Pretenţii. Decizia nr. 2077/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2077/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 2077/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2077/2015
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. V.
Judecător D. D. A.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare pentru soluționare, apelul declarat de pârâtul M. R. PEJMAN împotriva sentintei civile nr._/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul K. E., având ca obiect „pretenții CONTRACTUALE”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant reprezentat prin avocat C. C., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind apelantul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus de către apelantul-pârât dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 948 lei.
Apărătorul ales al intimatului-reclamant arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe noi de solicitat și nici alte cereri de formulat. Cu privire la probele solicitate de apelantul-reclamant prin cererea de apel, apreciază că împuternicirea avocațială depusă la dosar nu constituie probă în susținerea apelului.
Tribunalul, deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de apelantul-pârât, prin cererea de apel apreciază că împuternicirea avocațială nu reprezintă un înscris nou în sensul art. 478 alin.2 și art. 479 alin.2 c.pr.civ., ia act ca nu se solicită probe noi de către intimatul-reclamant și față de precizarea ca nu mai sunt alte cereri de formulat, constată apelul în stare de judecată și acorda cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul ales al intimatului-reclamant solicită respingerea apelului ca nefundat, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul retine apelul spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 08.07.2013 sub nr._ reclamantul K. E. a chemat in judecata pe paratul M. R. Pejman pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanta sa dispuna obligarea paratului la restituirea sumei de_ lei, cu dobânda legala aferenta de la data introducerii cererii pana la restituirea integrala a sumei, cu cheltuieli de judecata.
Reclamantul a solicitat ca in cauza sa fie citat, pentru opozabilitate, K. A. A..
In motivarea cererii s-a aratat ca la data de 22.12.2011 intre reclamant in calitate de imprumutator, si parații M. R. Pejman si K. A. A., in calitate de împrumutați, s-a incheiat Contractul de împrumut, prin care a acordat acestora suma de 86.000 Lei. Suma susmenționata a fost transferata de reclamant in contul bancar al paratului M. R. Pejman, prin virament bancar, conform ordinului de plata anexat. In contractul de impurmut, părțile au convenit ca suma împrumutata sa fie restituita in termen de 3 luni de la data încheierii contractului, respectiv pana la data de 29.02.2012. Obligația contractuala de restituire a sumei împrumutate este in acord cu dispozițiile art. 2164 alin. (2) din Noul Cod Civil.
S-a mentionat de catre reclamant ca prin prezenta acțiune solicita restituirea sumei de 43.000 lei, adică jumătate din suma împrumutata, de la paratul M. R. Pejman . Având in vedere ca a încheiat contractul de împrumut la data de 22.12.2011, dispozițiile legale aplicabile sunt cele prevazute de Noul Cod Civil, respectiv art. 2158-2166 privind împrumutul de consumație si art. 1421 si urm, privind obligațiile complexe.
Temeiul juridic al acțiunii il reprezintă dispozițiile art. 1422, art. 1423, art. 1424, art. 1445 si art. 1178 -Noul cod civil . Astfel, potrivit art. 1164 NCC, contractul este acordul de voințe dintre doua sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic. Contractul naște drepturi si obligații intre părțile contractante si se poate încheia si prin simplul acord de voințe ale partilor, daca legea nu impune o anumita formalitate pentru încheierea sa valabila. In ce privește contractul ce face obiectul prezentului litigiu, este vorba despre un contract de impumut de consumație, pentru care legiuitorul nu a impus vreo forma de validitate a acestuia. In consecința, contractul de împrumut (de consumație ) incheiat printr-un inscris sub semnătura privata este perfect valabil, el reprezentând legea partilor. Prin Contractul de imprumut din data de 22.12.2011 reclamantul a împrumutat paratului M. R. Pejman si lui K. A. A. suma totala de 86.000 lei. In conținutul contractului nu s-a prevăzut nicio clauza privitoare la indivizibilitatea obligației de restituire a sumei împrumutate, motiv pentru care in analizarea obligației de restituire, trebuie pornit de la faptul ca obligația de restituire a sumei împrumutate este o obligație divizibila. Potrivit art. 1424 NCC, „obligația este divizibila de plin drept, cu excepția cazului in care indivizibilitatea a fost stipulata in mod expres ori obiectul obligației nu este, prin natura sa, susceptibil de divizare materiala sau intelectuala".Potrivit dispozițiilor art. 1455 NCC, solidaritatea dintre debitori nu se prezuma, ea trebuie stipulata in mod expres de parti sau prevăzuta de lege. Obiectul contractului de imprumut il reprezintă o suma de bani, obiect susceptibil deci de divizare. Fiind vorba de o obligație divizibila cu pluralitate de debitori, creditorul poate pretinde de la fiecare debitor, in mod separat, doar partea sa de datorie. Partea de datorie a fiecărui debitor este stabilita de dispozițiile art. 1423 NCC care instituie prezumția de egalitate, respectiv " daca prin lege ori prin contract nu se dispune altfel, debitorii unei obligații divizibile sunt tinuti fata de creditor in parti egale."
