Obligaţie de a face. Decizia nr. 1171/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1171/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 1171/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 1171/2015
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. N.
Judecător A. M.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare, apelul formulat de pârâtii N. I. și N. V., împotriva sentinței civile nr.721 din data de 08.07.2014 pronunțată de Judecatoria Costesti în dosarul nr._, intimați-reclamanti fiind B. GH. F., B. V. și B. G., având ca obiect „obligație de a face servitute de vedere”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelantii-reclamanti avocat D. A. F. cu delegație de substituire a avocatului titular B. L. și avocat P. V. pentru intimații-reclamanti.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
avocat D. A. F. depune la dosar delegație de substituire a avocatului titular B. L., apărător ales al apelantilor-reclamanti și arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Avocatul intimatilor-pârâti depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare juridică și arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauza.
Tribunalul învederează apărătorului ales al apelantilor-reclamanti că taxa judiciară de timbru aferentă apelului, a fost stabilită în cuantum de 70 lei și se impunea a fi achitată în solidar de către apelanti și că exista posibilitatea restituirii taxei judiciare de timbru în suma de 70 lei achitată în plus, prin formularea unei cereri în acest sens, potrivit dispozițiilor legale.
Tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Avocatul apelantilor-pârâti solicită proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba cu martori și după administrarea acestor acestora, proba cu expertiza tehnică de specialitate. Cu privire la proba cu martori, nu au fost nominalizati prin cererea de apel și solicită acordarea unui termen pentru a depune la dosata lista cu numele și domiciliumartorilor, motivat de faptul că avocatul titular al contractului, pe care îl substituie la acest termen de judecată, respectiv avocat B. L., a născut si nu a mai luat legatura cu părtile pe care le reprezintă. De asemenea învederează că apelantii-pârâti, în fata instantei de fond nu au beneficiat de apărare calificată, decât la ultimele termene de judecată, când s-a discutat expertiza. Cu proba cu martori solicită a se dovedi situația de fapt, în special ceea ce reprezintă aceasta uliță de acces, de când exista, pe proprietatea cui se află, unde este amplasata fata de drumul principal. În ceea ce priveste înscrisurile arată că acestea sunt deja depuse la dosar și nu are alte înscrisui noi de depus în apel. Cu proba cu expertiza tehnică solicită a se dovedi faptul că expertiza tehnică întocmită la fond nu este completă și nu s-a raspuns la toate obiectivele stabilite și solicită o nouă expertiza tehnică, prin acre să se stabilească foarte clar pe proprietatea cui exista aceasta uliță de acces și cu cine se învecinează, iar despre acel gard daca este refăcut sau este vechiul gard care este de peste 45 de ani. Prin proba cu interogatoriu solicită a se dovedi situația de fapt.
Avocatul intimatului-reclamant arată fata de probele solicitate de apelantii-pârâti prin avocat, că este de acord cu admiterea în parte a probelor solicitate, respectiv că este de acord cu proba cu înscrisurile de la dosar, restul probelor solicitate fiind inutile și solicită respingerea acestora. Arată că expertiza tehnică întocmită la fost este realizată în mod profesionist, s-a răspuns la toate obiectivele expertizei și nu s-au formulat obiectiuni, fiind lămurită situația de fapt. În ceea ce priveste proba cu interogatoriu și martori, se opune pentru că situația de fapt este lămurită, cu privire la aceea uliță potrivit actelor de la dosar. În apărare solicită proba cu înscrisuri, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1118 din data de 31.05.1999 pe care îl depune la dosar și din care comunică un exemplar avocatului apelantilor-pârâti, pentru a dovedi cu intimatul B. F. a cumpărat un teren care se află situat lângă și care include si aceasta ulită, fiind in fapt un drum de servitute pe terenul pârâtului, vechi de peste 100 de ani și nu are legatură cu apelantii în cauza.
Avocatul apelantilor-pârâti arată că este de acoprd cu proba cu înscrisuri solicitată de intimații-reclamanti prin avocat.
