Cereri. Decizia nr. 3272/2015. Tribunalul ARGEŞ

Tribunalul ARGEŞ - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 3272/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 3272/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3272/2015

Ședința publică de la 27 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. D.

Judecător E. M. C.

Grefier E. R.

S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul formulat de reclamanții B. A. și B. O. R., împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimate fiind O. B. ROMANIA SA, O. B. - SUCURSALA P., având ca obiect alte cereri CLAUZE ABUZIVE.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 13.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față, deliberând:

Constată că, prin cererea înregistrată la data de 01.10.2013 sub nr._, reclamanții BĂNICESCU A. și BĂNICESCU O.-R., au chemat în judecată pârâtele O. B. ROMANIA SA și O. B. - SUCURSALA P., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la revizuirea contractului și reechilibrarea prestațiilor, la respectarea întocmai a efectului cert și previzibil al contractului, la calculul corect al costului total al produsului bancar contractat de reclamanți, la eliminarea din conținutul actului a clauzelor abuzive cu efecte negative, intruzive, precum taxa de administrare; costuri suplimentare plătibile lunar și aplicabile la soldul creditului, comisioane de administrare; comision de risc; comision de monitorizare a riscului; comisioane de rezervare minime obligatorii; alte comisioane nedefinite dar taxate și introduse în cost, care au împovărat în mod nejustificat costul ( valoarea) totală a produsului bancar contractat.

În motivarea, în fapt, a cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de împrumutat respectiv garant, în Contractul de refinantare cu garanție imobiliară nr. C 2204/1000/_/28.08.2008 ulterior modificat prin actele adiționale: nr. 1/C2204/1000/_/14.12.2009; nr. 2 C2204/1000 /_.04.2010; nr. 3/19.11.2010 ; nr. 4/05.08.2011, nr. 6/24.04.2012; convenție denumită în continuare „contract de refinantare ", încheiat cu creditoarea O. B.-Romania S.A. prin O. B. sucursala Pitești.

Au arătat reclamanții că, în domeniul financiar-bancar (contracte între/ cu profesioniști) normele de drept aplicabile sunt doar imperative, așa cum rezultă univoc, atât din legislația în materie, jurisprudența/ doctrina de specialitate națională, jurisprudența C.J.U.E., norme coroborate cu dispozițiile date de A.B.N (Autoritatea Bancară Europeană). În contractul de refinantare supus analizei, atare reguli nu par să fi fost preluate or aplicate, deoarece promovează un raționament diferit, care implicit a condus la soluții diferite, pur financiare pentru partea care deține poziția dominantă

Potrivit criteriilor de conformitate C.E.R.E.S, instituțiile financiare trebuie să prezinte clienților cel puțin impactul (ceea ce creditoarea nu l-a făcut niciodată) pe care l-ar avea asupra nivelului ratelor de credit în cazul: deprecierii severe a monedei naționale o depreciere severă a monedei naționale asociată cu majorarea dobânzii valutare în cauză Analizând cu atenție, prin prisma dispozițiilor legale în materie, a conținutului Contractului de refinanțare de tip preformulat, denumit contract de adeziune pe care reclamanții l-au încheiat cu creditoarea O.-B.-Sucursala Pitești, se impune observația că, în cvasimajoritate, efectele Stipulate/încorporate prin/în clauzele componenta nu reflectă voința reala a acestora, raportat !a întinderea costul produsului bancar contractat, față de momentul perfectării. Subsidiara O.-B.-Sucursala Pitești a inovat în raporturile sale juridice cu reclamanții prin prisma presiunii economice dominante pe care o abordează, transferul în integralitate a întregului risc contractual, ca efect, numai în sarcina acestora.

Creditoarea O. B.-Romania S.A. prin subsidiara O. B.-Sucursala Pitești, avea obligația, la data perfectării contractului, de a furniza în mod clar, previzibil și real formula utilizată în cuantificarea prețului / valoarii totale plătibilă de reclamanți, al produsului bancar contractat, valoare nesustenabilă de modificări/ adăugirii de costuri pe parcursul derulării efectelor raportului contractual, întrucât acest deziderat are o importanță esențială în definirea previzibilității.

Reclamanții, beneficiari ai produsului bancar contractat de la subsidiara O.-B.-Sucursala Pitești, la acel moment, nu aveau cum, în mod real și independent să previzioneze în concret și să evalueze dimensiunea totală/ integrală a obligațiilor contractate în alt mod, decât numai raportat la aspectele susținute de consilierii de credit, informațiile inscripționate in pliantele promoționale (privind strict produsul bancar vizat, ex. curs/ dobândă/previziunea întinderii reale a viitorei obligației în curs de contractare,caracteristicile grafice expuse ostentativ în incinta băncii, coroborate cu informațiile cuprinse în documentele olografe privitoare la simulările, estimările calculate de entitatea financiar-bancară, la momentul analizei veniturilor salariate declarate de către noi.

D. urmare, solicită instanței în baza adagiului ,,veritas simplex oratio" a concluziona, asupra dezechilibrului obiectul prestațiilor datorate de reclamanți, în calitate de împrumutații, prin raportare la obligațiile contractuale față de subsidiara creditoare O. B.-Sucursala Pitești, întrucât art. 4 din Directivă, este clar și de strictă aplicare.

Subsidiara O. B.- Sucursala Pitești în mod intruziv și nereal, uzitând de mijloacele de comunicare în masă tip mass-media, materiale promoționale (pliante), prin informațiile oferite directă de Consultanților de credit în sediu, în scopul atragerii/racolării de noi clienți a promovat un produs bancar „facil în franci elvețieni, garantând sustenabilitatea lui și, mai ales, susținând ca, dintre toate produsele bancare oferite( de altfel s-a limitat doar la această monedă, întrucât li s-a explicat că, privitor la celelalte produse nu se încadrează) va avea stabilitate ridicată, nefluctuanată /neinfluentabilă de creșterea haotică a monedei europene Euro, prin comparație cu moneda națională.

În practica judiciară s-a decis, constant, că ori de câte ori pe parcursul executării contractului, apar evenimente imprevizibile ce schimbă esențial existența/ întinderea obligațiilor reciproc datorate (îndeobște cele de natură economică) față de momentul derulării inițiale a contractului, făcând inacceptabil de oneroasă beneficiul uneia din părți, în detrimentul vădit injust al prestației asumată de către cealaltă parte, organul de jurisdicție, la cererea părții respective, poate proceda la reașezarea termenilor contractuali în armonie cu noile circumstanțe, pentru a distribui în mod echitabil între

părți, prevederile/ beneficiile din schimbarea împrejurărilor sau, dacă o atare reașezare nu este

posibilă, chiar la desființarea contractului, dispunând totodată limitarea corespunzătoare a

responsabilității debitorului.

Raportat la al doilea petit, ce constă în rerespectarea de către creditoarea O. B.-Romania S.A.prin subsidiara O. B. sucursala Pitești, a efectului cert și previzibil calculat din raportul juridic perfectat - sumă plătibilă de către reclamanți (Costul total al creditului), la valoarea) inițial agreată și perfectată, menținerea modului de executarea a raportului juridic dedus judecății ca fiind un contract cu executare uno ictu, și netransformarea efectelor sale în mod independent.

La momentul contractării, O.-B. sucursala Pitești le-a oferit reclamanților, o dobândă atractiva în cuantum fix prin raportare la un curs valutar stabil, nefluctuant, în scopul retinanțării unui credite de nevoi personale cu ipotecă -contractate pendinte, încheiat tot cu aceeași instituție de credit, astfel încât la acea dată aceștia au avut posibilitatea ca pe baza informațiilor oferite "să evalueze și să certifice, conștient și previzibil atât întinderea prestațiilcr, gradul de îndatorare/ rambursare a întregii sume obținute". Numai că, în realitate acest fapt nu s-a întâmplat decât pentru o foarte scurtă perioadă, întrucât banca a promovat acest produs doar în scopul clar de atragere de noi clienți.

Legea în materie, OUG nr.50/ 2010 definește, în mod categoric, în scopul

interpretării unitare, următorii termeni: Art. 7 pct. (13) definește valoarea totală a creditului —plafonul sau sumele totale puse la dispoziție pe baza unui contract de credit. Art. 7pct. (11) definește rata dobânzii aferentă creditului —rata dobânzii, exprimată procentual ca procent fix sau variabil aplicat anual sumei trase din credit. Art. 7 pct.(14) definește valoarea totală plătibilă de către consumator —>valoarea totală a creditului și costul total al creditului pentru consumator.

Astfel, reclamanții au contractat un credit pentru nevoi personale cu ipotecă în valoare de: 97.588 CHF, sumă ce a încorporat:

- contract credit nr._/ 15.06.2007 perfectat cu Banca Românească

- contract credit nr. RF_ perfectat cu Raiffeisen

- contract credit nr. C2202/ 2700/ 852 perfectat cu O.-B. sucursala Pitești

-contract credit nr. C2204/ 2700/ 1078 perfectat cu O.-B. sucursala Pitești

-contract credit nr. C2203/2700/ 71 perfectat cu subsidiara O.-B. sucursala Pitești la care s-au adăugat: comision speze plată, taxă analiză dosar, comision de ridicare numerar, comision schimb valutar.

Dacă în septembrie 2008 un CHF era cotat de BNR la o valoare de = 2.1907 lei, ulterior. subsidiara creditoare O.-B. sucursala Pitești a cumpărat de pe piața valută CHF la o cotație de 2.1907, iar, mai târziu această monedă le-a fost vândută reclamanților la o valoare de calcul, de un CHF= 2.2357 lei, (în consecință instituția creditoare a oferit o unei valute așa cum a cotat-o prin propriu mecanism de cotare, și nu o valoare încorporată stricto sensul într-un simbol al unei monede).

