Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1237/2014. Tribunalul ARGEŞ

Decizia nr. 1237/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 1366/828/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARGEȘ

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1237/2014

Ședința publică de la 08 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. D. B.

Judecător A. D.

Judecător C. D.

Grefier R. N.

S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de reclamantul V. N. A. împotriva sentinței civile nr 388/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, intimat fiind pârâtul V. I. L., având ca obiect revendicare imobiliară .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant personal.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează atașarea dosarului cu nr_ în care s-a pronunțat sentința civilă nr 893/21.12.1999.

Tribunalul constată atașarea dosarului cu nr_ solicitat de instanță, că a fost achitată taxa de timbru și că, în cauză s-a constatat incompatibilitatea dnei magistrat V. M..

Recurentul-reclamant solicită proba cu înscrisurile de la dosar.

Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Recurentul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.

INSTANȚA

Asupra recursului civil de față,

Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.08.2012 sub nr._, reclamantul V. A. a chemat în judecată pe pârâtul V. I. L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 447 m.p evidențiată ca fiind S2, S3 în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert D. G., suprafața de 46 m.p menționată ca S5 în aceeași lucrare de expertiză precum și construcția pătul de porumb (porumbar), în suprafață de 15,12 m.p ce se află amplasată pe suprafața de 447 m.p curți-construcții, așa cum se precizează în raportul de expertiză întocmit.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că bunurile anterior precizate sunt proprietatea sa pe care o deține de aproximativ 53 ani și pentru care a fost eliberat titlul de proprietate nr._/1994 de către Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș. Reclamantul arată că pârâtul a încercat prin diferite metode – executări silite să demoleze construcțiile ce fac obiectul proprietății sale, iar aceste drepturi invocate de către pârât sunt necuvenite datorându-se unor erori de judecată ce au determinat derularea mai multor procese declanșate pentru ca reclamantul să-și apere proprietatea, urmarea cărora a fost obligat la cheltuieli de judecată fără nici un temei legal. S-a ignorat legătura de cauzalitate între modul abuziv al pârâtului de a stăpâni aceste imobile, iar instanțele nu au avut rol activ în derularea diferitelor procese promovate de pârât pentru revendicare imobiliară, în sensul că nu i-au solicitat un act de proprietate eliberat în baza unor legi ale fondului funciar. În acest mod se demonstrează că acțiunile civile și penale formulate de reclamant împotriva pârâtului au fost întemeiate, iar cu totul nejustificat, instanțele de judecată au dispus respingerea acțiunilor sale ca nefondate sau neîntemeiate. Sub un alt aspect, reclamantul arată că prin sentința penală nr.101/30.08.2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr.49/R/14.10.2010 a Tribunalului Argeș, s-a respins ca nefondat recursul petentului V. I. L. împotriva rezoluției prin care s-a respins plângerea penală a acestuia ca neîntemeiată în contradictoriu cu D. G. care a întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Topoloveni. În această lucrare, experta arată punctele S2, S3, S5 = 593 m.p teren ce a fost inclus în lotul reclamantului V. I. L. conform sentinței civile nr._/17.11.2000, deși nu făcea parte din terenurile din titlul de proprietate nr._/1994 supus partajului. Hotărârea penală nr.101/30.08.2010 din dosarul nr._ al Judecătoriei Topoloveni reprezintă un act de dispoziție al instanței penale cu privire la litigiul dintre părți, fiind un act cu caracter jurisdicțional, reprezentând din punct de vedere al probatoriului un înscris autentic ce constituie titlu executoriu ce se bucură de puterea lucrului judecat. În acest sens, reclamantul arată că soluția dispusă în cauza la care face referire este prezumată a exprima adevărul și dispozițiile sale trebuie respectate, având în vedere și disp.art.22 ind.1 și 2 Cod proc.penală. În justificarea pretențiilor sale, reclamantul precizează că din conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea topometrie rezultă că pârâtul ocupă proprietatea sa în suprafețele S2, S3, S5 precum și fânarul din lemn ce se regăsește pe proprietatea acestuia, în punctul hașurat în raport S3.

În drept, reclamantul invocă incidența disp.art.480 Cod civil, norme legale prin prisma cărora se justifică temeinicia cererii promovate.