Tribunalul în temeiul dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă, raportat la art.254 NCPC, vazând și dispozițiile art.258 NCPC, respinge probele solicitate de apelantii-pârâti, prin cererea de apel, ca nefiind utile și concludente solutionării cauzei.
In ceea ce priveste proba cu înscrisuri, tribunalul ia act că apelantii înțeleg să se folosească de proba cu înscrisurile depuse în fata instanței de fond.
În ceea ce priveste proba cu acte solicitată de intimații-reclamanti prin avocat, tribunalul constată că prin întâmpinare nu s-au solicitat probe noi în apel, însă văzând împrejurarea că apelantii-pârâti prin avocat nu s-au opus la încuviințarea probei cu acte în apel, precum și fata de dispozițiile art.254 alin.2 pct.4 NCPC, administrarea probei cu acte neducând la amânarea judecătii cauzei și vazând că proba cu acte este concludentă solutionării apelului, încuviințează pentru intimații-reclamanti proba cu înscrisuri și ia act că proba a fost administrată la acest termen de judecată.
Avocatul apelantilor-pârâti arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Avocatul intimatilor-pârâti arată că nu are alte cereri de formulat în cauza.
Tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri de fond asupra apelului.
Avocatul apelantilor-pârâti solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, iar pe fond să fie respinsă actiunea intimaților-reclamanti, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată de la fond. Arată că solutia instantei de fond este nelegală și netemeinică, având în vedere faptul că, în mod gresit instanta de fond a respins cererea formulata de avocatul pârâtilor pentru termenul de judecată din data de 17 Iunie 2014, termen la care trebuia pus in discutie raportul de expertiză. Solicitarea de amânare a apărătorului ales al pârâtilor venea pe fondul unor probleme medicale apărute în timpul sarcinii din primul trimestru de sarcină. Față de acest aspect nu s-a putut produce dovada imposibilității de prezentare la termen, cererea de amânare fiind respinsă, în acest fel fiind prejudiciati apelantii în dreptul lor la o apărare calificată. Un alt motiv vizează faptul că expertiza întocmită în cauza nu corespunde realității. Se mentionează în mod gresit că apelantii au edificat gardul care le îngrădea accesul intimatilor-reclamanti, în condițiile în care acesta exista de peste 45 de ani. Gardul nu a fost mutat niciodata, nu i-a fost schimbat aliniamentul, și au fost schimbate doar ulucile. De asemenea în mod gresit se mentionează că apelantii-pârâti aveau li o altă iesire la calea publică în fara celui de pe drumul de servitute. Ce-a de a doua iesire despre care face vorbire expertul, nu duce la calea publică, ci conduce la terenul altor persoane și abia apoi are acces la calea publică. Un alt motiv de apel îl reprezintă cuantumul cheltuielilor de judecată care este unul excesiv în raport de posibilitatile materiale ale apelantilor. Pentru aceste motive solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Avocatul intimaților-pârâti solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Arată că la termenul de judecată din data de 17.06.2014 s-a solicitat amânarea judecării cauzei pentru a se lua la cunoștință de completarea raportului de expertiză. Acest motiv de apel este neîntemeiat întrucât era vorba despre completarea raportului întocmită ca urmare a obiecțiunilor formulate. Problemele de fond au fost rezolvate în raportul de expertiză initial. Expertiza a răspuns la toate obiectivele, în mod corect, expertul constatând situația de fapt foarte bine. Gardul in discuție a fost mutat și refăcut de catre apelantii-pârâti așa cum s-a răspuns și la interogatoriu. La acest moment gardul nu mai este din ulucă, ci este din sârmă. În ceea ce priveste ulița de servitute, aceasta s-a creat pe terenul intimatilor-reclamanti și nu este de utilitate publică. Arată că apelantii-pârâti au iesire la calea publică direct de pe terenul lor. Față de critica privind cheltuielile de judecată, arată că s-a acordat mai putin decat au cheltuieli intimatii-reclamanti, așa cum s-a dovedit. Solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Avocatul apelantilor-pârâti arată că nu solicită cheltuieli de judecată din apel.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față ;
Constată că, la data de 18.07.2013, prin acțiunea formulată și precizată ulterior (filele 22-23), reclamanții, B. F. și B. V., au solicitat stabilirea hotarului, ce desparte proprietatea lor de cea a pârâților, N. I. și N. V. și obligarea acestora la mutarea gardului pe linia de delimitare a terenurilor, iar în caz de refuz, autorizarea lor cu privire la executarea lucrării respective, pe cheltuiala pârâților.