Astfel, din schimbul valutar subsidiara creditoare O.-B. sucursala Pitești a încasat un comision de 4.391,4600 lei, aproximativ 2004,45 CHF, la cotația BNR din aceea perioadă, sumă care a fost încorporată în creditul pus la dispoziție, în cuantum total de 97,588 CHF.

La data tranzacționării convenției, valoarea totală, previzibila datorată și plătibilă a fost calculată la suma de 218.177,4916 lei = pentru 97.588 CHF în raport cu aplicarea cu prioritate a prevederilor în dreptul comunitar în materie, a principiului proporționalității, raportat la sensul juridic dat de art. 4.3 din contractul cadru nr._/100/_/28.08.2008.

Prin raportare la diferența de curs valutar reiese incontestabil un cost suplimentar al produsului bancar contractat de aproximativ 142.185,72 lei adică o majorare față de forma agreată și acordată la perfectarea contractării de subsidiara creditoare O.-B. sucursala Pitești, ducând în mod cert la ruperea echilibrului contractual, prin raportare la întinderea prestațiilor previzibile, certe și reale datorate reciproc

Ca urmare a contractării în anul 2008 a creditului în valoare de 97. 588 CHF/ echivalent în lei = 218.177,4916 curs practicat de creditoare O. B.-România S.A prin subsidiara O. B. sucursala Pitești nu și-a respectat, în fapt, nici propria obligație. Astfel, trebuie observat faptul că instituția subsidiară O.-B. sucursala Pitești, avea obligația contractuală, de a vira reclamanților și a le pune la dispoziție, în mod concret, moneda contractată, adică CHF și nu transformarea ei, o dată în moneda națională (percepând comision de schimb valutar) iar apoi, reclamanții să primească suma/ valoarea contractată în cu totul altă moneda ( EURO). Raportat la al treilea petit, constând în obligarea pârâtelor la calculul corect al Costului total al produsului bancar contractat de reclamanți, în calitate de împrumutați ( valoarea totală plătibilă), au arătat reclamanții că valoarea totală a creditului prin încorporarea dobânzii legal contractată trebuia să rămână previzibil determinată, nefluctuantă, certă calculată pentru întreaga perioadă de derulare a raportului contractual.

Totodată, relativ la cererea privind eliminarea din conținutul contractului a clauzelor abuzive, cu efecte negative, intruzive, precum: taxa de administrare; costuri suplimentare plătibile lunar și

aplicabile la soldul creditului, comisioane de administrare; comision de risc; comision de monitorizare a riscului: comisioane de rezervare minime obligatorii; alte comisioane nedefinite dar taxate și introduse in cost,reclamanții au apreciat că aceste au împovărat în mod nejustificat costul (valoarea) totală a produsului bancar contractat

Au solicitat reclamanții ca, în cazul în care instanța de judecată constată că aceste efecte se circumscriu noțiunii de inechitate contractuală, să dispună în consecință, măsuri adecvate în scopul reducerii/ reașezării efectelor raportului juridic, în mod echitabil, raportat la prestațiile juste datorate reciproc, inițial contractate.

Legislația în materie stabilește lămurit faptul că dobânda fixă este exprimată printr-o cifră reprezentând procentul aplicabil anual la soldul creditului, fără ca determinarea acestuia să fie bazată pe o formulă matematică .

Din conținutul Contractului de refinanțare nr. 2204 / 1000/_ / 28.08.2008 ulterior modificat prin acte adiționale se observă că O.-B. sucursala Pitești, în mod independent, discreționar și exclusiv a transformat dobânda fixă( la suma efectiv datorată), așa cum a fost perfectată inițial, într-o dobândă atât cu un cost variabil cât și cu indice variabil, prin înglobarea în conținutul acesteia și altor speze, comisioane nedatorate, neîncorporate/ evidențiate în mod concret în raportul juridic original, clar evidențiate cu trimitere la Condițiile Generale de Afaceri ale Băncii( art. 17.10 din contract). OUG nr. 174/2008 prevede că: dobânzile, precum și toate comisioanele, taxele, spezele bancare sau orice costuri aferente acordării și derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privința cărora consumatorul nu dispune de libertatea de alegere trebuie să fie menționate "în corpore" în contract, fără a se face trimitere la condițiile generale de afaceri ale băncii, lista de comisioane sau tarife sau orice alt înscris. Procedând contrar acestor reguli, creditoarea a afectat în integralitate valoarea totală plătibilă a convenției încheiate cu noi, în calitate de împrumutați.

Deturnarea (creșterea) valorii totale plătibilă a convenției a dus concomitent și implicit la majorarea valorii ratei dobânzii curente contractate inițial, care era definită ca o componentă fixă; astfel, printr-un subterfugiu denumit „politică economică sau schimbări semnificative ale pieței financiare", subsidiara O.-B. sucursala Pitești a schimbat unilateral acest atribut al contractului.

Analizând caracteristicile contractului de refinanțare (prin raportare la valoarea totală pe care reclamanții trebuie să achite în anul 2013, în calitate de împrumutați) sub aspectul efectelor raporturilor juridice pe care le generează, este de esență să se aibă în vedere și conținutul clauzelor inserate și ulterior modificate prin acte adiționale, sub aspectul întinderii prestațiilor datorate reciproc. Din perspectiva subsidiarei O.-B. sucursala Pitești, contractul de credit tip preformulat, este odată în înțelesul creditoarei unui contract cu executare uno ictu ( art. 4.1- 4.3 din contract).Dar, transferând în integralitate răspunderea contractuală exclusiv în sarcina reclamanților, (transformarea fracționată) corespunde întru totul unui alt raport juridic contract cu executare succesiva.

Din analiza întregului conținut al condițiilor/ efectului contractului de refinanțare C 2204/1000/_/28.08.2008 modificat prin acte adiționale, rezultă că lipsește cu desăvârșire clauza prin care subsidiara creditoare este obligată să procedeze pendinte la calcul dobânzii, prin utilizarea indicelui variabil al costului original, total al creditului acordat în conformitate cu dispozițiile art.14 din Legea nr. 190/1999, coroborat cu art. 8 din Legea nr. 289 / 2004.Pe de altă parte, este inadmisibil cum subsidiara O.-B. sucursala Pitești procedează la interpretarea abuzivă a normelor imperative în materie / a dezlegărilor date de jurisprudență creând un veritabil sofism prin asemenea clauze abuzive, introduse cu bună știință în contract. Trebuie remarcat că, la clauza 5.5 din contract, subsidiara O.-B.sucursala Pitești a inserat că perioadă de calcul a dobânzii reprezintă numărul actual de zileraportat la un an de 360 zile, rezultând formula de calcul a dobânzii lunare, respectiv soldul creditului ( 97,588 CHF ) x rata dobânzii curente exprimat procentual x numărul efectiv de zile între scadențe: 360 zile. Or, calculul dobânzii lunare stabilit la un anumit procent pe an, în funcție de numărul actual de zile raportat la 366 de zile, este o prevedere ilegală care duce la încasarea de către subsidiara O.-B. a unei dobânzii mai mari, în mod nedatorat; asemenea fapte Codul penal le prevede și le pedepsește ca infracțiuni. D. urmare, clauzele contractuale instituite de subsidiara O.-B. sucursala Pitești au indus reclamanții în eroare întrucât, pe de-o parte creditoarea, stabilește o dobândă pe an, iar pe de altă parte menționează că, anul are 360 zile ( art. 5.5 ), respectiv 366 în actele adiționale. Or, O.-B. sucursala Pitești, percepe ilegal, în plus o dobândă pe 5 zile, metodă sancționată atât la nivelul legislației Uniunii Europene, cât și de legislația internă, prin raportare la dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. (b) din O.U.G nr. 50 / 2010 .

Litera legii se opune puterii arbitrare, iar în consecință, clauza că anul ar fi de 360 zile ( art. 5.5 din contract) este ilegală..

Din perspectivă matematică, aspectul indicat se referă și la faptul că, la numărătorul fracției apare numărul efectiv de zile dintre scadențe, astfel că, suma perioadelor din scadențarele pustia dispoziție de subsidiara creditoare O.-B. sucursala Pitești, nu poate fie egală niciodată cu 360 zile, deoarece, anul calendaristic are, de regulă 365 de zile - perioada la care, imperativ, banca avea obligația să se raporteze.

Prin prisma considerațiilor de ordin legislativ, rezultatul acestei operațiuni matematice trebuia aplicat în avantajul reclamanților, conform principiului de maximă generalitate - in dubio pro reo.

O.-B. sucursala Pitești le-a cauzat reclamanților un prejudiciu cert, punându-i pe aceștia în imposibilitatea reală de a mai putea onora în integralitate obligațiile contractuale, responsabil asumate, impunându-se, cu necesitate, admiterea prezentei acțiunii, iar în cazul în care instanța identifică tratamente diferite/ inechității inadmisibile, pur speculative, considerate o încălcare flagrantă a dispozițiilor legale în materie, efect abuziv a dezechilibrelor financiare între prestațiile datorate reciproc, de la momentul original al perfectării raportului juridic, se legitimează astfel să oblige subsidiara O.-B. sucursala Pitești la restituirea acestor sume actualizate cu aceeași dobândă practicată de creditoare.

