Suspendare provizorie. Decizia nr. 2253/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2253/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 2253/2015
Dosar nr._
R O M Â N I A
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2253/2015
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. V.
Judecător D. D. A.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare pentru soluționare, apelul declarat de contestatoarea M. M. împotriva sentintei civile nr._/ 2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind D. A. A., având ca obiect „contestație la executare suspendare executare”.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile părtilor au avut loc în sedința publică din data de 17 06 2015 fiind consemnate în încheierea de sedință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitate părtilor să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 24 06 2015 când a decis următoarele:
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Topoloveni sub nr._, contestatoarea M. M. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatul D. A. A., împotriva înființării popririi din dosarul de executare nr.477/2013 al B. P. V. A. precum și împotriva încheierii privind stabilirea, constatarea cheltuielilor de judecată din data de 12.09.2013 și comunicata la data de 17.09.2013, solicitând, anularea actelor de executare silită și suspendarea executării, cu cheltuieli de judecată.
Contestatoarea solicita că până la soluționarea contestației la executare sa se dispuna în temeiul art.718 Cod proc.civilă coroborat cu art.669 alin.4 teza a II-a și teza a III-a coroborat cu art.451 alin.2 și 3 Cod proc.civilă suspendarea executării, suspendarea nefiind condiționată de plata unei cauțiuni întrucât art.669 Cod proc.civilă prevede că „sumele datorate ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc în încheiere pe baza dovezilor prezentate de partea interesată în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare pe calea contestației la executare formulată de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art.451 alin.2 și 3 Cod proc.civilă se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării nu este condiționată de plata unei cauțiuni”.
In susținerea contestației se arată că executorul judecătoresc a solicitat punerea în executare a sentinței civile nr.170/12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ fără alte completări și care prin dispozitivul ei nu a obligat-o pe contestatoare la nimic, mai mult nu i-a fost comunicat titlul executoriu. Actele contestate, respectiv încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare și înființarea popririi sunt abuzive și nelegale, nu se respectă legea onorariilor executorilor judecătorești de 10 % și mai mult executorul în complicitate cu avocata O. G. accepta ca și cheltuieli de judecată onorariu de 4000 Ron. Consideră că nu se poate accepta onorariu avocat egal cu suma de executat, iar onorariul executorului este mult mai mare de 10 % așa cum spune legea, este de 21 %, încălcând legea.
Mai arată contestatoarea că s-au folosit două titluri executorii, diferite unul de altul, adică sentința nr.170/2013 a Judecătoriei Topoloveni, fiind definitivată în două variante, dar niciuna din ele neputând fi pusă în executare. Într-o variantă, așa cum rezultă din certificatul de grefă și în urma căreia s-a definitivat sentința civilă nr.170/2013 a Judecătoriei Topoloveni se menționează: „obligă intimații să plătească recurentului suma de 4401,8 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs”.
În a doua variantă, se menționează: „obligă intimata să plătească recurentului suma de 4401,8 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs”, dar minuta din decizia nr.1814/2013 a Tribunalului Argeș nu corespunde cu dispozitivul hotărârii, deși, conform prevederilor legale se poate considera că aceasta este nulă.
De asemenea, conform legii, instanțele care soluționează o contestație la executare propriu-zisă sau la titlu sunt ținute a respecta, la fel și părțile din executarea silită „autoritatea de lucru judecat”, de care se bucură titlul executoriu, atât în privința celor explicate în considerente cât și a celor stabilite prin dispozitiv, dar a căror explicație și motivare se regăsește în considerente.
Pentru aceste considerente, solicită anularea tuturor actelor de executare și suspendarea executării până la lămurirea contrarietăților potrivnice dintre dispozitiv, minută și considerente, care nu se pot executa.
In drept, s-au invocat disp. art.669, 718, art.451 alin.2 și 3 C.pr.civ.
S-au depus la dosar în copie înscrisuri.
La data de 04.12.2013 contestatoarea și-a completat acțiunea inițială solicitând instanței să dispună compensarea plăților efectuate de părți în cadrul dosarelor de executare silită nr. 477/2013 al B. P. V. A., nr.301/2012 al B. V. I. și nr. 155/2013 al B. V. I. (f.30 dos.Jud.Topoloveni).
Prin sentința civilă nr.752/04.10.2013 Judecătoria Topoloveni a declinat în favoarea Judecătoriei Pitești competența de soluționare a prezentei contestații prin raportare la disp. art.650 alin.2 C.pr.civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub același nr. unic de dosar_ .
La data de 11.02.2014 contestatoarea a depus la dosar note de ședință prin care a reiterat motivele de fapt și de drept invocate prin acțiunea introductivă (f.4-5).
La termenul din data de 24.02.2014 instanța a luat act de renunțarea contestatoarei la judecata cererii completatoare formulată în cauză și având ca obiect compensarea plăților efectuate de părți în cadrul dosarelor de executare silită nr. 477/2013 al B. P. V. A., nr.301/2012 al B. V. I. și nr. 155/2013 al B. V. I. (f.30 dos.Jud.Topoloveni).
