Contestaţie la executare. Decizia nr. 767/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 767/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 767/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 767/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. V.
Judecător A. M.
Grefier E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul-contestator E. I. împotriva sentinței civile nr. 3133/01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata . SA având ca obiect contestație la executare – suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare, a răspuns apelantul-contestator E. I., personal și asistat de avocat A. F. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015 depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind intimata . SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța procedează la identificarea apelantului-contestator E. I. care se legitimează cu CI . nr._, CNP_.
Apelantul-contestator, prin avocat, solicită amânarea cauzei pentru studiul întâmpinării depuse la dosarul cauzei de intimata . SA, întâmpinare ce nu i-a fost comunicată.
La interpelarea instanței, apelantul-contestator E. I. arată că adresa sa de domiciliu este Pitești, Calea Craiovei nr. 134, ., ..
Instanța ia act că adresa menționată în ședință publică este aceeași ca și cea menționată în cuprinsul adresei emise la data de 15 ianuarie 2015, adresă prin intermediul căreia s-a comunicat apelantului-contestator întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de intimata . SA cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Totodată ia act că, conform procesului-verbal de înmânare aflat la fila 32/dosar, actele au fost depuse la cutia poștală a apelantului.
Apelantul-contestator, prin avocat, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru studiul întâmpinării depuse de intimata . SA.
În vederea respectării dreptului la apărare, instanța apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare, a răspuns apelantul-contestator E. I., personal și asistat de avocat A. F. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015 depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind intimata . SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța acordă cuvântul părților, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, asupra excepției netimbrării apelului, excepție invocată de intimata . SA prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Apelantul-contestator, prin avocat, solicită respingerea excepției netimbrării apelului, excepție invocată de intimata . SA prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei având în vedere că apelul este legal timbrat.
Deliberând asupra excepției netimbrării apelului, excepție invocată de intimata . SA prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, tribunalul o respinge ca neîntemeiată având în vedere că s-a făcut dovada timbrării apelului conform chitanței nr._/29.12.2014 aflată la fila 19 din dosar în cuantum de 97 lei.
Instanța acordă cuvântul părților asupra excepției tardivității apelului, excepție invocată de intimata . SA prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Apelantul-contestator, prin avocat, solicită respingerea excepției tardivității apelului, excepție invocată de intimata . SA prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei având în vedere că sentința pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost depusă la poștă la data de 06.08.2014, comunicată apelantului la data de 15.08.2015 iar apelul formulat a fost depus la poștă pentru a fi comunicat Judecătoriei Pitești la data de 08.08.2014 (data ștampilei poștei). Or, din acest punct de vedere rezultă că apelul a fost declarat în interiorul termenului legal de 10 zile.
Deliberând asupra excepției tardivității apelului, excepție invocată de intimata . SA prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, tribunalul o respinge ca neîntemeiată, având în vedere că apelantului i-a fost comunicată sentința civilă nr. 3133/01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ în data de 06.08.2014, potrivit dovezii aflată la fila 139/dosar fond, față de împrejurarea că acesta a declarat calea de atac a apelului la data de 08.08.2014, data poștei, tribunalul constată că acesta a fost formulat cu respectarea termenului prevăzut de art. 650 alin. 3 Cod procedură civilă.
La interpelarea instanței, apelantul-contestator, prin avocat, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau probe noi de administrat în apel.
Instanța acordă cuvântul părților asupra probei cu înscrisuri solicitată de intimata . SA prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Apelantul-contestator, prin avocat, solicită respingerea acestei probe.