Având in vedere ca suma totala împrumutata a fost de 86.000 lei, fiecare debitor va fi ținut pentru jumatate din datorie, motiv pentru care solicitarea subsemnatului de restituire de la paratul M. R. Pejman a sumei de 43.000 lei este legala.
Avand in vedere ca paratul nu si-a îndeplinit obligația de restituire a sumei împrumutate reclaamntul solicita obligarea sa la executarea obligației de restituire a sumei de 43.000 lei.
Totodata reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata dobânzii legale calculate de la data cererii de chemare in judecata, potrivit art. 1522 NCC, pana la restituirea integrala a sumei împrumutate.
Avand in vedere ca obligația principala este divizibila, in temeiul art. 1543 NCC si penalitea va fi divizibila, dobânda fiind ceruta la suma ce face obligația de restituire a paratului.
In temeiul art.453 Cod procecura civila s-a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In dovedirea acțiunii s-au solicitat proba cu înscrisuri si interogatoriul paratului.
Anexat cererii s-au depus inscrisuri.
In sedinta publica de la data de 10.04.2014 instanta a luat act de precizarea reclamantului care a aratat ca intelege sa se judece in calitate de parat numai cu M. R. Pejman.
La data de 05.06.2014 paratul M. R. Pejman a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptia prematuritatii actiunii in raport de neindeplinirea procedurii prealabile prevăzuta in art. 5.1 din Contractul de împrumut si in raport de dispozitiile art. 601 alin. 1 lit. f) din Legea 192/2006.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii promovate de către reclamant ca neîntemeiata, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu, in conformitate cu disp.art.453 alin.(l) C.proc.civ.Afirmațiile reclamantului in raport de perfectarea Contractului de imprumut din data de_ sunt juste, in sensul in care acesta a imprumutat . 86.000 lei, către parat si către fiul reclamantului K. A.. La momentul perfectării convenției de imprumut K. A. era angajat in cadrul GMC STONE S.R.L., societate in care paratul deținea si deține calitatea de asociat unic si administrator. In aceste imprejurari, intelegerea dintre parti a fost aceea ca suma pe care paratul urma sa o restituie, in cuantum de 43.000 lei, va fi virata către K. A. din conturile societatii, in virtutea relației de rudenie pe care o avea cu reclamantul. Având in vedere si faptul ca K. A., era angajat in cadrul GMC STONE S.R.L., acestuia i-a fost remis un card bancar prin care putea avea acces la fondurile societatii. Profitând de acest beneficiu acordat, K. A. a retras atat suma de 43.000 lei cat si alte sume in mod nejustificat din conturile societatii, detaliate in anexa 1 la prezenta intampinare. Intelegerea tripartita a partilor a fost aceea ca subsemnatul sa remită suma de 43.000 lei, datorata către reclamant, către fiul acestuia K. A., realizandu-se in acest fel o cesiune de creanța. Nu a fost incheiat un inscris in acest sens, datorita relațiilor de rudenie dintre reclamant si K. A.. Mai mult decât atat GMC STONE S.R.L. in virtutea intelegerii anterior descrise a suportat si un număr de 12 rate pe care K. A. le avea fata de Porsche Leasing IFN S.A., ca urmare a achitionarii in regim de leasing a unui autoturism. In ipoteza in care reclamantul si K. A. nu vor recunoaște cele mai sus afirmate, paratul va demara procedurile judiciare de recuperare a sumelor de bani retrase de catre K. A. din contul GMC STONE S.R.L., precum si formularea unei plângeri penale pentru săvârșirea infractiunii de delapidare.
