Contestaţie la executare. Decizia nr. 564/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 564/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 564/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 564/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. Ț.
Judecător M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier E. D.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul A. L. împotriva Sentinței civile nr. 6026/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimată fiind A. - D. GENERALA A FINANTELOR PUBLICE ARGES - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2015 și s-au consemnat în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi și când, în aceeași componență, deliberând, a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față ;
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești data de 07.06.2013 sub nr._ contestatorul A. L. in contradictoriu cu A. - D. GENERALA A FINANTELOR PUBLICE ARGES - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P. (în prezent- Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș - Administratia Finantelor Publice a Municipiului P.) a formulat contestație la executare împotriva înștiințării de poprire nr._/24.05.2013 emisă pentru suma de 660 lei, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, s-a arătat că înștiințarea de poprire a fost emisă în baza unor titluri executorii ale Judecătoriei Pitești pe care nu le-a primit odată cu respectiva înștiințare, deși emitentul avea această obligație. Prin cererea nr._/04.06.2013, adresată intimatei, contestatorul a solicitat să i se comunice titlurile executorii în baza cărora a fost emisă înștiințarea de poprire nr._/24.05.2013.
A mai arătat petentul că potrivit art 391 C.pr.civ. încălcarea dispozițiilor art 384, 385, 387 și 389 atrage nulitatea executării, că potrivit art. 399 alin 2 C.pr.civ. nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal, că potrivit art. 389 alin 2 ind 1 C.pr.civ., după ce s-a început executarea, cei interesați sau vătămați pot cere pe calea contestației la executare și anularea încheierii prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
În drept se invocă dispozițiile art. 391, 389 alin.1 și 399 alin 2 și 389 alin. 2 ind. 1 C.pr.civ, art. 141 alin.6 din OG 92/2003.
A anexat în copie înscrisuri (f.4-10).
La data de 04.10.2013 contestatorul a depus note scrise prin care a invocat excepția autoritatii de lucru judecat raportat la sentința civila nr.3161/2012 a Judecătoriei Pitești, excepția prescripției dreptului de a cerere executarea silita si excepția perimării executării silite, ultimele două excepții fiind calificate de instanță drept apărări pe fondul contestației la executare .
La data de 04.02.2014 intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
A mai arătat intimata că este inadmisibilă contestația la executare întrucât executarea silită are ca obiect suma de 660 lei care provine din titlurile executorii primite spre luare în debit și punere în executare, respectiv: sentința penală nr. 432/2008 a Tribunalului Argeș, definitivă prin încheierea nr.655/R/2008 a Curții de Apel Pitești prin care contestatorul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 130 lei; ordonanța din data de 18.05.2011 întocmită de P. de pe lângă Judecătoria Pitești în dos. nr. 6177/P/2009 prin care contestatorului i s-a aplicat sancțiunea amenzii administrative în sumă de 400 lei și a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 30 lei; sentința penală nr. 3722/2012 a Judecătoriei Pitești, definitivă la data de 25.10.2012 prin care contestatorul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 100 lei.
S-a mai arătat că potrivit art. 149 alin 5 din OG 92/2003 intimata a transmis contestatorului cu confirmare de primire înștiințarea de poprire nr._/24.05.2013.
Se solicită proba cu înscrisuri și judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul art 258 C.pr.civ instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civila nr.3161/2012 a Judecătoriei Pitești (f.7-8), excepție invocată de contestator prin notele scrise, instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Una dintre condițiile necesare pentru a putea exista autoritatea de lucru judecat este aceea ca, in cadrul primei cereri de chemare in judecata să se fi examinat si rezolvat litigiul în fond, deci sa fi existat o judecata contradictorie, cu caracter contencios .
Astfel, pentru a verifica daca exista sau nu puterea de lucru judecat, trebuie analizata tripla identitate de elemente: parti, obiect si cauza.
In ceea ce privește excepția dedusa judecații, instanța apreciază ca situația este evidenta in privința primului element al puterii de lucru judecat, respectiv părțile, atâta timp cat in ambele dosare, figurează ca parti atat contestatorul cat si intimata din prezenta cauza.