Asupra probei cu înscrisuri solicitată de intimata . SA prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, având în vedere că nu s-a indicat teza probatorie și nici nu au fost depuse înscrisurile de care această parte înțelegea să se folosească, în conformitate cu dispozițiile art. 478 alin. 2 și art. 479 alin. 2 Cod procedură civilă, respinge această probă, ca nefiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Instanța ia act că apelantul-contestator, nu solicită probe noi în apel
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă instanța constată încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul-contestator, prin avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot în a sentinței în sensul admiterii contestației la executare formulate și anularea tuturor actelor solicitate a fi anulate, respectiv desființarea încheierii de ședință din data de 11.03.2013 și constatarea nulității absolute a contractului de fideiusiune, desființarea actelor de executare, somație și încheiere privind stabilirea cheltuielilor.
Înțelege apelantul-contestator, prin avocat, să aducă în fața instanței de apel o chestiune extrem de importantă asupra căreia instanța de fond s-a pronunțat într-un anumit fel, iar motivarea dată de instanță, și care din punctul său de vedere, reprezintă singura motivare, nu poate fi primită. Astfel, arată apelantul-contestator, prin avocat, în respingerea contestației formulată, se precizează că, în menționarea în cuprinsul contractului de fideiusiune a altei persoane juridice decât adevăratul împrumutat nu poate fi decât o simplă eroare de redactare, ce ar reprezenta cel mult, o eroare indiferentă, care nu poate crea vreo îndoială cu privire la persoana juridică sau obligația garantată nu poate fi primită. Cu alte cuvinte, instanța de fond în esență, făcând referire la existența unei erori indiferente apreciază faptul că obligația asumată în mod direct de către fideiusor prin contractul de fideiusiune, nu are nicio relevanță, din punctul de vedere al instanței, cu privire la persoana pe care am înțeles s-o garantăm, întrucât această eroare reprezintă un element ce nu ar putea conduce în niciun fel la o nulitate absolută a contractului de fideiusiune.
Mai arată apelantul-contestator, prin avocat, că în general, fideiusorul își asumă o obligație de garantare, în virtutea anumitor interese pe care le are sau apreciind asupra persoanei pe care înțelege să o garanteze. Or, pentru a se încheia un contract, la nivel general, și în mod special, un contract de fideiusiune, trebuie avută în vedere voința juridică a părții, voință care stă la baza încheierii unui astfel de contract, voință juridică care, în esență, se manifestă sub forma consimțământului, iar în speța dedusă judecății, consimțământului fideiusorului de a garanta o anumită persoană or din cuprinsul contractului rezultă că apelantul a înțeles să garanteze pe .
Arată apelantul-contestator, prin avocat, că din acest punct de vedere, în niciun caz și în nicio situație, instanța de judecată nu poate modifica voința juridică, consimțământul cu privire la asumarea unei obligații de garanție iar legătura dintre contractul de fideiusiune și contractul de împrumut urmează să fie analizată numai prin prisma manifestării sale de voință.
Menționează apelantul-contestator, prin avocat, că în esență, apreciind asupra susținerilor instanței de fond, a garantat ca și avalist, creditul luat de către . și, în opinia instanței, fiind o simplă eroare materială, a garantat și ca fideiusor, prin contractul de fideiusiune, tot pentru .. Or, ceea ce a susținut și nu s-a făcut o dovadă contrară, a fost că a înțeles prin contractul de fideiusiune să garanteze pe . conform voinței sale juridice și de care nici partea adversă și nici instanța nu a ținut cont.
