Fond funciar. Decizia nr. 1176/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1176/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 662/216/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 1176/2014
Ședința publică de la 02 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON
Judecător M. V.
Grefier R.-E. D.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, apelul declarat de reclamantul P. Corneluș împotriva sentinței civile nr 598/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, intimată fiind pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ REPREZENTATĂ PRIN PREȘEDINTE-PRIMAR N. D., având ca obiect fond funciar cerere de repunere în termen.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, dezbaterile asupra apelului au avut loc la data de 25.11.2014 și sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș reclamantul P. Corneluș a solicitat repunerea în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Comisiei Locale de Fond Funciar Curtea de Argeș, în numele autorului N. P. care a avut calitatea de moșnean în cadrul Obștei Moșnenilor Argeșeni din Curtea de Argeș nedivizată, deținând un număr de 100 de puncte la poziția 153 și urmând ca din suprafața ce a constituit averea obștei să i se atribuie reclamantului suprafața de teren moștenită.
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că în conformitate cu anexa 39 din HG nr. 890/2005 membrii Obștei Moșnenilor Argeșeni au mandatat un reprezentant ales în persoana domnului vicepreședinte V. V. să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2020,14 ha reprezentând averea obștei în care reclamantul, în calitate de moștenitor al autorului său, avea un număr de 50 puncte. După o judecată începută în anul 2006 Tribunalul Argeș, prin decizia nr. 2662/20.11.2013 pronunțată în dosarul nr._, a considerat că cererea formulată de persoana pe care o mandataseră membrii obștei să solicite dreptul de proprietate este nelegală deoarece reconstituirea trebuie solicitată prin cerere separată de fiecare moșnean în parte, obștea nefiind altceva decât administratorul acestei suprafețe de teren. Reclamantul a susținut că a luat cunoștință de decizia tribunalului în data de 02.02.2014, apreciind că acesta este momentul de la care i s-a născut dreptul de a solicita repunerea în termen în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, demersul judiciar al reclamantului fiind întemeiat pe dispozițiile HG nr. 890/2005 și ale Legii nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr. 598/11.06.2014, Judecătoria Curtea de Argeș a respins acțiunea, cu motivarea că prin cererea introductivă de instanță reclamantul P. Corneluș a solicitat repunerea în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Comisiei Locale de Fond Funciar Curtea de Argeș în calitate de moștenitor al autorului N. P. care, la rândul său, a avut calitatea de moșnean în cadrul Obștei Moșnenilor Argeșeni din Curtea de Argeș nedivizată, deținând un număr de 50 puncte la poziția 153.
Analizând cererea reclamantului prin prisma excepțiilor invocate de pârâtă prin întâmpinare instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a formulat cererea de față în data de 19.02.2014, menționând în cuprinsul acesteia că a luat cunoștință de decizia Tribunalului Argeș în ziua de 02.02.2014 și depunând în acest sens procesul verbal din aceeași dată încheiat de Adunarea ordinară a Obștei Moșnenilor Argeșeni din Curtea de Argeș. În aceste condiții instanța a reținut că cererea este formulată în termen, deoarece reclamantul, nefiind parte în dosarul nr._ al Judecătoriei Curtea de Argeș, soluționat irevocabil în data de 20.11.2013, nu avea obligația să ia cunoștință de conținutul deciziei la momentul pronunțării în ședință publică, respectiv la 20.11.2013, astfel încât se prezumă că a luat cunoștință în data de 02.02.2014 cu ocazia întrunirii Adunării Obștei Moșnenilor Argeșeni din Curtea de Argeș, cererea fiind astfel formulată în termenul prevăzut de lege, astfel încât excepția tardivității a fost respinsă.
De asemenea, s-a respins și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, deoarece acțiunea ce are ca obiect repunerea în termen este admisibilă, pârâta prin întâmpinare confundând motivele de inadmisibilitate cu cele de netemeinicie.
