Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2790/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2790/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 1122/214/2010**
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2790/2014
Ședința publică de la 11 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător S. I. Ț.
Judecător M. D. B.
Grefier M. I.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantul D. C. și de pârâta C. COSTEȘTI SOCIETATE COOPERATIVĂ împotriva Sentinței civile nr. 624/2014, pronunțată de Judecătoria Costești, intimată fiind pârâta . SRL, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în ședința publică de la 04.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul .având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 11.12.2014 când a pronunțat prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra recursurilor civile de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești, la data de 25.05.2010, sub nr. de dosar_, reclamantul D. C., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții, C. Costești și . SRL, obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 565 mp și evacuarea lor de pe acest teren; obligarea pârâtelor la contravaloarea lipsei de folosință a terenului și a spațiului închiriat ce se află pe terenul său, începând cu data de 15.01.2007 și până la executarea prezentei hotărâri.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că autorul său, D. G., a închiriat la data de 01.01.1992, către C. Costești, terenul în suprafață de 600mp deținut pe raza orașului Costești, cu obligația chiriașului de a nu face nicio modificare în structura interioară a suprafețelor închiriate, fără acordul proprietarului. Plata chiriei se făcea anual, închirierea spațiului fiind destinată desfacerii mărfurilor în magazinul amplasat pe terenul său.
De asemenea, reclamantul a precizat că autorul său a decedat, iar în urma partajului i-a revenit suprafața de 600 mp, în baza sentinței civile nr. 35 din 15.01.2007 a Judecătoriei Costești. Deoarece nu a mai primit chiria și nici nu a dorit continuarea contractului, solicită lipsa de folosință potrivit expertizelor efectuate în litigiile anterioare. A precizat că, prin notificarea nr. 51/02.03.2010, a notificat chiriașului denunțarea contractului și i-a acordat un preaviz de 30 de zile, astfel că efectele contractului de închiriere au încetat la 02.04.2010.
Cu privire la acea de-a doua pârâtă, reclamantul a precizat că folosința magazinului i-a fost transmisă acesteia de C. Costești, prin contractul de închiriere nr. 22/01.02.2008, ce nu-i este opozabil.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1436 alin. 2, art. 1073, art. 1429, art. 998 și art. 480 Cod civil.
În probațiune, reclamantul a anexat la cerere rapoartele de expertiză întocmite în dosarele nr._ și nr._, sentința civilă nr. 85 din 19.01.2009 pronunțată de Judecătoria Costești în acest din urmă dosar; decizia civilă nr. 2114/R din 15.12.2009 a Tribunalului Argeș; încheierea de intabulare a terenului și extrasul de carte funciară; notificări adresate pârâtelor, contractul de închiriere încheiat de autorul reclamantului; sentința civilă nr. 35 din 15.01.2007 a Judecătoriei Costești; notificarea nr. 51 din 02.03.2010; contractul de închiriere nr. 22 din 01.02.2008.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 62 lei.
În termen legal, pârâta C. COSTEȘTI SOCIETATE COOPERATIVĂ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă și ca nefondată, invocând excepția puterii de lucru judecat în raport de acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ . A precizat că a încheiat cu autorul reclamantului un contract de închiriere pe perioadă nedeterminată, ce este în vigoare, iar reclamantul nu este singurul moștenitor al autorului său, terenul aflându-se în indiviziune cu ceilalți moștenitori.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115 și urm C..
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a anexat la rândul său decizia civilă nr. 2114/R din 15.12.2009 a Tribunalului Argeș și sentința civilă nr. 85 din 19.01.2009 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._ .
Prin precizarea depusă la data de 07.09.2010, reclamantul a solicitat suma de_.5 lei cu titlu de chirie pentru teren și spațiu, începând cu 15.01.2007 până la 01.04.2010 și suma de_ Euro, lipsa de folosință a acestor imobile în perioada 02.04.2010 – 09.2010.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri. Din oficiu, a administrat interogatoriul pârâtelor.
În cadrul concluziilor pe fondul cauzei, pârâta C. COSTEȘTI a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, deoarece acțiunea trebuia să fie formulată de toți moștenitorii autorului D. G..
Prin sentința civilă nr. 82 din 25.01.2011, Judecătoria Costești a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtă, a admis în parte acțiunea și a constatat încetat la data de 02.04.2010 contractul de închiriere încheiat de părți la data de 1.01.1992, având ca obiect terenul în suprafață de 600 mp, împreună cu construcția aflată pe acesta, imobile situate în Telești, or. Costești, jud. Argeș și a dispus evacuarea pârâtei C. Costești din imobilele ce au făcut obiectul contractului de închiriere încetat. A obligat-o pe pârâta C. Costești să plătească reclamantului suma de_ de euro, echivalent în lei, reprezentând despăgubiri civile, precum și suma de 562 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 3022 din 13.11.2011, Tribunalul Argeș - Secția Civilă a admis recursul părților, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, reținând că prin contractul de închiriere ce face obiectul litigiului (f.29), D. G., autorul reclamantului, a închiriat pârâtei C. COSTEȘTI, începând cu data de 01.01.1992, pe o perioadă nelimitată, un teren în suprafață de 600 mp situat în satul Telești, pentru o chirie lunară de 50 lei și un spațiu pentru desfacerea mărfurilor, pentru o chirie lunară de 1 leu/mp.
La data de 21.03.2006 se încheie între moștenitorii autorului D. G., în calitate de proprietari ai terenului în suprafață de 600 mp și pârâta CONSUM COOP, un proces verbal prin care convin ca în termen de 15 zile, pârâta să precizeze dacă vrea să încheie un nou contract de închiriere.
Pârâta C. a închiriat pârâtei . S R L., prin contractul nr.22/01.02.2008 (f.34-37), spațiul nedimensionat din localitatea Telești, reprezentând magazin mixt, pentru 2 ani, în perioada 01.01.2008 – 31.12.2009.