In drept s-au invocat disp. art. 155 alin. 1 pct. 6; 158 alin. 1; 201 alin. 1; 453 alin. 1 C.pr.civ.; art. 1270 alin. 1 CCiv.; art. 601 alin. 1 lit. f) din Legea 192/2006.
In aparare s-au solicitat proba cu interogatoriul reclamantului; martori - K. A. A., inscrisuri.
Alaturat cererii s-au depus la dosar inscrisuri.
In cauza s-au administrat proba cu inscrisuri si interogatoriul reclamantului.
Prin sentința civilă nr._/ 30 10 2014 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost admisă cererea de chemare in judecata formulată de reclamantul K. E., în contradictoriu cu pârâtul M. R. PEJMAN.
A fost obligat paratul M. R. Pejman sa achite reclamantului suma de_ lei si dobanda legala aferenta calculata de la data 08.07.2013 pana la restituirea integrala a sumei datorate.
A fost obligat paratul sa achite reclamantului suma de 1895 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
În fapt, la data de 22.12.2011 intre reclamant in calitate de imprumutator, si paratul M. R. Pejman si K. A. A., in calitate de împrumutați, s-a incheiat Contractul de împrumut, prin care a acordat acestora suma de 86.000 Lei – fila 7. Suma susmenționata a fost transferata de reclamant in contul bancar al paratului M. R. Pejman, prin virament bancar, conform ordinului de plata de la fila 8. In contractul de imprumut, părțile au convenit ca suma împrumutata sa fie restituita in termen de 3 luni de la data încheierii contractului, respectiv pana la data de 29.02.2012.
Deoarece paratul nu si-a indeplinit obligatia de plata, reclamantul a inteles sa formuleze cererea ce formeaza obiectul prezentei cauze.
In drept se vor avea in vedere disp. art. 1270 potrivit carora, contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante. Potrivit disp art. 2164 CC coroborat cu disp. art 1423 si art.1424 CC paratului ii revine obligatia de a restitui jumatate din suma de bani imprumutata, respectiv_ lei.
Instanta a respins sustinerile paratului cu privire la intelegerea dintre acesta si reclamant si fiul acestuia referitoare la restituirea catre K. A. A. a sumei imprumutate avand in vedere ca nu a facut nicio dovada in acest sens, iar potrivit art.249 C., cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca.
In ceea ce priveste obligarea paratului la plata dobanzii legale au fost avute in vedere disp. art. 1535 alin.1 NCC potrivit caruia, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâtul M. R. PEJMAN, prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind prematură, raportat la dispozițiile art.5.1 din contractul de împrumut, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului declarat, acesta a arătat că prima instanță nu a analizat excepția prematurității acțiunii prin raportare la dispozițiile art.5.1 din contractul de împrumut, ci doar la Legea nr.192/2006, nefiind motivată măsura respingerii acestei excepții.
Astfel, părțile au convenit ca anterior demarării procedurii judiciare, să se încerce soluționarea pe cale amiabilă a diferendului născut din executarea contractului, împrejurare față de care, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada intenției sale de soluționare a litigiului pe cale amiabilă, acțiunea formulată este prematur introdusă.
La data de 17.04.2015, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate, având în vedere și efectul devolutiv al apelului, stabilit prin art.476 Cod pr.civilă, tribunalul, raportat la probele administrate în cauză, apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza practicalei sentinței civile nr._/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești, tribunalul constată că măsura respingerii excepției prematurității a fost motivată prin aceea că pentru actiunile introduse pana in august 2013 procedura informarii cu privire la avantajele medierii nu era obligatorie, dispozitiile respective avand caracter dispozitiv, partile avand posibilitatea pana la acest moment sa solutioneze litigiul pe cale amiabila.