De asemenea, reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata daunelor interese de 5 lei pe zi de la data admiterii acțiunii și până la data rămânerii definitive și irevocabile precum și la plata cheltuielilor de judecată din toate fazele de judecată civile și penale în sumă de 6000 lei, inclusiv cele generate de prezenta procedură judiciară.

În dovedirea cererii, reclamantul a atașat la dosar titlul de proprietate nr._/28.07.1994 emis de Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie cadastru întocmit de expert D. G. (filele 7-13).

La data de 17.09.2012 pârâtul a depus la dosarul cauzei note de ședință, învederând că între părți se află în prezent pe rolul Tribunalului Argeș dosarul nr._ * având ca obiect acțiune în revendicare imobiliară, cu termen la data de 26.09.2012, precizând că reclamantul a exercitat numeroase demersuri judiciare, ceea ce ar impune limitarea accesului său la promovarea unor astfel de litigii.

La termenul de judecată din data de 22.10.2012, în vederea legalei învestiri cu soluționarea petitului cererii privind restituirea cheltuielilor de judecată efectuate în alte cauze, în cuantum de 6000 lei, având în vedere solicitarea pe cale separată a acestei sume, în temeiul disp.art.2 lit.d) din Legea nr.146/1997, instanța a stabilit în sarcina reclamantului obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 471 lei și timbru judiciar în sumă de 3 lei (fila 51).

Întrucât la proximul termen de judecată acordat în acest scop, reclamantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, prin încheierea de ședință din data de 26.11.2012, instanța a admis excepția netimbrării acestui petit al cererii în temeiul disp.art.1 coroborat cu art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, urmând a dispune în consecință prin hotărârea ce se va pronunța referitor la acest petit al cererii.

În vederea soluționării cauzei, s-a administrat proba cu înscrisurile anexate de către reclamant și s-a atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Topoloveni în raport de aspectele invocate de către pârât prin notele de ședință depuse la dosar (fila 18).

Față de obiectul principal al cauzei deduse judecății, respectiv acțiunea în revendicare promovată de reclamantul V. A. în contradictoriu cu pârâtul V. I. L. pentru suprafețele de teren de 447 m.p și imobilul construcție menționate ca evidențiate S2, S3, S5 în raportul de expertiză întocmit în cauza nr._ * precum și natura litigiului soluționat irevocabil în acest dosar, între aceleași părți și având același obiect – acțiune în revendicare – la termenul de judecată din data de 15.04.2013 instanța din oficiu a invocat excepția autorității lucrului judecat asupra căreia, deliberând cu prioritate, se rețin următoarele:

Pentru a exista lucru judecat dedus într-un proces, din hotărârea pronunțată într-un proces anterior, trebuie să existe tripla identitate cerută de text, de persoane, de obiect și de cauză, iar prima hotărâre rămasă definitivă să fi rezolvat în fond procesul dintre părți.

Prin sentința civilă nr. 388/15.04.2013 Judecătoria Topoloveni a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu.

A respins capătul de cerere formulat de reclamantul V. A., în contradictoriu cu pârâtul V. I. L., având ca obiect acțiunea în revendicare, ca existând autoritate de lucru judecat.

A respins ca rămas fără obiect petitul privind obligarea pârâtului la plata daunelor interese.

A anulat ca netimbrat petitul cererii având ca obiect restituirea cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.000 lei.

A respins cererea accesorie privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură judiciară.

Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._ * al Judecătoriei Topoloveni, reclamantul V. I. L. a chemat în judecată pe pârâtul V. A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul teren în suprafață de 1003 m.p ocupat parțial de construcții; obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul teren în suprafață de 1252 m.p și a imobilului fânar – pătul în suprafață de 18 m.p; obligarea pârâtului să demoleze imobilele construcții ridicate fără autorizație și să plătească lipsa de folosință a terenurilor revendicate și a imobilului construcție fânar – pătul.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul bunurilor anterior menționate potrivit certificatului de moștenitor nr.927/1986 eliberat de notariatul de Stat Județean Argeș, conform actului de donație autentificat sub nr.1477/05.02.1991 și sentinței civile nr._/2000 a Judecătoriei Pitești, precizând că, prin procesul verbal de executare silită întocmit de executorul judecătoresc I. I., s-a dispus punerea sa în posesie, însă pârâtul îi ocupă o parte din terenul revendicat.