Reclamanții au cerut și desființarea porții de acces de pe drumul de servitute existent pe proprietatea lor, folosit în exclusivitate numai de către ei, obligație ce urmează a fi stabilită tot în sarcina pârâților.
Reclamanții au mai solicitat să fie obligați pârâții să-și desființeze cele două ferestre ale locuinței lor sau să le doteze cu geamuri mate, care se află la o distanță mai mică de 2 m față de proprietatea lor, cu vedere spre aceasta, iar în caz de refuz, să fie autorizați să execute lucrarea pe cheltuiala pârâților.
S-a cerut și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În acțiune, reclamanții au menționat că sunt proprietarii terenului curți-construcții, ce măsoară 442 m.p., situat în sola 30, . vecinătățile: la N- moșt. Chelmec J., la E – Drum comunal, la S – N. M. I., iar la V – Drumul care include și pe cel de servitute, folosit numai pentru gospodăria lor, care o leagă de drumul comunal.
Reclamanții au susținut că drumul de servitute a fost creat în urmă cu peste 100 de ani, numai pentru accesul autorilor lor la cel comunal, pe terenul proprietatea lor, fiind singura gospodărie din zonă, care nu are acces direct la drum.
Reclamanții au considerat că pârâții nu au dreptul să circule pe acel drum de servitute, ce nu face parte din domeniul public al localității, deoarece aceștia au intrare directă în gospodăria lor din drumul comunal, unde sunt montate porțile lor de acces.
Reclamanții au precizat că pârâții nu au mai respectat linia de hotar dintre proprietăți, când au înlocuit gardul din lemn cu unul din plasă de sârmă și au edificat și o poartă de acces la drumul de servitute.
S-a mai specificat faptul că după anul 2000, pârâții și-au extins locuința cu încă două camere aflate lângă hotarul comun, montând două ferestre mari cu vedere în gospodăria pârâților.
În drept, s-au invocat disp. art. 560, 615 și art.1528 C. civ.
În scopul soluționări cauzei, s-au depus înscrisuri, s-a administrat proba cu interogatoriu și s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară.
Deliberând asupra acțiunii reclamanților, în raport de probele existente la dosar, instanța a constatat că aceasta este întemeiată în parte, pentru argumentele, ce au fost expuse în continuare .
Prin sentința civilă nr. 721/08.07.2014 pronunțată de Judecătoria Costești s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B. GH. F., și B. G., în contradictoriu cu pârâții N. I. și N. V..
S-a stabilit linia de hotar ce desparte proprietățile părților, pe traseul A-B, marcat cu roșu în schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză, întocmit de către d-l expert, G. S. (fila 87).
Au fost obligați pârâții să-și mute gardul pe linia de hotar (segmentul A-B, retragerea realizându-se începând de la poarta de acces de pe uliță (punctul 9) și până-n punctul A, cu 30 de cm. în partea de V (conform aceleiași schițe, care face parte integrantă din prezenta hotărâre).
Au fost autorizați reclamanții, în caz de refuz, să execute lucrarea de mutare a gardului, pe cheltuiala pârâților.
Au fost obligați pârâții să desființeze poarta de acces la drumul de servitute, identificată pe planul de situație la punctul nr.9 (anexă la același raport de expertiză, efectuat de d-l expert, G. S..
S-a respins cererea privind desființarea celor două ferestre sau referitoare la dotarea lor cu geamuri mate.
