Fond funciar. Decizia nr. 815/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 815/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 815/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 815/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul S. N. împotriva sentinței civile nr. 546/28.05.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimată fiind pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ REPREZENTATĂ DE PREȘEDINTE-PRIMAR N. D., având ca obiect fond funciar/ cerere de repunere în termen.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic L. Anișoara pentru intimata pârâtă, lipsă fiind apelantul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin serviciul registratură, la data de 19.02.2015, răspuns la întâmpinare din partea apelantului reclamant.
Consilier juridic L. Anișoara depune la dosar delegație pentru intimata pârâtă C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ, învederând că mandatul este dat pentru primar în calitate de președinte al CLFF Curtea de Argeș.
Tribunalul reține că apelul este scutit de taxă de timbru în raport de art. 42 din legea 1/2000.
Reprezentantul intimatei pârâte învederează instanței că nu mai are cereri de formulat .
Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului .
Reprezentantul intimatei pârâte C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond, arătând că apelantul reclamant nu a făcut dovada motivelor justificate acare l-ar fi împiedicat să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termen legal, termenul nefiind condiționat de existența vreunui litigiu aflat pe rolul instanțelor de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin cererea înregistrată la data de 18.02.2014 reclamantul S. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș ca instanța să dispună repunerea reclamantului în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, de pe urma autorului G. B., care a avut calitatea de moșnean în cadrul Obștei Moșnenilor Argeșeni din Curtea de Argeș.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că membrii Obștei Moșnenilor Argeșeni au mandatat un reprezentant pentru a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.020,14 ha reprezentând averea Obștei, în care autorul reclamantului a avut 100 de puncte. După un proces început în anul 2006, prin decizia nr. 2662/20.11.2013 a Tribunalului Argeș s-a considerat că cererea formulată de persoana ce fusese mandatată este nelegală, deoarece reconstituirea trebuie solicitată prin cerere separată de fiecare moșnean în parte, Obștea fiind doar administrator al acestei suprafețe de teren. Reclamantul a luat cunoștință de această decizie la data de 2.02.2014, moment de la care s-a născut și dreptul de a solicita repunerea în termen în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe Legea nr. 247/2005 și HG nr. 890/2005.
La data de 1.04.2014 pârâta C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că cererea trebuie respinsă ca inadmisibilă sau tardivă, deoarece nu sunt îndeplinite cerințele art. 2522 C.civ. care reglementează repunerea în termenul de prescripție. Reclamantul nu face dovada unor împrejurări de fapt care să fi constituit o piedică la depunerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege.
Prin sentința civilă nr. 546/28.05.2014 a Judecătoriei Curtea de Argeș s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamant, reținându-se în esență următoarele:
Prin cererea formulată, reclamantul solicită a fi repus în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform legilor de fond funciar. Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate se face în condițiile art. 9 din Legea nr. 18/1991, republicată, astfel cum acesta a fost modificat prin legile ulterioare de fond funciar. Acest articol prevedea și termenul în care trebuia depusă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate de către persoana interesată; acest termen a fost prelungit succesiv prin legile de fond funciar, astfel că potrivit art. 33 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005 și OUG nr. 127/2005, cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate puteau fi depuse la comisiile locale de fond funciar până la data de 30.11.2005. Așa cum reiese din dispozițiile art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată, acest termen este unul de decădere (materială).
Se pune problema dacă în lipsa unei reglementări exprese a repunerii în termenul de decădere materială, se pot aplica dispozițiile referitoare la repunerea în termenul de decădere procesuală (art. 186 din noul Cod de procedură civilă, în vigoare la data introducerii acțiunii).
Instanța de fond a apreciat că nu se poate aplica prin analogie instituția repunerii în termenul de decădere procesuală, și în cazul termenului de decădere materială instituit inițial de art. 9 din Legea nr. 18/1991. În sprijinul acestei opinii stau și dispozițiile noului cod civil (în vigoare de la 1.10.2011), care reglementează regimul general al termenelor de decădere materială (art. 2545 și urm. C.civ.) și care nu prevăd în mod expres posibilitatea repunerii în termenul de decădere. Din interpretarea art. 2547 C.civ. reiese că termenelor de decădere nu le sunt aplicabile regulile de la prescripție (deci nici repunerea în termen reglementată de art. 2522 C.civ.). Este adevărat că prezentului termen de decădere, ce s-a împlinit la 30.11.2005, nu îi sunt aplicabile dispozițiile noului Cod civil (concluzie ce rezultă din interpretarea logică a art. 6 alin. 4 C.civ.), însă este util a fi avută în vedere și noua reglementare generală a termenelor de decădere din noul Cod civil.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat că nu se poate dispune repunerea reclamantului în termenul de depunere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, cererea de repunere în termen fiind inadmisibilă.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul care a susținut următoarele:
Sentința este netemeinică și nelegală, deoarece din probele administrate rezultă că la apariția Legii 247/2005, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a făcut reprezentantul Obștei. C. de aplicare a legii Fondului Funciar a respins cererea de reconstituire, iar plângerea formulată în instanță a fost respinsă irevocabil prin decizia civilă nr.2662/20.11.2013 a Tribunalului Argeș..