Prin sentința civilă nr.35/15.01.2007, Judecătoria Costești a dispus ieșirea din indiviziune a moștenitorilor autorului D. G. pentru terenurile de 1,20 ha din titlul de proprietate nr._/2006 și de 6.000 mp din titlul de proprietate nr._/2006 (f.30-32).
În lotul nr.2 atribuit reclamantului D. C., a fost inclusă și suprafața de 565 mp teren intravilan cu curți și construcții (f.31 verso).
Tribunalul a reținut că prima instanță nu a manifestat nicio preocupare pentru a lămuri raporturile juridice dintre părți și situația juridică a celor două imobile: teren de 565 mp (600 mp) și construcția „magazin mixt”. Prin cererea de chemare în judecată și prin apărările formulate, recurentul reclamant nu a făcut nicio precizare cu privire la proprietarul construcției „magazin mixt”, nu a precizat dacă această construcție a aparținut autorului său D. G., fiind construită de acesta sau a fost construită de pârâta CONSUM COOP pe terenul autorului reclamantului, cu sau fără acordul acestui autor.
De asemenea, instanța de recurs a stabilit că lămurirea situației juridice a construcției este esențială pentru soluționarea cererilor în revendicare și în plata lipsei de folosință, știut fiind că acțiunea în revendicare aparține proprietarului (art.480 Cod civil), iar lipsa de folosință se acordă diferit pentru terenul proprietatea reclamantului și pentru spațiul închiriat „magazin mixt”. În măsura în care, după lămurirea situației juridice a celor două imobile, instanța va aprecia că este întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata lipsei de folosință, va administra proba cu expertiză pentru a determina câtimea acestui drept.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare la data de 10.11.2011.
În ședința publică din 17.01.2012, reclamantul a renunțat la judecată față de pârâta . SRL, instanța luând act de această manifestare de voință.
Instanța a încuviințat pentru reclamant, proba cu interogatoriu și cu doi martori, iar pentru pârâtă proba cu doi martori. De asemenea, a încuviințat reclamantului administrarea a două expertize, în specialitatea agronomie și construcții, fiecare având ca obiectiv stabilirea contravalorii lipsei de folosință a terenului, respectiv a construcției cu destinația de magazin mixt, pentru perioada 02.04.2010 până în prezent.
Prin sentința civilă nr. 1294 din 27.11.2012, Judecătoria Costești a admis în parte cererea reclamantului D. C. în contradictoriu cu pârâta C. Costești Societatea Cooperativă, astfel cum a fost precizată, a constatat că reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 565 mp și, pe cale de consecință, obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de_,25 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a acestui teren, începând cu 02.04.2010 și până în prezent.
Prin aceeași sentință ,instanța a luat act că reclamantul D. C. a renunțat la judecata cererii față de pârâta . SRL., a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâta ., a constatat încetat contractul de închiriere încheiat la data de 01.01.1992, începând cu data de 02.04.2010 și a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Prin decizia civilă nr. 2038 din 24.09.2013, Tribunalul Argeș - Secția Civilă a admis recursul formulat de reclamantul D. C., a casat sentința civilă nr.1294/27.11.2012* și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, reținând că se impune refacerea raportului de expertiză, expertul urmând să stabilească contravaloare lipsei de folosință a terenului în litigiu, expertul să aibă în vedere efectiv suprafața ocupată de imobilul construcție și suprafață necesară accesului la aceasta.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Judecătoriei Costești la data de 07.11.2013.
În ședința publică din 10.12.2013, instanța a încuviințat administrarea probei cu expertiză în specialitatea agronomie, înscrisuri și relații de la Primăria orașului Costești și Administrația Fiscală a orașului Costești.
Prin sentința civilă nr. 624/2014, Judecătoria Costești a luat act că reclamantul D. C. a renunțat la judecata cererii față de pârâta . SRL,a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâta C. COSTEȘTI SOCIETATE COOPERATIVĂ și a admis în parte cererea de chemare în judecată S-a constatat încetat contractul de închiriere încheiat la data de 01.01.1992, începând cu data de 02.04.2010.În consecință ,a constatat că reclamantul D. C. este proprietarul terenului în suprafață de 565 mp,a obligat pârâta C. COSTEȘTI SOCIETATE COOPERATIVĂ la plata către reclamant a sumei de_ lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 194 mp aferent construcției și căii de acces la aceasta, începând cu 02.04.2010 și până în prezent și a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Prin aceeași sentință ,a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1831 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și reclamantul a fost obligat să restituie statului ajutorul public judiciar încuviințat, în sumă de 990 lei, la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri.
Pentru a dispune astfel ,prima instanță că, la data de 01.01.1992, între autorul reclamantului, D. G. și pârâta C. Costești, a fost încheiat un contract de închiriere pe perioadă nedeterminată (fila 29).
Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond înainte de casare, devin incidente dispozițiile art. 1436 al.2 C.civ, potrivit cărora, atunci când locațiunea a fost convenită fără termen, efectele sale încetează prin concediu, respectiv prin denunțarea unilaterală a reclamantului, conținută în notificarea înregistrată la pârâta-locatar sub nr. 51/02.03.2010 (fila 33). Este de observat că, prin decizia de casare, instanța de control nu a admis motivul de recurs al pârâtei C. referitor la constatarea încetării contractului de locațiune în baza denunțării unilaterale, singurele critici încuviințate acestei părți referindu-se la stabilirea părții litigioase căreia îi aparține construcția cu destinația de magazin mixt.
Cu privire la obiectul folosinței, clauzele convenției părților sunt neclare. În timp ce contractul, intitulat „pentru închiriere teren magazin mixt Telești”, menționează la rubrica „obiectul închiriat” ca fiind „teren satul Telești, în suprafață de 600 mp”, „scopul închirierii” se precizează ca fiind „desfacerea mărfurilor în M.. Telești, amplasat pe acest teren”, chiria lunară fiind de 50 lei, pentru ca la aliniatul următor să se precizeze că „chiria stabilită conform legii nr. 5/1973 este de 1 leu pe mp”.
