Fond funciar. Decizia nr. 3274/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3274/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 3274/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3274/2015
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător E. A.
Grefier C. M. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul formulat de către reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 418/30.04.2015 pronunțată de către Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul_, intimată fiind pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR - UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ BĂICULEȘTI, PRIN REPREZENTANT LEGAL, având ca obiect fond funciar reconstituire drept de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și la a doua strigare a răspuns apelantul-reclamant M. D. și a lipsit intimata-pârâtă C. L. DE FOND FUNCIAR - UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ BĂICULEȘTI, PRIN REPREZENTANT LEGAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că la dosarul cauzei au fost depuse din partea apelantului-reclamant note scrise și un set de înscrisuri, care poartă rezoluția judecătorului de serviciu din data de_ și o cerere din partea intimatei-pârâte, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, care poartă rezoluția judecătorului de serviciu din data de 26.08.2015.
La prima strigare a cauzei s-a procedat la identificarea apelantului-reclamant, potrivit disp. art 219 Ncpc.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, având în vedere că prezenta cauză nu reprezintă o amânare fără discuții.
La a doua strigare a cauzei, apelantul-reclamant solicită amânarea cauzei pentru ca intimata-pârâtă să răspundă solicitărilor sale menționate prin răspunsul la întâmpinare și prin notele de ședință ce au fost înaintate instanței de judecată prin poștă.
Instanța respinge cererea formulată de către apelantul-reclamant, având în vedere că la dosarul cauzei sunt elemente suficiente pentru a se lămuri asupra cauzei.
Instanța din oficiu invocă excepția de prematuritate a cauzei potrivit disp. art. 7, 11 și 12 din Legea 165/2013.
Apelantul-reclamant solicită suspendarea cauzei potrivit Legii 165/2013. Arată de asemenea faptul că acțiunea este introdusă prematur. Solicită a fi admis apelul, să fie desființată sentința pronunțată de către instanța de fond și pârâta să fie obligată să îi restituie în natură suprafața de teren de 1,15 ha teren.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată la data de 18.09.2014 sub nr._, reclamantul M. D. a solicitat în contradictoriu cu C. L. de fond funciar – Unitatea administrativ teritorială Băiculești prin Primar pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta să-i recunoască dreptul de proprietate asupra terenului de 1,15 ha situat în pct. Zigoneni din .> În motivarea solicitării, reclamantul a arătat următoarele:
În calitate de moștenitor al defuncților M. G. și M. F. a solicitat în baza art. 9 din Legea nr. 18/1991 validarea pentru o suprafață de 1,15 ha pădure ce a aparținut părinților săi.
În anul 2003 a solicitat în condițiile legii nr. 1/2001 să i se restituie dreptul de proprietate asupra pădurii ce a aparținut părinților defuncți, confiscată abuziv de regimul comunist în anii 1949-1962.
La data formulării cererii, deși avea cunoștință de faptul că părinții săi a deținut cca. 3,5 ha pădure care, a fost confiscată în 2 etape, a formulat cerere doar pentru 1,15 ha pădure, la îndrumarea unor persoane care făceau parte din comisia locală și care i-ar fi arătat că doar această suprafață se regăsește în registrul agricol.
În urma acestei solicitări, reclamantul a fost pus în posesie și i s-a eliberat titlu de proprietate nr. 6844/20.10.2004
În cursul anului 2010 reclamantul a început să facă demersuri în vederea identificării tuturor terenurilor care au aparținut autorilor săi.
Ulterior a obținut de la arhivele Naționale o adresă, având nr. 7299 SANIC/2012 prin care se atesta că M. G. deținea în anul 1948 2 ha pădure.
În aceeași perioadă a obținut de la pârâtă o copie a BAP. Potrivit acestor evidențe, autorul său avea o suprafață de 2 ha pădure în anul 1948, tot 2 ha pădure în anul 1950 și doar 1 ha pădure în anul 1951.
În opinia reclamantului lipsa a 1 ha pădure la nivelul anului 1951 este rezultatul unui fals în înscrisuri, pentru care însă a renunțat a formula plângere penală.
