Rezoluţiune contract. Decizia nr. 2258/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2258/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 2258/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2258/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. P.
Judecător C. D.
Grefier M. L.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de reclamanții C. C. și C. E. și de pârâta I. E. împotriva sentinței civile nr. 9116/01.10.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul I. S. M., având ca obiect rezoluțiune contract - repunere in situația anterioara.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie .
Apoi, instanța, a având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată, când a pronunțat prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 29.05.2013, reclamanții C. C. și C. E. au chemat în judecată pe pârâții I. E. și I. S. M., solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere nr. 1240/07.04.2008 autentificat de BNP C. I. ca urmare a neîndeplinirii culpabile de către pârâți a obligațiilor asumate în ceea ce privește prestarea întreținerii în favoarea reclamanților, repunerea părților în situația anterioară în sesnul revenirii în proprietatea reclamanților a imobilelor care au făcut obiectul contractului, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții arată că au încheiat cu pârâții contractul de întreținere nr. 1240/07.04.2008 autentificat de BNP C. I., pârâții urmând să le presteze întreținere reclamanților pe tot parcursul vieții, iar la deces să îi înmormânteze și să efectueze toate parastasele de pomenire potrivit datinei creștinești, că pârâții nu le-a asigurat întreținerea în toată perioada scursă de la data încheierii contractului și până în prezent, că pârâtul I. S. M. a părăsit domiciliul conjugal din octombrie 2012 și nu mai locuiește la adresa menționată în contract, că de la data întocmirii actului reclamanții au fost cei care i-au întreținut pe pârâți, acești din urmă nedând dovadă de cooperare cu reclamanții, în sensul că niciodată nu le-au cumpărat alimente, medicamente, haine, nu le-a plătit utilitățile.
In dovedirea cererii solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
În drept se invocă dispozițiile art 2254,2263 Noul Cod Civil, art 451 C.pr.civ.
La data de 04.07.2013 reclamanții au formulat cerere de ajutor public judiciar..
La data de 16.12.2013 pârâtul I. S. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii de chemare în judecată, iar pe fond se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția invocată, se arată că cererea de chemare în judecată are ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere nr. 1240/07.04.2008 autentificat de BNP C. I., încă acest contract este calificat juridic ca și contract de vânzare cumpărare dat fiind prețul plătit de 5000lei, dar și a faptului că vânzătorii și-au rezervat dreptul de uzufruct viager. Se mai arată că nu există și nu s-au arătat în acțiune motivele de nulitate absolută pentru rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare nr. 1240/07.08.2008, că vechiul cod nu reglementează contractul de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere, că acest contract este reglementat de noul cod de procedură civilă și trebuie avut în vedere prețul plătit.
Pe fondul cauzei se arată că pârâtul și-a îndeplinit obligațiile contractuale până în octombrie 2012 când a fost alungat din domiciliul conjugal de către reclamanți care au refuzat să mai primească bani tocmai pentru a se folosi de acest pretext. Se mai arată că este angajat la Automobile Dacia și realizează un venit care îi permite să se întrețină atât pe el cât și pe reclamanți. Se mai arată că pe terenul cumpărat a edificat o construcție compus din 3 camere cu banii realizați de pârât și cu un credit bancar pe care l-a obținut în timpul căsătoriei.
Se solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială cu martorii M. M. și C. A..
În drept se invocă art 205 C.pr.civ.
La data de 23.12.2013 pârâta I. E. a depus întâmpinare prin care solicită admiterea acțiunii.
În fapt se arată că nu a prestat întreținere reclamanților nici ea, nici pârâtul I. S. M..
Se solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială cu martorii N. M. A. și N. F..
Întâmpinarea nu este motivată în drept.
La data de 15.01.2014 reclamanții au depus întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâtul I. S. M., prin care solicită respingerea acesteia cu cheltuieli de judecată.
În fapt se arată că nu este adevărat faptul că pârâtul plătește rată la bancă întrucât aceastea nu au mai fost achitate din vara anului 2013, că se impune disjungerea cererii reconvenționale și suspendarea acesteia până la soluționarea acțiunii principale întrucât această cerere se impune a fi judecată în cadrul dosarului de partaj bunuri comune care face obiectul dosarului nr._/280/2013.