Având în vedere toate aspectele invocate și în cuprinsul ,motivelor de apel, apelantul-contestator, prin avocat, solicită admiterea apelului fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise, aduce la cunoștința părților ca potrivit art. 394 alin. 3 Cod Procedură Civilă, după închiderea dezbaterilor, nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat in seama și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat de apelantul-contestator E. I. împotriva sentinței civile nr. 3133/01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 30.04.2013 sub nr._, contestatorul E. I. a formulat în contradictoriu cu intimata ATE B. Romania SA contestație la executare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea încheierii de încuviințare a executarii silite din data de 11.03.2013 a Judecătoriei Pitești pronunțate în dosarul nr_, constatarea nulității absolute a contractului de fidejusiune nr 1756/21.12.2010, desființarea actelor de executare silita întocmite în dosarul de executare nr. 104/B. /2013 al B. Sotae M. și suspendarea executării silite pana la soluționarea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că prin încheierea de ședința pronunțata la data de 11.03.2013 de Judecătoria Pitești în dosarul nr_ s-a încuviințat executarea silita în baza titlurilor executorii reprezentate de Contractul cadru – condiții generale de creditare persoane juridice nr. 2 din 21.12.2010, contract de credit nr. 2 din 21.12.2010, contract de fidejusiune nr. 1756/21.12.201, contract de garanție reală mobiliară nr. 1754/21.12.2010, contract de garanție reală mobiliară nr. 1755/21.12.2012 încheiate de . și E. I., domiciliat în Pitești, .. 134, ., . pe de o parte și ATE B. Romania SA pe de altă parte.
S-a susținut că aceasta încheiere este nelegală și netemeinică în conformitate cu art. 665 alin. 5 C.pr.civ. întrucât instanța avea obligația să analizeze daca este vorba de o creanța certă, lichidă și exigibilă.
Astfel, în raport de contractul de credit nr. 2/21.12.2010 și în raport de contractul de fidejusiune trebuie analizat daca petentul are calitatea de participant și, respectiv, de subiect al executării silite fața de dispozițiile art. 643 și 647 C.pr.civ. Astfel, persoana care are calitatea de împrumutat conform contractului de credit nr. 2 este societatea comercială Acros Management SRL, iar prin contractul de fidejusiune nr. 1757/21.12.2010 contestatorul își asuma obligația de garanție în calitate de fidejusor pentru societatea . LTD SRL. Verificând contractul de credit nr. 2 se constată ca aceasta ultima societate nu are calitate de împrumutat și nu și-a sumat nici o obligație față de bancă, împrumutat fiind în realitate Acros Management SRL.
În consecință, banca nu are o creanța certă, lichidă și exigibilă și nici nu deține un titlu executoriu împotriva contestatorului.
În ce privește nulitatea absoluta a contractului de fidejusiune, contestatorul a susținut că intervine aceasta sancțiune pentru lipsa obiectului și a cauzei. Fiind un contract accesoriu, fidejusiunea nu poate exista decât pentru o obligație validă potrivit art. 1653 alin. 1 C. Civ. Întrucât contestatorul și-a asumat obligația de garanție pentru societatea . LTD SRL. care nu are calitatea de debitor, înseamnă că s-a obligat să plătească o obligație inexistentă, lovita de nulitatea absolută.
Pentru aceleași motive contractul de fidejusiune este nul absolut pentru lipsa cauzei.
În situația în care se va reține că petentul are calitatea de fidejusor fața de societatea Acros Management SRL, acesta a arătat că înțelege să invoce beneficiul de discuțiune și, în consecință, să solicite anularea formelor de executare.
Astfel, din conținutul contractului de fidejusiune reiese că acesta a renunțat la beneficiul de diviziune și de discuțiune numai pentru o eventuală executare silita a . LTD SRL. În consecință, nu exista o clauza de renunțare expresa și neîndoielnică fața de societatea Acros Management SRL în conformitate cu art. 1652 C. Civ. În acest sens trebuie avut în vedere că rambursarea creditului a fost garantată cu un contract de garanție reală mobiliară pentru bunuri evaluate la suma de 203.823 lei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art 611 și urm C.pr.civ.
Atașat au fost depuse înscrisuri (f. 14-23)
ATE B. Romania SA și P. B. Romania SA au depus note de ședința prin care au învederat că la data de 01.12.2013 ATE B. Romania SA a fost divizată prin desprinderea unei părți din patrimoniul acesteia și transferul către P. B. Romania SA, potrivit art. 5.14 din Proiectul de divizare toate obligațiile și pretențiile ATE ce fac obiectul unor litigii vor fi transferate către P.. În consecință, are calitate în prezenta cauza P. B. Romania SA.