În această cauză, pârâtul V. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii întrucât își exercită dreptul de proprietate asupra imobilelor terenuri în baza titlului de proprietate nr._/1994 emis de Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș.

În vederea identificării imobilelor terenuri și construcții, instanța a dispus efectuarea în cauza respectivă a unui raport de expertiză tehnică judiciară specialitatea topometrie, întocmit de expert D. G. prin care s-a stabilit, potrivit celor reținute în considerentele sentinței pronunțate în cauză, că imobilele terenuri în litigiu se suprapun, iar ambele părți dețin titluri de proprietate, fiind efectuată compararea acestor titluri invocate de părți și evaluate probele administrate prin hotărârea pronunțată în cauză.

Astfel, prin sentința civilă nr.893/21.12.2009 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ * s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul V. I. L. în contradictoriu cu pârâtul V. A., fiind obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului terenul în suprafață de 833 m.p situat în localitatea Leordeni, ., evidențiat în schița anexă a raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea topometrie întocmit de expert D. G. prin punctele S2, S3, S5, S6 precum și imobilul grajd (fânar) din lemn evidențiat în schița raportului de expertiză tehnică judiciară prin punctul C3; obligarea pârâtului să ridice de pe terenul reclamantului imobilul anexă evidențiat în aceeași schiță de configurație prin punctul C4.

Pentru adoptarea acestei soluții, instanța de fond a procedat la compararea titlurilor de proprietate invocate de părți în dovedirea dreptului de proprietate, respectiv actul de donație autentificat sub nr.1477/05.02.1991 la B.N.P C. G. și sentința civilă nr._/17.11.2000 a Judecătoriei Pitești în ceea ce privește pe reclamantul V. I. L. și titlul de proprietate nr._/28.07.1994 emis de C.J.F.F Argeș, invocat de către pârâtul V. A., statuându-se că titlul de proprietate deținut de reclamant este mai bine caracterizat, fiind obligat pârâtul V. A. să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 833 m.p situat în localitatea Leordeni, ., stabilindu-se de asemenea că pârâtul ocupă imobilul fânar din lemn (grajd din lemn) ce aparține aceluiași reclamant, în temeiul acelorași înscrisuri și a construit o anexă pe terenul revendicat, asupra căreia s-a dispus în contextul disp.art.1073 Cod civil.

În dosarul de față, procedura judiciară este declanșată de către reclamantul V. A. împotriva pârâtului V. I. L., solicitând obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 447 m.p identificată în raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar în litigiul anterior precizat.

Acesta invocă dreptul de proprietate asupra unei părți din suprafețele de teren menționate în cuprinsul raportului de expertiză, respectiv suprafețele din punctele S2, S3 precum și asupra construcției pătul de porumb în suprafață de 15,12 m.p, făcând referire la titlul de proprietate nr._/1994 emis de C.J.F.F Argeș, înscris ce a fost valorificat în analiza pretențiilor deduse judecății în cauza anterior menționată și căruia instanța i-a dat cuvenita eficiență juridică, așa cum rezultă din considerentele hotărârii judecătorești.

În acest context, pentru a se stabili în ce măsură există autoritate de lucru judecat este necesar a se verifica tripla identitate: de părți, obiect și cauză între cele două litigii.

În ceea ce privește identitatea de părți, este o condiție incontestabil întrunită în cauză întrucât ambele litigii s-au soluționat între aceleași părți și, chiar dacă reclamantul din prezenta cauză a avut în celălalt proces calitatea de pârât, calitățile inversate ale părților nu atestă o altă situație contrară câtă vreme titularii pretinselor drepturi litigioase sunt aceleași persoane.

În ceea ce privește identitatea de obiect, aceasta presupune reclamarea aceluiași beneficiu juridic imediat cu cel dedus anterior, formularea aceleiași pretenții nu numai cu referire la obiectul material, ci și la dreptul subiectiv care poartă asupra acestuia.