In ceea ce privește cel de-al doilea element al puterii de lucru judecat, respectiv obiectul, jurisprudenta a decis in mod constant ca exista identitate de obiect chiar daca acesta este diferit formulat in cele doua cereri, cand rezulta ca scopul final urmărit de reclamant este același.
Astfel instanța apreciază că nu exista identitate si in ceea ce privește obiectul celor doua cereri de chemare in judecata, atâta timp cat în prezenta cauza se contestă înștiințarea de poprire nr._/24.05.2013, iar în dos. nr._, soluționat prin sentința civilă nr. 3161/2012, au fost contestate somațiile nr._ și nr._, ambele din data de 06.12.2011, emise de intimată.
F. de situația expusa mai sus, a reținut instanța ca nefiind făcută dovada identității depline dintre obiectul dosarului precedent si obiectului prezentului dosar, temeiul juridic al cererii anterioare fiind indicat explicit, analizat de instanțe si combătut prin considerentele ce motivează dispozitivul sentinței civile nr. 3161/2012 pronunțată de Judecătoria Pitești, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2703/2012 a Tribunalului Argeș (f.7-10).
Având în vedere cele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 6026/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a respins excepția autorității de lucru judecat.
S-a respins contestația la executare formulată de contestatorul A. L., în contradictoriu cu intimata Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș - Administratia Finantelor Publice a Municipiului P..
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești, reorganizată în Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a emis înștiințarea de poprire nr._/24.05.2013, care a fost comunicată contestatorului la data de 31.05.2013 (f4-5).
Instanța a reținut că înștiințarea de poprire nr._/24.05.2013 a fost emisă în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința penală nr. 432/2008 a Tribunalului Argeș, definitivă prin încheierea nr.655/R/2008 a Curții de Apel Pitești prin care contestatorul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 130 lei; ordonanța din data de 18.05.2011 întocmită de P. de pe lângă Judecătoria Pitești în dos. nr. 6177/P/2009 prin care contestatorului i s-a aplicat sancțiunea amenzii administrative în sumă de 400 lei și a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 30 lei; sentința penală nr. 3722/2012 a Judecătoriei Pitești, definitivă la data de 25.10.2012 prin care contestatorul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Potrivit art 172 C.pr.fiscală „(1)Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. (4) din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.”
În ceea ce privește perimarea executării silite invocată de către contestator, instanța reține aplicabilitatea în cauză a disp. art.142 alin. 4 - 6 din OG 92/2003, potrivit cărora: „(4) Executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimă. (5) Executarea silită se desfășoară până la stingerea creanțelor fiscale înscrise în titlul executoriu, inclusiv a dobânzilor, penalităților de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare. (6) În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, dobânzi, penalități de întârziere, majorări de întârziere sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare și consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică debitorului.”
Având în vedere că, în speță, obiectul executării silite îl reprezintă cheltuieli judiciare către stat, acestea având natura juridică a unor creanțe bugetare, instanța reține că sunt incidente disp. art.142 alin. 4 din OG 92/2003 R, mai sus invocate, în baza cărora va reține ca neîntemeiată apărarea contestatorului.
Sub aspectul prescripției dreptului intimatei de a cere executarea silită, instanța reține că potrivit disp. art. 91 alin. 1- 4 din OG 92/2003 R: „ (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. (2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel. (3) Dreptul de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. (4) Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data săvârșirii faptei ce constituie infracțiune sancționată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.”
Din analiza sentințelor judecătorești penale, precum și a deciziilor prin care acestea au fost menținute (hotărâri atașate la dosarul cauzei în urma verificării sistemului de evidență informatizată al instanțelor care le-au pronunțat), instanța reține că, de la data săvârșirii faptelor ce constituie infracțiuni, ce au făcut obiectul dos. nr. 3886/2012 al Judecătoriei Pitești, al dos. nr._ al Tribunalului Argeș, respectiv al dos. nr._ al Tribunalului Argeș, nu s-a împlinit termenul de prescripție de 10 ani înăuntrul căruia organul fiscal are dreptul de a stabili obligații fiscale, conform disp. art.91 alin. 3 și 4 din OG 92/2003 R, mai sus invocate (a se vedea sentința penală nr. 3722/2012 a Judecătoriei Pitești, sentința penală nr. 432/2008 a Tribunalului Argeș, sentința penală nr. 509/2007 a Tribunalului Argeș).