Au fost obligați pârâții să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată în valoare de 3845,6 lei.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că din cuprinsul suplimentului certificatului de moștenitor cu nr. 103/22,09.2003, emis de către BIROUL NOTARULUI PUBLIC – D. E., cu sediul în municipiul C., rezultă că reclamanții au dobândit prin succesiune, în indiviziune, terenul de 442 mp curți-construcții, situat în intravilanul comunei Hîrsești, județul Argeș, în sola 30, . vecinătățile: la N-moșt. Chelmec J., la E-Drum, la S-N. M. I. și la V-Drum.
Din răspunsurile date la interogatoriu de către pârâtul, N. I., reiese că acesta a construit o poartă de acces în gardul ce desparte gospodăria acestuia de calea de acces.
Pârâtul a confirmat faptul că a edificat și un gard din plasă de sârmă.
Transpunând în teren titlurile de proprietate ale părților, expertul desemnat în cauză, S. G., a constat că reclamanții dețin în plus suprafața de 302 mp, iar pârâtul stăpânește 400 mp.
În schița lucrării de expertiză, s-a identificat și drumul de servitute, cu o lățime de 4 m, unde reclamanții au construit o poartă de acces la calea publică.
Expertul a precizat că această uliță nu este materializată pe harta cadastrală a localității și nu face parte din domeniul public sau privat al comunei, aspect evidențiat și în adresa Primăriei Hîrsești cu nr.399/18.02.2014, reprezentând un drum de servitute necesar numai accesului reclamanților.
În planul de situație, la nr.9 este marcată și poarta pârâților, care au asigurat accesul la calea publică prin altă parte, respectiv prin partea de E a proprietății lor.
În completarea raportului de expertiză, este expusă concluzia expertului, potrivit căreia, ulița în litigiu, cu o lungime de 33,8 m și o lățime de 4 m, a fost constituită ca drum de servitute, exclusiv pentru familia B., teren lăsat din proprietatea numitei Chelmec J., rudă cu reclamanții.
În schița anexă nr. 1 este redată și linia de hotar, traseul marcat cu roșu, între punctele A și B, fiind cel real, de la care gardul pârâților este deviat înspre proprietatea reclamanților.
Expertul a mai menționat că prima fereastră asigură lumina necesară într-un hol al casei pârâților și are vedere spre ulița de acces și nu înspre proprietatea reclamanților, iar cea de-a doua fereastră a fost camuflată cu bucăți de plastic mat.
Evaluând toate aceste constatări ale expertului, coroborate și cu probele celelalte administrate-n cauză, instanța, în temeiul art.560 și art.556 alin.1 C. civil, va stabili linia de hotar, ce desparte proprietățile părților, pe traseul A-B, marcat cu roșu în schița raportului de expertiză, întocmit de expertul, S. G. (fila 87).
Întrucât pârâții nu au respectat această linie de hotar, prin amplasarea gardului pe un alt traseu decât cel real, constatat de expert, instanța îi va obliga să și-l retragă de pe proprietatea reclamanților, începând de la poarta de acces de pe uliță (punctul 9 pe schiță) și până în punctul A, cu 30 de cm în partea de V.
În caz de refuz, reclamanții au fost autorizați să execute această lucrare de mutare a gardului, dar pe cheltuiala pârâților, conform art. 1528 alin.1 C. civ.
De asemenea, pârâții au fost obligați să desființeze și poarta de la drumul de servitute, deoarece dreptul de a utiliza această cale aparține reclamanților.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâtii N. I. și N. V., apel înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 01.10.2014 sub nr._ .
In motivarea apelului se arata ca in mod greșit instanța de fond a respins cererea formulată de apărătorul acestora pentru termenul de judecată din data de 17.06.2014, termen la care trebuia pus în discuție raportul de expertiză. Expertiza întocmită în cauză nu corespunde realității, motiv pentru care apreciază apelantul că se impune efectuarea unei noi expertize. În mod greșit se menționează în expertiză și se preia de către instanță în motivarea sentinței că apelanții au edificat gardul care le îngrădea accesul intimaților reclamanți în condițiile în care în realitate acest gard exista de peste 45 de ani. Gardul nu a fost mutat niciodată, nu i s-a schimbat aliniamentul /amplasamentul, au fost schimbate doar ulucile, însă babele au rămas aceleași .
