Partaj judiciar. Decizia nr. 838/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 838/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 838/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 838/2015
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M. C.
Judecător A. D.
Judecător E. A.
Grefier E. R.
S-au luat în examinare, spre soluționare, recursurile formulate de reclamanta T. E. și de pârâtul M. I.- P. PROC. MANZALA F., împotriva sentințe civile nr.160/2015 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._, intimată fiind pârâta N. D., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 10.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni, sub nr._, reclamanta T. E. a chemat în judecată pe pârâții N. D. și M. I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra bunurilor rămase de pe urma autorilor M. A. și M. A., urmând a se stabili masa bunurilor de împărțit, calitatea de moștenitor, cotele ce le revin părților și să se lichideze starea de indiviziune prin individualizarea și atribuirea bunurilor (fila2); (fila 122,vol.I).
În motivarea cererii, se arată că la data de 11.01.1963 a intervenit decesul autorului M. A., cu ultimul domiciliu în ., iar autoarea M. A. a decedat la data de 17.08.2010, având ultimul domiciliu în .. Referitor la moștenitorii cu vocație succesorală, se menționează că aceștia sunt reclamanta, în calitate de descendent gradul II, fiica descendentului gradul I M. Ș., decedat la data de 27.07.1974; pârâta N. D. în calitate de descendent gradul II, fiică a descendentului gradul I, M. N., decedat la data de 31.05.1982 și pârâtul-reclamant M. I., în calitate de descendent gradul I, ai autorului M. A.. În ceea ce privește masa succesorală, se evidențiază că aceasta se compune din imobilele terenuri, respectiv suprafața de 3138 mp teren arabil situat în extravilanul comunei Leordeni, județul Argeș, identificat cu nr. topografic ., având următoarele vecinătăți: N-L. I., E-drum, S-T. G., V-B. P.; suprafața de 1662 mp teren curți construcții, situat în intravilanul comunei Leordeni, județul Argeș, identificat cu nr. topografic ./1370, având următoarele vecinătăți: N-DN 7, E-Edulescu G., S-D. E., V-drum.
La data de 28.11.2011 reclamanta și-a precizat acțiunea introductivă solicitând dezbaterea succesiunii și de pe urma autoarei M. A., descendentă gradul I a defunctului M. A., căruia i se cuvine o cotă de 1/4 din moștenire.
La termenul de judecată din data de 09.01.2012 pârâtul a precizat că în raport de motivele expuse în întâmpinare formulează cerere reconvențională în sensul de a se constata calitatea sa de legatar universal al autoarei M. A. și cota de 1/2 ce îi revine din masa partajabilă (fila 65, vol.I), instanța luând act de pretențiile formulate de pârâtul reclamant M. I. sub aspect reconvențional conform celor dispuse prin încheierea de ședință din data de 06.02.2012 (filele 70-71, vol.I), fiind formulată și în scris cerere reconvențională (filele 83-84, vol.I).
La data de 12.03.2012 reclamanta și-a completat acțiunea introductivă, solicitând introducerea la masa partajabilă și a imobilelor construcții amplasate pe suprafața de 1662 mp, respectiv casă de locuit cu trei camere și anexă grajd, asupra acestor pretenții renunțând, ulterior, pe parcursul derulării prezentei proceduri judiciare conform manifestării de voință exprimată la termenul de judecată din data de 17.06.2013 (fila 169).
P. notele de ședință depuse la dosar la data de 30.05.2013, pârâtul reclamant a precizat cererea reconvențională în sensul că solicită: modificarea sau rectificarea hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar nr.98/1991 prin care în mod eronat au fost înregistrate alte persoane; menționarea în loc de M. A. care nu a deținut nici un fel de proprietate, a numitei M. F., căreia i-au aparținut bunurile; radierea din hotărârea comisiei județene a celor trei moștenitoare M. A., T. E., N. D. care nu au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate; recunoașterea întregului drept de proprietate asupra terenului în favoarea pârâtului M. I., pentru care au renunțat tacit cele trei moștenitoare, drepturi asupra cărora a intervenit și uzucapiunea conform disp.art.1836-1838 din vechiul cod civil (fila 161, vol.I).