Mențiunile din BAP l-au determinat însă pe reclamant să solicite comisiei locale și restituirea diferenței de suprafață de la 1,15 ha pentru care a fost pusă în posesie până la 2 ha cât aveau în proprietate autorii săi. Pentru această suprafață de 8500 m.p. solicitată la data de 25.04.2012 s-a dispus o soluție favorabilă, în sensul că în cursul anului 2013 a fost pus în posesie și pe acest teren.
Ulterior pârâtul a apreciat că suprafața de teren de 1,15 ha cu care părinții săi figurau în registrul agricol din anul 1956 nu este aceeași cu suprafața de 2 ha cu care figurau în anul 1948. În atare condiții a adresat o nouă cerere comisiei locale, la data de 28.01.2014 prin care solicita și diferența de 1,15 ha pe lângă cei 2 ha pentru care a fost pus în posesie, această din urmă solicitare a fost respinsă fapt care l-a determinat pe reclamant a se adresa instanței de judecată.
La data de 27.10.2014 la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare din partea Comisiei Locale de fond funciar Băiculești prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Din cuprinsul întâmpinării se desprind următoarele:
Numiții M. D., M. I., M. V., M. E. și C. V. au fost validați cu suprafața totală de 2 ha pădure ce a aparținut anterior autorului acestora M. Gh. G.. Inițial, moștenitorii au fost puși în posesie pentru 1,15 ha pădure în Zigoneni, pentru care s-a eliberat titlu de proprietate. Ulterior aceștia au fost puși în posesia suprafeței de 0,85 ha pădure în valea lui E..
La stabilirea suprafeței pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, C. locală a avut în vedere mențiunile din registrul agricol și din BAP.
Astfel, în BAP 1948 aflat la Arhivele Naționale, autorul reclamantului figurează ca proprietar al unei suprafețe de 10,125 ha teren de diferite categorii. În BAP aflat la Primăria Băiculești, aceeași persoană figurează în anii 1948-1951 ca fiind proprietar a 10,17 ha teren din care 2 ha pădure.
În anul 1951, autorul reclamantului figurează în BAP ca fiind proprietar a 5,34 ha teren din care 1 ha pădure, în timp ce în registrul agricol aferent anilor 1956-1958 este recunoscută suprafața totală de 5,35 ha din care 1,15 ha pădure.
Pârâta mai subliniază în finalul întâmpinării că solicitările reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate nu respectă termenele edictate de lege, respectiv data limită de 30.11.2005 prevăzută la art. III din legea nr.247/2005
Prin sentința civilă nr. 418/30.04.2015 pronunțată de către Judecătoria Curtea de Argeș a fost respinsă acțiunea.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
La data de 12.03.1998 reclamantul formulează cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafață de 1 ha pădure (f. 27). Din cele arătate de reclamant și pârâtă, prin întâmpinare, cererea a fost soluționată favorabil, prin hotărârea nr. 710/21.11.2001; petenților recunoscându-li-se dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1,15 ha. S-a emis titlu de proprietate pentru această suprafață.
Instanța a reținut că împotriva soluției propuse de către C. locală de fond funciar și soluției dispuse de către C. Județeană de fond funciar reclamantul nu a formulat plângere.
Astfel, urmare solicitării reclamantului din 12.03.1998, comisia locală a propus comisie locale validarea pentru suprafața de 1,15 ha. Această propunere nu a fost contestată, în conformitate cu art. 27 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005, pe considerentele că se impunea validarea pentru o suprafață mai mare de teren.
Mai mult, nici hotărârea Comisiei județene de validare a propunerii comisiei locale și de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,15 ha nu a fost contestată în instanță.
În lipsa unor asemenea contestații se subînțelege că reclamantul a achiesat la hotărârile celor 2 comisii apreciind soluționată cererea sa.
În condițiile în care procedura de soluționare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate era finalizată, prin punerea în posesie pentru terenul solicitat și emiterea titlului; reclamantul, în măsura în care aprecia că este îndreptățit a primi și alte suprafețe avea doar posibilitatea de a formula o nouă cerere, în baza disp. art. 33 din legea nr.1/2000. Această nouă cerere trebuia însă formulată până la data de 30.11.2005.