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate,tribunalul constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Prima critică ce vizează greșita respingere a cererii formulată de apărătorul apelanților la termenul de judecată din .17.06.2014 este nefondată .
Tribunalul are în vedere împrejurarea că modalitatea de soluționare a cererii de amânare formulată de apărătorul pârâților apare ca fiind corecta, aceasta nefiind dovedită la momentul formulării cererii, dar nici ulterior termenului de judecată din data de 17.06.2014 .
Tribunalul constată că raportul de expertiză s-a depus în fața instanței de fond la termenul de judecată din 03.06.2014, iar judecătoria a amânat cauza pentru a se da posibilitatea părților să ia la cunoștință de completarea raportului de expertiză, pricina fiind amânată pentru data de 17.06.2014 ,iar până la acest termen de judecată pârâții aveau posibilitatea legală să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză, mai ales că instanța de fond a amânat cauza tocmai pentru a se lua la cunoștință de raportul de expertiză și tocmai pentru a se da posibilitatea părților să formuleze în măsura în care considera necesar obiecțiuni la raportul de expertiză.
Referitor la cea de- a doua critică ce privește netemeinica sentinței de fond și valoarea probatorie a raportului de expertiză întocmit în cauză ,tribunalul constată că și această critică este nefondată., în mod corect instanța de fond a interpretat materialul probator administrat în cauză și a procedat la stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile învecinate al părților pe traseul A-B marcat cu roșu în schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză și în consecință a obligat pârâții să-și mute gardul pe linia de hotar și să desființeze poarta de acces la drumul de servitute identificată pe planul de situație la punctul 9 din același raport de expertiză.
Astfel, judecătoria a încuviințat la termenul de judecată din 04.02.2012 obiectivele la raportul de expertiză specialitatea topografie, iar unul dintre obiectivele raportului de expertiză a fost și acela să se transpună în teren actele de proprietate ale părților pentru cele două terenuri învecinate, instanța stabilind totodată că se impune identificarea drumului de servitute creat în favoarea reclamanților inclusiv să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților în funcție de actele de proprietate ale acestora, precum și determinarea configurației actuale a gardului față de aliniamentul hotarului evidențiat în harta cadastrală a localității .
Raportul de expertiză întocmit de expertul S. G. s-a depus în fața instanței de fond pentru termenul de judecată din 04.03.2014, instanța acordând ambelor părți în cauză reclamanți și pârâți termen de judecată pentru a se lua la cunoștință de raportul de expertiză .
Tribunalul constată că obiecțiuni la raportul de expertiză au formulat doar reclamanții, iar acestea vizau doar aspecte legate de identificarea prin schiță a liniei de hotar, a lățimilor laturilor terenurilor, precum și marcarea segmentului liniei corecte a hotarului dintre părți reprezentată de linia cu culoare roșie din plan ,pârâții neînțelegând să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză deși au avut această posibilitate legală.
Tribunalul reține că prin completarea la raportul de expertiză depusă pentru termenul de judecată din 03.06.2014 ,expertul a menținut concluziile din raportul de expertiză depus inițial, iar la termenul din judecată din 03.06.2014, instanța a amânat cauza pentru a se da posibilitatea părților să ia la cunoștință de raportul de expertiză, ori pentru termenul de judecată următor, pârâții nu au înțeles să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză, iar totodată cererea de amânare formulată de către avocatul acestora analizată în cele ce au precedat nu i-a pus în imposibilitate obiectivă pe pârâți să depună obiecțiuni la raportul de expertiză pentru termenul de judecată din data de 17.06.2014.
Rezultă așadar că nu sunt reținute aspecte de nelegalitate ale raportului de expertiză, iar tribunalul constată că expertul a răspuns la obiectivele stabilite de către instanța de fond și a procedat la identificarea proprietăților părților în cauză în raport de titlurile de proprietate emise în temeiul Legii nr.18/1991 și a reținut că pârâții și reclamanți se învecinează pe latura de sud pentru reclamanți și pe latura de nord pentru pârâți, iar ulița din litigiu în lățime de 4 m și o lungime de 33,80 m a creată ca drum de servitute exclusiv pentru familia B., iar acest teren provine din proprietatea numitei Chelmec J. care are legătură de rudenie cu reclamanții .