P. notele de ședință depuse la data de 16.09.2013 pârâtul reclamant a invocat excepția prescripției achizitive, precizând că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.1846 din vechiul Cod civil, întrucât a exercitat posesia asupra bunurilor pe o perioadă mai mare de 20 de ani, chiar după apariția Legii nr.18/1991 ca proprietar de bună credință (filele 182-183, vol.I).
P. sentința civilă nr. 160/2015, Judecătoria Topoloveni a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională, cu motivarea că din conținutul actelor de stare civilă atașate la dosarul cauzei, a rezultat că la data de 11.01.1963 a intervenit decesul autorului M. A., cu ultimul domiciliu în ., persoanele cu vocație succesorală concretă la moștenirea acestuia fiind reclamantul M. I. în calitate de descendent gradul I, cu o cotă de 1/4, M. A. descendentă gradul I a autorului, cu o cotă de 1/4, reclamanta T. E. descendentă gradul II a autorului, fiica descendentului gradul I M. Ș., decedat la data de 27.07.1974 care culege prin retransmitere cota de 1/4 ce ar fi revenit acestui succesor și pârâta N. D., descendentă gradul II a autorului, respectiv fiica descendentului gradul I, M. N., decedat la data de 13.05.1982, care culege prin retransmitere cota de 1/4 ce ar fi revenit acestuia din bunurile ce compun masa succesorală a autorului M. A., de pe urma căruia se solicită ieșirea din indiviziune prin prezenta procedură judiciară.
Sub acest aspect, părțile litigante nu contestă calitatea de moștenitori, apărările fiind formulate, în principal, prin prisma inexistenței unei vocații succesorale concrete la moștenirea autorului, determinată de lipsa declanșării procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut autorului M. A. - în ceea ce privește pe reclamanta T. E. și pe pârâta N. D.. În acest sens, pârâtul reclamant M. I. a arătat că aceste persoane nu au formulat cerere de reconstituire, astfel încât nu pot beneficia de cota ce le-ar fi revenit, atâta vreme cât nu au respectat procedura specială instituită de legile fondului funciar.
Apărările formulate de către pârât nu au fost reținute, însă, în cauză, întrucât au fost analizate în cursul soluționării altor litigii, respectiv în cauza nr._ în care s-a criticat legalitatea hotărârii de validare nr.98/09.10.1991 emisă de Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, sub aspectul îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate și a acestor persoane, despre care s-a afirmat că, în mod nelegal au fost evidențiate în cuprinsul hotărârii de validare, ca moștenitoare ale autorului M. A.. În acest sens, s-a reținut că prin Hotărârea nr.98/09.10.1991 anexa 3, poziția 59 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autorului M. A., având ca moștenitori M. I., M. A., T. Șt.E., N. D. pentru suprafața totală de 0,48 ha (filele 76-79, vol.I). P. procesul verbal de punere în posesie nr.3051/18.04.2011 emis de Comisia Locală de Fond Funciar Leordeni s-a procedat la punerea în posesie a moștenitorilor defunctului M. A., respectiv M. I., M. A., T. Șt.E., M. N.D., pentru suprafața de 1662 mp situată în ., . următoarele vecinătăți: N-DN 7, E-Edulescu G., S-D. E., V-drum (fila 80, vol.I).