În drept, au fost invocate disp.art. 948 pct. 3, art. 950, art. 960, art. 964 Cod Civil, art. 1578 alin (1) cod civil de la 1864. efecte regăsite și reașezate în noul Cod Civil, prin art. 1578- 1584, art.1166, art. 1170) raportat la art. 1183, art. 1177, art.l269, art.l271, art. 1272 C.civ.,art. 2164 a!in(l-2), art.2640, art.2646,:art. 2 pct. 54 din Legea nr. 296 / 2Q04 (Codul consumatorului), art. 9 ind. 3 lit. (g) pct. 1 și 3 din OG. nr. 21 / 1992 ,art. 9 lit.(a) și (c) din Legea nr. 193 / 2000 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților, în relațiile cu clienții. art. 14 din Legea nr. 190 / 1999, art. 77 din Legea nr. 196 / 2004, -O.U.G nrț 174/ 2008,art.V lit.(e) din Legea nr. 363/ 2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relațiile cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor (M.O. nr. 899/28.12.2007).Legea nr 289 /2004, așa cum a fost modificată prin O.U.G nr. 174 / 2008,O.G nr. 50 / 2010,art. 124 din Directiva 2006/48/CE European și a Consiliului din 14.06.2006, Directiva nr. 93 /13 / CCE a Consiliului Comunității Europene,Directiva nr. 87/102/CEE,Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 2006/114/CE, Ordonanța de urgență nr. 99 /2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, cu modificările și completările ulterioare care transpune Directiva 2006/48/CEE - Recomandarea A-G,Regulamentul nr. 17/12.12.2012 emis de B.N.R, publicat în M.O. al României nr. 855/18.12.2012, Recomandările Comitetului European pentru Risc Sistemic din 21 septembrie 2011, privind acordarea de împrumuturi în monedă străină (CERS /2011 /1) (201 l/C 342/01).

În soluționarea cererii, reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care au atașat un set de înscrisuri și expertiză contabilă.

La data de 13.03.2014, O. B. ROMÂNIA S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Pitești, in conformitate cu prevederile art 107 Cod Proc Civila, iar, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii,ca neîntemeiată.

Prin petitul 1 al cererii de chemare in judecata, reclamanții solicita "reașezarea/revizuirea contractului si reechilibrarea prestațiilor care decurg din contractul de credit nr C2204/1000/_ prin aplicarea impreviziunii. Noțiunea de impreviziune a fost introdusa numai prin art 1271 din Noul Cod Civil si reprezintă revizuirea efectelor actului juridic din cauza ruperii echilibrului contractual în urma Schimbării împrejurărilor avute în vedere de părți si se datorează unor probleme de ordin economic și financiar care nu au putut fi prevăzute de către ambele părți. Pe parcursul derulării contractului de credit reclamanții au întâmpinat dificultăți in rambursarea ratelor de credit, motiv pentru care pârâta, pentru a veni in întâmpinarea nevoilor reclamanților le-au acordat pentru perioade de 3, respective 6 luni suspendări la achitarea ratelor lunare. In acest sens au fost încheiate următoarele acte adiționale: act adițional nr 1/14.12.2009; act adițional nr 2/08.04.2010; act adițional nr 3/19.11.2010; act adițional nr 4/05.08.2011; act adițional nr 5/24.04.2012; act adițional nr 6/28.12.2012.Întrucât impreviziunea operează numai in condițiile in care a fost prevăzuta expres in contract, iar reclamanților le-au fost acordate numeroase suspendări ale obligațiilor de plata a ratelor, ar fi inechitabil si contrar bunei-credințe ca pârâta sa suporte consecințele negative ale situației economice a reclamanților.

Mai mult decât atât, așa cum se poate observa si din cuprinsul cererii de chemare in judecata, împovărător pentru reclamant a fost fluctuația cursului de schimb valutar. La data contractării acesta a optat pentru accesarea unui credit in valuta CHF, deși pârâta oferea credite si in moneda naționala. Decizia clientului a venit ca urmare a posibilității contractării creditului . mare decât in cazul unui credit acordat in lei, astfel încât acesta corespundea nevoilor sale la momentul contractării. Este evident faptul ca odată cu contractarea creditului clientul era conștient de faptul ca orice profit presupune in risc, in cazul defata fiind pe deplin aplicabila aceasta teorie: un credit in cuantum mai mare dar grevat de riscul ce deriva din fluxul cursului de schimb al valutei. Totodată, in conformitate cu prevederile contractului de credit clientul si-a asumat riscul valutar din moment ce a accesat un credit in alta valuta decât cea in care realiza veniturile.Deși Banca a încasat ratele in valuta creditului la momentul scadentelor lunare, aceasta nu a putut folosi sumele de bani decât raportate la valoarea valutei la acel moment. Astfel este evident faptul ca in speța de fata sunt aplicabile pe deplin prevederile art. 1271 alin. (3) lit c): "Dispozițiile alin. (2) sunt aplicabile numai daca: c) debitorul nu si-a asumat riscul schimbării împrejurărilor si nici nu putea fi in mod rezonabil considerat ca si-ar fi asumat acest risc". In aceasta situație se poate observa cu ușurința faptul ca prin petitul nr. 1 din cererea de chemare in judecata reclamantul nu face altceva decât sa transfere riscul cursului valutar exclusiv in sarcina băncii, deși era conștient la data contractării creditului in valuta de faptul ca este un risc asumat de el. Banca nu are si nu putea avea posibilitatea influențării cursului de schimb valutar, acesta fiind stabilit in condiții si de către entități asupra cărora subscrisa nu isi poate manifesta niciun fel de influenta. Impreviziunea (teoria in baza căreia reclamantul îsi întemeiază întreaga acțiune) trebuie sa se aplice pentru contractele cu titlu oneros, comutative si cu executare succesiva ori afectate de un termen suspensiv de executare. Or, așa cum reclamantul recunoaște si pretinde chiar prin cererea de chemare in judecata, ne aflam in prezenta unui contract cu executare imediata (uno ictu) rezultând clar faptul ca cererea reclamantului este vădit neîntemeiata.

Încă de la momentul contractării creditului, reclamanților li s-a adus la cunoștința despre costul total al creditului, astfel încât clauzele referitoare la elementele ce definesc obiectul principal al convenției de credit, respectiv prețul serviciului de finanțare, sunt exprimate fără echivoc, in mod clar, in așa fel încât sa conducă la concluzia ca la momentul acordului de voința, reclamanților nu le-a fost ascunsa inserarea acestui cost, iar termenii utilizați pentru stipularea lor au fost pe deplin eligibili, clari, limpezi, accesibili. Este evident faptul ca la momentul semnării contractului de credit reclamanții au avut posibilitatea reala de a lua la cunoștința de clauzele sale prin simpla citire a contractului de credit pe care si l-au asumat prin semnarea acestuia.

Banca a informat clienții in legătura cu semnarea actului adițional de aliniere la dispozițiile acestei reglementari prin transmiterea unei notificări si a unui act adițional cuprinzând clauze prin care prevederile contractului de credit nr. C2204/1000/_/28.08.2008 au fost aliniate la rigoarea prevederilor ordonanței prin indicarea in contractul de credit a unor elemente de natura a asigura transparenta, in ceea ce privește calculul dobânzii, respectiv a formulei de calcul a dobânzii si a marjei băncii, fiind indicate totodată si costul total si valoarea totala, aceleași de la data contractării creditului.

Potrivit art. 2 ale Anexei "Clauze specifice, conforme Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2010" " în sensul Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2010, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificații:a)costul total al creditului pentru consumatori - toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit si care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse daca încheierea contractului de servicii este obligatorie pentru obținerea creditului însuși sau pentru obținerea acestuia în concordanța cu clauzele si condițiile prezentate;creditului, inclusiv costurile administrării contului care înregistrează operațiunile de plata si tragerile, costurile de utilizare a unui mijloc de plata pentru operațiuni de plata si trageri, sau alte costuri privind operațiunile de plata, după caz; dobânda anuala efectiva se calculează la momentul încheierii contractului de credit.

Cu privire la calcularea corecta din partea pârâtei, a costului total al creditului, aceasta a precizat că, la data contractării creditului si anume in data de 28.08.2008, la art 5 se stipula faptul ca rata dobânzii curente este de 6.99% si este variabila, putând fi modificata luând in considerare valoarea de referința pentru fiecare valuta in parte, in speța de fata LIBOR CHF.

Urmare a intrării in vigoare a OUG nr.50/2010 si a conformării clauzelor contractuale la rigorile ordonanței fluctuația ratei dobânzii se poate face exclusiv in funcție de variația indicelui LIBOR CHF 3 L, iar in formula de calcul a ratei dobânzii intra o marja fixa si acest indice de referința. In stricta respectare a art.95 alin.2) din acest act normativ, prevederile contractuale au fost aliniate la rigorile ordonanței începând cu data de 21.09.2010 ca urmare a considerării acceptării tacite a dispozițiilor legale, in urma notificării reclamanților cu privire la implementarea prevederilor ordonanței de urgenta nr. 50/2010. Mai mult, prin OUG nr.174/2008 s-a interzis, in mod expres, modificarea unilaterala a unei clauze contractuale, astfel ca oricum acea clauza contractuala nu mai poate fi aplicata in forma avuta la data semnării contractului de credit, fiind inactivată prin efectul legii.

Așadar, începând cu data de 21.09.2010 in contractul de credit exista inserata o formula de calcul a ratei dobânzii formata din marja fixa+LIBOR CHF 3L, astfel cum cer dispozițiile OUG nr.50/2010.

Ca urmare a intrării in vigoare a OUG nr.50/2010, la 21.06.2010, prin art.95 s-a prevăzut ca: " (1) Pentru, contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgența.

(2) Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiționale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

In conformitate cu prevederile art.95(5) din OUG nr.50/2010, care a intrat in vigoare la 21.06.2010, clauzele contractului de credit semnat cu reclamanții au fost aliniate la rigoarea prevederilor ordonanței începând cu data de 21.09.2010, inclusiv prin indicarea in contractul de credit a formulei de calcul prevăzuta in art. 37 lit. a) din OUG nr. 50/2010. Astfel, prevederile art.5 din contractul de credit au fost modificate prin efectul legii începând cu data de 21.09.2010 si au următorul conținut: "3.1 La data "încheierii prezentului act adițional, rata dobânzii curente este de 6.94% si va fi variabila trimestrial conform următoarei formule de calcul - dobânda de referinta+marja băncii. La data semnării prezentului act adițional valoarea dobânzii de referința de 0.17%, iar marja băncii de6.77%.".