Reclamantul, D. C., susține că tatăl său a închiriat atât terenul, cât și magazinul amplasat pe acesta, iar pârâta C. afirmă, din contră, că numai terenul a fost vizat de contract, deoarece magazinul îi aparține în proprietate, fiind cea care l-a edificat pe terenul reclamantului. În acest sens, a depus la dosar procesul-verbal de recepție finală din 15.11.1987, în care se arată că o comisie a acestei unități cooperatiste a admis recepția remedierilor efectuate la magazinul mixt Telești (filele 26, 27).
Cu privire la acest proces-verbal, martorul N. D., a declarat că se referă la un alt magazin, care a funcționat în casa lui D. și cu privire la care pârâta a plătit chirie până în anul 1989, când a fost edificat magazinul în litigiu, cu contribuția de 70% a pârâtei și de 30% a cetățenilor din Telești. Martorul a declarat că a participat personal la construcția magazinului în litigiu, fiind președinte al cooperației din ianuarie 1989 (fila 66).
Declarația sa se coroborează cu a martorului M. F., care a afirmat că a fost angajat al cooperației încă din anii 1980, iar în perioada 1987-2004 a lucrat ca gestionar în magazinul mixt din Telești. Acest magazin a fost construit până în Revoluție, în anul 1989, cu participarea cetățenilor din Telești și cu contribuția pârâtei, de la care au provenit toate materialele. Până la construirea acestui magazin, un altul a funcționat în casa veche a Dragomireștilor, aflată la aproximativ 30-50 m față de acesta, care ulterior a fost demolată (fila 67).
Chiar și martorul propus de reclamant, M. C., a afirmat că, la început, cooperația a funcționat în casa veche a tatălui reclamantului, ce a fost demolată după 1980, iar construcția în litigiu a fost construită prin anii 1970, când au fost ridicați numai pereții, iar până în anul 1991-1992 a fost folosită ca magazie de tatăl reclamantului, ca după demolarea casei vechi, să fie folosită de C. Costești cu destinația de magazin mixt (fila 59).
Pe de altă parte, celălalt martor al reclamantului, B. I., a declarat că, până în 1983, când a plecat din Telești, construcția în litigiu se afla într-un stadiu intermediar de realizare. Inițial a precizat că, probabil, a fost edificată de cooperație, pentru ca ulterior să revină și să menționeze că, până la acest stadiu intermediar, a fost realizată de autorii reclamantului, iar cooperația a pus doar acoperișul, geamurile și ușa (fila 60).
Coroborând aceste declarații, instanța a apreciat ca fiind mai convingătoare cele aparținând martorilor pârâtei C. Costești, având în vedere certitudinea mai mare a acestora cu privire la faptele probatorii (prin opoziție cu ambiguitatea celorlalte) și faptul că, în anumite aspecte (subliniate anterior), sunt susținute chiar și de declarațiile martorilor încuviințați reclamantului.
Pe de altă parte, instanța a observat că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul afirmă că „închirierea spațiului a fost făcută pentru desfacerea mărfurilor în magazinul amplasat pe terenul meu”. Astfel cum a remarcat și instanța de control, în nici un moment, reclamantul nu a afirmat că ar fi proprietarul magazinului mixt, ci doar al terenului pe care se află amplasat acesta.
Tot lipsa dovezilor proprietății reclamantului asupra magazinului au determinat respingerea de către OCPI Argeș - BCPI Costești, a cererii acestuia de intabulare a dreptului de proprietate cu privire la acest imobil, prin încheierea nr. 1017/18.04.2008 (fila 18). În baza titlului de proprietate nr._ din 2006 și a sentinței civile nr. 35 din 15.01.2007, pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul_ (filele 30-32), pe numele reclamantului a fost intabulat dreptul de proprietate doar asupra terenului de 600 mp (la măsurători, 565 mp), situat în orașul Costești, .-a revenit în lot ca urmare a partajării averii rămase la decesul tatălui său, D. G..
Revenind la contractul de închiriere ce face obiectul litigiului, în lumina reținerilor de mai sus și pe baza regulii de interpretare a convențiilor, instituită de art. 984 Cod civil, ce prevede că, „Convenția nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare că părțile și-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat”, instanța apreciază că obiectul contractului l-a constituit numai terenul de 600 mp (la măsurători, 565 mp), pe care se află amplasat magazinul mixt, ce aparține în proprietate locatorului. Deși părțile au prevăzut atât o chirie lunară de 50 lei, cât și „chiria pentru spațiul închiriat stabilită conform legii nr. 5/1973, de 1 leu pe mp”, care, potrivit reclamantului, ar fi fost aferentă magazinului, acesta nu a dovedit că autorul său, iar după decesul acestuia, chiar el, a primit de la pârâtă și această din urmă chirie.
Astfel, instanța a reținut că, în timp ce reclamantul D. C. este proprietar al terenului de 565 mp, urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legii nr. 18/1991 și al moștenirii legale, pârâta C. Costești este proprietara magazinului mixt amplasat pe acest teren, edificat cu materiale proprii, în anul 1989, în cauză fiind răsturnată prezumția simplă instituită de art. 492 Cod civil, potrivit căruia „Orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra”.
Cu privire la această situație, s-a observat că legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, invocată de pârâta C. pentru justificarea unui drept de folosință asupra terenului pe toată durata existenței construcției, este ulterioară edificării construcției și nu recunoaște un asemenea drept în favoarea cooperației.