Cu alte cuvinte, fiind soluționată, definitiv, o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, o completare a acesteia nu mai este posibilă. În caz contrar s-ar permite eludarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la termenele în care se desfășoară procedura, soluțiile date, etc.. Ca și exemplu reținem că o solicitare soluționată în mod definitiv nu mai poate fi contestată, dar una definitivă și ulterior completată ar permite o nouă contestație – evident o asemenea permisiune nu poate fi îngăduită de instanță.
Așadar, orice altă cerere prin care se reclamă noi terenuri nu mai poate fi privită ca o completare ci doar ca o cerere nouă care, trebuie să urmeze întreaga procedură.
Din actele depuse la dosar, chiar de reclamant, nu rezultă că acesta ar fi formulat o asemenea nouă cerere, până la data prescrisă de lege – 30.11.2005.
Mai mult, același reclamant arată că, abia în anul 2012, la 7 ani după expirarea termenului solicită (și obține !) recunoașterea dreptului de proprietate pentru o diferență de 0,85 ha.
După recunoașterea dreptului de proprietate pentru restul de 0,85 ha, reclamantul adresează o nouă cerere, în cursul anului 2014 prin care solicită reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 1,15 ha.
Cererea din anul 2014 este în mod vădit tardiv formulată, termenul legal fiind depășit cu aproximativ 9 ani.
Instanța a reținut că legea nr. 18 a fost adoptată în anul 1991. Legiuitorul a prelungit, prin legile de modificare, termenul limită până la care se pot formula cereri de reconstituire până la data de 30.11.2005. Așadar, fiecare cetățean care, se considera îndreptățit a i se reconstitui sau după caz constitui dreptul de proprietate, a avut la dispoziție 14 ani să identifice mijloacele de probă prin care înțelegea să dovedească existența dreptului și întinderea lui. Faptul că reclamantul a înțeles să se adreseze Arhivelor Naționale după 20 de ani nu poate fi imputat decât acestuia. Ori, nimeni nu poate invoca propria culpă în favoarea sa.
În condițiile în care cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost tardiv formulată, soluția de respingere dată de comisia locală este una legală.
Ca atare, această comisie nici nu mai era obligată a cerceta temeinicia solicitării, fiind suficient a constata tardivitatea ei pentru a dispune în sensul respingerii.
2. Verificând soluția comisie locale de fond funciar și sub aspectul fondului pricinii, instanța a reținut că este de asemenea întemeiată.
Din înscrisul obținut de reclamant de la Arhivele Naționale, respectiv un extras din borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole rezultă că autorul său deținea în proprietate, în anul 1948, 2 ha pădure.
Potrivit registrului agricol, aceeași persoană deținea, tot în anul 1948, tot 2 ha pădure.
În anul 1951, numitul M. G. avea în proprietate doar 1 ha pădure.
Potrivit evidențelor din anul 1956 M. G. deținea 1,15 ha pădure în pct. Zigoneni.
Din toate evidențele puse la dispoziția instanței nu rezultă că autorul reclamantului ar fi deținut vreodată mai mult de 2 ha pădure. Ori, această suprafață i-a fost recunoscută de către pârâta comisia locală, procedându-se la punerea sa în posesie.
Susținerile reclamantului precum că toate aceste evidențe se referă la terenuri diferite nu pot fi primite de instanță. Rolul registrelor agricole și al BAP-urilor era de a evidenția într-un mod mai mult decât amănunțit terenurile, animalele și alte bunuri care aparțineau persoanelor fizice și care prezentau interes pentru regimul comunist. Ca atare, este puțin probabil ca acest regim opresiv să permită existența unor evidențe duble care favorizau cetățenii, în defavoarea sa.
Deși puțin probabilă, instanța nu poate exclude nici această variantă, a unor evidențe distincte, însă afirmațiile reclamantului trebuie probate.
