Obligaţie de a face. Hotărâre din 05-02-2014, Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 26427/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 257
Ședința publică din 05.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. N.
JUDECĂTOR: V. T.
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă C. R., împotriva sentinței civile nr. 2210 din data de 06.03.2013 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. C. V., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a răspuns recurenta-reclamantă C. R., personal, lipsă fiind intimatul-pârât S. C. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța procedează la identificarea recurentei-reclamante C. R., care se legitimează cu CI . nr._, CNP_, și-i pune în vedere acesteia că are obligația de a timbra corespunzător recursul cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Recurenta-reclamantă solicită lăsarea cauzei la ultima strigare pentru a-și îndeplini obligația timbrării corespunzătoare a recursului.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ultima strigare a răspuns recurenta-reclamantă C. R., personal, lipsă fiind intimatul-pârât S. C. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Recurenta-reclamantă depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei conform chitanței nr._/05.02.2014 și timbru judiciar de 0,15 lei.
La interpelarea instanței, recurenta-reclamantă arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, având în vedere și evenimentele care s-au petrecut în ultimul timp, respectiv băiatul său a intrat în locuința sa, și-a luat toate lucrurile și a lăsat ușa deschisă. Arată recurenta-reclamantă faptul că băiatul nu mai are cheie de la apartamentul său, însă cu ajutorul forței publice reușește să intre în casă, producându-i astfel prejudicii. Mai susține recurenta-reclamantă că, în prezent, fiul său locuiește împreună cu prietena sa și că nu are nici un loc de muncă. Solicită recurenta-reclamantă ca, prin intermediul cererii de recurs, instanța să-i interzică fiului său să mai intre în locuință fără aprobarea sa.
În temeiul art. 150 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului formulat de recurenta-reclamantă C. R..
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 21.12.2012, reclamanta C. R. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul S. C. V., să se interzică pârâtului de a pătrunde în locuința proprietatea reclamantei.
În motivarea cererii se arată că pârâtul este fiul său din căsătoria cu S. Otonol de care s-a despărțit din 1991, pârâtul fiind-i încredințat ei la acea dată, de când a locuit cu reclamanta, dar de circa 15 ani acesta nu-i mai zice mamă, o tratează cu dispreț, aroganță, neexistând între ei niciun fel de comunicare. In ultimul timp pârâtul a locuit în apartamentul reclamantei și cu prietena acestuia. În data de 05.12.2012 întorcându-se de la serviciu reclamanta găsit ușa apartamentului deschisă, lipseau lucruri din casă, era un miros foarte urât, toxic ce a dispărut după o săptămână și un bilet pe interiorul ușii. Menționează că pârâtul are 30 de ani, nu are loc de muncă și nu a achitat niciodată cheltuielile de întreținere.
Mai arată că din data de 05.12.2012 pârâtul nu a mai revenit în locuință.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 555, art. 563 C.civ.
În ședința publică din data de 23.01.2013 apărătorul reclamantei a precizat verbal cererea de chemare în judecată în sensul că obiectul acțiunii este obligația de a face și nu ordin de protecție, prin care solicită ca instanța să dispună interdicția pârâtului de a pătrunde în locuința reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 210 din data de 06.03.2013 pronunțată de Judecatoria Pitești a fost admisă excepția lipsei de interes.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. ROZICA, în contradictoriu cu pârâtul S. C. V..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietarul apartamentului nr. 8 situat în ., din ..12, din Municipiul Pitești, jud. Argeș, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr.58/16.06.1992(f.7), locuind în acest apartament împreună cu pârâtul, care este fiul său și care, în urma desfacerii căsătoriei reclamantei de tatăl pârâtului, acesta i-a fost încredințat spre creștere și educare.
În prezent pârâtul este major și a locuit împreună cu mama sa până la data de 5.12.2012 când a părăsit acest apartament, astfel cum recunoaște pârâtul prin întâmpinare și reclamanta în fața instanței astfel cum rezultă din practicaua prezentei hotărâri și din depoziția martorului audiat în cauză(f.26).
Începând cu data de 17.01.2013 pârâtul nu mai are nici în actul de identitate același domiciliu cu mama sa, astfel cum rezultă din copia actului de identitate depus la dosarul cauzei(f.24).
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat să se dispună interdicția pârâtului de a pătrunde în locuința ce constituie proprietatea sa.
Or, în raport de cele reținute constată că acțiunea reclamantei, la acest moment este lipsită de interes.
Interesul ca și condiție pentru exercițiul acțiunii civile presupune folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.
Interesul trebuie să îndeplinească unele cerințe: să fie legitim, să fie personal și direct, să fie născut și actual.
În cauză, în raport cu împrejurarea că din data de 05 decembrie 2012, pârâtul nu a mai venit în locuința proprietatea reclamantei, interesul nu mai întrunește cerința de a mai fi actual.
Impotriva sentintei Judecatoriei P. a declarat recurs, in termen legal, reclamanta C. R., invocand in esenta, urmatoarele:
Paratul nu s-a prezentat niciodata in fata instantei, iar prin intampinarea depusa a formulat numai afirmatii neadevarate. Admiterea cererii se impune pentru a evita in viitor alte situatii neplacute intre cei doi, existand interesul direct, actual, nascut si de perspectiva.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul considera recursul nefondat.
Astfel, asa cum a aratat instanta de fond, existenta unui interes legitim, personal si actual reprezinta o conditie esentiala de exercitare a actiunii civile. Situatia de fapt, astfel cum reiese din probele administrate, conduce insa la concluzia inexistentei unui astfel de interes al reclamantei in a solicita interdictia paratului de a intra in apartamentul ce reprezinta bun proprietate exclusiva a reclamantei, cum reiese din contractul de vanzare-cumparare nr.58/16.06.1992.
Astfel, paratul a parasit imobilul in care locuia impreuna cu reclamanta-mama sa, si-a luat lucrurile si nu mai are nici cheie, cum a aratat recurenta in sedinta de judecata de astazi. Mai mult, insasi reclamanta a aratat ca de la momentul parasirii locuintei, paratul nu a revenit si nu a deranjat-o in nici un fel. Or, in conditiile in care paratul nu are nici un drept asupra apartamentului, afirmatia recurentei cum ca ar putea intra in casa cu organelor de ordine publica nu poate fi primita. Paratul nu are nici un drept de proprietate sau locativ asupra apartamentului, care sa sustina o eventuala intoarcere in locuinta, nu a revenit in apartament ulterior datei de 5.12.2012, reclamanta nejustificand nici un interes in a solicita instantei sa interzica paratului sa intre . privire la care acesta nu manifesta nicio dorinta de a reveni.
In masura in care, relatiile dintre parti se vor deteriora si mai mult, iar paratul va tulbura, in orice fel, dreptul de proprietate si folosinta asupra apartamentului, reclamanta va fi indreptatita sa apeleze fie la fortele de ordine publica, fie la instanta de judecata, pentru a dispune evacuarea paratului, in masura in care va fi cazul.
Pentru aceste considerente, tribunalul considera sentinta legala si temeinica, urmand ca, in temeiul art.312 C.pr.civ., sa respinga recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă C. R., cu domiciliul în mun. Pitești, .. 12, ., . împotriva sentinței civile nr. 2210 din data de 06.03.2013 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. C. V., cu domiciliul ales la fam I. D., în mun. Pitești, ., ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. G. N. V. T. A. M.
GREFIER,
E. N.
red.A.M./19.02.2014
dact.C.E.C./2 exp.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2779/2014. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1636/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