În ceea ce privește întâmpinarea se solicită respingerea excepției inadmisibilității întrucât motivele pentru care se solicită rezoluțiunea contractului sunt reprezentate de neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor asumate de pârâți.
Se solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială cu martorii N. F. și N. M. A..
La filele 74-75 din dosar pârâtul I. S. M. a depus cerere reconvențională prin care solicită contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul care a făcut obiectul contractului de întreținere nr. 1240/07.04.2008 autentificat de BNP C. I.. Solicită pârâtul disjungerea acesteia.
În drept se invocă art 209 C.pr.civ
Se solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială cu martorii M. M. și C. A..
Cererea reconvențională a fost evaluată la suma de 2070lei.
Prin încheierea din 30.04.2014 instanța a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant I. S. M. și s-a dispus formarea unui nou dosar(f.78)
În temeiul art 258 C.pr.civ a încuviințat pentru reclamanți și pârâta I. Emila proba cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială cu martorii N. F. și N. M. A., iar pentru pârâtul I. S. M. proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială cu martorii M. M. și C. A..
Au fost luate interogatorii părților și au fost audiați martori N. F. și N. M. A., propuși de reclamanți și pârâta I. E., și martorii M. M. și C. A., propuși de pârâtul I. S. M..
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
Prin sentința civilă nr. 9116/01.10.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. C. și C. E., și pe pârâții I. S. M. și I. E., în ca neîntemeiată.
Au fost obligați reclamanții la plata către pârât a sumei de 1100lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocat.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1240/07.04.2008 de BNP C. I., reclamanții C. C. și C. E. au vândut pârâților I. E. și I. S. M., nuda proprietate din imobilul situat în com Micești, . format din teren în suprafață de 619mp curți construcții și casă de locuit C1 în suprafață de 49mp, vânzătorii oprindu-și dreptul de uzufruct pe toată durata vieții.
Părțile au stabilit prețul vânzării la suma de 10.000lei, sumă din care s-a plătit la data autentificării contractului 5000lei, pentru diferența de 5000lei urmând ca pârâții să le acorde îngrijire și întreținere cu cele necesare traiului zilnic și sănătății la domiciliul reclamanților, iar la deces să îi înmormânteze și să le facă obiceiurile creștinești.
Potrivit art. 3 din Legea 71/2011 actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Având în vedere dispozițiile art 3 din Legea 71/2011, precum și faptul că între părți a fost încheiat contractul la data de 07.04.2008, când era în vigoare Codul civil de la 26.11.1864, anterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009, constată instanța că prezentei cauze îi sunt aplicate dispozițiile Codului civil de la 26.11.1864.
Pentru soluționarea cauzei se impune stabilirea naturii juridice a contractului incheiat între părți, respectiv dacă acesta este contract de întreținere sau contract de vânzare cumpărare.
Analizând clauzele contractuale instanța a constatat că scopul principal urmărit de părți la încheierea contractului a fost acela de a vinde, respectiv de a cumpăra. Pentru a reține astfel, instanța are în vedere faptul că părțile au stabilit un preț al bunului, respectiv 10.000lei, din care pârâții au plătit suma de 5000lei. De asemenea, reclamanții au înțeles să le transmită pârâților doar nuda proprietate, păstrându-și dreptul de uzufruct pe tot parcursul vieții. Prețul și rezerva dreptului de uzufruct sunt specifice contractului de vânzare. De asemenea, din cuprinsul contractului nu reiese faptul că s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului în schimbul întreținerii, ci faptul că s-a vândut imobilul în schimbul prețului. Reiese așadar, că obligația principală a dobânditorilor nu a fost prestarea întreținerii. Reclamanții nu au susținut pe parcursul soluționării cauzei că prețul vânzării nu ar fi fost primit.
Întrucât contractul dintre părți este unul de vânzare cumpărare, și în lipsa unor clauze contractuale care se reglementeze modalitatea în care intervine rezoluțiunea, pentru rezoluțiunea acestuia se impunea punerea în întârziere a cumpărătorului pentru a-și îndeplini obligațiile.
Din întreg probatoriu administrat în cauză nu reiese faptul că reclamanții ar fi avut nevoie de întreținere și pârâții ar fi refuzat întreținerea acestora. Din depozițiilor tuturor martorilor a reieșit faptul că reclamanții sunt în putere și că nu au nevoie de întreținere. Astfel martora Necuale M. A. a declarat că reclamanții se întrețin singuri de foarte mult timp, au pensie, vite, gospodărie. Martora N. F. C. a declarat că bătrânii se întrețin singuri, că sunt încă în putere.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta I. E. și reclamanții C. C. și C. E..
