Uzucapiune. Decizia nr. 1214/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1214/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 2488/216/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 1214/2014
Ședința publică de la 07 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător G. D. N.
Judecător R. V.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de reclamantul T. GH. V., împotriva încheierii din data de 02.09.2013 și a sentinței civile nr.866 din data de 23.09.2013 pronunțate de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimați-pârâti fiind R. F. și M. G., având ca obiect „uzucapiune”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. S. pentru recurentul-reclamant, lipsind intimații-pârâti.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocatul recurentului-reclamant depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare juridică și chitanță reprezentând onorariu de avocat.
Tribunalul pune în discuție rectificarea citativului întocmit pentru acest termen de judecată în sensul de a nu se mai concepta si cita in calitate de intimat G. M., raportat la mențiunile expuse prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond la data de 22.04.2013 și timbrarea recursului cu taxa judiciară de timbru in suma de 4 lei conform art.11 alin.2 din Legea nr.146/1997.
Avocatul recurentului-reclamant arată că nu se opune la rectificarea citativului, potrivit celor puse în discuție și arată că a achitat taxa judiciară de timbru in suma de 50,00 lei pe care o depune la dosar și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Tribunalul învederează apărătorului ales al recurentului-reclamant posibilitatea de a solicita restituirea diferentei de taxa de timbru.
Avocatul recurentului-reclamant arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Avocatul recurentului-reclamant solicită proba cu înscrisurile pe care le depune la dosar, prin care face dovada că valoarea de circulație retinută la fond este mult prea mare și că taxa de timbru pusă în vedere suplimentar este nejustificată și nefondată.
Tribunalul încuviințează în temeiul art.305 Cod procedură civilă proba cu înscrisuri solicitată de recurentul-reclamant prin avocat, în susținerea argumentului referitor la temeinicia obiecțiunilor formulate.
Avocatul recurentului-reclamant arată că nu are alte cereri de formulat.
Tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului, constată terminată cercetarea judecatorească și acordă cuvântul în dezbateri de fond asupra recursului.
Avocatul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea sentinței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât cauza a fost solutionata pe excepție și nu s-a intrat in cercetarea fondului. Arată că în mod gresit prima instanță nu a răspuns obiectiunilor formulate de reclamant împotriva raportului de expertiză întocmit de expert A. N.. Arată că raportul de expertiză a fost depus la dosar chiar în ziua sedintei de judecată din 02.09.2013, reclamantul a formulat obiectiuni fiind nemultumit de valoarea stabilită de expert, desi nu a vazut raportul de expertiză, întrucât terenul în litigiu prezintă deficiente. Instanta de fond nu se pronunță pe obiectiunile formulate de reclamant și nu motiveaza în cuprinsul hotarârii in nici un fel. Pentru termenul de judecată următor, reclamantul a formulat și în scris obiectiunile la raportul de expertiză, pe care din nou, instanta de fond nu s-a pronunțat. Obiectiunile formulate de reclamant erau întemeiate potrivit înscrisurilor depuse la dosar pentru comparare cu privire la pretul de circulatie al terenurilor. Arată că obiectiunile formulate de reclamant nu au fost solutionate si faptul că instanta de fond a stabilit în mod gresit un supliment de taxa de timbru și în mod gresit a anulat actiunea ca insuficient timbrată. Solicita admiuterea recursului și casarea sentintei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecatoriei Curtea de Argeș.
Tribunalul ramâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.08.2012 sub nr. dosar_, astfel cum a fost îndreptată la termenul de judecată din data de 22.04.2013, reclamantul T. V. i-a chemat în judecată pe pârâții M. G. și R. F., solicitând instanței să constate dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate asupra terenului de 5.677 mp situat în intravilanul ., prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 28.07.1982, tatăl reclamantului, T. G., a cumpărat de la numitul Dusca G. un teren în loc. Ciofrângeni, situat în pct. Valea Mangilor, contra sumei de 22.000 lei, conform înscrisului sub semnătură privată „chitanță” din 28.08.1982. Reclamantul este moștenitor al numitului T. G., decedat la 22.10.2007. Pârâții M. G. și R. F. sunt fiii defunctului Dusca G.. Acesta din urmă a încheiat cu reclamantul actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1822/30.12.1982 la notariatul de stat local Curtea de Argeș, prin care reclamantul a dobândit casa de locuit aflată pe terenul achiziționat de tatăl reclamantului. În baza Legii nr. 18/1991, reclamantului i-a fost eliberat titlul de proprietate nr._/13.01.1996, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.000 mp teren curți construcții în intravilanul . teren aflându-se construcțiile cumpărate prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1822/30.12.1982.