Conform mențiunilor inserate în procesul verbal de punere în posesie nr.2753/22.04.2010 întocmit de Comisia Locală de Fond Funciar Leordeni, la data de 22.04.2010 s-a realizat punerea în posesie a moștenitorilor defunctului M. A., respectiv M. A.I., M. A., T. Șt.E., M. D. pentru suprafața de 3138 mp situată în comuna Leordeni, ., ., având următoarele vecinătăți: N-L. I., E-drum, S-T. G., V-B. P. (fila 81, vol.I). La data de 27.03.2012, prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Topoloveni, reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâtele T. Șt.E., N. D., Comisia Locală de Fond Funciar Leordeni și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș a solicitat să se dispună anularea parțială a Hotărârii nr.98/09.10.1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, sub aspectul înlăturării din cuprinsul acesteia a pârâtelor întrucât nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate; rectificarea procesului verbal de punere în posesie nr.2753/22.04.2010 emis de Primăria comunei Leordeni pentru terenul în suprafață de 3138 mp, în sensul înlăturării din cuprinsul acestuia a pârâtelor T. Șt.E. și N. D., invocând neexercitarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului M. A.; obligarea comisiilor să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate pentru terenul în suprafață de 3138 mp situat în ., . reclamantului și înaintarea documentației Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș pentru emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață, pe numele reclamantului M. I..
P. sentința civilă nr.736/13.09.2012 a Judecătoriei Topoloveni, rămasă irevocabilă prin decizia nr.324/06.02.2013 a Tribunalului Argeș, s-a respins acțiunea promovată de reclamantul M. I., reținându-se că împotriva hotărârii de validare și pentru modificarea parțială a acesteia, în sensul excluderii pârâtelor T. E. și N. D. din rândul moștenitorilor autorului M. A. în favoarea căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate, partea avea posibilitatea plângerii ce nu a fost exercitată, fiind respinse și celelalte petite, în sensul menționării reclamantului M. I. ca singur moștenitor al autorului, obligarea la emiterea titlului de proprietate și întocmirea documentației necesare doar în favoarea acestuia.
Așadar, apărările invocate de către pârâtul reclamant M. I. în prezenta procedură judiciară - în care se dezbate succesiunea de pe urma autorului M. A. - în sensul că reclamanta T. E. și pârâta N. D. nu au vocație succesorală concretă la moștenirea acestuia, întrucât nu au formulat cerere de reconstituire, nu au putut fi reanalizate, deoarece acestea au fost examinate și apreciate ca neîntemeiate în cadrul litigiului anterior menționat, iar ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre, nu poate fi contrazis printr-o alta, date fiind efectele lucrului judecat, cu privire la cele dispuse prin hotărârea enunțată.
În acest context, atâta vreme cât hotărârea de validare și procesele verbale de punere în posesie emise ca urmare a aplicării legislației funciare, nu au fost anulate, deși s-a promovat un litigiu având acest obiect, acestea se bucură de prezumția de validitate și legalitate, iar în prezenta procedură judiciară s-a dat acestora cuvenita eficiență juridică, apreciindu-se astfel că actele de reconstituire au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale, așa cum s-a statuat irevocabil prin hotărârea enunțată.
Raportat la aceste argumente, instanța a reținut că reclamanta T. E. și pârâta N. D., menționate în hotărârea de validare ca moștenitori alături de M. A. și M. I., în favoarea cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma autorului M. A., au vocație succesorală concretă la dezbaterea succesiunii acestuia, culegând cota ce le revine potrivit dispozițiilor de drept comun, respectiv 1/4 din masa succesorală. Actele de stare civilă atașate la dosarul cauzei atestă că la data de 17.08.2010 a intervenit decesul descendentei gradul I, M. A., iar potrivit testamentului autentificat sub nr.708/18.02.2005 autoarea a testat în favoarea moștenitorului M. I. întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la încetarea din viață, instituindu-l legatar universal.
Potrivit celor anterior expuse, s-a reținut că în calitate descendent gradul I al autorului M. A., succesoarea M. A. a cules cota de 1/4 din dreptul de proprietate asupra bunurilor indivize, de care putea dispune liber, fără acordul celorlalți coindivizari. Principiul liberei dispoziții asupra cotei indivize dintr-o universalitate de bunuri este unanim admis. În acest sens, oricare dintre coindivizari poate să dispună liber, fără acordul celorlalți, de cota sa ideală de drept asupra bunului determinat sau asupra universalității; dreptul asupra cotei părți (ideale) este un drept de proprietate individual, absolut și exclusiv al fiecărui coindivizar, transmisibil inter vivos și mortis cauza.