Astfel, pentru a exista identitate de obiect între cele două acțiuni, este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni.

În privința obiectului nu este necesar ca acesta să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic, fiind îndeplinită condiția ca în ambele procese părțile să tindă să valorifice același drept de proprietate.

Identitatea de cauză ca element al lucrului judecat reprezintă faptul juridic care formează fundamentul direct și imediat al dreptului pe care partea îl valorifică pe calea acțiunii formulate, același în ambele litigii promovate succesiv de părți.

Referitor la cauză, părțile și-au întemeiat pretențiile pe drepturile ce decurg din aceleași înscrisuri, temeiul de drept invocat în ambele cereri fiind art.480 Cod civil.

Astfel, în ambele litigii deduse judecății se tinde a se valorifica același drept de proprietate al părților asupra imobilelor terenuri pentru care s-au analizat titlurile de proprietate invocate de părți și transpuse în schița de configurație prin raportul de expertiză ce s-a întocmit în primul dosar nr._ *, chiar dacă pretențiile reclamantului din acea cauză au vizat o suprafață mai extinsă decât cea solicitată în prezenta procedură judiciară, existând identitate de raport juridic ce a fost analizat și asupra căruia s-a statornicit prin hotărârea anterioară.

Prin sentința civilă nr.893/21.12.2009 pronunțată de Judecătoria Topoloveni s-a statuat cu putere de lucru judecat, prin compararea titlurilor de proprietate invocate de părți, că titlul de proprietate deținut de V. I. L. asupra suprafeței în litigiu, este mai bine caracterizat, fiind obligat pârâtul V. I. A., reclamant în cauza de față, să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 833 m.p situat în localitatea Leordeni, ., evidențiat în schița raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea topometrie întocmit de expertul D. G. prin punctele S2, S3, S5 și S6, deci și suprafețele S2, S3, asupra cărora reclamantul din prezenta procedură judiciară invocă un drept de proprietate, întemeindu-se tocmai pe constatările expertului ce au fost valorificate și evaluate corespunzător în acea cauză.

În acest context, s-a reșinut că, fiind statuate definitiv prin hotărârea judecătorească anterior menționată aspectele referitoare la dreptul de proprietate asupra imobilelor terenuri și construcții solicitate în prezenta acțiune, nu se poate reedita o nouă judecată între aceleași părți, având același obiect și întemeiată pe aceeași cauză juridică întrucât s-ar înfrânge nu numai efectul pozitiv al lucrului judecat ce apare ca o necesitate juridică evidentă, funcția sa corespunzând nevoii de a se evita pronunțarea de hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la aceleași chestiuni de fapt și de drept, ci s-ar încălca chiar principiul stabilității raporturilor juridice afirmat în mod constant și repetat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, din perspectiva garanțiilor convenției decurgând din art.6 alin.1.

De altfel, chiar motivele invocate de către reclamant în cuprinsul cererii, în sensul că s-a stabilit dreptul de proprietate al pârâtului urmare a unor erori judiciare precum și împrejurarea evidențiată de acesta că ocuparea terenului în litigiu s-a realizat de către pârât în anul 2001, relevă că asupra raporturilor juridice dintre părți s-a stabilit prin hotărârea judecătorească anterior menționată care, prin efectul ei pozitiv, nu permite reluarea dezbaterilor asupra acelorași aspecte, instanța fiind obligată să țină seama de ceea ce s-a tranșat deja jurisdicțional.

Elementele invocate de către reclamant în sensul că deținea un titlu de proprietate preferabil celui invocat de către pârât, puteau fi valorificate numai în procedura judiciară ce s-a derulat anterior între aceleași părți și în care s-au evaluat drepturile decurgând din ambele titluri de proprietate invocate de acestea, fiind cert că existența triplei identități de părți, obiect și cauză a prezentului litigiu față de cel soluționat irevocabil prin sentința civilă nr.893/21.12.2009 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ *, confirmă autoritatea lucrului judecat, urmând ca instanța să dispună în consecință în ceea ce privește petitul principal al cererii având ca obiect acțiunea în revendicare, prin prisma acestei excepții.