Cu privire la fondul cererii reclamantului instanța a reținut:
Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere se putea formula până la data de 30.11.2005, art.9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 prevăzând că în cazul nedepunerii acestei cereri în termenul prevăzut de lege, partea interesată este decăzută din termen. Practica judiciară a stabilit cu majoritate că termenul pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor este un termen de decădere, iar nu un termen de prescripție nefiindu-i astfel aplicabile dispozițiile referitoare la prescripție și nefiind astfel susceptibil de întrerupere sau suspendare.
Prin neformularea cererii de reconstituire în interiorul acestui termen de decădere (în speță până la 30.11.2005) partea pierde însuși dreptul său subiectiv civil la reconstituirea, în condițiile legii, a dreptului de proprietate, acest termen reprezentând așadar un termen de decădere materială. Întrucât, legea nu reglementează, ca instituție, termenele de decădere materială, urmează a fi aplicate prin analogie dispozițiile legale cele mai apropiate, acestea regăsindu-se în prevederile art. 184-186 Cod procedură civilă care reglementează decăderea procesuală.
În aplicarea acestor dispoziții s-a apreciat că decăderea se răsfrânge asupra drepturilor neexercitate în termen, indiferent de caracterul și natura termenelor legale. Astfel, nerespectarea termenelor imperative determină decăderea, adică stingerea dreptului neexercitat înăuntrul lor. Pentru a înlătura incidența reglementării evocate în precedent, reclamantul are sarcina de a dovedi existența unor motive temeinic justificate, de natură a împiedica formularea unei cereri privind reconstituirea dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege. Noțiunea de „motive temeinic justificate” a fost interpretată în literatura de specialitate ca având în vedere acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute. Din probele administrate în cauză nu a reieșit, însă, existența unor astfel de motive temeinic justificate, exclusive de culpă, dimpotrivă s-a reținut că reclamantul a cunoscut că trebuie să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate încă de la momentul în care a mandatat o altă persoană să facă acest lucru în calitate de reprezentant al obștei. Pe de altă parte, împrejurarea că instanța judecătorească de control judiciar s-a pronunțat definitiv cu privire la un litigiu al obștei, respectiv prin decizia civilă nr. 2662/20.11.2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ nu poate constitui un motiv temeinic justificat care să-l fi împiedicat pe reclamant să formuleze în termenul legal prevăzut de lege cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, deoarece termenul de depunere a cererilor a fost stabilit de lege ca fiind 30.11.2005, nefiind condiționat de existența vreunui litigiu pe rolul instanțelor judecătorești.
În final, reținând că pronunțarea deciziei menționate anterior nu constituie un motiv temeinic justificat care să justifice solicitarea reclamantului de repunere în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cererea acestuia a fost apreciată neîntemeiată și respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul pe care a criticat-o, în esență, pentru următoarele: sentința este netemeinică și nelegală, deoarece din probele administrate rezultă că la apariția Legii 247/2005, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a făcut reprezentantul Obștei, pentru circa 1774 ha; C. de aplicare a legii Fondului Funciar a respins cererea de reconstituire, iar plângerea formulată în instanță a fost respinsă irevocabil prin decizia civilă nr.2662/20.11.2013 a Tribunalului Argeș; instanța de recurs a reținut greșit, cu încălcarea prev. legii fondului funciar că cererea de reconstituire pentru foștii moșneni trebuie făcută de fiecare dintre aceștia, în nume personal, iar nu de către obște, prin reprezentant convențional; în această situație, apelantul reclamant a promovat prezenta cerere de repunere în termenul de formulare a cererii de reconstituire, pentru terenul ce i se cuvine; prima instanță trebuia să rețină că dreptul său nu a expirat la data de 30.11.2005, întrucât a fost exercitat conform legii de către reprezentantul desemnat de adunarea Obștei, deci practic nu a stat în inactivitate, ci a participat la adunarea generală a Obștei, manifestându-și dorința de a obține reconstituirea dreptului de proprietate.