În acest sens, în raport de testamentul la care s-a făcut anterior referire, s-a reținut că în calitate de legatar universal al descendentei gradul I M. A., pârâtul reclamant M. I. a dobândit cota de 1/4 culeasă de aceasta din masa succesorală rămasă de pe urma autorului M. A., ce-i va reveni acestui pârât alături de cota ce o culege în nume propriu, în calitate de moștenitor și care va fi valorificată corespunzător la atribuirea loturilor, instanța apreciind ca întemeiat acest petit al cererii reconvenționale precizate formulată de pârâtul reclamant.
Deși, prin acțiunea precizată de reclamanta T. E., aceasta a solicitat să se dezbată succesiunea și de pe urma acestei autoare față de care are calitatea de colateral privilegiat, având în vedere efectele testamentului și calitatea de legatar universal a pârâtului reclamant M. I., cota ce revenea acesteia din masa succesorală a autorului M. A., este culeasă în întregime de către pârâtul reclamant.
Referitor la masa succesorală, rămasă de pe urma autorului M. A., reclamanta arată că aceasta se compune din suprafața de 0,48 ha reconstituită în favoarea defunctului M. A. și evidențiate ca amplasament în procesele verbale de punere în posesie nr.3051/18.04.2011 și 2753/22.04.2010 întocmite de Comisia Locală de Fond Funciar Leordeni.
Pârâtul reclamant contestă pretențiile reclamantei sub următoarele aspecte: 1) în realitate terenurile nu au aparținut defunctului M. A., ci autoarei M. F., soția acestuia, astfel încât în patrimoniul defunctului nu au existat alte bunuri ce pot fi supuse partajului; 2) aceste bunuri i se cuvin în totalitate întrucât a fost singura persoană care a formulat cerere de reconstituire; 3) ca efect al prescripției achizitive, toate aceste bunuri au devenit proprietatea sa; 4) prin actul de donație terenul de 900 mp ce a făcut obiectul acestui contract îi revine în exclusivitate.
Analizând punctual toate aceste susțineri, instanța a reținut următoarele:
Referitor la apărările formulate, în sensul că bunurile au aparținut autoarei M. F., iar nu defunctului în favoarea căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Hotărârea nr.98/1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, instanța nu a primit aceste susțineri având în vedere că elementele invocate au fost analizate în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Topoloveni. Sub acest aspect, s-a reținut că, prin sentința civilă nr.653/09.09.2013 s-a respins acțiunea promovată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâtele T. E., N. D., Comisia Locală de Fond Funciar Leordeni și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, analizându-se aceleași susțineri privind menționarea ca titular al reconstituirii a autoarei M. F. în loc de M. A. și radierea celor trei moștenitoare din cuprinsul hotărârii, cu consecința evidențierii la rubrica „moștenitorii defunctului” numai a reclamantului M. I.. Această hotărâre rămasă irevocabilă se impune cu putere de lucru judecat în cadrul altor litigii, întrucât instanța s-a pronunțat pe fondul raporturilor juridice dintre părți, fără a se mai putea reanaliza elementele invocate.
P. urmare, instanța a dat eficiență juridică atât hotărârii de validare, cât și proceselor verbale de punere în posesie, sub acest ultim aspect intervenind efectul pozitiv al puterii lucrului judecat și raportat la sentința civilă nr.736/13.09.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, rămasă irevocabilă prin decizia nr.324/06.02.2012 a Tribunalului Argeș prin care s-au analizat aspectele privind legalitatea emiterii procesului verbal de punere în posesie nr.2753/22.04.2010 emis de Primăria comunei Leordeni, pentru suprafața de 3138 mp.