În această situație, apelantul reclamant a promovat prezenta cerere de repunere în termenul de formulare a cererii de reconstituire, pentru terenul ce i se cuvine.
Prima instanță trebuia să rețină că dreptul apelantul reclamant nu a expirat și că acțiunea este admisibilă, întrucât a fost exercitat conform legii de către reprezentantul desemnat de adunarea Obștei, deci practic recurenta nu a stat în inactivitate. Cererea a fost formulată la data de 18.02.2014, ca urmare a luării la cunoștință de hotărârea judecătorească enunțată mai sus, în data de 02.02.2014. Ar fi inechitabil ca datorită situației create de decizia din recurs părțile să piardă reconstituirea dreptului de proprietate.
Examinând actele dosarului și sentința apelată, tribunalul va reține:
Aspectele de netemeinicie a deciziei civile nr. 2662/2013 a Tribunalului Argeș nu pot fi primite, deoarece nu suntem în prezența unui recurs la recurs, în care să se verifice temeinicia și legalitatea deciziei Tribunalului Argeș, ci instanța a fost învestită doar cu o cerere de repunere în termenul de a cere reconstituirea dreptului de proprietate.
Potrivit art.186 Cod pr.civilă, repunerea în termen poate fi obținută de partea care a pierdut termenul, numai dacă aceasta dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest sens, partea trebuie să îndeplinească actul în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată și repunerea sa în termen.
Decăderea este sancțiunea de drept comun care a intervenit pentru nerespectarea termenului imperativ și legal, cum este cazul în speță, întrucât reclamantul nu mai este în termenul prev.de Legea 247/2005 pentru a cere reconstituirea dreptului său de proprietate. Consecința nerespectării acestui termen constă în pierderea exercițiului dreptului de a cere reconstituirea.
Condițiile pe care apelantul trebuie să le dovedească a fi îndeplinite pentru a opera repunerea în termen sunt: 1. nerespectarea unui termen legal imperativ; 2. nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, 3. împrejurarea care l-a împiedicat să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia; 4. să formuleze atât cerere de repunere în termen, cât și să îndeplinească actul neexercitat în termenul inițial, în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării.
Prima condiție pentru repunerea în termen este îndeplinită, în sensul că termenul prev.de Legea 247/2005 pentru a se formula cererea de reconstituire este un termen legal și imperativ.
Cea de-a doua condiție nu este îndeplinită, întrucât în literatura juridică s-a apreciat că motivele temeinic justificate, vizează împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute. În cauză, potrivit deciziei nr.2662/2013 a Tribunalului Argeș, culpa aparține apelantului, care nu a formulat personal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Cea de-a treia condiție pentru repunerea în termen nu este îndeplinită, pentru că împrejurarea invocată nu s-a produs înăuntrul termenului legal imperativ prev.de Legea 247/2005, respectiv până la 30.11.2005, dat fiind că plângerea a fost soluționată în primă instanță și în recurs, ulterior datei de 30.11.2005.
Nici cea de-a patra condiție nu este îndeplinită, deoarece apelantul nu a probat că cererea de repunere în termen, a fost formulată în termen de 15 zile de la data pronunțării deciziei tribunalului (20.11.2013).
Pentru considerentele expuse, în baza art.480 Cod pr.civilă, apelul va fi respins ca nefondat, întrucât prima instanță a aplicat corect prevederile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. N., domiciliat în municipiul Curtea de Argeș, . 95, județul Argeș împotriva sentinței civile nr. 546/28.05.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimată fiind pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ REPREZENTATĂ DE PREȘEDINTE-PRIMAR N. D., cu sediul în municipiul Curtea de Argeș, Bulevardul Basarabilor numărul 99, județul Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2015.
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | |
Grefier, M. L. |
Red. A.M.P
Dact. NE/ 4 ex/18.03.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 3668/2015. Tribunalul ARGEŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 812/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