La data de 23.06.2014 contestatoarea și-a precizat contestația la executare arătând că aceasta este îndreptată împotriva actelor de executare silită și în special împotriva încheierii executorului judecătoresc din data de 12.09.2013 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare; prin aceeași cerere precizatoare contestatoarea a solicitat lămurirea întinderii și înțelesului titlului executoriu și disjungerea acestei cereri.
Contestatoarea a fost reprezentată în cauză de către mandatar M. D. în baza procurii judiciare speciale aut. sub nr. 1071/2014 de BNP Bogos N. R..
La termenul din data de 23.06.2014 instanța a luat act de renunțarea contestatoarei la judecata cererii privind suspendarea executării silite.
La data de 11.07.2014 contestatoarea aduce noi completări acțiunii inițiale solicitând anularea încuviințării executării silite pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 10.07.2013 și anularea tuturor actelor dos. de executare silită nr.477/2013 al B. P. V. A. (f.64-121).
S-a dispus atașarea actelor dos. de executare silită nr.477/2013 al B. P. V. A. (f.64-121).
Prin încheierea pronunțată în cauză la data de 15.09.2014 instanța a respins ca fiind tardiv introduse cererile modificatoare ale acțiunii introductive formulate de contestatoare la data de 23.06.2014, respectiv 11.07.2014, cu motivarea expusă în considerentele respectivei încheieri.
La data de 29.09.2014 intimatul D. A. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată (f.152-153).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 22.10.2014 contestatoarea reiterează motivele invocate în acțiunea introductivă.
In cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/ 2014 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoarea M. M., în contradictoriu cu intimatul D. A. A..
S-a redus onorariul de avocat în cursul executării silite de la suma de 4000 lei, la suma de 1000 lei, precum și cheltuielile de executare silită, de la suma de 1041,60 lei, la suma de 800 lei.
S-a îndreptat încheierea din data de 12.09.2013 prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită în dos. nr. 477/2013 al B. P. V. A., în sensul că s-a redus cuantumul acestora la suma de 6201,8 lei.
S-au îndreptat actele de executare emise în dos. nr. 477/2013 al B. P. V. A., în sensul că executarea va continua pentru suma de 6201,8 lei.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
In cauza executarea silita prin poprire a fost inceputa sub imperiul noului cod de procedura civilă, fiind incuviintata executarea silita de catre Judecatoria P. prin incheierea pronunta la data de 10.07.2013 in dosarul nr._/280/2013, la cererea executorului Judecatoresc P. V. –A..
Prin adresa din data de 12.09.2013 s-a dispus infiintarea popririi de catre executorul judecatoresc, la cererea creditorului D. A. A., împotriva debitoarei M. M., până la concurența sumei de 9443,40 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.170/2013 a Judecătoriei Topoloveni modificată și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1814/2013 a Tribunalului Argeș.
Prin încheierea din data de 12.09.2013 dispusă în același dosar de executare s-au stabilit cheltuieli de executare în sumă de 1041,60 lei, la care s-au adăugat onorariul de avocat în sumă de 4000 lei și debitul principal în sumă de 4401,80 lei, rezultând o creanță totală de 9443,40 lei (f.102).
Nu rezultă din actele dosarului de executare dacă suma reprezentând debitul total a fost reținută din contul creditoarei și virată în contul executorului judecătoresc.
Prin raportare la dispozitiile Ordinului nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecatoresti, sumele percepute de catre B. P. V. A. in dos. de executare silita nr. 477/2013 sunt nejustificat de mari, avand in vedere si forma de executare silita incuviintata creditorului.
De asemenea, conform disp. art.451 alin.2 C.pr.civ. instanța poate să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Având în vedere că în dosarul de executare nu se regăsește o chitanță din care să rezulte întinderea onorariului avocatului în cursul executării, suma de 4000 lei fiind menționată doar prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța a constatat față de circumstanțele cauzei că acest onorariu este nejustificat de mare în raport cu activitatea desfășurată de avocat.
Pentru considerentele expuse, in temeiul disp. art. 714 C. Pr. Civ., rap. la art. 451 alin.2 C.pr.civ. și la prevederile Ordinului mai sus invocat, instanta a constatat ca prezenta contestatie este intemeiata in parte.
Pe cale de consecinta, s-a dispus reducerea onorariului de avocat în cursul executării silite de la suma de 4000 lei, la suma de 1000 lei, precum și cheltuielile de executare silită, de la suma de 1041,60 lei, la suma de 800 lei, s-a îndreptat încheierea din data de 12.09.2013 prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită în dos. nr. 477/2013 al B. P. V. A., în sensul reducerii cuantumului acestora la suma de 6201,8 lei.
Împotriva acesteia sentințe a declarat apel contestatoarea M. M., prin care a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, întrucât actele de executare nu s-au întocmit cu privire la ambii debitori menționați în cuprinsul încheierii pronunțate în data de 10.07.2013 de către Judecătoria Pitești, prin care s-a încuviințat executarea silită împotriva acestora, ci doar cu privire la contestatoarea M. M., deși în cuprinsul titlului executoriu nu s-a menționat că obligația de plată a cheltuielilor de judecată este una solidară.