Pe de altă parte, în lipsa unei dispoziții legale exprese, nu poate fi recunoscut în favoarea acesteia niciun drept de superficie, compus din dreptul de proprietate asupra construcției și dreptul real de folosință asupra terenului aferent, având în vedere că în speță nu este dovedită dobândirea unui asemenea drept prin niciunul din modurile recunoscute de doctrină, respectiv prin convenția părților, prin testament sau prin uzucapiune. În acest sens, instanța constată că, potrivit Curții EDO, recunoașterea de către instanțele judecătorești a dreptului de superficie în favoarea unui terț, în lipsa unuia din aceste moduri de dobândire, doar în temeiul edificării construcției de către terț în perioada comunistă, constituie o ingerință în dreptul de proprietate al persoanei căreia i-a fost atribuit terenul. Astfel, reține că “în temeiul jurisprudenței tribunalelor interne, dreptul de superficie rezultă numai din lege, din prescripția achizitivă, din legat sau din acordul părților. Simplul fapt de a ridica construcții pe terenul altuia, cu toată buna credință, nu ar putea constitui un drept de superficie în beneficiul constructorului (paragrafele 32-33 de mai sus), în lipsa unuia din cele patru elemente menționate anterior. Curtea constată astfel că aparența de drept la care face trimitere Curtea Supremă de Justiție nu intră în categoria acțiunilor și faptelor ce ar putea justifica dreptul de superficie. Reiese în mod evident că ingerința în dreptul la respectarea bunurilor reclamanților nu are bază în dreptul intern. Prin urmare, Curtea consideră că ingerința litigioasă nu este « prevăzută de lege » în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 și, în consecință, este incomparabil cu dreptul la respectarea bunurilor reclamanților” (hotărârea pronunțată în 16.03.2007 în cauza Bock și P. contra României, paragrafele 63, 64).
În baza acestor argumente, instanța a apreciat că din faptul edificării de către C. Costești a magazinului pe terenul reclamantului, s-a născut în favoarea celui din urmă dreptul prevăzut de art. 494 Cod civil, respectiv de a păstra construcția în proprietate, pe temeiul accesiunii artificiale imobiliare, cu condiția dezdăunării pârâtei cu contravaloarea actualizată a valorii materialelor (și, în cazul în care se va face dovada, și cu prețul muncii) sau de a plăti o sumă de bani egală cu sporirea valorii fondului.
Potrivit doctrinei și practicii judiciare, până la momentul invocării accesiunii de către reclamant (sau al încetării anterioare a existenței construcției), pârâta C. are un drept de folosință asupra terenului aferent, însă acordarea acestui drept nu poate fi gratuită, în lipsa înțelegerii părților ori a unei dispoziții legale, în caz contrar constituind, de asemenea, o ingerință în dreptul de proprietate al reclamantului. Deși “prevăzută de lege” (în accepțiunea largă a acestei noțiuni, folosită de Curtea EDO, ce include și doctrina și jurisprudența), în lipsa unei despăgubiri echitabile, această ingerință nu asigură un just echilibru între cerințele interesului general (de a se asigura folosința asupra lucrării efectuate de constructorul de bună-credință pe terenul altuia) cu imperativul apărării dreptului fundamental de proprietate al reclamantului, creându-se în persoana acestuia sarcina excesivă de a nu-și putea exercita atributul folosinței asupra bunului proprietatea sa pe o perioadă îndelungată de timp. Prin urmare, acordarea unei despăgubiri echitabile este esențială pentru asigurarea acestui echilibru.
Ca urmare a dispozițiilor instanței de recurs din decizia nr.2038/24.09.2013 a Tribunalului Argeș la data de 10.12.2013 a fost desemnat expert tehnic N. G. pentru a răspunde la obiectivele încuviințate, iar la data de 04.03.2014 s-a dispus înlocuirea acestui expert cu expert P. I..
La filele nr. 25-33 a fost depus raportul de expertiză întocmit de expertul N. G., ia la filele 51-63 raportul întocmit de expert P. I..
La data de 23.04.2014 acest din urmă expert a depus completare la raportul de expertiză (filele 75-85), ca urmare a admiterii obiecțiunilor la raportul inițial La termenul de judecată 06.05.2014 reclamantul și-a majorat câtimea obiectului cererii la suma de 277.980 euro.
În lipsa unei înțelegerii dintre părți, instanța, la calcului lipsei de folosință va avea în vedere terenul aferent construcției și a căii de acces la acesta, apreciind că terenul ce excede acestor folosințe, reclamantul îl putea folosi, neexistând nici o îngrădire din partea pârâtei.
Instanța a observat tendința reclamantului de a obține despăgubirii aferentei întregului teren situat pe acel plasament, fără a face dovada vreunei imposibilități de folosință imputabilă pârâtei.
Conform raportul de expertiză întocmit de expertul N. G. terenul afectat de construcție este de 121 mp, iar calea de acces la construcție cu lățimea de 4 mp este de 73 mp, diferența de 371 mp este situată în jurul construcției și al căii de acces.
Din raportul de expertiză întocmit de d-na expert tehnic P. I. terenul are categoria de folosință curții-construcții, din care afectat de construcții 121 mp, iar cale de acces 98 mp, rezultând un procent de 38,7% din terenul reclamantului folosit de pârâtă.
Cel care cauzează altuia un prejudiciul este obligat să repare prejudiciul cert.
Instanța a apreciat că pârâta i-a afectat din terenul reclamantului situat în orașul Costești, . suprafața de 194 mp compusă din terenul aferent construcției de 121 mp și terenul aferent asigurării accesului la construcție de 73 mp. La stabilirea terenului folosit de pârâtă instanța a avut în vedere și faptul că prin folosirea construcției să-i fi pricinuită o pagubă cât mai mică fondului aservit, respectiv reclamantului.
La calcularea lipsei de folosință instanța a avut în vedere perioada ulterioară încetării contractului de locațiune, respectiv 02.04.2010 și până la data pronunțării prezentei hotărârii și terenul în suprafață de 194 mp.