Reclamantul a mai arătat că tatăl său, T. G., a stăpânit terenul în suprafață de 5677 mp din . data de 28.07.1982, până la decesul său din 22.10.2007, dată de la care reclamantul stăpânește terenul. Sunt îndeplinite toate condițiile necesare pentru constatarea prescripției achizitive de 30 de ani, reglementată de art. 1890 C.civ., întrucât reclamantul a exercitat asupra terenului de 5677 mp o posesie utilă, vreme de peste 30 de ani, nefiind tulburat de alte persoane care să pretindă vreun drept asupra imobilului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 1847, 1869, 1890 C.civ.
La cerere au fost atașate înscrisuri (f.4-15). Cererea a fost timbrată cu suma de 100 de lei (f.4).
Pârâții M. G. și R. F. nu au depus întâmpinări la dosar și nu s-au prezentat în fața instanței.
La data de 10.10.2012 reclamantul a depus la dosar o cerere prin care a arătat că valoarea terenului ce face obiectul acțiunii este de 3.500 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 15.10.2012 instanța a pus în vedere reclamantului să completeze taxa de timbru cu suma de 191 lei. Reclamantul a depus la dosar chitanța de achitare a acestei sume (f.26).
Prin încheierea de ședință din data de 5.11.2012 instanța a încuviințat pentru reclamant proba prin declarațiile martorilor B. Anișoara și Manga M.. Acești martori au fost audiați la termenul din 3.12.2012 (f.36, 37). La același termen instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea și evaluarea terenului în litigiu.
La data de 29.03.2013 expertul G. D. a depus la dosar raportul de expertiză (f.59-64), în cuprinsul căruia a arătat că nu are specialitatea necesară pentru a evalua terenul, această operațiune putând fi făcută de un expert evaluator.
Prin încheierea de ședință din data de 13.05.2013 instanța a dispus efectuarea unei expertize pentru evaluarea terenului în litigiu.
La data de 2.09.2013 expertul A. N. a depus la dosar raportul de expertiză (f.110-114).
La termenul de judecată din data de 2.09.2013 reclamantul a arătat că nu solicită amânarea cauzei pentru studiul raportului de expertiză, precizând că nu este de acord cu valoarea terenului, stabilită de expert. La același termen instanța i-a pus în vedere reclamantului să achite până la termenul următor diferența de taxă de timbru, de 1572 lei, calculată în raport de valoarea reală a terenului.
Întrucât până la termenul din 23.09.2013 reclamantul nu a completat taxa de timbru, instanța a invocat din oficiu excepția insuficientei timbrări a acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 866 din data de 23.09.2013 pronunțate de Judecătoria Curtea de Argeș s-a admis excepția insuficientei timbrări a acțiunii formulate de reclamantul T. Gh. V., împotriva pârâților M. G., și R. F.; s-a anulat acțiunea, ca insuficient timbrată.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, acțiunea reclamantului are ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui teren din intravilanul . al uzucapiunii. În raport de valoarea terenului, estimată de reclamant (3.500 de lei), instanța a stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 11 rap. la art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997 o taxă judiciară de timbru de 291 lei în sarcina reclamantului. Această sumă a fost achitată de reclamant conform chitanțelor de la filele 4 și 26.
Ulterior stabilirii valorii reale a terenului de 5470 mp, de către expertul evaluator A. N. – 31.320 lei, instanța a procedat la recalcularea taxei de timbru, conform art. 2 alin. 11 rap. la art. 2 alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1997, stabilind o taxă de 1863 lei. Având în vedere că reclamantul plătise deja 291 lei, la termenul de judecată din data de 2.09.2013 i s-a pus în vedere să completeze taxa de timbru cu diferența de 1572 lei. Reclamantul nu s-a conformat acestei obligații până la termenul de judecată următor.
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. … Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.
Conform acestor norme juridice, sancțiunea nulității acțiunii operează și atunci când taxa de timbru aferentă acțiunii nu a fost integral achitată. În cauza de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. 4 din Legea nr. 146/1997.
Întrucât reclamantul nu a achitat integral taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa, instanța a constatat că excepția insuficientei timbrări a acțiunii este întemeiată. Astfel, a fost admisă excepția și potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 a fost anulată acțiunea, ca insuficient timbrată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamantul T. Gh. V., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 10.12.2013 sub nr._ .