Astfel, prin teza finală indicată de instanța de fond (…partile avand posibilitatea pana la acest moment sa solutioneze litigiul pe cale amiabila), tribunalul apreciază, contrar susținerilor apelantului, că aceasta a argumentat soluția pronunțată și raportat la dispozițiile art.5.1 din contractul de împrumut, iar nu numai la prevederile Legii nr.192/2006.
Oricum, în măsura în care se apreciază că prima instanță și-a îndeplinit obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale pârâtului, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt, impusă prin art.6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauzele G. contra României și Albina contra României), tribunalul, în considerarea efectului devolutiv al apelului, impus de art.476 Cod pr.civilă, va complini motivarea dată de instanța de fond sub aspectul criticat.
Potrivit art.V al Contractului de împrumut persoane fizice încheiat între părți la data de 22.12.2011, intitulat Litigii, părțile au convenit ca eventualele litigii, în cazul în care nu este posibilă rezolvarea pe cale amiabilă, să fie deferite instanței judecătorești competente din jud.Argeș.
Ori, din aceste prevederi contractuale rezultă că intenția părților nu a fost aceea de a stabili obligativitatea încercării soluționării pe cale amiabilă a litigiului (de altfel, în cuprinsul acestui articol nici nu se menționează că ar exista o obligație a părților cu acest conținut), ci de a insera o clauză atributivă de competență, în sensul art.126 alin.1 C.pr.civ., în ipoteza în care apar vreun diferend cu privire la executarea contractului, aspect ce rezultă din chiar denumirea pe care părțile au dat-o acestui articol.
Totodată, există o distincție evidentă între excepția prematurității și cea a inadmisibilității, pe motiv că nu s-a urmat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de lege.
Astfel, excepția prematurității cererii de chemare în judecată este o excepție de fond (este în legătură cu o condiție de exercitare a acțiunii), peremptorie (se tinde la respingerea acțiunii) și absolută (normele care reglementează condițiile de exercitare a acțiunii au caracter imperativ).
Prematuritatea presupune că dreptul pretins nu este actual la data sesizării instanței (fiind supus unui termen, unei condiții etc.), în vreme ce îndeplinirea unei proceduri prealabile și obligatorii constituie o condiție specială de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei nerespectare atrage inadmisibilitatea acțiunii.
Prematuritatea presupune că dreptul material la acțiune nu poate fi exercitat deoarece este afectat de un termen sau de o condiție suspensivă; procedura prealabilă afectează dreptul la acțiune în sens procesual, întrucât reclamantul nu se poate adresa instanței în lipsa procedurii prealabile; prin urmare, spre deosebire de excepția prematurității, în care este afectat dreptul la acțiune în sens material, excepția lipsei procedurii prealabile afectează dreptul la acțiune în sens procesual.
Pe de altă parte, parcurgerea procedurii prealabile este impusă de un text de lege, iar nu de o dispoziție convențională.
Având în vedere aceste considerente, în condițiile în care prin articolul invocat nu s-a stabilit nicio obligație a părților ca, anterior sesizării instanței, să procedeze la soluționarea pe cale amiabilă, nespecificându-se nicio sancțiune în ipoteza în care această cerință nu ar fi îndeplinită, reținând că, anterior promovării prezentei acțiuni, între părți a mai existat un litigiu decurgând din aceeași convenției ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Pitești, iar pe parcursul acestei cauze a fost invitat la conciliere (file 186 din dosarul de fond), deși această procedură nu are caracter obligatoriu, tribunalul apreciază că în mod corect s-a procedat la respingerea excepției prematurității acțiunii invocată de pârât, împrejurare față de care, considerând că soluția dată de prima instanță sub acest aspect este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art.480 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge apelul declarat de pârât ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de pârâtul M. R. PEJMAN, cu domiciliul ales la Cabinet AVOCAT M. C., cu sediul în Bucuresti, ..14, sector 1, împotriva sentintei civile nr._/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind reclamantul K. E., domiciliat în P., ., ., ., jud. Argeș, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.06.2015.
Președinte, R. V. | Judecător, D. D. A. | |
Grefier, E. R. |
red.R.V.
dact. R.V./4 exp.- 08.07.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 191/2015.... | Aplicare amendă civilă. Decizia nr. 2079/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