Prin urmare, in conformitate cu prevederile art. 95 alin. (5) din OUG nr. 50/2010, clauzele contractului de credit au fost aliniate la rigoarea prevederilor ordonanței începând cu data de 21.09.2010 prin indicarea in contractul de credit a unor elemente de natura a asigura transparenta, in ceea ce privește calculul dobânzii. Aceasta este alcătuita din marja fixa pe toata durata de creditare + indicele de referința, astfel cum este reglementat de art. 37 lit. a) din OUG nr. 50/2010, potrivit căruia "In contractele de credit cu dobânda variabila se vor aplica următoarele reguli:

- dobânda va fi raportata la fluctuațiile indicilor de referința euribor/robor/euribor/rata dobânzii de referința a BNR, in funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adaugă o anumita marja, fixa pe toata durata derulării contractului".

Prin urmare, toate clauzele din contractul de credit încheiat cu reclamanții, care au intrat sub incidența OUG nr.50/2010 au fost modificate prin efectul legii, astfel ca este evident faptul ca valoarea creditului este exprimata clar, previzibil si fluctuant doar in funcție de evoluția indicilor de referința.

S-a arătat, totodată, că toate clauzele referitoare la valoarea creditului sunt redactate in termeni clari, preciși si conciși si nu necesita cunoștințe de specialitate sau nu ridica un grad deosebit de dificultate pentru reclamanți.

La data 04.04.2014, reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare(f.202-2010), prin care a solicitat respingerea excepției necompetentei teritoriale a Judecătoriei Pitești, reiterând, pe fond, susținerile din cererea introductivă.

Prin încheierea de ședință din data de 30.05.2014, instanța a respins excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Pitești, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

În cauză, instanța a încuviințat reclamanților proba cu înscrisuri și pe cea cu expertiză contabilă, iar pârâtei proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr._/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă cererea.

În considerentele sentinței se rețin următoarele:

Părțile au încheiat contractul de refinantare cu garanție imobiliară nr. C 2204/1000/_/28.08.2008, ce ulterior a fost modificat prin actele adiționale: nr. 1/C2204/1000/_/14.12.2009; nr. 2 C2204/1000 /_/08.04.2010; nr. 3/19.11.2010 ; nr. 4/05.08.2011, nr. 5/24.04.2012.

Potrivit art. 5 din contract, creditul s-a acordat cu o dobânda variabila de 6,99% pe an, putând fi modificata luând in considerare valoarea de referința pentru fiecare valuta in parte, banca rezervându-și conform art. 5.1 din contract dreptul de a modifica dobânzile, urmând să înștiințeze pe împrumutat prin notificare scrisă sau extras de cont, sau prin afișare la sediile unităților bancare, împrumutatul putând accepta sau refuza modificarea, nerambursarea ratelor nescadente în termen de 10 zile calendaristice de la data modificării dobânzii considerându-se acceptare tacită.

Prin actul adițional din data de 19.11.2010 la contractul de credit, prin art. 3.1, rata dobânzii a fost modificată la 6,49%, fiind variabilă trimestrial, conform formulei de calcul-dobânda de referință+marja băncii. La data semnării acestui, act adițional valoarea dobânzii de referința de 0.17%, iar marja băncii de 6.77%.

Totodată, potrivit art. 3 din actul adițional, s-a stabilit clar modalitatea de calculare a dobânzilor conform art. 37 pct. a din OUG 50/2010, iar potrivit art. 5 din același act adițional(f.96), comisionul de administrare și cel de rambursare anticipata sunt 0, comisionul unic pentru fiecare serviciu prestat la cererea clientului-150 lei, fiind instiuit și un comision de retragere numerar, procent din valoarea sumei retrase.

Pe parcursul derulării contractului de credit, prin acte adiționale la contractul inițial (act adițional nr 1/14.12.2009; act adițional nr 2/08.04.2010; act adițional nr 3/19.11.2010; act adițional nr 4/05.08.2011; act adițional nr 5/24.04.2012; act adițional nr 6/28.12.2012), au fost acordate reclamanților, pentru perioade de 3, respective luni suspendări la achitarea ratelor lunare.

In vederea analizării caracterului abuziv al clauzelor invocate se vor avea in vedere dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, Directiva 13/93/CEE, OG nr.21/1992, Legea nr.286/2004, Legea nr.363/2007, OUG 50/2010.

Instanța a constatat că actul normativ specificat este incident raportului juridic stabilit între părți, reclamanții având calitatea de consumator, iar societatea parata calitatea de comerciant in accepțiunea disp. art.2 din Legea nr.193/2000, art.2 pct. 2-4 din OG nr.21/1992, perfectând contractul de credit în cadrul unei activități comerciale, potrivit disp. art. 2 alin. 2 din această legea nr.193/2000.

În conformitate cu disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Potrivit dispozițiilor alineatului 2 al aceluiași articol, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Potrivit disp. art. 2 alin. 3 din lege, faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

Prin art. 77-78 din Codul Consumului (Legea nr.286/2004 ) se stipuleaza - În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Art. 2 pct. 16 din OG nr. 21/1992 definește clauza abuziva ca fiind o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul și care prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Relațiile contractuale dintre parti au fost materializate prin asumarea unor Condiții Generale de Creditare și Condițiile Speciale.

Condițiile Generale ale Contractului sunt aceleași pentru un anumit produs bancar și reprezintă corpul comun care dă specificitate produsului bancar, adeziunea vizând clauzele preformulate cuprinse în Condițiile Generale.

In acest sens s-au avut in vedere disp. art.4 alin.2 din Legea nr.193/2000, caracterul abuziv al clauzelor contractuale fiind prezumat in cazul contractelor de adeziune-standard preformulate sau condițiile generale .

Potrivit Ordinului ANPC nr. 92/2007, prin art.3 contractul preformulat este definit ca fiind acel tip de contract redactat în întregime sau aproape în întregime de către operatorul economic prestator de servicii, consumatorii neputând modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci având doar posibilitatea de a le accepta sau nu .

Pe de alta parte in analiza clauzelor s-a reținut si faptul ca societatea bancara este societate comerciala ce functioneaza in scopul obținerii unui profit, dar având ca specific autorizarea activității de către Banca N. a Romaniei. Din acest punct de vedere culpa in „strecurarea „ unor clauze abuzive in convențiile prezentate nu incumba, de principiu, total societarii bancare .

Clauzele menționate daca pot fi încadrate in ipotezele prevăzute in Anexa la Legea nr. 193/2000 (anexa care, in principiu, reda conținutul anexei la Directiva 13/1993), sunt prezumate a fi abuzive: clauzele care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

Din legislația românească în consens cu dispozițiile Directivei 13/93, rezultă că, pentru a reține existența unei clauze abuzive, instanța trebuie să verifice îndeplinirea următoarelor condiții:

(1) clauza contractuală în litigiu să nu fi fost negociată direct cu consumatorul ;

(2) prin ea însăși creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;

(3) dezechilibrul creat este în detrimentul consumatorului, nefiind respectată cerința bunei credințe.

Fără a încălca prevederile legii, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:

a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;

b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;

c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.

Prin art. 4 alin. 2 din Directivă se prevede că evaluarea caracterului inechitabil al condițiilor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici justețea prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de mărfurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, dacă aceste condiții sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut în hotărârea din 3 iunie 2010, în cauza C-484/08 că, de fapt, clauzele vizate de art. 4 alin. 2 din Directivă sunt exceptate de la aprecierea caracterului lor abuziv numai în măsura în care instanța națională competentă consideră, în urma unei analize de la caz la caz, că acestea au fost redactate de vânzător sau furnizor în mod clar și inteligibil.

In ceea ce privește consumatorul mediu/ profan, potrivit art. 2 lit. m din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, consumatorul mediu este consumatorul considerat ca fiind rezonabil informat, atent și precaut, ținând seama de factorii sociali, culturali și lingvistici.

De principiu, consumatorul la care se raportează prevederile legale naționale si comunitare este consumatorul mediu, obișnuit informat, în mod rezonabil atent și avizat.

De asemenea, în cauza C-26/13 A. Kasler si H. Kaslerne Rabai/O. Jelzalogbank Zrt, CJUE a apreciat că articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat in sensul ca, in ceea ce privește o clauza contractuala precum cea in discuție in litigiul principal, cerința potrivit căreia o clauza contractuala trebuie redactata in mod clar si inteligibil trebuie înțeleasa ca impunând nu numai ca respectiva clauza sa fie inteligibila pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci si ca contractul sa expună in mod transparent funcționarea concreta a mecanismului de schimb al monedei străine la care se refera clauza respectiva, precum si relația dintre acest mecanism si cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel incat acest consumator sa poată sa evalueze, pe baza unor criterii clare si inteligibile, consecințele economice care rezulta din aceasta in ceea ce il privește.

Astfel, consumatorii care încheie un contract de împrumut in valuta trebuie sa poată evalua consecințele economice ale aplicării la rambursarea împrumutului a unui curs de schimb (cursul de schimb la vânzarea valutei) diferit de cel aplicabil la calcularea sumei împrumutului cu ocazia deblocării acesteia (cursul de schimb la cumpararea valutei)

In aceeași cauză, Curtea a apreciat ca o clauza care definește obiectul principal al contractului nu este exceptata de la examinarea caracterului sau abuziv decat daca a fost redactata in mod clar si inteligibil. In aceasta privinta, Curtea subliniaza ca cerinta respectiva nu se limiteaza la o claritate si la o inteligibilitate formale si pur gramaticale. Dimpotriva, contractul de imprumut trebuie sa indice in mod transparent motivul si particularitatile mecanismului de schimb al monedei straine. Astfel, revine instanței naționale sarcina de a stabili daca un consumator normal informat si suficient de atent putea, pe baza publicitatii si a informatiilor furnizate de imprumutator in cadrul negocierii contractului de imprumut, nu numai sa cunoasca existenta unei diferente intre cursul de schimb la cumparare si cursul de schimb la vanzare ale unei monede straine, ci si sa evalueze efectele aplicarii acestui din urma curs cu privire la calcularea ratelor si la costul total al imprumutului sau.