Față de cele expuse, instanța a reținut ca neîntemeiată și această apărare a contestatorului.
S-a reținut că titlurile executorii sunt hotărâri date de o instanța judecătorească, precum și o ordonanță emisă de parchet, astfel că împotriva acestora nu se poate formula contestație la executare, motiv pentru care instanța va analiza contestația formulată de contestatorul A. L. doar în ceea ce privește respectarea de către intimată a dispozițiilor procedurale privind efectuarea executării silite.
Potrivit art 149 alin.1 și 5 din C.pr fiscală „(1) Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și /sau datorate cu orice titlu debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.( 5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înființează de către organul de executare printr-o adresă care va fi transmisă prin scrisoare recomandată, cu dovada de primire, terțului poprit, împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu. Totodată va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi.”
Analizând conținutul înștiințării de poprire contestate instanța a constatat că sunt respectate dispozițiile art 145 alin 2 C.pr.fiscală în sensul că sunt cuprinse mențiunile referitoare la denumirea organului fiscal emitent; data la care a fost emisă și data de la care își produce efectele, datele de identificare a contribuabilului; motivele de fapt; temeiul de drept; numărul dosarului de executare; suma pentru care s-a înființat poprirea, precum și indicarea terțului poprit.
Referitor la faptul că nu i-au fost comunicate contestatorului și titlurile executorii odată cu înștiințarea de poprire, instanța reține că nu i s-a produs nicio vătămare contestatorului prin acest fapt întrucât în această înștiințare s-a menționat faptul că sumele executate reprezintă cheltuieli judiciare.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere ca executarea silita a fost începută în baza unor titluri executorii reprezentate de hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală, că sumele executate reprezintă cheltuieli judiciare către stat și că înștiințarea de poprire a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală, instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatorul A. L. care a considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
Instanța de fond a soluționat în mod eronat excepțiile invocate de către contestator și care ar fi condus la anularea somațiilor emise în cadrul dosarului de executare ,respectiv excepția puterii lucrului judecat prev. de art. 166 C.pr.civ. raportat la sentința civilă nr. 3161/2012 a Judecătoriei Pitești irevocabilă prin decizia civilă nr. 2703/24.10l2012 a Tribunalului Argeș și prin care au fost anulate somațiile cu nr._ și_ / 06.12.2011, tribunalul de creanță fiind nule de drept ,astfel că emiterea altor somații pentru executare este nelegală întrucât cele anterioare au fost anulate, invocându-se și disp.art. 163 alin.1 și 2 C.pr.civ.
De asemenea, a fost invocată și excepția prescripției prev. de art. 405 alin.1. C.pr.civ. potrivit cu care executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, iar în materia acțiunilor reale imobiliare termenul de prescripție este de 10 ani, astfel că suma de 130 lei din înștiințarea de poprire este prescrisă.
S-a mai invocat și excepția perimării prev. de art. 389 alin.1 C.pr.civ,. întrucât au trecut mai mult de 6 luni de la îndeplinirea oricărui act de executare fără să fi fost urmat de alte acte de executare cu privire la suma de 100 lei din înștiințarea de poprire ,excepție de asemenea soluționată în mod eronat de către instanța de fond.
O altă critică vizează faptul că, intimata pârâtă A.N.A.F Pitești nu a formulat întâmpinare în termen legal, fiind invocate și disp.art 387 alin.4 C.pr.civ. care nu au fost respectate de către ornau le executare în sensul că nu s-au arătat titlurile executorii anexate în baza cărora urmează să se facă executarea silită.
Se mai invocă nulitatea executării ca urmare an respectării dispozițiilor privind executarea silită și anume art. 384,385,387 ,389 și art. 391 C.pr.civ. precum și art. 399 alin.2 și 2 ind. 1 .
Se invocă de asemenea disp.art.141 alin.6 din OG 12/2003 potrivit cu care titlurile executorii se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere spre executare silită.