P. B. Romania SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de netimbrare și excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere privind anularea titlului executoriu reprezentat de contractul de fidejusiune fața de dispozițiile art. 712 alin 2 C.pr.civ. Contestatorul avea obligația de a solicita anularea contractului pe calea dreptului comun.
S-a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite întrucât nu s-a făcut dovada plații cauțiunii și nici nu s-au precizat motivele, respectiv prejudiciile suferite ca urmare a continuării executării silite.
Pe fond, s-a solicitat respingerea contestației la executare, susținându-se că față de prevederile contractului de credit și ale contractului de fidejusiune este fără echivoc că menționarea în cuprinsul acestuia din urmă a societății . LTD SRL în calitatea de împrumutat nu este decât o eroare materială determinată de faptul că societatea Acros Management SRL are ca asociați persoane juridice aceasta societate.
Acest aspect rezulta și din cuprinsul contractului de credit nr. 2/2010 unde este menționat expres la capitolul ,,garanții” contractul de fidejusiune nr. 1756/2010. Toate contactele sunt semnate în calitate de fidejusor de către contestator.
Creanța pe care o deține este certă, lichidă și exigibilă.
Nu este nici un motiv de nulitate absoluta cu privire la contractul de fidejusiune, iar la pct. 5 din acesta se prevede expres că fidejusorul renunța la beneficiul de discuțiune și de diviziune.
În consecință, nu există nici un motiv de nulitate și nici de anulare a formelor de executare, solicitându-se respingerea acțiunii.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art 205 C.pr.civ.
În cauză a fost atașat dosarul nr_ al Judecătoriei Pitești și dosarul de executare nr. 104/B./2013 al B. M. Sotae (f. 56-102).
A fost administrata proba cu înscrisuri în conformitate cu art. 254, art. 255, art. 258 N.C.proc.civ, concludentă și de natură a duce la soluționarea procesului.
Prin sentința civilă nr. 3133/01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă contestația la executare, formulată de contestatorul E. I., în contradictoriu cu intimata . SA.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării silite.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, între ATE B. Romania SA, în calitate de creditor, . în calitate de împrumutat, reprezentată de asociați persoane juridice . și . LTD SRL și E. I. în calitate de fidejusor a fost încheiat contractul de credit facilități de creditare cash nr. 2/21.12.2010 (f. 95-96) cu condițiile generale (contract cadru – f. 85-94), prin care banca a pus la dispoziția împrumutatului o facilitate de creditare cash în suma maximă de 80.000 lei – art. 1. În art. 8 Garanții din contract sunt menționate garanțiile constituite pentru rambursarea creditului, la lit. c fiind prevăzut expres contractul de fidejusiune nr. 1756/21.12.2010 încheiat de E. I. în favoarea băncii, conținând clauza de renunțare la beneficiul de discuțiune și diviziune.
Contractul de credit a fost semnat de bancă, împrumutat prin reprezentantul E. I. al celor două persoane juridice asociate și fidejusor E. I. în nume propriu.
În baza contractului de credit menționat și în vederea rambursării acestuia au fost încheiate între bancă și . contractul de garanție reală mobiliară nr. 1754/21.12.2010 (f. 98-99) și contractul de garanție reală mobiliară nr. 1755/21.12.2012 (f. 83-84).
La aceeași dată a fost încheiat contractul de fidejusiune nr. 1756/21.12.2010, anexă la contractul de credit facilitați de creditare cash nr. 2/21.12.2010 (f. 97), între ATE B. Romania SA, în calitate de creditor și E. I. în calitate de fidejusor. În cuprinsul contractului se menționează că „având în vedere că . LTD SRL în calitate de împrumutat a încheiat cu banca un contract de credit facilitați de creditare cash nr. 2/21.12.2010 al contractului de credit – Condiții Generale de Creditare Persoane Juridice nr. 2/21.12.2010, Fidejusorul, în mod irevocabil și necondiționat, în solidar cu împrumuatul (i) garantează băncii îndeplinirea întocmai de către împrumutat a tuturor obligațiilor sale asumate prin contractul de credit (...)”.