În același sens, nu s-au mai impus a fi reanalizate apărările pârâtului în ceea ce privește susținerea că a fost singura persoană care a formulat cerere de reconstituire, aceste elemente fiind supuse examinării și anterior, la momentul la care s-a argumentat vocația succesorală a reclamantei T. E. și pârâtei N. D., la succesiunea acestui autor, conform celor expuse.
Or, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului M. A. pentru suprafața totală de 4800 mp, potrivit Hotărârii nr.98/09.10.1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș și proceselor verbale de punere în posesie nr.3051/18.04.2011 și nr.2753/22.04.2010 întocmite de Comisia Locală de Fond Funciar Leordeni, au justificat reținerea acestor bunuri la masa partajabilă a autorului de pe urma căruia se dezbate succesiunea. În vederea identificării acestor suprafețe, instanța a dispus efectuarea în cauză a unui raport de expertiză specialitatea topometrie, lucrare atașată la dosar (filele 46-51, vol.II), în care s-au stabilit amplasamentele, întinderea acestor suprafețe ce au fost reținute la masa partajabilă, dar și evaluarea acestora potrivit criteriilor expuse în conținutul lucrării.
În consecință, instanța a reținut că masa succesorală rămasă de pe urma autorului M. A. este alcătuită din suprafața de 4800 mp, .: 1662 mp (în fapt 1599 mp), conform procesului verbal de punere în posesie teren intravilan, tarlaua 20, . Ciulnița, județul Argeș (CC1 – 900 mp; CC2 – 122 mp; A + L – 577 mp), cu următoarele vecinătăți: N-DN 7, E-Edulescu G., S-D. E., V-drum comunal și 3138 mp teren extravilan, ., comuna Leordeni, ., având următoarele vecinătăți: N-L. I., E-drum, S-T. G., V-B. P., conform procesului verbal de punere în posesie nr.3051/18.04.2011; proces verbal de punere în posesie nr.2753/22.04.2010 și a hotărârii de validare nr.98/09.10.1991 anexa 3, poziția 59 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș (identificate de expert în planșele 1; 2 ale raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea topometrie efectuată în cauză, filele 46-51, vol.II.
În ceea ce privește susținerile formulate de către pârâtul reclamant ce a invocat prescripția achizitivă referitor la bunurile ce compun masa succesorală și constatarea calității de proprietar a acestuia ca efect al uzucapiunii, s-au reținut următoarele: Uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândește dreptul real prin efectul posedării lucrului un timp determinat, astfel încât starea de fapt se transformă în stare de drept. Un moștenitor poate solicita instanței să constate că a dobândit un drept de proprietate asupra bunului aflat în masa succesorală pe care l-a posedat sub titlu de proprietar, iar nu sub titlu precar, prin invocarea excepției.
Pornind de la prevederile art.1846 alin.2 Cod civil, literatura juridică a definit posesia ca fiind puterea materială pe care o exercită cineva asupra unui lucru și care este analogă cu aceea pe care o poate exercita un proprietar. Deși, ca regulă, moștenitorii aflați în indiviziune stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alții, cât timp se găsesc în indiviziune, astfel că posesia lor are caracter echivoc și, deci, asemenea posesie nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca excepție stăpânirea de către unul dintre moștenitori a unui bun succesoral poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
În această ultimă ipoteză, este necesar, însă, să intervină o manifestare exterioară din partea moștenitorului care să demonstreze că a înțeles să transforme posesia din comună în exclusivă, adică s-a produs o intervertire în fapt a posesie. P. urmare, posesia exercitată de către coindivizar asupra bunurilor comune poate deveni utilă atunci când acesta intervertește coposesia în posesie exclusivă, caz în care coindivizarul, posesorul exclusiv al bunului, are posibilitatea de a invoca prescripția achizitivă în condițiile prevăzute de lege, pentru a deveni proprietarul său exclusiv. Dar, pentru ca puterea materială asupra unui lucru să poată avea efecte juridice este nevoie să se adauge un element intențional, anume voința celui ce deține lucrul, de a se comporta față de lucru ca și cum ar fi titularul dreptului ce se exercită asupra lucrului. Or, în speță, nu s-a făcut dovada de către reclamant a intervertirii precarității în posesie cu privire la aceste bunuri ce compun masa succesorală, întrucât chiar reclamantul prin întâmpinarea formulată inițial în cauză (filele 32-33), a precizat că se justifică introducerea la masa partajabilă a suprafeței de 3138 mp teren arabil extravilan și a suprafeței de 762 mp teren curți construcții (respectiv diferența dintre 1662 mp și 900 mp ce îi revin în baza actului de donație autentificat sub nr._/02.04.1993).