In motivarea recursului se arata ca in mod greșit instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel asupra obiecțiunilor formulate oral de către reclamant cu privire la valoarea terenului și nu s-a pronunțat asupra acestei valori. Instanța nu a menționat expres dacă obiecțiunea reclamantului este întemeiată ,dacă o respinge sau nu și nici pentru ce motive.
La termenul de judecată din 23.09.2013 s-a solicitat instanței să se pronunțe asupra nemulțumirilor reclamantului cu privire la valoarea exagerat de mare stabilit de expert A. N., instanța nepronunțându-se asupra cererii si anulând cererea de chemare în judecată ca insuficient timbrată, in mod nelegal.
Obiecțiunile formulate de recurent sunt pertinente, iar în memoriul depus la 17.09.2013 a arătat ca modalitatea de stabilire a valorii de circulație nu este corectă., terenurile alese de expert pentru comparație nu au aceleași caracteristici cu terenul în litigiu ,expertul luând în considerare pentru comparație prețul solicitat de cumpărător fără să propună spre comparație prețuri de tranzacționare efectivă.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate,văzând și disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului,tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Tribunalul constată că în mod nelegal instanța de fond a procedat la anularea cererii de chemare în judecată ca insuficient timbrată .
Astfel, tribunalul reține că instanța de fond a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată având un obiect patrimonial evaluabil în bani, respectiv se solicită dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată iar valoarea bunului imobil a fost indicată de către reclamant ca reprezentând suma de 3500 lei, taxa judiciară de timbru fiind achitată de către reclamant la această valoare.
Potrivit disp.art. 2 alin.3 din legea 246/1997 valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acțiune sau în cerere, iar dacă această valoare este contestată sau apreciată de către instanță ca fiind derizorie, evaluarea se face potrivit normelor metodologice prev.de art.28 alin.2
În cauză, se constată că pârâții chemați în judecată nu au contestat această valoare, însă instanța de fond a dispus administrarea probei cu expertiză pentru evaluarea proprietății imobiliare, fiind întocmit raportul de expertiză de către expertul A. N., iar potrivit acestui raport de expertiză valoarea bunului imobil s-a stabilit la suma de 31.320 lei .
Raportul de expertiză s-a depus la termenul de judecată din data de 02.09.2013, iar la acel termen de judecată instanța față de valoarea ce rezultă din acest raport de expertiză a pus în vedere reclamantului să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 1572 lei, iar potrivit mențiunilor din încheierea de ședință din data de 02.09.2013 reclamantul a criticat această valoare raportat la amplasamentul terenului și față de modalitatea de cultivare a acestuia, arătând că această valoare este mult prea mare .
La termenul de judecat din 23.09.2013 instanța a invocat excepția insuficientei timbrării a acțiunii, excepție pe care în mod greșit a admis-o ,deși în termen legal reclamantul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză prin care a criticat valoarea de circulație a bunului imobil, iar asupra acestor obiecțiuni însoțite și de înscrisuri instanța de fond în mod greșit, pe de o parte nu s-a pronunțat și astfel a stabilit că taxa judiciară de timbru trebuie calculată la valoarea din raportul de expertiză, iar pe de alta parte obiectiunile erau intemeiate..
Astfel, instanța de fond avea obligația legală să respecte principiul dreptului la apărare și principiul contradictorialității față de împrejurarea că obiecțiunile în formă scrisă la raportul de expertiză’ tehnică au fost formulate în termenul legal prev. de art 209 C.pr.civ., aceste obiecțiuni au fost însoțite de acte doveditoare, iar tribunalul consideră că acestea erau justificate pentru că valoarea de circulație trebuie să reflecte amplasamentul terenului,categoria de folosință a acestuia apropierea de drumurile locale și județene, posibilitatea de valorificare a acestuia, iar valoarea de piata ce apare in anunturile de publicitate este doar oferta de vinzare a vinzatorului, iar aceasta este supusa negocierii partilor, astfel ca expertul trebuie sa aplice coieficientii legali ce se impun.
Prin urmare, tribunalul va admite recursul conform prevederilor art. 312 al. 3 rap la art. 304 pct. 5 Cpr civ, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul T. GH. V., împotriva încheierii din data de 02.09.2013 și a sentinței civile nr.866 din data de 23.09.2013 pronunțate de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimați-pârâti fiind R. F. și M. G..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.05.2014.
Președinte, A. M. | Judecător, G. D. N. | Judecător, R. V. |
Grefier, G. G. |
Red. G.D.N.
Tehn D.T.7 4 ex,
05.06.2014
Jud fond A.B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 185/2014.... | Întoarcere executare. Decizia nr. 1568/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