Prin încheierea din data de 11.03.2013 a Judecătoriei Pitești pronunțate în dosarul nr_ (f. 76) s-a încuviințat executarea silită la cererea creditoarei ATE B. Romania SA împotriva debitorului E. I. în baza contractului de credit facilități de creditare cash nr. 2/21.12.2010, a contractului de garanție reală mobiliară nr. 1754/21.12.2010, a contractului de garanție reală mobiliară nr. 1755/21.12.2012 și a contractului de fidejusiune nr. 1756/21.12.2010, fiind format dosarul de executare silită nr. 104/B./2013 al B. M. Sotae (f. 56-102).
La data de 09.04.2013 executorul judecătoresc a emis către contestatorul E. I. somația de plată pentru suma de 97.578,84 lei debit plus 7.751,96 lei cheltuieli de executare (f. 69) în baza contractului de credit facilități de creditare cash nr. 2/21.12.2010, a contractului de garanție reală mobiliară nr. 1754/21.12.2010 și a contractului de fidejusiune nr. 1756/21.12.2010, fiind emise ulterior mai multe adrese de poprire către unități bancare.
La data de 01.12.2013 ATE B. Romania SA a fost divizată prin desprinderea unei părți din patrimoniul acesteia și transferul către P. B. Romania SA, potrivit art. 5.14 din Proiectul de divizare toate obligațiile și pretențiile ATE ce fac obiectul unor litigii vor fi transferate către P. (f. 46-48), aceasta preluând calitatea procesuală conform art. 38 C. pr. civ.
În prezenta cauză contestatorul solicită să se dispună desființarea încheierii de încuviințare a executarii silite din data de 11.03.2013 a Judecătoriei Pitești pronunțate în dosarul nr_, constatarea nulității absolute a contractului de fidejusiune nr 1756/21.12.2010, desființarea actelor de executare silita întocmite în dosarul de executare nr. 104/B. /2013 al B. Sotae M.. Pentru a se dispune în acest sens invocă lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile, nulitatea contractului de fidejusiune pentru lipsa obiectului și a cauzei și renunțarea la beneficiul de discuțiune și diviziune, toate întemeiate în fapt pe un singur argument constând în lipsa obligației garantate prin contractul de fidejusiune. Astfel, întrucât în contractul de fidejusiune s-a menționat expres că . LTD SRL în calitate de împrumutat a încheiat cu banca un contract de credit facilitați de creditare cash nr. 2/21.12.2010 al contractului de credit – Condiții Generale de Creditare Persoane Juridice nr. 2/21.12.2010, deși în contractul de credit respectiv are calitatea de împrumutat în realitate . nu ar exista în mod valid obligația garantată de contestator.
În primul rând, potrivit art. 662 C. pr. civ., (1) executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă. (2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. În cadrul procedurii de încuviințare a executării silite care are caracter necontencios, instanța de executare verifică formal îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru demararea executării silite, respectiv a existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, constatată prin titlu executoriu, neavând cadrul procedural pentru verficări aprofundate în acest sens care ar presupune dezbateri contradictorii.
În ce privește nulitatea contractului de fidejusiune, având în vedere data încheierii contractului (2010), instanța constată că este incident în speță Vechiul cod civil (1865), ca act normativ sub imperiul căruia a fost încheiat („tempus regit actum”) și care reglementează implicit condițiile de validitate, raportat și la prevederile art. 3 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicarea a Noului Cod civil și art. 6 alin. 1-3 din Noul Cod civil.
Nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Conform art. 948 alin. 1 C. civ., condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimțământul valabil al părții care se obligă; 3. un obiect determinat; 4. o cauză licită.