Instanța a apreciat că prin obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri și pentru diferența de teren 371 mp, ar însemna stabilirea unei sarcini disproporționale pârâtei.
Experta P. I. a calculat lipsa de folosință la o chirie de 6 Euro/mp, fără a depune dovezi în susținerea acestei afirmații, motiv pentru care instanța o va înlătura.
Instanța nu a putut lua în considerarea extrasul din ziar fila 84, potrivit căruia ar exista cererii pentru închiriere teren de 500 mp în orașul Costești, . lunară de 6,5euro/mp, având în vedere faptul data apariției anunțul 14.04.2014, ulterior întocmirii raportului de expertiză, 24.03.2014.
De asemenea, instanța nu a putut ignora faptul că țara este în perioadă de criză, piața imobiliară este în scădere, precum și faptul că, cumpărarea unei locuințe, apartament în Costești este sub 6 euro/mp. Dacă am accepta un astfel de calcul ar însemna că chiria aferente a 50 luni (începând cu 02.04.2010 și până 01.06.2014 ) ar fi_ euro pentru un teren de 194 mp, cu mult peste valoarea de cumpărare a unui teren în intravilanul orașului Costești, ..
Potrivit contractelor de închiriere depuse la solicitarea instanței de Serviciul Fiscal orășenesc Costești, chiria pentru un spațiu magazin sătesc corp A și corp B din satul P. R., nr.21(fost magazin cooperație) chiria este de 800 lei/lună, pentru închirierea unui spațiu de 28 mp în Costești, . de 550 lei/lună, iar pentru un alt spațiu cu suprafața de 22 mp este de 200 lei /lună în aceeași zonă(filele 88-96).
Instanța a constatat că aceste contracte au ca obiect închirierea de spații comerciale, iar nu terenuri afectate de construcții sau terenuri în intravilanul satului Telești, . care nu o va valorificat.
Instanța a apreciat că, chiria calculată de expertul tehnic N. G. la valoarea de 2,55 lei/mp corespunde unei lipse de folosință a suprafeței de 194 mp creată independent de voința părților și menținută prin neinvocarea accesiunii imobiliare artificiale de către proprietarul terenului, precum și valoarea chiriei de 1leu/mp cuprinsă în contractul de închiriere dintre părți (fila 29 dosar fond primul ciclu procesual) .
Prin urmare, instanța a apreciat că suma de_ lei, calculată astfel, 50 luniX2,55lei X 194 mp=_ lei, acoperă prejudiciul încercat de reclamantul prin lipsa de folosință a terenului în suprafață de 194 mp cauzat de pârâtă.
În consecință, instanța a obligat pârâta C. Costești la plata către reclamant a sumei de_ lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință terenului în suprafață de 194 mp, începând cu 02.04.2010 și până în prezent.
Prin sentința civilă nr. 1294/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Costești instanța a constatat că reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 565mp, iar prin sentința civilă nr. 82/2011 s-a respins ca neîntemeiate excepțiile autorității de lucru judecat și a lipsei calității procesuale active a reclamantului invocate de pârâta CONSUM COOP COSTEȘTI și a constatat încetat la data de 2.04.2010 contractul de închiriere încheiat de părți la data de 01.01.1992, având ca obiect teren în suprafață de 600 mp împreună cu construcția aflată pe acesta, imobile situate în Telești, orașul Costești, jud. Argeș, aspecte ce nu au fost avute în vedere în considerentele deciziilor de casare nr.3022/2011 și nr.2038/2013, instanța îmbrățișând argumentele pe care instanțele de fond le-au avut în vedere în pronunțarea acestor soluții.
Prin urmare, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile autorității de lucru judecat și a lipsei calității procesuale active a reclamantului invocate de pârâta CONSUM COOP COSTEȘTI, a constatat încetat la data de 2.04.2010 contractul de închiriere încheiat de părți la data de 01.01.1992, a constatat că,reclamantul D. C. este proprietarul terenului în suprafață de 565 mp.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul D. C. și pârâta C. Costești – Societate Cooperativă .
Recurentul D. C. a motivat recursul prin susținerea următoarelor critici:
1.- În mod greșit, instanța de fond a obligat-o pe intimată la plata sumei de 24.735 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 194 mp aferent construcției .Nemulțumirea recurentului este legată, în primul rând ,de suprafața de 194 mp reținută și în al doilea rând, de suma calculată în baza unui raport de expertiză înlăturat prin decizia de casare.
Sub primul aspect invocat, legat de întinderea suprafeței pentru care s-a acordat lipsa de folosință s-a arătat că prin decizia de casare nr. 2038/2013 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a stabilit că se impune a se analiza dacă reclamantul a fost efectiv în imposibilitate de a-și utiliza întreaga suprafață de teren, fiindu-i afectate astfel prerogativele conferite de dreptul de proprietate.
O primă dovadă a faptului că intimata a înțeles să folosească tot terenul de 565 mp este dată de faptul că prin sentința civilă nr. 1294/27.11.2012 pronunțată de Judecătoria Costești, irevocabilă prin decizia nr. 2038/2013 pronunțată de Tribunalul Argeș a fost respinsă cererea de evacuare a intimatei de pe terenul în suprafață de 565 mp . Aceasta nu a arătat în niciun moment că ar fi de acord cu încetarea contractului de închiriere . Prin urmare, intimata are dreptul să folosească terenul de 565 mp .
În raportul de expertiză efectuat cu ocazia celei de a doua rejudecări s-a reținut că terenul în suprafață de 565 mp are categoria de folosință curți construcții . Destinația este aceeași pentru terenul ocupat de construcție, cât și pentru cel liber . Terenul neafectat de construcție este în suprafață de 369 mp și nu mai poate fi folosit conform destinației sale pentru că este împărțit în trei loturi de teren ce include și drum de acces, iar loturile rămase au dimensiuni ce nu corespund regulamentului de eliberare a autorizației de construcție. Această situație trebuia analizată de instanța de fond în urma deciziei de casare nr. 2038/2013 a Tribunalului Argeș .Este evident că nu poate folosi în nici un mod terenul care excede construcției pentru care intimata are și un drept de folosință.