Intimata legal citată a formulat întâmpinare la data de 02.04.2015 prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică fiind soluționate în mod corect excepțiile invocate în primul ciclu procesual, iar actele de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv art.149 din OG 92/2003.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și care se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică din recurs tribunalul va reține că în cauză instanța de fond analizat excepția autorității de lucru judecat astfel cum a fost invocată de către contestator în raport de sentința civilă nr. 3161/29.03.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 27z03/24.10.2012 reținându-e în mod corect că în cauză n u s-a făcut dovada identității de obiect și cauză juridică sub aspectul contestării actelor de executare silită nefiind astfel îndeplinite disp.prev. de art. 163 C.pr.civ . .
Referitor la excepția puterii de lucru judecat întemeiată pe disp.ar. 166 C.pr.civ., tribunalul va reține că prin hotărârile judecătorești menționate s-au anulat somațiile cu nr.._ și_ / 06.12.2011 emise de către intimată în dosarul de executare nr._/2009 reținându-se că acestea au fost comunicate de către P. de pe lângă Judecătoria Pitești înainte de propunerea rezoluției de către Primul Procuror și înainte de soluționarea definitivă de către Judecătoria Pitești a plângerii împotriva acestei rezoluții .
Prin urmare, în cauză excepția puterii lucrului judecat nu poate fi invocată în legătură cu înștiințarea titlului executoriu ce vizează cheltuielile judiciare, ci doar s-au înlăturat actele de executare întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale, în p0rzeenta cauză fiind pusă în discuție valabilitatea înștiințării de poprire cu nr._/24.05.2013, fără ca aceasta sa aibă la baza actele de executare anulate.
Și cea de a doua critică din recurs este neîntemeiată, întrucât instanța de fond a soluționat în mod corect excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită în raport de termenul special de prescripție prev. de art 91 alin 3 și 4 din OG OG 92/2003 republicată potrivit cu care termenul de prescripție este de 10 ani pentru obligațiile fiscale ce decurg din hotărâri penale .
Și excepția perimării executării silite a fost soluționată de instanța de fond în mod legal, în raport de disp.art. 142 alin.4 și 6 din OG 92/2003 și care sunt prevederi speciale în raport de disp.art. 389 alin.1 C.pr.civ. reținându-se că în cauză fiind vorba de cheltuieli judiciare către stat ce au natura juridică a unor creanțe bugetare, în cauză sunt incidente dispozițiile menționate, nefiind împlinit termenul de perimare în raport de actele de executare efectuate.
Referitor la nedepunerea întâmpinării în termen legal de către intimata A. tribunalul va reține că prin apărările formulate de către aceasta la 02.04.2015 nu s-auz invocat excepții și nu s-au propus alte probe pentru a se păune în discuție eventuala decădere a acesteia sub acest aspect, astfel că invocare disp.art. 118 C.pr.civ. nu prezintă relevanță în prezenta cauză.
Referitor la criticile ce vizează legalitatea înștiințări ide poprire ,tribunalul va reține că acestea sunt neîntemeiate întrucât apărările recurentului vizează în esență aspecte ce țin de nevalabilitatea titlurilor executorii reprezentate de hotărâri date de o instanță judecătorească precum și o ordonanță emisă de P., și nu aspecte ce țin de nerespectarea dispozițiilor legale privind înființarea popririi .
Astfel, sub aspectul disp.art. 149 alin.1 și 5 C.pr.fisc. precum și art. 145 lainș2 din același act normativ tribunalul va reține că în cauză nu s-a făcut dovada producerii vreunei vătămări contestatorului întrucât sumele executate reprezentând cheltuieli judiciare auz fost menționate în cuprinsul înștiințării de poprire cu referire la titlul executoriu ,astfel că nu sunt îndeplinite cond. prev.de art 399 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente ,tribunalul în temeiul art.304 pct.9 rap la art. 312 C.pr.civ. va respinge recursul contestatorului ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul A. L. împotriva Sentinței civile nr. 6026/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimată fiind A. - D. GENERALA A FINANTELOR PUBLICE ARGES - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P., .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2015.
Președinte, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. | Judecător, A. D. |
Grefier, E. D. |
Red. M.D.B.
Tehn D.T 2 ex
15.07.2015
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 565/2015. Tribunalul ARGEŞ | Suspendare provizorie. Decizia nr. 2253/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