Potrivit art. 1652 C. civ., cel care garantează o obligație se leagă către creditor de a îndeplini însuși obligația pe care debitorul nu o îndeplinește. Conform art. 1653 alin. 1 C. civ., fidejusiunea nu poate exista decât pentru o obligație validă.
Instanța a constatat că titlul executoriu în baza căruia a fost demarată executarea silită este contractul de credit facilități de creditare cash nr. 2/21.12.2010 (f. 95-96) cu condițiile generale (contract cadru – f. 85-94), prin care banca a pus la dispoziția împrumutatului o facilitate de creditare cash în suma maximă de 80.000 lei – art. 1, contractele de garanție încheiate fiind accesorii acestuia. Nu mai puțin însă, contractul de credit facilități de creditare cash nr. 2/21.12.2010, în care se menționează expres limita de credit, este încheiat nu numai între creditor și debitor, dar și de către contestator în calitate de fidejusor care își asumă expres prin art. 8 lit. c obligația de garanție și renunță la beneficiul de diviziune și discuțiune. În consecință, chiar prin caluzele contractului de credit care se completează cu Condițiile generale (contract cadru), fidejusorul și-a asumat în mod valabil obligația de a garanta rambursarea creditului de către . în calitate de împrumutat, cu respectarea condițiilor generale de valditate prev. de art. 948 și urm. C. civ., dar și cele specifice contractului de fidejusiune, obligația garantată fiind validă, certă, lichidă și exigibilă, determinată chiar prin clauzele contractului de credit.
Contractul de fidejusiune nr. 1756/21.12.2010 este, așa cum se menționează expres în titlul acestuia, o anexă la contractul de credit, care detaliază condițiile angajării răspunderii fidejusorului. Faptul că în cuprinsul acestuia s-a menționat garantarea unei obligații a societății . LTD SRL rezultate din contractul de credit facilități de creditare cash nr. 2/21.12.2010 în situația în care în mod evident această societate nu are calitatea de împrumutat nu este un motiv de nulitate absolută a contractului de fidejusiune pentru lipsa obiectului și a cauzei. În acest context și făcând aplicarea art. 977 C. civ. potrivit căruia interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor și a art. 982 C. civ. conform căruia toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg, menționarea în cuprinsul contractului de fidejusiune 1756/21.12.2010 a altei persoane juridice (asociat) decât adevăratul împrumutat nu poate fi decât o simplă eroare de redactare, ce ar reprezenta cel mult o eroare indiferentă, speculată de contestator, dar care nu poate crea vreo îndoială cu privire la persoana juridică sau obligația garantate.
Pentru aceleași motive nu poate fi reținut faptul că petentul contestator nu a renunțat în mod valabil la beneficiul de discuțiune și de diviziune câtă vreme chiar în contractul de credit (în care este menționat împrumutatul garantat ca fiind .) la art. 8 lit. c se prevede expres că acesta renunță la cele două beneficii. În consecință, în mod legal creditoarea a urmărit direct pe fidejusor care are poziția unui codebitor solidar, banca neavând obligația de a urmări mai întâi societatea împrumutată, conform art. 1662 C. civ.
În ce privește actele de executare efectuate de executorul judecătoresc, potrivit dispozițiilor art.711 alin.1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Contestatorul a solicitat anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și a actelor de executare fără a invoca motive de nelegalitate sau netemeinicie cu privire la acestea, solicitarea fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 3133/01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești a declarat apel contestatorul E. I., prin care a solicitat modificarea hotărârii apelate, cu consecința admiterii contestației la executare, astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului declarat, acesta a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, întrucât, prin motivarea acesteia, s-a înlăturat voința contestatorului manifestată la încheierea contractului de fidejusiune nr.1756/21.12.2010, și s-a acordat eficiență juridică contractului de fidejusiune nr.1756/21.12.2010, fără a se proceda și la interpretarea clauzelor cuprinse în contractul de facilități de creditare cash nr. 2/21.12.2010.