Instanța a constatat, așadar, că reclamanții, pe baza informațiilor oferite de către bancă, au putut evalua efectele aplicarii cursului de schimb la vânzare al monedei CHF, cu privire la calcularea ratelor si la costul total al imprumutului, precum și la existența comisioanelor de schimb valutar.

Totodată, prin contractarea unui împrumut în altă monedă, reclamanții au avut, cel puțin reprezentarea faptului că, pe parcursul derulării contractului, cursul de schimb al acesteia va fluctua, fie în sensul scăderii, fie în cel al majorării lui.

Privitor la aspectul criticat constând în transformarea dobânzii în funcție de indicele LIBOR, instanța a constatat că prevederile art.5 din contractul de credit au fost modificate prin efectul OUG 50/2010, incepand cu data de 19.11.2010 si au următorul conținut: "3.1 La data "încheierii prezentului act adițional, rata dobânzii curente este de 6.94% si va fi variabila trimestrial conform următoarei formule de calcul: dobanda de referinta+marja băncii. La data semnării prezentului act adițional valoarea dobânzii de referința de 0.17%, iar marja băncii de6.77%

De asemenea, instanța a constatat că, și anterior acestei modificări contractuale, dobânda avea caracter variabil.

Mai mult decât atât, din anexa nr. 1 la Lg. 193/2000 se observă că legiuitorul a apreciat, la lit. a din alin. 1, cum că: „Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.”.

Astfel, chiar prin același act normativ invocat de petenți s-a apreciat că o modificare unilaterală a ratei dobânzii (sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare), de către furnizorul de servicii financiare, este admisibilă dacă există o motivație întemeiată, iar comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Instanța a constatat, față de cele mai sus expuse, că împrumutații au semnat contractul de credit, au avut posibilitatea de a citi și studia contractul de credit, și-au însușit prin semnătură clauza prevăzută la art. 3.1 din contract, aceasta clauza este clară și fără echivoc.

Clauzele trebuie interpretate și analizate coroborate unele prin altele conform art. 977 C.civ. și următoarele.Din nicio probă nu rezultă faptul că banca a viciat prin diferite mijloace consimțământul împrumutaților în momentul semnării contractului de împrumut.

În același timp, conform dispozițiilor art. 969 C.civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună credința conform art. 970 C.civ.

În cauză pârâta a notificat reclamanții cu privire al modificarea ratei dobânzii, aspect necontestat de acesta.

Simpla existența în contract a clauzei menționate, acceptată prin semnătură de împrumutat nu poate conduce le reținerea sa ca abuzivă, existând posibilitatea analizării din aceasta perspectiva în situația activării și invocării pe parcursul executării contractului a acestei clauze prin raportare la împrejurările concrete din momentul activării, context în care se poate stabili daca în interpretarea clauzelor conduita societății bancare a fost abuzivă.

De asemenea, instanța a reținut că aceasta clauza nu este abuzivă întrucât a fost asumata de împrumutat, a fost adusă la cunoștința acestuia.

Mai mult decât atât, reclamantul a acceptat și a plătit dobânda, iar în prezent modul de calcul al dobânzii este clar reglementat prin lege, nefăcându-se dovada faptului că pârâta a încălcat dispozițiile legale în vigoare.

De asemenea, cu privire la clauzele referitoare la calculul dobânzii anuale raportat la o perioadă de 360 de zile, instanța constată că, potrivit disp. art.38 lit b din OG nr.50/2010 calculul ratei lunare a dobanzii/comisioanelor se face luand in calcul la numaratorul fractiei numarul de 30 de zile, iar la numitor 360.

In acest sens instanta a apreciat ca desi clauza in mod evident nu este negociata, ea este în concordanță cu disp. legale de mai sus.

Cu privire la clauzele ce vizează perceperea diferitelor comisione, instanța constată că anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, nu era reglementată clar situația comisioanelor ce puteau fi percepute de societățile bancare.

Potrivit dispozițiilor art 36 din O.U.G. nr. 50/2010:

(1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.

(2) Comisionul de analiză dosar și cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeași sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu același tip de credit în cadrul aceleiași instituții de credit.

(3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.

Deci, legislația actuală permite perceperea anumitor comisioane, indicate expres prin aceasta.

Se observă că părțile contractante au acceptat expres clauzele privind toate comisioanele menționate; s-a cunoscut de către reclamanți existența comisioanelor și cuantumul acestora încă de la semnarea contractului.

Mai mult, perceperea comisioanelor de modificare a contractului, în cuantum fix de 150 lei, reprezintă, potrivit disp. art.36 din OUG 50/2010, mai sus redate, comisionul unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor, încheierea actelor adiționale fiind consecința solicitării reclamanților, astfel cum rezultă din chiar conținutul acestora.

De asemenea, comisionul denumit speze plată se încadrează în cel privind alte costuri percepute de terți, ca urmare a contractării împrumutului în valută, iar comisionul de rambursare anticipată, precum și cel de analiză dosar sunt, de asemenea, permise prin disp.OUG 50/2010.

Comisionul de ridicare numerar s-a perceput pentru efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării creditului acordat consumatorului, fiind, de fapt, un comision de administrare, ce se percepe sub formă procentuală, permis de dispozițțile legale, un alt comision având același scop nefiind prevăzut în contract.

Totodată, nu s-a probat faptul că riscurile asumate de către bancă prin punerea la dispoziție a creditului ar fi disproporționat mai mici decât obligațiile de plată asumate de petenți. Profitul obținut de instituția de credit nu poate fi apreciat ca beneficiu disproporționat, aceasta fiind un comerciant, iar nu o asociație nonprofit.

Mai mult, perceperea unor alte comisioane decât cele prevăzute în contract ar fi trebuit invocată de către reclamanți pe calea unei acțiuni în repararea prejudiciului suferit în condițiile articolului 93 pct. 3 lit.„k” din O.G. nr.21/1992 modificată și republicată, dispoziții potrivit cărora „furnizorul de servicii financiare va lua toate măsurile necesare pentru a efectua repararea în termen de maxim 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin nerespectarea obligațiilor asumate prin contract și va face dovada demersurilor întreprinse în acest sens”.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții B. A. și B. O. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:

Hotărârea este lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât exclude și nu motivează minimal, în concret, criteriile care au condus prima instanță de fond în a elimina una din probele solicitate și încuviințate, apreciind în mod fracțional și eronat probele administrate în cauză (claritatea și pertinența concluziilor raportului de expertiză) și nu a dat semnificația corectă împrejurării de necontestat a evoluției situației reale, în fapt.

Instanța de fond contrazice însăși interpretzarea temeinică, obiectivă, rațională a disp.Directivei 93/13/CCE a Consiliului Comunității Europene, Directiva 87/102/CEE m Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr.2006/114/CE, Recomandările Comitetului European pentru Risc Seismic din 21.09.2011, privind acordarea de împrumuturi în monedă străină, art.124 din Directiva 2006/48/CE European și a Consiliului din 14.06.2006, OG 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului cu modificările și completările ulterioare care transpune Directiva 2006/48/CEE, Recomandarea A-G, Regulamentul nr.17/12.12.2012 emis de BNR, art.948 pct.3, art.950, art.960, art.964 Cod civil, art.1578 alin.1 Cod civil.

Pe cale de consecință, prima instanță a ignorat însăși aplicabilitatea art.6 alin.1 din Directivă.

Instanța de fond a uitat a menționa că ne aflăm sub puterea unui contract de executare uno icto care a încorporat strict anumite valori bine stabilite, previzibile și nemodificabile ca structură pe tot parcursul derulării lui.

În cauză, clauzele interzise de lege ce conferă raportului juridic în derulare un profund caracter abuziv, prin efectul abuzurilor de forță economică dominantă emanată de intimatele pârâte, au condus indubitabil la ruperea echilibrului contractual, ca efect de viitor, rezultă fără dubiu că în mod automat, pe fondul impreviziunii a condus la un dezechilibru clar, a obiectului prestațiilor datorate reciproc.

Încălcând principiul efectivității juridice O. B. a contrapus în chip deliberat forța sa economică dominantă în raport cu situația/poziția apelanților de necesitate, de nevoia de echilibru economic și cu libertatea redusă de a putea negocia.

Conceptului de bună credință, astfel cum este definit de art.3.1 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului European nu se circumscrie reglementărilor redate în soluția pronunțată de prima instanță.

Rămâne neclară motivarea soluției instanței de fond legat de acest aspect, întrucât în circumstanțele speței, în fapt răstoarnă prezumția de bună credință a intimatelor pârâte întrucât societatea creditoare ținând cont de specialitatea capacității sale de funcționare, uzitând de factorul de putere economică dominantă, atât contractual cât și financiar, în mod rezonabil avea/putea să se prevaleze de pârghii de o manieră suficientă, categoric și clar demonstrat pe piața financiar bancară de alte entități, în scopul limitării acestor efecte.

De fapt, lipsește cu desăvârșire din analiza instanței de fond disp.art.75 din Legea 296/2004 în care se prescrie noțiunea de previzibilitate fără echivoc, a efectelor prestațiilor datorate reciproc prin înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.

O. B. în mod independent, discreționar și exclusiv a transformat dobânda fixă, așa cum a fost perfectată inițial într-o dobândă atât cu un cost variabil, cât și cu indice variabil, prin înglobarea în conținutul acesteia și altor speze, comisioane nedatorate, neîncorporate sau evidențiate în mod concret în raportul juridic original, dar evidente cu trimitere la Condițiile generale de afaceri ale băncii.

Instanța de fond fără să probeze pretențiile și apărările intimatelor pârâte a eludat indirect disp.art.9³ lit.g pct.1 din OG 21/1992 privitoare la variația ratei dobânzii.