Referitor la petitul doi al acțiunii introductive, constând în obligarea pârâtului la plata daunelor interese de 5 lei pe zi, de la data admiterii acțiunii și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, având în vedere soluția adoptată asupra petitului principal, de care este condiționată și această solicitare, instanța va respinge ca rămas fără obiect acest capăt de cerere.

În ceea ce privește petitul cererii privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în alte cauze civile în sumă de 6000 lei, se constată că prin încheierea de ședință din data de 22.11.2012 s-a admis excepția netimbrării, astfel încât, în consecință, instanța va anula ca netimbrat capătul de cerere astfel formulat.

Întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.274 alin.1 Cod proc.civilă care să justifice obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, date fiind cele dispuse asupra celorlalte petite principale, instanța a respins cererea accesorie formulată de reclamant.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul V. A. care a considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:

Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că a solicitat prezentarea intimatului pârât la interogatoriu, nefiind analizată în nici un fel cererea de probatoriu în acest sens .

De asemenea, nu s-a examinat faptul că expertul D. G. care a întocmit raportul de expertiză a fost examinat în cadrul dosarului penal nr._ al Judecătoriei Topoloveni a fost menținut prin respingerea plângerii penale a petentului V. I. L. ,precum și faptul că în lucrarea de expertiză din dosarul nr._ al Judecătoriei Topoloveni punctele hașurate S2,S3,S5 în suprafață de 593 mp A au fost incluse în lotul reclamantului ,deși nu făcea parte d din terenul cuprins în titlul de proprietate nr._/1994 supuse partajului, ci sunt incluse în titlul de proprietate nr._/_ emis pârâtului V. A.

Prin urmare,m toate bunurile ce fac parte din acțiunea în revendicare sunt proprietatea recurentului reclamant deținute de acesta de peste 53 de nai și pentru care s-a emis titlul de proprietate nr._/1994 depus la dosar .

Se mai arată că potrivit expertizei D. G. pârâtul ocupă proprietatea sa, suprafețele identificate cu S3,S3 și S5 precum și fânarul de lemn ,astfel că în cauză sunt aplicabile disp.art. 480 C.civ. impunându-se respingerea excepției autorității de lucru judecat, întrucât hotărârea pronunțată este contrară constatărilor făcute în teren de expert D. G., în timp ce pârâtul nu deține un act de proprietate pentru aceste terenuri și nu a avut în vedere raportul de expertiză examinat prin decizia penală nr. 775/2010 a Tribunalului Argeș în dosarul nr._ al Judecătoriei Topoloveni.

Se mai invocă faptul că completul de judecată a fost nelegal constituit întrucât este incompatibilă pronunțându-se în dosarul civil cu nr._ al Judecătoriei Topoloveni cu aplicarea art 27 alin.5 C.pr.civ. în sensul că a autorizat investirea sentinței civile nr 893/209 rămasă irevocabilă prin decizia 1587/R/2010 a Tribunalului Argeș în dosarul nr._ .

De asemenea, se mai arată că nu au fost respectate procedurile cerute de instanța ce autorizează executarea silită a sentinței civile nr. 893/2009 în dosarul_ al Judecătoriei Topoloveni, precum și cea care a format obiectul contestației la executare ș ia contestației la titlu împotriva acestei sentințe în dosarul nr._ .

Prin urmare, instanța de fond nu a analizat probele administrate în cauză, astfel că se impune admiterea recursului cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată și daune interese .

În susținerea recursului la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri potrivit art. 305 C.pr.civ.

Intimatul pârât legal citat nu a formulat întâmpinare potrivit art. 115 C.pr.civ.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și care se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la prima critică din recurs tribunalul va reține că prin încheierea de ședință din 26.1._ instanța de fond a pus în discuție probatoriul ce urmează a fi administrat în cauză la solicitarea părților consemnându-se în mod expres că reclamantul solicită doar încuviințarea probei cu înscrisurile atașate la dosar, arătând că nu stăruire în administrarea probei cu interogatoriu ,însă instanța de fond a dispus administrarea acestei probe pârâtului fiind citat cu această mențiune pentru termenul următor constatând-se că la data de 04.02.2013 pârâtul nu s-a prezentat în vederea administrării acestei probe .