I. Apelanții reclamanți susțin că sentința este netemeinică și nelegală pentru că obligația de întreținere era principală în contractul încheiat, scopul urmărit de părți la perfectarea contractului fiind acela de a încheia un contract de întreținere.
Prin urmare, contractul trebuie calificat în raport de voința părților la data perfectării sale, ca fiind un contract de întreținere.
Pârâții nu au prestat reclamanților obligația de întreținere pe care și-au asumat-o, situație în care se impune rezoluțiunea contractului, conform art.1020 Cod civil.
obligația pârâților subzistă, indiferent de starea în care se află reclamanții, iar din probele administrate a rezultat că pârâții nu au prestat întreținerea la care s-au obligat.
II. Apelul formulat de pârâta I. E. nu este motivat, situație în care, în raport de prev.art.476 alin .2 Cod de procedură civilă, examinarea acestuia se va realiza în fond, numai pe baza celor invocate în primă instanță.
În apel, intimatul pârât I. S. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelurilor, pe motiv că nu are nicio culpă, întrucât apelanții în mod tendențios nu au dorit să primească întreținere. Din evidențele fiscale rezultă că intimații pârâți au plătit impozitul pentru imobilele în litigiu. Prima instanță trebuia să facă aplicarea disp.art.358 Cod de procedură civilă, în sensul de a aprecia că neprezentarea reclamanților la interogatoriu se socotește ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în folosul intimatului pârât.
Examinând actele dosarului și sentința apelată, tribunalul va reține:
Un prim aspect ce se impune a fi lămurit în cauză vizează legea procesuală și legea civilă aplicabile.
În speță sunt incidente dispozițiile noului Cod de procedură civilă, având în vedere că acțiunea a fost înregistrată după . și ținând seama de prev.art.24 noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după ..
Legea civilă aplicabilă este Codul civil de la 1864, deoarece este legea sub imperiul căreia s-a perfectat contractul .
În acest sens sunt disp.art.4 din Legea 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind noul Cod civil, conform cărora, la data intrării în vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevăzute de Codul civil de la 1864, rămân supuse dispozițiilor legii vechi.
Prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1240/07.04.2008 de BNP C. I., reclamanții C. C. și C. E. au vândut pârâților I. E. și I. S. M., nuda proprietate din imobilul situat în . format din teren în suprafață de 619 mp curți construcții și casă de locuit C1 în suprafață de 49mp, vânzătorii oprindu-și dreptul de uzufruct pe toată durata vieții.
Părțile au stabilit prețul vânzării la suma de 10.000lei, sumă din care s-a plătit la data autentificării contractului 5000 lei, pentru diferența de 5000 lei urmând ca pârâții să le acorde îngrijire și întreținere cu cele necesare traiului zilnic și sănătății la domiciliul reclamanților, iar la deces să îi înmormânteze și să le facă obiceiurile creștinești.
Tribunalul reține că se impune calificarea contractului, stabilirea naturii juridice a acestuia, pentru a vedea care dispoziții legale îi sunt aplicabile.
În cauză se constată că imobilele ce au făcut obiectul contractului au fost evaluate de părți la 10.000 lei din care 5.000 lei cu titlu de preț și 5.000 lei pentru întreținere.
Prețul nu este preponderent valoric, ci este egal cu valoarea întreținerii.
Părțile sunt rude/afini, respectiv reclamanții sunt părinții pârâtei și socrii pârâtului, căsătorit cu fiica lor, și în virtutea acestor relații, pârâții au fost aleși de reclamanți pentru a le presta întreținere.
Scopul preponderent urmărit de părți la perfectarea contractului a fost prestarea întreținerii, fără de care reclamanții nu ar fi înstrăinat, iar pârâții nu ar fi cumpărat.
Potrivit art.1020-1021 Cod civil, precum și definiția dată de doctrină și jurisprudență, rezoluțiunea reprezintă sancțiunea ce intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația anterioară.