O primă problemă privește oportunitatea de a lăsa judecătorului sarcina de a determina aceste legături sau de a interveni pe cale legislativă făcând apel la clauze speciale de ordine publică.

Revenind la cele subliniate mai sus, raportat la legislația națională/și sau comunitară, se apreciază că instanța națională ar fi trebuit să țină contîn motivarea soluției supusă prezentului apel și de circumstanțe de fapt și de drept, întrucât este autorizată să judece caracterul abuziv al înțelegerii, în conformitate cu prevederile art. 3 al Directivei CEE. Jurisprudența C.J.U.E., nu poate duce la a interpreta că s-ar da o delegare de competență specială instituțiilor financiar-bancare, prin care acestea ar fi îndrituite să facă abstracție/ și să ignore textele riguros arătate în legislație. Un atare efect, nu poate intra în conflict cu noțiunea de drept, întrucât interesele părților contractante se supun în integralitate și egalitar.

Efectele contractuale se manifestă în cadrul ordinii juridice, iar nu în afara ei.

Departe de a îngrădi drepturi consacrate, cei chemați să aplice legea, constatând caracteristicile unui astfel de dezechilibru economic existent între prestațiile datorate, au statuat, pe baza unui raționament inductiv în hotărâri rămase irevocabile/ definitive că, aceste clauze impuse prin forța economică dominantă a uneia din părții, pun probleme din perspectiva ruperii echilibrului contractual, ducând la SUPRAÎNDATORAREA ÎMPRUMUTATULUI, aspecte interzise de normele de reglementare în materie.

Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază apelul ca fondat.

Totodată, potrivit art. 3 din actul adițional, s-a stabilit clar modalitatea de calculare a dobânzilor conform art. 37 pct. a din OUG 50/2010, iar potrivit art. 5 din același act adițional(f.96), comisionul de administrare și cel de rambursare anticipata sunt 0, comisionul unic pentru fiecare serviciu prestat la cererea clientului-150 lei, fiind instituit și un comision de retragere numerar, procent din valoarea sumei retrase.

Potrivit art.l alin. 1-3 din Legea nr.193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate; în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului; se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Art.4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000 prevede că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează. în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credinte. un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită iară a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianții pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Conform art.6 din același act normativ, clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.

De asemenea, în jurisprudența CJUE consumatorul a fost definit ca acea parte vulnerabilă din punct de vedere economic, și mai puțin experimentată în materie juridică. O dimensiune esențială a protecției consumatorilor în cadrul contractelor de credit bancar vizează eliminarea clauzelor abuzive din aceste convenții. Mai mult frecvente sunt situațiile în care sub aparența unei legalități, instituțiile de creditare nesocotesc drepturile consumatorilor, însă în mod subtil. Este cazul contractului de credit bancar, în care, sub pretextul libertății contractuale și al obligativității contractului, uneori, instituțiile de creditare inserează și impun clauze abuzive.

Prin adoptarea Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, transpusă în legislația națională prin Legea nr. 193/2000, cu modificările ulterioare, legiuitorul european și cel național au urmărit în anumite ipoteze atenuarea principiului pacta simt servanda, dând instanței posibilitatea de a obliga la modificarea clauzelor unui contract sau de a-1 anula în măsura în care reține că acesta cuprinde clauze abuzive.

De altfel, prin Legea nr,193/2000 s-a stabilit în mod expres competența instanței de judecată de a constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale.

Interpretând această directivă, CJCE a stabilit în cauza Oceano Grupo Editorial S,A. versus Rocio Murciano Quintero (C - 240/98) că protecția acestui act normativ conferă judecătorului național posibilitatea de a aprecia din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale în măsura în care este învestit cu formularea unei cereri întemeiate pe aceasta.

Întrucât o asemenea examinare presupune existența în prealabil a unui contract semnat de către cele două părți care și-a și produs integral sau parțial efectele, este neîndoielnic că executarea pentru un anumit interval de timp a obligațiilor asumate de către consumator nu poate împiedica verificarea conținutului său de către instanța de judecată.

In speță, contractul de credit încheiat între părți este un contract de adeziune, între un comerciant cu o mare forță financiară, respectiv o bancă și o persoană fizică.

., clauzele sunt stabilite în mod unilateral de către bancă, posibilitățile de negociere fiind extrem de reduse sau lipsind cu desăvârșire, singura posibilitate pe care o are clientul fiind de a semna sau nu contractul.

Rolul instanței de judecată este acela de a pune în balanță pe de o parte principiul forței obligatorii a contractului, care este un principiu fundamental al dreptului privat și pe de altă parte principiul bunei-credințe și cel al protecției consumatorilor, ca parte contractantă vulnerabilă și susceptibilă de a fi supusă unor abuzuri.

Atunci când justul echilibru dintre aceste principii este rupt, instanța este datoare să intervină, nu doar în temeiul dispozițiilor legale existente „de lege lata", atât în dreptul intern, cât și în cel comunitar, ci și pentru a asigura respectarea principiului echității.

Caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la art.5 și 6 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr.C2204/_/2009, clauzele prev.la art.5 potrivit cu care dobânda este variabilă, în conformitate cu politica băncii și că poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută, fără a exista consimțământul împrumutatului și de asemenea, că noul procent de dobânda va fi comunicat împrumutatului prin intermediul unei scrisori simple sau cu confirmare de primire, după caz, dau extras de cont trimis la adresa de corespondență specificată de acesta, împrumutatul este de acord că această metodă de notificare este suficientă și renunță la orice plângere și orice opoziție contestație ulterioară cu privire la faptul că această metodă a fost nepotrivită sau insuficientă, conțin o componentă abuzivă.

Componența abuzivă este dată de faptul că aceste clauze nu sunt negociate direct cu consumatorul deoarece reclamantul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul, având doar dreptul de acceptat sau nu contractul de adeziune, cu clauze standard aplicabil de bancă în cazul acestui tip de credit, pe de o parte.

Pe de altă parte, banca nu avea posibilitatea de a majora dobânda decât cu acordul scris al consumatorului întrucât deși în Anexa la Legea nr. 193/2000, se prevede că ..Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, rară a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, tară o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.", acest text legal este modificat implicit prin noile modificării aduse prin O.U.G. nr. 174/2008.

Prin acest act normativ au fost aduse modificări mai multor acte normative din domeniu, generate de necesitatea transpunerii cât mai fidel a aquis-ul comunitar. Ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial al României 795 din 27 noiembrie 2008 și intrat în vigoare la 30 de zile de la publicare, conform art.VII adică la data de 27.12.2008.

Chiar dacă, contractul de credit este cu executare succesivă acesta trebuie să respecte și noile reglementări întrucât în caz contrar se încalcă art.5 Cod civil de la 1865, în sensul că nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri, cum este dreptul consumatorului.

Aceasta deoarece, deși este adevărat că în dreptul civil este aplicabil principiul tempits regii actumcare presupune principiului neretroactivității legii, consacrat în art.l Cod civil de la 1865 și art. 15 alin.2 din Constituția României, cu excepțiile de rigoare și anume retroactivitatea legii noi și ultraactivitatea legii vechi, este de observat faptul că principiul de mai sus suferă o atenuare întrucât în această materie există dispoziții de ordine publică, cele privind drepturile consumatorului, care impun incidența în derularea acestui tip de contract a dispozițiilor legale ce sunt edictate pe parcurs.

Acest aspect rezultă iară echivoc din dispozițiile art.l din O.G. nr.21/1992, atât înainte de O.U.G.nr. 17/2008 cât și după, respectiv „Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetățenii în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse și servicii, informării lor complete despre caracteristicile esențiale ale acestora, apărării și asigurării drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici abuzive, participării acestora la fundamentarea și luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori," art.l din Legea nr.296/2004 privind Codul consumatorului, respectiv ..Prezenta lege, denumită în continuare Codul. are ca obiect reglementarea raporturilor juridice create între operatorii economici și consumatori, cu privire la achiziționarea de produse și servicii, inclusiv a serviciilor financiare, asigurând cadrul necesar accesului la produse și servicii, informării lor complete și corecte despre caracteristicile esențiale ale acestora, apărării și asigurării drepturilor și intereselor legitime ale consumatorilor împotriva unor practici abuzive, participării acestora la fundamentarea și luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.""" si art.6.

Așadar, orice modificare în privința drepturilor consumatorului sunt obligatorii atât pentru contractele de credit, ce vor fi încheiate dar și pentru cele în vigoare, în afara excepțiilor prev.expres astfel că urmare acestor modificări, în OG 21/1992, s-a prevăzut în art.10 lit.f dreptul consumatorilor de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiară, sume stabilite cu exactitate în prealabil, majorarea prețului, tarifului, taxelor, comisioanelor, dobânzilor, penalităților și a altor eventuale costuri stabilite inițial este posibilă numai cu acordul scris al consumatorului.

Prin urmare, acest text legal modifică implicit disp.din Anexa 1 la Legea 193/2000 sub aspectul posibilității modificării unilaterale a valorii altor taxe pentru servicii financiare, fără a avea în prealabil acordul consumatorului în speță fără acordul reclamantului.

Deși pârâta a apreciat existența acordului reclamantului sau acceptarea tacită a acestuia cu privire la modificărilor aduse acestor clauze și că sintagma ..în funcție de politica băncii" mai există în contract doar scriptic dar din punct de vedere juridic nu mai produce efecte și nu mai poale avea caracter abuziv, instanța constată contrariu, respectiv faptul că modificările invocate de bancă nu au fost acceptate de reclamant nici expres și nici tacit.

Astfel, deși notificarea adresată reclamantului în vederea modificării contractului a fost semnată de acesta în data de 13.09.2010, se observă că actul adițional din data de 20.09.2010 nu a fost semnat de reclamant aspect ce presupune că nu și-a dat consimțământul fiind ca atare nul absolut pentru lipsa consimțământului scris, ca și condiție de valabilitate a contractului, condiție esențială, de fond și generală a actului juridic civil.