Astfel, prin motivele de recurs ,deși recurentul reclamant a invocat faptul că nu a fost administrată această probă cu interogatoriu ,deși instanța în baza rolului activ a dispus în acest sens, tribunalul va reține că nefiind proba solicitată de către reclamant și nefăcându-se dovada unei vătămări sub aspectul neaplicării disp.art. 225 C.pr.civ. tribunalul va aprecia acest prim motiv de recurs, ca nefondat .

Referitor la critica ce vizează greșita interpretare a probelor administrate în cauză și care fac dovada calității de proprietar a reclamantului în temeiul art. 480 C.pr.civ. tribunalul va reține că instanța de fond a soluționat cauza reținând excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 893/21.12.2009 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ soluționat mod irevocabil ,astfel că în cauză nu se poate reține că instanța de fond nu a interpretat în nod corect probele administrate în cauză, urmând a se examina în ce măsură există tripla identitate de părți ,obiect și cauză care a stat la baza admiterii excepției de autoritate de lucru judecat .

Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că la dosarul cauzei a fost dispusă atașarea dosarului cu nr._ în raport de care s-a reținut excepția autorității de lucru judecat invocată de instanță din oficiu .

Astfel, prin sentința civilă cu nr. 893/21.12.2009 pronunțată de Judecătoria Topoloveni rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1587/R/07.10.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a admis în parte acțiunea pârâtului V. I. L. în contradictoriu cu reclamantul V. N.A., recurent în prezenta cauză, acesta fiind obligat să lase în deplinătate proprietate și posesie suprafața de 833 mp teren situat în comuna Leordeni ,. evidențiat în schița R.E.T. judiciar întocmit de expert D. G. prin pct. S2,S3, S4 și S5 precum și un fânar din lemn evidențiat în schița RET a aceluiași raport de expertiză.

Prin urmare s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că pârâtul ocupă fără drept aceste imobile identificate prin expertiza întocmită de exp D. G. apreciindu-se că acestea aparțin pârâtului V. I. L. în calitate de proprietar .

În prezenta cauză, instanța de fond a apreciat că reclamantul V. A. nu mai poate solicita revendicarea suprafeței de 447 mp evidențiate ca fiind S2 și S3 în RET D. G. ,suprafața de 46 mp menționat ca S5 în aceeași lucrare și construcția amplasată pe acest teren, întrucât s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că acestea aparțin intimatului pârât V. I. L. potrivit sentinței civile nr. 893/21.12.2009 pronunțată de Judecătoria Topoloveni rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1587/R/07.10.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, în cauză făcându-se o legală aplicare a disp.art. 1201 C.civ. și art. 163 C.pr.civ.

Prin urmare, în cauză nu se mai pot examina probele invocate de recurentul reclamant pentru ca acesta să facă dovada dreptului său de proprietate asupra imobilelor revendicate, întrucât acestea au fost examinate cu ocazia primei judecăți ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Topoloveni reținându-se în mod corect în cauză excepția autorității de lucru judecat .

În ceea ce privește nelegala compunere a completului de judecată care a soluționat sentința recurată invocându-se un motiv de incompatibilitate tribunalul va reține că în cauză nu sunt incidente disp.art. 24 alin.1 și art. 27 pct.5 C.pr.civ. și nici art 27 pct.7 C.pr.civ. întrucât magistratul care a constatat existența excepției autorității de lucru judecat nu a mai participat la soluționarea cauzei în ciclurile procesuale anterioare,iar în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui motiv de incompatibilitate așa cum recurentul reclamant l-a invocat prin motivele de recurs.

Pentru aceste considerente,tribunalul în temeiul art. 304 pct.9 rap la art 312 C.pr.civ .va respinge recursul reclamantului ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V. A., împotriva sentinței civile nr. 388/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ intimat fiind V. I. L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2014 la Tribunalul Argeș-Sectia Civilă.

Președinte,

M. D. B.

Judecător,

A. D.

Judecător,

C. D.

Grefier,

R. N.

Red. M.D..B

Tehn D.T./ 2 ex.

19.05.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1237/2014. Tribunalul ARGEŞ