Examinând actele dosarului prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 477 Ncpc, tribunalul reține următoarele:
Prin motivele de apel formulate, practic, apelantul reclamant face un istoric al reconstituirii dreptului de proprietate, la care a recurs, prin intermediul reprezentantului convențional al Obștei Moșnenilor Argeșeni și aduce critici deciziei civile nr. 2662/20.11.2013 a Tribunalului Argeș, prin care, în opinia sa, s-a statuat greșit că fiecare fost moșnean trebuie să solicite personal reconstituirea dreptului de proprietate.
Aceste aspecte sunt străine de prezenta cauză, deoarece nu suntem în prezența unui recurs la recurs, în care să se verifice temeinicia și legalitatea deciziei Tribunalului Argeș, ci instanța a fost învestită doar cu o cerere de repunere în termenul de a cere reconstituirea dreptului de proprietate.
Or, potrivit art. 186 Ncpc, repunerea în termen poate fi obținută de partea care a pierdut termenul, numai dacă aceasta dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest sens, partea trebuie să îndeplinească actul în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând, totodată, și repunerea sa în termen. Decăderea este sancțiunea de drept comun care a intervenit pentru nerespectarea termenului imperativ și legal, cum este cazul în speță, întrucât apelantul reclamant nu mai este în termenul prev. de Legea 247/2005 pentru a cere reconstituirea dreptului său de proprietate, iar consecința nerespectării acestui termen constă în pierderea exercițiului dreptului de a cere reconstituirea.
Condițiile pe care apelantul trebuie să le dovedească a fi îndeplinite pentru a opera repunerea în termen sunt: 1. nerespectarea unui termen legal imperativ; 2. nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate 3. împrejurarea care l-a împiedicat să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia; 4. apelantul să formuleze atât cerere de repunere în termen, cât și să îndeplinească actul neexercitat în termenul inițial, în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării.
În cauză, prima condiție pentru repunerea în termen este îndeplinită, în sensul că, termenul prev. de Legea 247/2005 pentru a se formula cererea de reconstituire este un termen legal și imperativ.
Cea de-a doua condiție nu este îndeplinită, întrucât în literatura juridică s-a apreciat că motivele temeinic justificate, vizează împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute. În cauză, potrivit deciziei nr.2662/2013 a Tribunalului Argeș, culpa aparține apelantului, care nu a formulat personal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, orice aspect legat de împrejurarea că acesta nu putea să formuleze o astfel de cerere având în vedere legea obștilor nemaiputând fi pus în discuție, întrucât s-ar încălca puterea de lucru judecat a celor statuate în sens contrat prin decizia civilă nr. 2662/2013 a Tribunalului Argeș.
Cea de-a treia condiție pentru repunerea în termen nu este îndeplinită, pentru că împrejurarea invocată (plângerea greșit soluționată de Tribunalul Argeș) nu s-a produs înăuntrul termenului legal imperativ prev. de Legea 247/2005, respectiv până la 30.11.2005, dat fiind că plângerea a fost soluționată în primă instanță și în recurs, ulterior datei de 30.11.2005.
Nici cea de-a patra condiție nu este îndeplinită, deoarece apelantul nu a probat că cererea de repunere în termen (înregistrată la 19.02.2014), a fost formulată în termen de 15 zile de la data pronunțării deciziei tribunalului (20.11.2013). Totodată, apelantul nu a probat că în termenul de 15 zile prev. de art. 186 Ncpc, ar fi formulat personal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Pentru considerentele expuse, în baza art.480 Cod pr.civilă, apelul va fi respins ca nefondat, întrucât prima instanță a interpretat corect probatoriul administrat și a aplicat corect prevederile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul P. CORNELUȘ, domiciliat în Curtea de Argeș, .. 83, județul Argeș împotriva sentinței civile nr. 598/11.06.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimată fiind C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ, cu sediul în Curtea de Argeș, ., județul Argeș
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Decembrie 2014.
Președinte, E. A. | Judecător, M. V. | |
Grefier, R.-E. D. |
R.D. 15 Decembrie 2014
EA 16.12.2014/4 ex
| ← Evacuare. Decizia nr. 2126/2014. Tribunalul ARGEŞ | Evacuare. Decizia nr. 70/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