Clauzele prev.la art.6 potrivit cu care s-a prevăzut că pentru creditul acordat banca percepe un comision de acordare, un comision de rambursare anticipată, comisionul va fi plătit în valuta creditului, și că pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor, dobânzilor și al tarifelor fără consimțământul împrumutatului iar noul nivel al comisioanelor va fi publicat în tariful de comisioane și va fi afișat la sediile băncii, conțin de asemenea o componentă abuzivă.

In ce privește posibilitatea ca banca să poată modifica nivelul comisioanelor, dobânzilor si ai tarifelor fără consimțământul împrumutatului, argumentele expuse mai sus de instanță la analiza clauzei prevăzute la art.6 sunt deopotrivă valabile și în acest caz cu aceeași argumentație.

In concluzie, instanța consideră că aceste clauze sunt abuzive și se impun a fi eliminate din contract în contextul în care a apreciat că reclamantul nu și-a exprimat consimțământul și nu a acceptat nici expres și nici tacit actul adițional propus de pârâtă.

Deși la art.6 pct.c din contractul de credit se prevede comision de administrare 0 % totuși din înscrisul numit scadențar credit din 28.12.2012, rezultă existența uni comision fără a se preciza natura acestuia (f.63 dosar fond).

Acest comision nu este definit în mod expresa în niciuna din clauzele contractului de credit, fiind regăsite doar în scadențarele de credit și percepute ca atare de către bancă, costuri suplimentare adăugate creditului.

În principiu, nu a existat și nu există în prezent o limitare legală în privința monedei în care sistemul bancar român acordă credite consumatorilor ci doar limitării punctuale, impuse de politica fiecărui actor bancar din România, băncile fiind libere din acest punct de vedere să ofere creditării în orice monedă, națională sau străină, în virtutea economiei de piață libere.

In cauză, moneda contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă a fost stabilită în moneda CHF, franc elvețian s-a prevăzut că rambursarea ratelor lunare se va efectua de către împrumutat în conturile curente ale acestuia deschise la bancă, în aceeași monedă în care a fost acordat creditul, acesta având dreptul să depună sumele datorate în orice altă monedă pentru care împrumutatul are deschis cont curent, caz în care banca are dreptul să realizeze conversia valutară începând cu ora 00 datei scadenței

Plata unui astfel de comision pe întreaga durată a contractului se ridica la o sumă considerabilă, fiind . natură să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detriment consumatorilor.

Caracterul abuziv al comisionului de risc perceput de bancă a fost recunoscut prin O.G. nr. 50/2010 care art.36 a stabilit care sunt comisioanele pe care le pot percepe băncile, statuând că: „pentru creditul acord; creditorul poate percepe numai: comision analiză dosar, comision administrare credit sau comision • administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după ce penalități, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor".

Perceperea de către bancă a acestor comisioane doar pentru punerea la dispoziție a creditului este nejustificată, având în vedere faptul că această activitate de creditare se derulează într-un cadru reglement legal, pârâta fiind o instituție financiară autorizată care desfășoară cu titlu profesional activități ce constau acordarea de credite în cont propriu.

În nici uneia din Clauzele convenției nu se specifică care va fi destinația finală a comisioanelor în sensul că este menționat dacă aceste sume percepute sunt o garanție a unui posibil risc nedeterminat, se restituie împrumutatului de către bancă la achitarea integrală creditului.

Pentru a nu fi abuzive, aceste clauze ar trebui să descrie un motiv întemeiat care să determine aplicarea lor. Formulările cuprinse în clauzele analizate, respectiv „situații neprevăzute", „în opinia băncii", „să devii improbabil", „garant corespunzător", nu oferă posibilitatea reală unui observator independent să aprecie: asupra temeiniciei unui astfel de motiv.

În realitate aceste clauze oferă băncii dreptul discreționar de a declara soldul scadent anticipat, fără ca instanța să aibă la îndemână un criteriu pentru verificarea legalității unei astfel de măsuri.

Aceste clauze sunt abuzive întrucât exclud prin modul în care sunt formulate posibilitatea verificării îndeplinirii condițiilor pe care le cuprind. Practica a statuat în mod evident că aceste clauze sunt abuzive si în acest sens.

In ceea ce privește clauzele contractuale prin care se stipulează efectuarea oricăror plăți în moneda creditul și suportarea de către consumator a diferențelor de curs valutar, la momentul încheierii convențiilor, raport la circumstanțele economice din anul 2008, precum și la posibilitățile de a cunoaște efectele unor astfel de credite și implicațiile clauzelor contractuale pe termen lung, contractarea creditului în franci elvețieni s prefigurat a fi mai avantajoasă față de alte oferte de creditare în lei sau în euro. în condițiile în care creditul franci elvețieni era un produs nou pe piață și în lipsa unor informații corespunzătoare cu privire la moneda care reclamantul a contractat împrumuturile, respectiv cu privire la istoricul evoluției francului elvețian riscuri generate de variațiile cursului de schimb valutar, reclamantul s-a obligat să returneze sume împrumutate la termenele și în cuantumurile menționate în contracte, având ca premisă cursul de schimb valutar CHF - leu din perioada respectivă . Ulterior însă, pe parcursul derulării contractelor, francul elvețian s-a apreciat într-un mod galopant, astfel c raportat la moneda națională, valoarea acestuia s-a dublat, cursul de schimb depășind valoarea de 4,( lei/CHF în luna iulie 2010, cu repercusiuni grave asupra împrumutaților, în ceea ce privește posibilitatea c îndeplinire a obligațiilor de plată a ratelor lunare, cu riscul de a puși în imposibilitatea de executare fortuită contractelor încheiate.

Această creștere accelerată a valorii francului elvețian în raport cu moneda națională precum și cheltuielile generate de mecanismul de schimb valutar, din lei în euro și din euro în franci, lipsa francilor elvețieni, au condus la majorarea continuă a costurilor contractelor, producând un dezechilibru major al prestațiilor reciproce ale părților, în detrimentul împrumutaților cu efectul obținerii unor foloase de către bancă.

La art. 2 din Legea Or. 193/2000 se prevede că o clauză direct cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

La art.6 din lege se prevede că nu vor produce efecte as contract și constatate fie personal, fie prin intermediul orga Legea nr. 193/2000 a fost adoptată pentru a transpune în 93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive în c reglementat în favoarea consumatorilor o protecție mai m limitelor directivelor relative la protecția consumatorilor fii în cauza C- 484/08, Caja de Ahorros Y Moțe de Piedad consfințește dreptul statelor de a aplica o protecție mai directivă și permite instanțelor naționale constatarea caracterului abuziv și în cazul clauzelor privind definitivarea obiectului principal al contractului și caracterul adecvat bunurile furnizate în schimbul acestora, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar și inteligibil.

În cauza Salvat Editores S A v Jose M.Sanchez Alcon Prad recunoaște judecătorului puterea de a declara din oficiu „această putere se încadrează pe deplin în contextul general al protecției speciale pe care directiva tinde să recunoască interesului colectivității, care, făcând parte din ordinea publică economică, depășește interesele specifice ale unor părți.

Există, cu alte cuvinte un interes public ca aceste clauze efectele"".

Potrivit dispozițiilor legale menționate, este abuzivă o clauză cazul contractelor de împrumut încheiate cu societățile b dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părți

Clauzele de efectuare a plăților în moneda creditului, c împrumutați nu au fost negociate direct cu reclamantul consumatorilor al contractelor de credit, consumatorii fără a avea posibilitatea de a influența natura lor.

Singura posibilitate a consumatorilor era aceea de a ale cazurile contractele erau tipizate, singura opțiune fiind ac creditului.

Banca nu a acționat cu bună credință, aceasta având obligația de a explica riscurile clienților, de a le pune la dispoziție informațiile necesare, astfel încât aceștia să aibă posibilitatea de a evalua consecințele economice ale contractării creditelor.

Având în vedere obligația de transparență contractuală instituită în sarcina operatorilor economiei, care circumscrie exigențelor de informare și protecție inerente dreptului consumatorului, în scopul garantării dreptului acestuia de a înțelege prevederile și efectele pe termen lung ale contractului pe care îl încheie fiecare beneficiar al unui credit în valută trebuie să cunoască riscurile pe care și le asumă prin contractarea unui asemenea produs.

Omisiunea băncilor de a informa consumatorul asupra riscului de hipervalorizare a CHF, fenomen care c previzibil pentru experții financiari ce activează în cadrul acestora, dat fiind faptul că CHF- ui este o monedă instabilă, iar la momentul încheierii contractului valoarea acestei monede era la un minim istoric, crestei valorii față de moneda națională fiind inevitabilă, constituie o încălcare a obligației de consiliere, se sancționată în dreptul european și național întrucât este de natură să angajeze din punct de vedere juridic consumator plecând de la o imagine deformată a întinderii drepturilor și obligațiilor asumate. Dezechilibrul major care rezultă dintr-un astfel de contract de adeziune constă în imposibilitatea consumatorului de a cunoaște și anticipa mărimea obligațiilor sale.

Așa cum se prevede la art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumau pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, peni înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.

Un drept subiectiv civil dacă este folosit contrar scopului și recunoscut de lege, în așa fel încât să încalce drepturile celorlalți, este considerat abuziv. Conform art.54 din Constituție, orice drept trebuie exercitat nun în conformitate cu scopul său și în limitele sale.

Prin clauzele de risc valutar s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părții evident în detrimentul consumatorului.

Banca a stipulat în convențiile încheiate cu reclamantul obligația acestuia de a suporta exclusiv diferențele schimb valutar, fără nici o distincție și fără a limita în vreun fel întinderea acestei obligații, astfel că în situai dublării valorii francului elvețian în raport cu moneda națională, convențiile de credit încheiate între părți dobândesc un caracter aleatoriu, incompatibil cu natura contractului de împrumut.