Prin urmare, recurentul a solicitat plata despăgubirilor privind lipsa de folosință pentru întreg terenul de 565 mp .
În privința celui de-al doilea aspect, recurentul a menționat faptul că ,deși expertul N. G. a fost înlocuit de instanță cu expert P. I., în mod nejustificat, instanța a luat în considerare același calcul din expertiza N. G. pe care tribunalul îl înlăturase .Instanța de fond nu a respectat absolut deloc decizia de casare . După a doua casare, judecata a fost fără niciun folos toate probele administrate ,ca urmare a deciziei de casare fiind înlăturate fără nici un motiv, instanța luând în considerare proba cu expertiza întocmită de expert N. G. .
Instanța a înlăturat ca și probă înscrisurile reprezentate de contractele de închiriere pe care Primăria Costești și AFP Costești le dețin în zonă întrucât valoarea acestor chirii era mai mare decât valoarea stabilită de expert.
În mod nelegal, instanța a înlăturat expertiza efectuată de P. I., care a avut în vedere toți coeficienții de calcul al chiriei ,respectiv distanța față de centrul orașului, față de utilități, de mijloacele de transport . Terenul nu este situat în satul Telești, așa cum în mod eronat îl plasează instanța tocmai pentru a-i scădea valoarea ,ci pe . din orașul Costești, conform cărții funciare.
Instanța mai invocă faptul că țara este în perioada de criză, piața imobiliară fiind în scădere, susținere care nu are la bază o probă, fiind o pură apreciere a judecătorului. În realitate, piața imobiliară este în creștere ,redând în extras știri on-line.
2.- Prin cel de- al doilea motiv de recurs, recurentul a arătat faptul că, în mod greșit instanța l-a obligat la restituirea ajutorului public încuviințat în sumă de 990 lei, solicitând obligarea intimatei la plata acestei sume, deoarece aceasta a căzut în pretenții .
În drept, au fost invocate disp.art. 304 pct.6 și 9 ,art. 304 ind.1 C.pr.civ.
Recurenta C. Costești – Societate Cooperativă a solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării sale la plata sumei de 9.849 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului în suprafață de 194 mp, pe perioada 02.04.2010 – 02.04.2014.
Conform acestei recurente, deși instanța a apreciat în mod corect și legal starea de fapt a litigiului dintre părți, suma stabilită de expertul N. G. și reținută de instanță este mare întrucât terenul se află într-o zonă sătească a orașului Costești unde recurentul – reclamant nu ar putea obține foloase în cuantumul stabilit de expert . O justă despăgubire pentru lipsa de folosință ar fi reprezentată de suma de 9849 lei în considerarea faptului că trebuia avută în vedere chiria stabilită cu autorul reclamantului D. C., respectiv D. G., precum și raportat la zona de amplasament a terenului .
În drept, au fost invocate disp.art. 304 pct.9 și art. 304 ind.1C.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 23.09.2014( fila 17) recurenta C. Costești Societate Cooperativă a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul D. C. .
Analizând sentința recurată, raportat la criticile formulate și la disp.art. 304 ind.1 C.pr.civ. ,tribunalul constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente :
Primul motiv de recurs al căii de atac formulate de recurentul D. C., precum și recursul pârâtei vizează cuantumul sumei stabilite prin sentința civilă atacată cu titlu de contravaloare lipsită de folosință a terenului ce aparține recurentului D. C. .Acest cuantum este apreciat de recurentul -reclamant ca fiind redus, iar de recurenta- pârâtă ca fiind ridicat .
În privința susținerii recurentulului – reclamant, trebuie reținut că acesta a solicitat să fie luată în considerare valoarea lipsei de folosință a terenului stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expert P. I. .
Tribunalul observă că acest raport de expertiză se află depus la filele 56-57 și 58-63 ale dosarului de fond, iar la filele 77-83 se află completarea întocmită de același expert. Potrivit acestei completări, valoarea totală a lipsei de folosință a terenului curți construcții în suprafață totală de 565 mp, situat în Costești- Telești, pe perioada 2007-2014 ,este de 277.980 euro .Justificând prețul chiriei de 6 euro pe m.p. ,experta P. I. s-a referit la caracteristicile terenului în litigiu, determinate de amplasamentul acestuia la DN 65 A și de accesul la toate utilitățile din zonă și la categoria de folosință ,aceea de curți – construcții.
Prin studiul segmentelor de piață diferite și asemănătoare terenului în litigiu, verificarea prețului chiriei la agenții imobiliare și în anunțurile din presă,experta a stabilit media chiriilor pentru terenuri de tipul celui din litigiu ca fiind cuprinsă între 6,5 și 8 euro pe m.p.,în cazul speței fiind reținută chiria de 6 euro pe m.p ,luând în considerare că terenul este în litigiu.Raportat la această valoarea a chiriei s-a procedat la determinarea contravalorii lipsei de folosință. Punctul de vedere exprimat de experta desemnată în cauză referitor la valoarea chiriei pe m.p. reținută pentru terenul recurentului reclamant a fost susținut de depunerea unui extras dintr-un ziar local din data de 14.04.2014 cuprinzând o oferă și o cerere de închiriere pentru terenuri din raza orașului Costești similare terenului în litigiu .
Astfel cum a reținut și prima instanță de judecată, data publicării anunțurilor la care s-a referit experta P. I. este ulterioară întocmirii raportului de expertiză inițial, ,raport în care este consemnată valoarea de 6 euro pe m.p., respectiv 14.04.2014 față de 24.03.2014, când a fost depusă la dosar lucrarea de expertiză.