La acel moment, pârâtul nu a invocat posesia sa exclusivă asupra acestor imobile și nici la momentul emiterii proceselor verbale de punere în posesie pentru suprafețele în litigiu, deși ulterior a contestat posesia exercitată de ceilalți moștenitori conform răspunsurilor la interogatoriu.
Pârâtul reclamant a invocat uzucapiunea făcând referire la exercitarea unei posesii în mod neîntrerupt și sub nume de proprietar încă de la momentul validării, respectiv anul 1989, astfel încât instanța a analizat aceste elemente atât sub aspectul disp.art.1890 Cod civil, cât și ale art.1895 Cod civil. Sub aspectul uzucapiunii de 30 de ani, este cert că termenul de prescripție nu s-a împlinit, astfel încât nu se mai impune a fi analizată.
Referitor la uzucapiunea de la 10 la 20 de ani, instanța a apreciat ca neîntemeiate susținerile pârâtului prin prisma a două aspecte: 1) nu se poate reține existența unui just titlu reprezentat de hotărârea de validare, așa cum se susține, întrucât prin just titlu se înțelege un act translativ de proprietate care provine de la altcineva decât proprietarul, ceea ce nu este cazul în speță; 2) uzucapiunea de la 10 la 20 de ani se aplică numai în privința imobilelor considerate în mod individual, iar nu și unei universalități de bunuri cum ar o succesiune, așa cum este cazul în speță.
P. urmare, deși în probațiune părțile litigante au propus și la cererea acestora s-a administrat și proba testimonială, instanța a apreciat că nu se mai impune analiza depozițiilor acestor martori, care oricum sunt contradictorii, fiecare martor susținând ipoteza invocată de partea care l-a propus, având în vedere argumentele anterior expuse referitoare la neîndeplinirea condițiilor cerute de dispozițiile legale pentru a opera prescripția achizitivă în favoarea pârâtului reclamant ca mod de dobândire a proprietății asupra bunurilor reținute la masa succesorală.
În consecință, instanța a respins ca neîntemeiate susținerile pârâtului, invocate pe cale de excepție, privind constatarea dreptului său de proprietate asupra bunurilor, ca efect al uzucapiunii.
Referitor la susținerile pârâtului reclamant în sensul de a se constata că terenul de 900 mp ce a făcut obiectul contractului de donație autentificat sub nr._/02.04.1993 eliberat de notariatul de Stat Județean Argeș îi revine în exclusivitate, formulate sub aspect reconvențional, instanța a apreciat ca întemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit Hotărârii nr.98/1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, în favoarea defunctului M. A., având ca moștenitori pe M. I., M. A., T. E. și N. D., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 4800 mp compusă din 1662 mp individualizată în procesul verbal de punere în posesie nr.3051/18.04.2011 și 3138 mp conform procesului verbal de punere în posesie nr.2753/22.04.2010 întocmite de Comisia Locală de Fond Funciar Leordeni, bunuri ce au fost reținute la masa partajabilă și din care moștenitorii au cules cota de câte 1/4, conform celor expuse anterior. P. raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert M. L. s-au identificat și transpus în teren aceste suprafețe, reținându-se că terenul în suprafață de 1662 mp se compune din suprafețele de 900 mp curți construcții, hașurat cu roșu pe schița raportului de expertiză, CC2 - 122 mp și A + L - 577 mp, conform planșei anexe 1, fila 51.