Totodată ,expertul a stabilit că această uliță nu este materializată pe harta cadastrală a localității ,nefăcând parte din domeniul public sau privat al comunei, iar această concluzie se coroborată cu adresa nr. 399/18.02.2014 emisă de Primăria Hârsești și reprezintă un drum de servitute necesar numai pentru accesul reclamanților, fiind identificată și poarta pârâților prin care se asigură accesul acestora la calea publică prin latura de est a proprietății acestora.
Tribunalul reține că prin amplasarea gardului, pârâții nu au respectat linia de hotar reală ce desparte cele două proprietăți învecinate și astfel reținând că traseul marcat cu roșu între punctele A și B reprezintă traseul real, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea, a dispus grănițuirea părților pe această linie de hotar și a obligat pârâții să-și mute gardul pe linia de hotar segmentul A-B-, retragerea realizându-se începând de la poarta de acces de pe uliță, punctul 9 și până în punctul A cu 30 cm, în partea de vest, fiind obligași totodată pârâții să desființeze poarta de acces la drumul de servitute identificată pe planul de acces la punctul 9, ffind retinute prevederile art. 560 si art. 556 Cod civil.
Un al motiv de apel vizează gresita obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, pârâții fiind obligați la plata sumei de 3845,6 lei .
Tribunalul constată că această critică este fondată, urmând a fi înlăturată obligarea pârâților la cheltuielile de judecată ce derivă din contravaloarea bonurilor fiscale privind achitarea valorii benzinei, aflate la filele 100-110 din dosarul de fond față de împrejurarea că potrivit datei menționate pe aceste bonuri fiscale acestea nu vizează termenele de judecată acordate în cauză, iar totodată cheltuielile pentru transportul expertului nu cădeau în sarcina părții reclamante, expertul având posibilitatea legală să întocmească decontul cheltuielilor efectuate pentru întocmirea raportului de expertiză,, iar pe de altă parte există posibilitatea comunicării actelor de procedură și prin intermediul altor mijloace de comunicare prevăzute de lege .
Rezultă așadar că reclamanții au dovedit cheltuieli de judecată în sumă de 2471 lei constând în taxă de timbruin suma de 140 lei, onorariul expertuluide 800 lei și onorariu de avocat in valoare de 15oo lei, 31 lei valoare mandate postale, la care pârâții se impun a fi obligați, iar aceste cheltuieli de judecată ce privesc onorariul avocatului sunt proporționale cu obiectul cauzei, cu munca depusă de către avocat, neimpunându-se a fi reduse față de disp.art. 451 alin.2 NCPC.
În apel, apelantii vor fi obligați la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată în apel față de împrejurarea că apelul s-a găsit fondat doar față de una dintre critici cea referitoare la obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, și prin urmare se impune acordarea cheltuielilor de judecată arătate, pentru restul criticilor apelantii cazind in pretentii..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâtii N. I. și N. V. ambii domiciliați în com. Hârsești, ., județul Argeș , împotriva sentinței civile nr.721 din data de 08.07.2014 pronunțată de Judecatoria Costesti în dosarul nr._, intimați-reclamanti fiind B. GH. F. CNP_ și B. V. CNP_ ambii domiciliați în C., .. A3, ., nr. 39, județul D., și B. G. CNP_, domiciliat în com. Hârsești, ., județul Argeș .
Schimbă în parte sentința, în sensul că obligă pârâta la plata către reclamanti a sumei de 2471 lei, cheltuieli de judecată.
Menține în rest sentința.
Admite, în parte, cererea intimaților și obligă apelanții la plata către acestia a sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 Aprilie 2015.
Președinte, G. D. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, G. G. |
Red. D.G.N.
Tehn D.T./ GDN/ ex.
24.04.2015
Jud fond M.B.
| ← Sechestru asigurător. Decizia nr. 1167/2015. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 1169/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