Pentru a fi posibilă rezoluțiunea judiciară, trebuie să fie îndeplinite 3 condiții: 1. să existe o neexecutare, fie și parțială, dar care este importantă, a contractului sinalagmatic; 2. neexecutarea să fie imputabilă debitorului; 3. să existe punerea în întârziere a debitorului.
Întreținerea, așa cum a fost stipulată în contract este prezentată incomplet, astfel că revine judecătorului sarcina de a conjuga componentele concrete ori generale ale prestației de întreținere stipulate de părți cu cele de gen ale noțiunii de întreținere, care se includ intrinsec în prestația de executare. Este de reținut că dacă părțile pot exclude expres elemente ale prestației de întreținere de la executare, tot astfel nu pot stabili exhaustiv conținutul acestei prestații, datorită cerințelor imprevizibile ale stării și nevoilor cotidiene de întreținere ale creditorilor și, în consecință, contractul trebuie interpretat în sensul producerii tuturor efectelor care țin de însăși natura obligației, pe lângă cele arătate expres de părți, așa cum dispune art.970 alin.2 Cod civil.
În ceea ce privește conținutul obligației contractuale de întreținere, în jurisprudență s-a reținut că acesta trebuie circumscris nevoilor în schimbare ale întreținutului, având în vedere vârsta înaintată a creditorului și problemele grave de sănătate, obligația de întreținere putând conține și obligația unui ajutor permanent la menaj, preparatul și servitul hranei și supravegherea permanentă, chiar dacă acesta nu au fost stipulate în mod expres în conținutul contractului de întreținere.
Important de stabilit este modul în care se determină limitele obligației de ajutor și supraveghere, permanentă, ce intră în conținutul obligației contractuale de întreținere. Permanența nu poate fi privită temporal și nici spațial în mod absolut, în sensul de a locui cu întreținutul, de a sta tot timpul lângă acesta, ci relativ, intermitențele normale fiind de natura și esența obligației de întreținere, obligație cu executare succesivă, cât timp, sub acest aspect, în contract nu se stipulează obligația de a asigura întreținutului un însoțitor/îngrijitor permanent.
În stabilirea conținutului obligației de întreținere, trebuie avute în vedere diligențele normale ale întreținătorului rezonabil.
Raportat la aceste considerente și la probele administrate, tribunalul reține că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere a reclamanților.
Martorii audiați (f.104-106 și 125) au relatat că reclamanții se întrețineau singuri, își plăteau impozitele, își găteau, își spălau și făceau curățenie, își procurau medicamente și îmbrăcăminte, iar la muncile câmpului erau ajutați de terțe persoane.
Deși martora C. P. A. susține că pârâtul a fost alungat din locuință, această situație s-a produs în timpul procesului de divorț al pârâților, în 2013, însă de la data perfectării contractului în 2008 și până la alungarea pârâtului din locuință, acesta și soția sa nu și-au executat obligația de întreținere asumată.
În ceea ce privește punerea în întârziere a pârâților debitori, în contractul cu obligație de întreținere, datorită caracterului alimentar al prestației la care s-au obligat debitorii și care trebuie să fie efectuată în mod succesiv, se consideră că aceștia sunt de drept în întârziere, potrivit art.1079 pct.3 Cod civil.
Cu privire la apelul formulat de pârâta I. E., tribunalul reține că atât la judecata în primă instanță cât și în apel, aceasta a susținut interesele credirentierilor, fără a formula apărări contradictorii cu aceștia.
Tribunalul reține că apelul declarat de pârâtă este lipsit de interes, întrucât soluția i-a fost favorabilă.
Pentru considerentele expuse, în baza art.480 Cod de procedură civilă,va fi admis apelul reclamanților, sentința va fi schimbată, în sensul că se va admite cererea și se va dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere.
Apelul formulat de pârâta I. E. va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că apelanții reclamanți solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul pârâtei I. E. cu domiciliul . împotriva sentinței civile nr. 9116/01.10.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul I. S. M. cu domiciliul în Mioveni, ., .. jud Argeș
Admite apelul reclamanților C. C. și C. E. ambii cu domiciliul în com. Micesti, . împotriva sentinței civile nr. 9116/01.10.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul I. S. M. cu domiciliul în Mioveni, ., .. jud Argeș
Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere.
Ia act că apelanții C. solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2015
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./8 exp.
07.07.2015.
jud.fond R.C.B..
| ← Suspendare provizorie. Decizia nr. 2253/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1828/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