Pe de altă parte, raportat la obiectul capătului de cerere vizând lipsa de folosință a terenului, trebuie reținut că, pe calea judecății, recurentul reclamant, în calitate de proprietar al terenului pe care recurenta – pârâtă a edificat o construcție, încearcă să obțină repararea prejudiciului pe care l-a suferit din cauza imposibilității de a exercita toate atributele conferite de dreptul său de proprietate . Prejudiciul, ca element al răspunderii civile delictuale, reprezintă consecința negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană și este supus reparării integrale, în sensul reparării nu doar a pagubei efective ( damnum emergens) cât și a beneficiului nerealizat ( lucrum cessans ), dacă această nerealizare a fost cauzată de săvârșirea faptei ilicite. Recurentul reclamant a solicitat repararea prejudiciului în ambele sale forme .
În determinarea întinderii prejudiciului ,trebuie avut în vedere ca suma acordată pentru repararea acestuia să acopere avantajele patrimoniale pe care recurentul –reclamant, în calitate de proprietar al terenului cu destinația curți – construcții le-ar fi obținut în mod efectiv și constant din folosința acestuia.
Raportarea la o valoare a chiriei stabilită prin luarea în considerare a sumelor vehiculate în anunțuri publicate în media nu reprezintă un criteriu real pentru determinarea acestor avantaje patrimoniale, întrucât nu există certitudinea concretizării acelei oferte sau a cererii referitoare la închiriere ,la prețul indicat în cuprinsul acesteia. Esențială pentru stabilirea corectă a valorii chiriei unitare la nivelul satului Telești, jud. Argeș era depunerea unor dovezi de acceptare a ofertei sau a cererii menționate în acel anunț ,știut fiind că materia contractuală este guvernată de principiul libertății de voință care constă tocmai în opțiunea fiecărei părți contractante de a decide cu privire la încheierea unui anumit contract, cu o anumită persoană, prin negocierea clauzelor contractuale .
Experta P. I. s-a mărginit la a susține caracterul real al valorii chiriei de 6 euro, fără a depune, deși în argumentare s-a referit și la contactarea unor agenții imobiliare ,eventuale contracte care să concretizeze faptul afirmat,acela al practicării prețului de 6 euro pe m.p. în raporturile dintre diverse persoane .
De altfel, prin adresa nr._/20.04.2014 ( fila 88 ) au fost înaintate Judecătoriei Costești, de către Serviciul Fiscal Orășenesc Costești copiile a două contracte de închiriere de imobile cu destinație comercială, construcție și teren, practicate în orașul Costești ,în care sunt înscrise prețuri ale închirierii unor spații comerciale stabilite lunar ,sub forma unei sume globale, prețuri determinate ,așa cum s-a arătat în adresă, pe baza liberei înțelegeri a părților .
Din acest motiv, al inexistenței unor dovezi care să confirme că prețul închirierii în cuantum de 6 euro pe m.p. ar fi un preț real, practicat pe piața imobiliară, raportul de expertiză întocmit de expert P. I. apare ca fiind nefundamentat pe date efective și certe sub aspectul determinării valorii chiriei.
Potrivit considerentelor sentinței civile recurate,instanța de fond a ținut seama de valoarea chiriei calculate de expertul N. G. ca fiind o valoare corespunzătoare realității faptice ,privită în contextul amplasamentului și caracteristicilor terenului ,dar și în contextul realității economico-sociale și al cursului pieții imobiliare.
Examinând probele administrate în fața primei instanțe de judecată, tribunalul constată faptul că, inițial,refacerea raportului de expertiză impusă prin decizia de casare nr. 2038 din 24.09.2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost stabilită în sarcina expertului N. G. . În privința acestuia, instanța de fond a dispus, la termenul de judecată din data de 04.03l2014 ( filele 45,46) înlocuirea, deși acesta depusese la dosar raportul de expertiză ( filele 28-30). Prin urmare, ținând seama de disp.art 212 alin.1 C.pr.civ., apreciind necesară înlocuirea expertului N. G., prima instanță de judecată a considerat că nu este lămurită prin expertiza efectuată de acesta .
Prin reținerea valorii chiriei stabilită prin acest raport de expertiză, instanța de fond își infirmă, practic, propriile aprecieri . Considerarea raportului de expertiză N. G. ca fiind concludent pentru soluționarea cauzei contravine astfel principiilor conform cărora sunt administrate probele în procesul civil și principiului contradictorialității ,în condițiile în care sub nicio formă nu a fost solicitat punctul de vedere al părților asupra acestei chestiuni.
Din punct de vedere procesual, instanța de judecată trebuia să stăruie prin toate mijloacele pentru a lămuri aspectele pentru care a apreciat necesitatea întocmirii unei alte expertize prin desemnarea expertei P. I. și pentru ca aceasta să justifice, prin dovezi certe, punctul de vedere referitor la valoarea chiriei .
Prin urmare, determinarea contravalorii lipsei de folosință prin reținerea valorii stabilite de către expert N. G. nu poate fi apreciată ca fiind susținută de vreun element probator,atâta timp cât acest expert a fost înlocuit de către instanță .
În contextul materialului probator administrat în cauză, astfel cum a fost analizat mai sus și al scopului urmărit de recurentul –reclamant prin promovarea celui de-al doilea capăt de cerere, singurul criteriu obiectiv în raport de care poate fi determinată contravaloarea lipsei de folosință a terenului este cel al chiriei stabilite prin contractul de închiriere ( fila 29 dosar fond prim ciclu procesual).Potrivit clauzelor inserate în acest contract,obiectul închiriat este terenul situat în satul Telești ,în suprafață de 600 mp,chiria lunară stipulată este de 50 lei,iar plata acesteia se face anual.