În aprecierea echilibrului/dezechilibrului contractual trebuie să se aibă în vedere criteriul echivalent prestațiilor, fapt ce presupune existența unei proporționalități între drepturile și obligațiile asumate de căi părți, ori clauza de risc valutar, care incumbă mod exclusiv consumatorilor, denaturează raportul juridic obligațional prin îngreunarea excesivă a situației consumatorului și conferirea băncii unui avantaj economic vădit disproporționat.

De asemenea, în considerarea unei clauze ca fiind abuzive, trebuie să se ia în calcul și aptitudinea de îndrepta conținutul contractului în favoarea părții care a impus clauza, riscul valutar materializându-se obținerea de către bancă a unui câștig injust în detrimentul consumatorului, contrar principiului echității bunei-credințe, principii ce trebuie să guverneze relațiile contractuale.

Atât suma împrumutată (capitalul), precum și dobânda și comisioanele percepute pentru credit sunt plătite i asemenea, în franci elvețieni la cursul de schimb din momentul plății, determinând astfel, pe fondul dublă valorii de schimb a francului elvețian, un dezechilibru major între drepturile și obligațiile asumate de căt părți, respectiv creșterea nejustificată a beneficiilor băncii, în dauna consumatorilor, cu toate consecințe negative asupra posibilității de respectare a obligațiilor contractuale.

Într-o cauză recentă, respectiv C - 26/13, Kasler și Kaslerne Rabai referitoare la Directiva 93/13/CEE și, m precis, la aprecierea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în contracte de împrumut ipotecar încheiat valută garantat printr-o ipotecă, C.J.U. E. a statuat că „1)

Articolul 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie privind clauzele abuzive în contracte încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că termenii „obiectul principal al contractului" î acoperă o clauză, cuprinsă într-un contract de împrumut încheiat în moneda străină între un vânzător sau un furnizor și un consumator și care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuție, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb.

Așa cum rezultă din cele menționate la pct.57, 58 din ho caracterului abuziv al unei clauze se limitează la caracterul față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestor unei asimetrii între cursul de schimb la vânzare al monede de schimb la cumpărare al valutei respective utilizat pentru

Curtea stabilește că plata, în cadrul ratelor împrumutului, a schimb la vânzare (utilizat pentru calcularea ratelor) și c (utilizat pentru deblocarea împrumutului nu poate fi considerată ca fiind o remunerație pentru serviciile băncii împrumutătoare.

Decizia C.E.J. precizează că nu este suficient ca termeni inteligibile din punct de vedere gramatical, ci acestea trebuie respectiv consumatorul trebuie să poată aprecia consecințele economice negative pe care le riscă prin încheierea contractului.

Astfel, contractul trebuie să expună în mod transparent funcționalitatea concretă a mecanismului de schimb a monedei străine, precum și relația dintre acest mecanism deblocarea împrumutului, astfel încât consumatorul să poată evalua, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din faptul semnării con

Cu privire la art.5 din Directiva 93/13 privind clauzele a informarea, înaintea încheierii unui contract, cu privire la c încheieri este de o importanți fundamentală. Consumatorul dorește să se oblige contractual față de un vânzător sau prealabil de acesta (Hotărârea RWE Vertrieb EU:C:2013: 180, pct.44).

Cerința privind transparența clauzelor contractuale prevăzute de Directiva 93/E nu poate fi redusă așadar numai la caracterul inteligibil al acestora pe plan formal și gramatical, deoarece consumatorul se află într-o poziție de inferioritate față de vânzător său furnizor. Așadar, cerința privind transparența trebuie înțeleasă în mod extensiv.

Cu privire la înghețarea cursului de schimb valutar CHF-leu la valoarea de la data încheierii și semnării convenției, având în vedere caracterul abuziv al clauzelor cumpărători, se impune înghețarea cursului de schimb valutar convențiilor încheiate, la valoarea de la data încheierii și s rambursare a creditului la această valoare pe întreaga pe sumelor plătite în plus către reclamant.

Având în vedere dezechilibrul contractual produs ca u consumatorului, instanța consideră că se impune restabilirea prestațiilor inerente contractului asumat prin înghețarea cursului de schimb CHF - leu la valoarea de la asigure o proporționalitate a prestațiilor asumate de plăti care să corespundă manifestării de voință în sensul angajării în acest raport juridic.

Potrivit art.75 coroborat cu art.76 din Legea 296/2004 privind Codul consumatorului, contractele de credit pentru consum precum și toate celelalte condiții aplicabile contractului trebuie să conțină clauze clare și corecte care să nu determine interpretări echivoce ale acestora și pentru înțelegerea cărora să nu fie necesare cunoștințe de specialitate, iar la art. 77 se prevede că, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor interpretate în favoarea consumatorului.

Norma BNR prevede obligația băncii de a administra riscul în sensul diminuării lui prin organizarea adecvată a activității de creditare.

Această prevedere exclude asumarea riscului operațiunii de creditare de către consumatori, iar o măsură acest sens o constituie înghețarea cursului de schimb valutar la momentul încheierii contractului, măsură i corespunde cerințelor echității și bunei credințe.

Având în vedere prevederile art. 966-970 Cod civ. în vigoare la momentul încheierii contractelor dintre păr din interpretarea cărora rezultă că părțile trebuie să acționeze cu bună credință atât la negocierea și încheieri contractului, cât și pe tot timpul executării sale, neputând înlătura sau limita această obligație, distribuția înt părți a pierderilor și beneficiilor rezultate ca urmare a creșterii valorii CHF față de moneda națională, apare i o soluție justă și echitabilă.

Obligațiile părților trebuie să se întemeieze pe o cauză licită și morală, conform dispozițiilor art. 968Codul Civil.

Întrucât s-au schimbat condițiile de contractare avute în vedere de părți la momentul încheierii contractului: pe cale de consecință, efectele actului juridic au ajuns să fie altele decât cele cu privire la care părțile ; convenit, instanța apreciază că se impune revizuirea efectelor contractului în temeiul teoriei impreviziunii ca a fost aplicată în jurisprudență.

Prin . Cod Civil, teoria impreviziunii este reglementată legal, reglementare care i constituie altceva decât o transpunere legislativă a soluțiilor conturate în practica judiciară.

În condițiile în care noua reglementare consacră pe plan legislativ soluțiile date în jurisprudență, considerarea imperativului de a avea o practică judiciară previzibilă, se poate face aplicarea teoriei impreviziunii și în cauza de față, fără a se putea susține că s-ar putea aplica retroactiv dispozițiile noului Cod Civil.

Astfel, în sensul admiterii teoriei impreviziunii a statuat și Curtea Supremă de Justiție în decizia privind revizuirea clauzei referitoare la preț, într-un contract cu executare succesivă

In vederea înlocuirii clauzelor abuzive se impune revizuirea efectelor contractului încheiat prin înghețarea cursului de schimb valutar la valoarea de la momentul încheierii contractelor majorat cu 20 %, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elvețian de la data încheierii convențiilor majorat cu 20 %, întreaga perioadă de valabilitate a contractului și restituirea sumelor plătite în plus de către reclamant, întrucât obligațiile contractuale au fost asumate în condițiile economice existente la data încheierii contractelor, câr valoarea francului elvețian era la un minim istoric, iar ca urmare a schimbării acestor condiții este necesar c și contractele să fie adaptate la noile împrejurări economicei.

Având în vedere că schimbarea condițiilor economice a fost imprevizibilă, iar reclamantul nu avut cunoștință de specialitate în domeniul financiar-bancar care să îi permită anticiparea unei devalorizări vădite a leului fa de francul elvețian, se poate considera că revizuirea efectelor contractelor corespunde acordului de voință părților întrucât hipervalorizarea CHF- ului deturnează contractele de la scopul în vederea cărora au fost încheiate, schimbând natura acestora, astfel că executarea lor în contextul actual nu mai corespunde voinței concordante a părtilor.

Pentru aceste considerente tribunalul în baza art.480 Cod de procedură civilă admite apelul, schimbă sentința în sensul că admite acțiunea.

Constată caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractul de credit nr.C2204/1000/_/2008 la art.5 și 6.

Constată nulitatea absolută a acestor clauze și dispune eliminarea acestora din contract.

Constată caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractul de credit la sectiunea 4 din condiții generale privind efectuarea plăților în moneda creditului și suportarea de către consumator a diferențelor de curs valutar.

Constată nulitatea absolută a acestor clauze.

Dispune înghețarea cursului de schimb valutar CHF-lui pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului majorat cu 20%, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elvețian la data încheierii contractului majorat cu 20%, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elvețian de la data încheierii contractului majorat cu 20% pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite apelul formulat de reclamanții B. A. domiciliată în Pitești, .. 48, ., ., și Bănicescu O. R., domiciliat în Pitești, .. 48, ., împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimate fiind O. B. ROMANIA S.A., cu sediul în București, .-68, sector 1, O. B. – SUCURSALA PITEȘTI, cu sediul în Pitești, .. 38, județul Argeș

Schimbă sentința în sensul că admite acțiunea.

Constată caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractul de credit nr.C2204/1000/_/2008 la art.5 și 6.

Constată nulitatea absolută a acestor clauze și dispune eliminarea acestora din contract.

Constată nulitatea absolută a acestor clauze.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2015

Președinte,

A. D.

Judecător,

E. M. C.

Grefier,

E. R.

red.E.M.C.

dact.C.E.C./8 exp.

18.11.2015.

jud.fond I.C.I.

← Fond funciar. Decizia nr. 3243/2015. Tribunalul ARGEŞ		Conflict de competenţă. Sentința nr. 330/2015. Tribunalul ARGEŞ →

Cereri. Decizia nr. 3272/2015. Tribunalul ARGEŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cereri. Decizia nr. 3272/2015. Tribunalul ARGEŞ