Față de împrejurarea că, astfel cum rezultă din cuprinsul art.8 din acest contract, apelantul a garantat rambursarea creditului cu biletul la ordin emis de împrumutatul ., ce are aceeași natură juridică cu cea a contractului de fidejusiune nr.1756/21.12.2010, rezultă că voința contestatorului a fost aceea de a garanta împrumutul doar cu biletul la ordin avalizat.
Apreciază că nu sunt întrunite condițiile pentru a se reține eroarea indiferentă la încheierea contractului de fidejusiune nr.1756/21.12.2010, în condițiile în care persoana garantată are o importanță primordială la încheierea unui contract având acest obiect, contestatorul înțelegând să-și asume o obligație de garantare a . SRL.
Susține că este lovit de nulitate absolută contractul de fidejusiune, pentru lipsa obiectului, în condițiile în care . SRL nu are calitatea de împrumutat, astfel încât apelantul s-a obligat la a plăti o obligație inexistentă, și pentru lipsa cauzei.
Pe cale de consecință, executarea silită demarată în temeiul acesteia, este nelegală.
Totodată, prin art.8 lit.c din contractul de credit, apelantul nu și-a asumat obligația de fidejusiune, astfel încât aceasta a fost cuprinsă doar în contractul de fidejusiune nr.1756/21.12.2010, iar creanța pusă în executare nu are caracter cert, lichid și exigibil.
Intimata a depus întâmpinare la data de 13.01.2015, prin care a invocat excepțiile netimbrării și tardivității, solicitând anularea sau respingerea apelului, pe cale de excepție, în principal, iar, în subsidiar a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând sentința civilă apelată, în raport de criticile formulate, având în vedere efectul devolutiv al apelului stabilit prin art. 476 C.pr.civ.,tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente :
Potrivit art. 977 C. civ. interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, iar în conformitate cu art. 982 C. civ.toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
Contrar susținerilor apelantului, tribunalul reține că instanța de fond a avut în vedere conținutul contractului de facilități de creditare cash nr. 2/21.12.2010 și a realizat o interpretare corectă atât a clauzelor acestuia, cât și a celor cuprinse în contractul de fidejusiune nr.1756/21.12.2010.
Astfel, din analiza contractului de credit nr.2/21.12.2010, tribunalul constată că apelantul contestator a avut calitatea de parte contractuală, respectiv de fidejusor (menționată în mod expres în partea introductivă), în virtutea căreia, în conformitate cu art.8 din această convenție, a constituit în favoarea băncii mai multe garanții, menționate în mod expres, printre care și contractul de fidejusiune nr.1756/21.12.2010 (lit.c), în scopul garantării obligațiilor fiecărui client în baza dosarului de credit.
Ori, calitatea de client al creditoarei, aparținea numai împrumutatului, respectiv ..
Pe cale de consecință, voința părților, ce reiese din chiar cuprinsul acestor prevederi contractuale a fost aceea ca apelantul contestator E. I. să garanteze obligațiile asumate de împrumutatul ., iar nu de . SRL.
Menționarea, în calitate de împrumutat, în cuprinsul contractului de fidejusiune, a . SRL, în loc de ., este, astfel cum a reținut și instanța de fond, rezultatul unei simple erori materiale, această concluzie fiind determinată și de trimiterea expresă realizată de părți la contractul de credit nr.2/21.12.2010, în care se menționează denumirea corectă a persoanei împrumutate.
Astfel nu pot fi primite susținerile apelantului potrivit cărora intenția sa a fost aceea de a garanta o altă persoană decât debitoarea împrumutată.
Chiar dacă efectele juridice cu privire la patrimoniul contestatorului sunt identice ca urmare a valorificării biletului la ordin sau a contractului de fidejusiune, această împrejurare nu este de natură a conduce la concluzia că acesta a convenit garantarea obligațiilor asumate doar cu biletul la ordin avalizat, o asemenea interpretare fiind în contradicție cu convenția expresă a părților, exprimată prin art.8 din contractul de credit și contractul de fidejusiune.