Acest contract de închiriere a fost în vigoare începând cu data de_, fiind constatată încetarea acestuia începând cu data de 02.04.2010, prin chiar sentința civilă recurată. Niciuna dintre părțile procesului nu a atacat dispoziția instanței de judecată, care operează cu autoritate de lucru judecat.
Recurentul –reclamant nu a probat că ulterior datei de 02.04.2010 ,ar fi putut obține ,pentru terenul afectat de construcție, în calitate de proprietar al acestuia, vreun folos patrimonial superior celui care îi revenea în temeiul contractului de închiriere, pe perioada în care acesta a fost în vigoare. Sarcina unei asemenea probe îi incumba, în condițiile art. 1169 C.civ. vechi. În aceste condiții, prejudiciul cert încercat de recurentul reclamant nu poate fi determinat decât prin raportare la valoarea chiriei stabilită prin contractul de închiriere, prejudiciul eventual neputând fi acoperit prin recurgerea la instituția răspunderii civile delictuale. Recurentul – reclamant invocă ,practic ,un prejudiciu care nu este sigur sub aspectul determinării întinderii întrucât nu este sigură oportunitatea realizării vreunei operațiuni aducătoare de venit în legătură cu terenul respectiv ulterior datei de 02.04.2010 .Asemenea concluzie este determinată de lipsa unor dovezi privind demersurile care s-ar fi desfășurat în acest sens și împiedicarea recurentului-reclamant de a folosi terenul de către recurenta-pârâtă .În virtutea acestor considerente, suma menționată de recurenta – pârâtă apare ca fiind suma corectă ,aptă să acopere prejudiciul încercat de recurentul reclamant, în calitate de proprietar al terenului afectat de existența construcției proprietatea recurentei pârâte.
.Suma solicitată de către recurentul-reclamant nu este susținută de probele administrate și este disproporțională față de potențialul material al terenului respectiv,dată fiind zona în care este amplasat acesta.Simpla enunțare a situării sale în imediata vecinătate a unui drum național ,la o distanță mică de centrul orașului ,accesul la utilități și la mijloacele de transport în comun nu poate fi apreciată decât în contextul realității faptice conform căreia terenul este situat într-un . Costești,jud. Argeș.Pornind de la chiar valorile unitare pe mp de teren stabilite prin înscrisuri oficiale pentru această localitate, folosite de instanțele de judecată în activitatea desfășurată,cum ar fi expertiza întocmită de Camera Notarilor Publici ,terenurile situate în acest oraș nu au o valoare de circulație atât de ridicată încât să justifice cererea recurentului-reclamant.
Sub aspectul întinderii suprafeței de teren, chiar dacă acesta are destinația curți construcții ,imposibilitatea folosirii terenului trebuie determinată numai prin raportare la suprafața de teren efectiv utilizată de către recurenta-pârâtă ,vinovăția acesteia putând fi reținută numai în legătură cu această suprafață de teren . Recurentul reclamant nu a probat că faptul nefolosirii terenului care excede suprafeței aferente construcției și accesului către aceasta ar fi imputabil recurentei – pârâte. Susținerile sale privind amplasamentul terenului acreditează ideea unui interes crescut pentru teren,în ansamblul său,situație în care era absolut necesar a se dovedi cum anume a împiedicat recurenta –pârâtă folosirea suprafeței de teren excedentare,mai ales că întinderea acesteia (369 mp ) permitea realizarea unei exploatări,chiar dacă aceasta nu ar fi fost corespunzătoare categoriei de folosință.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul recurentei – pârâte și va modifica sentința în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 9849 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 194 mp.
În privința celui de-al doilea motiv de recurs formulat de recurentul - pârât D. C. ,având în vedere că acțiunea recurentului reclamant având ca obiect plata contravalorii lipsei de folosință a terenului a fost admisă în parte, în temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, suma de 990 lei reprezentând ajutorul public judiciar acordat recurentului reclamant va rămâne în cotă de ½ în sarcina statului, iar diferența de ½ va fi achitată de către recurenta pârâtă,ca parte căzută în pretenții, către stat.
Având în vedere că recursul recurentului – reclamant D. C. a fost admis, suma de 1595 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care s-a acordat acestuia ajutor public judiciar va rămâne în sarcina statului, în conformitate cu disp.art. 18 din OUG nr. 51/2008.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de către părți, în raport de soluția pronunțată în primă instanță și în recurs și prin aplicarea art. 274 C.pr.civ., pârâta va fi obligată la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond,către recurentul-reclamant ,iar acesta din urmă la plata sumei de 795 lei către pârâtă ,reprezentând 1 /2 din contravaloarea taxei judiciare de timbru achitate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtei C. COSTEȘTI împotriva sentinței civile nr. 624/2014, pronunțată de Judecătoria Costești, intimată fiind pârâta . SRL
Modifică sentința în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 9849 lei, reprezentând contravaloare lipsei de folosință a terenului în suprafața 194 m.p, precum și suma de 700 lei cheltuieli de judecată la fond.
Admite recursul reclamantului D. C. împotriva sentinței civile nr. 624/2014, pronunțată de Judecătoria Costești
Modifică sentința în sensul că înlătură obligația reclamantului să restituie statului suma de 990 lei reprezentând ajutor public judiciar, urmând ca 1/2 din această sumă ,respectiv 495 lei să rămână în sarcina statului ,iar diferența de 495 lei să fie achitată de pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată către stat.
Menține în rest sentința.
Cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 1595 lei rămân în sarcina statului.
Obligă pe reclamant la 795 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2014
Președinte, A. D. | Judecător, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. |
Ptr grefier, M. I. plecat la altă instanță semnează grefier sef secție civilă |
Red.S.I.Ț.
Tehn D.T./ 3 ex
14.01.2015
Jud fond :A.M.A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 279/2014. Tribunalul ARGEŞ | Întoarcere executare. Decizia nr. 670/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