Menționează că prin petiția depusă la data de 10.09.2014 (fila 144 din dosarul de fond) a invocat excepția nulității absolute și nulității relative a tuturor actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc V. A. P. în dosarul de executare nr.477/2013, nulitatea absolută putând fi invocată în orice stare a judecății.
Apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins cererile modificatoare ca tardiv formulate, în condițiile în care nu a pus în discuție excepția nulității actelor de executare, care putea fi invocată oricând.
La data de 04.05.2015, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Apelanta a formulat la data de 12.06.2015 o petiție intitulată „Sesizări”, iar la data de 19.06.2015 a depus concluzii scrise.
Analizând sentința civilă apelată, în raport de criticile formulate, având în vedere efectul devolutiv al apelului stabilit prin art. 476 C.pr.civ.,tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente :
Potrivit art.712 alin.(1) C.proc.civ., împotriva executării silite înseși, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Prin art.704 C.proc.civ. se dispune în sensul că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Ca atare, contestația la executare este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale.
În ceea ce privește critica apelantei potrivit căreia măsura respingerii cererilor completatoare din datele de 23.06.2014 (este de fapt, depusă la data de 07.03.2014, alăturat cererii de ajutor public judiciar-filele 40-42 din dosarul de fond, în ședința publică din data de 23.06.2014 precizând oral, în mod expres că solicită anularea încheierii de încuviințare a executării silite) și 11.07.2014 ca fiind tardiv formulate este una nelegală, tribunalul constată că este nefondată, întrucât în conformitate cu dispozițiile art.713 alin.3, teza finală C.pr.civ. (…)contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare.
Potrivit art.715 alin.1 pct.1 și 3 C.pr.civ.contestația privitoare la executarea silită poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația.
Ori din analiza dovezii de înmânare aflată la filele 92 și 93 din dosarul de fond, tribunalul constată că apelanta debitoare a primit personal, la data de 12.09.2013, somația și încheierea de încuviințare a executării silite (acestea fiind, de altfel, anexate și contestației la executare, fiind astfel evident că se găsesc în posesia debitoarei și că a luat cunoștință de conținutul acestora), împrejurare față de care, invocarea unor noi motive de nelegalitate a executării silite, la datele de 23.06.2014 (de fapt, la data de 07.03.2014) și 11.07.2014, s-a realizat cu încălcarea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate.
Astfel, dincolo de împrejurarea că aceste cereri modificatoare au fost depuse după primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, iar intimatul și-a exprimat opoziția față de formularea acestora la acest moment procesual, conform art.204 alin.3 c.pr.civ., excepția tardivității acestora trebuie analizată prin raportare la prevederile art.713 alin.3 și art.715 C.pr.civ., care constituie dispoziții speciale, derogatorii în materia executării silite.
Sancțiunea nerespectării acestui termen legal și imperativ este decăderea contestatoarei din dreptul de a invoca nelegalitatea actelor de executare emise împotriva sa până la acest moment de către executorul judecătoresc, indiferent de cauza de nulitate a acestora.
Pe cale de consecință, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.247 C.pr.civ., invocate de către apelanta contestatoare, instituția excepțiilor procesuale, astfel cum este reglementată de art.245-248 C.pr.civ., fiind distinctă de cea a motivelor de nulitate a actelor de executare, aceasta impunându-se a fi invocate, cu respectarea prevederilor art.713 alin.3 și art.715 C.pr.civ., împrejurare față de care, în mod corect prima instanță nu a mai procedat la analizarea motivelor invocate de contestatoare în cererile modificatoare.
Chiar dacă sunt reale susținerile apelantei potrivit cărora executarea silită s-a început numai împotriva acesteia, iar nu și a celuilalt intimat P. Gh. I., tribunalul constată că, în condițiile în care prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 12.05.2015 pronunțată de Tribunalul Argeș-Secția civilă s-a dispus îndreptarea erorii materiale cu privire la obligarea ambilor intimați la suportarea cheltuielilor de judecată, față de împrejurarea că fundamentul acordării acestora îl reprezintă culpa procesuală a părților ce au pierdut litigiul, acestea fiind chemate să răspundă solidar pentru acoperirea acestuia, în baza unuia dintre principiile ce guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, această măsură dispusă de executorul judecătoresc nu este nelegală, contestatoarea având posibilitatea ca, în măsura în care achită în integralitate cuantumul acestor cheltuieli, să se regreseze împotriva celuilalt intimat pentru suma achitată în plus, cu acest titlu.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile dispozițiile art.480 alin.1 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de contestatoare ca nefondat, apreciind că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de contestatoarea M. M., domiciliată în Pitești, Calea Craiovei, nr. 144, ., . împotriva sentintei civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind D. A. A. domiciliat în Pitești, ., ., ., jud. Argeș, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2015.
Președinte, R. V. | Judecător, D. D. A. | |
Grefier, E. R. |
red.R.V.
dact. R.V./4 exp.-22.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 564/2015. Tribunalul ARGEŞ | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 2258/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