Ori, titularul laturii active s-a limitat doar în a aprecia că terenurile din evidențe ar fi distincte și nu a probat prin nici un mijloc de probă aceste aspecte. Mai mult, din cuprinsul adreselor emise de la Consiliul Popular în anii 1968 și 1969, depuse la dosar de reclamant, rezultă că în perioada respectivă se realizau frecvent schimburi de terenuri, comasări și alte operațiuni de natură a micșora sau după caz a mări suprafața deținută inițial. Ori, tocmai aceste proceduri tind a justifica diferențele de suprafață deținute de autorul său: 2 ha - 1ha - 1,15 ha și nicidecum a prezuma existența unor evidențe distincte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, neluând în seamă toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, din care se desprinde foarte clar concluzia că autorul a deținut după documentele oficiale, suprafața de 3,5 ha teren.
Totodată, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că prin Decretul nr. 83/1949 pădurile particulare au fost trecute la stat, fără procese verbal de confiscare, iar suprafața de 1,15 ha pădure la Zigoneni, existentă la nivelul anului 1956 a fost recunoscută și retrocedată de pârâtă.
La interpelarea instanței de judecată, apelantul a solicitat suspendarea cauzei potrivit Legii 165/2013, învederând faptul că într-adevăr, acțiunea sa este introdusă prematur.
Tribunalul, analizând apelul declarat reține următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată la data de 18.09.2014 sub nr._, reclamantul M. D. a solicitat în contradictoriu cu C. L. de fond funciar – Unitatea administrativ teritorială Băiculești prin Primar, pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta să-i recunoască dreptul de proprietate asupra terenului de 1,15 ha situat în pct. Zigoneni din . în calitate de moștenitor al defuncților M. G. și M. F., a solicitat în baza art. 9 din Legea nr. 18/1991 validarea pentru o suprafață de 1,15 ha pădure ce a aparținut părinților săi.
A mai susținut că în anul 2003, a solicitat în condițiile Legii nr. 1/2001, să i se restituie dreptul de proprietate asupra pădurii ce a aparținut părinților defuncți, confiscată abuziv de regimul comunist în anii 1949-1962.
În ședința publică din 27.10.2015, instanța din oficiu a invocat excepția de prematuritate a cauzei potrivit, în raport de dispozițiile art. 7, 11 și 12 din Legea 165/2013.
Așa cum s-a arătat anterior, la interpelarea instanței de judecată, apelantul a solicitat suspendarea cauzei potrivit Legii 165/2013, învederând faptul că într-adevăr, acțiunea sa este introdusă prematur.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 165/2013 R,
(1) Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.
(2) În situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunțată de instanța judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru.
(3) În termen de 30 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), comisiile locale de fond funciar sunt obligate să predea Agenției Domeniilor Statului suprafețele preluate și neutilizate în cadrul procesului de restituire.
În contextul legal invocat, se observă că activitatea de punere în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate, are loc până la data de 1 ianuarie 2016.
Tribunalul reține astfel, că formularea unei pretenții, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, trebuie să vizeze un drept neafectat de un termen suspensiv sau de o condiție suspensivă.
În cazul dedus judecății, deși sunt îndeplinite toate condițiile de exercitare a acțiunii civile, aceasta va fi considerată prematură, fiind promovată înainte de împlinirea termenului suspensiv, respectiv data de 1 ianuarie 2016.
În consecință, având în vedere că potrivit legii, dreptul subiectiv al reclamantul M. D. există, dreptul de a formula o pretenție în baza lui( dreptul material la acțiune) nu s-a născut încă, tribunalul va admite apelul, va schimba sentința în sensul că în sensul că va respinge acțiunea ca prematur formulată.
Desigur, în condițiile în care se va realiza condiția suspensivă iar dreptul material la acțiune va deveni actual, reclamantul va putea promova cerere pentru valorificarea dreptului său de proprietate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul formulat de către reclamantul M. D. CNP_,domiciliat în comuna Băiculești, ., nr. 198,jud. Argeș, prin procurator M. G., domiciliat în Călimănești, ., nr. 293, ., . împotriva sentinței civile nr. 418/30.04.2015 pronunțată de către Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul_, intimată fiind pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR - UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ BĂICULEȘTI, PRIN REPREZENTANT LEGAL cu sediul în ..
Schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea ca prematur formulată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2015.
Președinte, M. V. | Judecător, E. A. | |
Grefier, C. M. C. |
red.M.V.
dact.C.E.C./7 exp.
jud.fond C.A.S.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 336/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