Rațiunea instituirii mai multor garanții rezidă și din faptul că procedura de executare, principiile după care aceasta se realizează și modalitatea de contestare a acesteia, sunt diferite în cazul contractelor de fidejusiune și a titlurilor de credit.
Având în vedere că apelantul contestator, la momentul perfectării contractului de fidejusiune, a avut cunoștință de împrejurarea că persoana împrumutată este ., astfel încât voința sa a fost de a o garanta pe acesta, nu se poate reține că acesta a avut o falsă reprezentare a împrumutatului, motiv pentru care nu sunt întrunite condițiile erorii indiferente.
Însă, prima instanță a constatat că mențiunea efectuată în cuprinsul contractului de fidejusiune privind denumirea persoanei împrumutate este rezultatul unei erori de redactare, ce poate fi considerată cel mult o eroare indiferentă, speculată de contestator, dar care nu poate crea vreo îndoială cu privire la persoana juridică sau obligația garantate.
Ori, concluzia instanței de fond privind existența unei erori materiale este corectă, aceeași calificare juridică fiind realizată și de către instanța de control judiciar, astfel încât, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile erorii indiferente, nu se impune schimbarea soluției pronunțate.
Interpretarea dată de apelant potrivit căreia prin contractul de fidejusiune contestatorul s-a obligat la garantarea obligațiilor numitei . SRL, nu poate fi reținută, în condițiile în care aceasta nu corespunde voinței părților exprimată prin contractul de credit și cel de fidejusiune, aceea de a garanta pe împrumutatul ., și contravine dispozițiilor art.978 C.civ. în conformitate cu care când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul.
Dorința apelantului contestator este aceea ca, deși în cuprinsul contractului de fidejusiune se menționează că acesta este anexă a contractului de credit nr.2/21.12.2010, în care se precizează denumirea corectă a împrumutatului, acesta să nu își producă niciun efect juridic, față de împrejurarea că, în cuprinsul acestuia, apare numele unei alte persoane decât cea a împrumutatului, care nu este beneficiara vreunui credit, cu încălcarea art.978 C.civ., motiv pentru care urmează a fi înlăturate criticile acestuia în ceea ce privește nulitatea contractului de fidejusiune.
Mai mult, eroarea materială cu privire la denumirea împrumutatului a fost determinată și de împrejurarea că . SRL este asociat al împrumutatului ., iar contestatorul este reprezentantul tuturor acestor societăți comerciale, procedând la semnarea convențiilor în numele acestora.
Cu toate că prin art.8 lit.c din contractul de credit nr.2/21.12.2010, contestatorul nu și-a asumat obligația de garanție, tribunalul constată că acesta a recunoscut încheierea convenției nr.1756/21.12.2010 având acest obiect, astfel încât, raportat la aceste prevederi contractuale, se poate stabili intenția acestuia, în momentul perfectării actului juridic.
Cum prin contractul de fidejusiune nr.1756/21.12.2010 acesta s-a obligat să garanteze obligațiile asumate de împrumutatul ., iar potrivit art.5 din acesta, contestatorul a renunțat la beneficiul de diviziune și discuțiune, rezultă că executarea silită este legal demarată împotriva sa, creanța având un caracter cert, lichid și exigibil.
Pentru motivele expuse, tribunalul apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, împrejurare față de care, în conformitate cu dispozițiile art.480 alin.1 C.pr.civ., va respinge apelul declarat de contestator ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-contestator E. I. domiciliat în mun. P., Calea Craiovei, nr. 134, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3133/01.04.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . SA cu sediul în București, Soseaua N. T., nr. 29-31, sector 1, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 Martie 2015.
Președinte, R. V. | Judecător, A. M. | |
Grefier, E. N. |
red.R.V.
dact. R.V./4 exp.-16.04.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 766/2015. Tribunalul ARGEŞ | Cerere necontencioasă. Decizia nr. 750/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
