în termen a recursului ar fi fost 04.04.2014, ori recursul a fost depus abia în data de 07.04.2014.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.301 Cod pr.civilă urmează a respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul S. D., împotriva sentinței civile nr 429/20.01.2014 pronunțată de Judecătoria P., intimati fiind reclamanta S. E. și pârâta S. T.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2014 la Tribunalul Argeș-Sectia Civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, E. M. C. | Judecător, E. A. |
Grefier, R. N. |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./4 exp.
08.10.2014.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 410/2014. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 1176/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