Urmare a transpunerii în teren a suprafeței ce a făcut obiectul actului de donație nr._/02.04.1993 s-a concluzionat că această suprafață este parte integrantă din terenul retrocedat, cu întinderea de 1662 mp, conform concluziilor, pct.4 ale raportului de expertiză și ale elementelor evidențiate în planșa nr.1 anexă la raport, fila 51.
În ceea ce privește înscrisul invocat de pârâtul reclamant în susținerea pretențiilor sale, se reține că prin actul de donație nr._/02.04.1993 moștenitoarele M. D., T. E. și M. A. au donat pârâtului reclamant M. I. cotele acestora de 1/4 din suprafața de 900 mp teren construcții situat în intravilanul comunei Leordeni, ., cu următoarele vecinătăți: N-.), S-Edulescu G., E-Edulescu G., V-drum comunal, teren pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii fondului funciar nr.18/1991. Astfel, acești coindivizari au dispus asupra cotei lor ideale de drept din bunul determinat asupra căruia dețineau un drept de proprietate individual, absolut și exclusiv, ce s-a transmis prin acest contract, în patrimoniul pârâtului reclamant M. I., context în care acest bun revine în integralitate acestui moștenitor, element ce va fi valorificat la momentul lotizării bunurilor reținute la masa partajabilă.
Deși, reclamanta a solicitat și împărțirea acestui bun ce a făcut parte din patrimoniul autorului, nu se justifică aceste pretenții întrucât, deși bunul a făcut parte din masa succesorală a autorului potrivit reconstituirii dispuse în cursul anul 1991, ulterior în anul 1993, urmare a contractului de donație încheiat, moștenitoarele M. A., T. E. și N. D. au transmis dreptul lor de proprietate asupra cote părți de 1/4 ce revenea fiecăreia, către pârâtul reclamant, care la rândul său culegea cota de 1/4 din acest bun, astfel încât este dovedită calitatea de proprietar a acestuia asupra întregii suprafețe de 900 mp teren curți construcții identificat de expert în perimetrul hașurat cu roșu pe schița anexă planșa 1 a raportului de expertiză, urmând ca numai diferența rămasă din suprafața de 1662 mp, respectiv 122 mp CC2 și 577 mp A + L să rămână efectiv la masa succesorală.
În raport de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, în temeiul disp.art.728 Cod civil (text în vigoare la data deschiderii succesiunii, aplicabil în raport de art.91 din Legea nr.71/2011) coroborat cu art.673 ind.5 Cod proc.civilă, instanța, prin încheierea interlocutorie din data de 12.05.2014, a admis în parte în principiu cererea principală și în parte în principiu cererea reconvențională, constatând deschisă succesiunea autorului M. A., decedat la data de 11.01.1963, cu ultimul domiciliu în ..
În vederea stabilirii loturilor ce revin fiecărei părți, în raport de masa succesorală reținută de pe urma autorului M. A. și a cotelor părților, în temeiul disp.art.673 ind. 6 Cod procedură civilă s-a desemnat expertul de specialitate I. G. pentru efectuarea propunerilor de lotizare în mai multe variante, potrivit celor reținute prin încheierea interlocutorie din data de 12.05.2014, cu indicarea loturilor ce revin fiecărei părți și întocmirea schițelor de configurație.
P. raportul de expertiză (filele 15-23 vol.III) întocmit în cauză de expert I. G. au fost efectuate două variante de lotizare, avându-se în vedere identificarea terenurilor și evaluarea acestora potrivit raportului de expertiză întocmit inițial în cauză de expert M. L., concluzionându-se că valoarea totală a bunurilor reținute la masa succesorală rămasă de pe urma autorului M. A. este de 5357 lei din care conform cotelor stabilite prin încheierea interlocutorie, pârâtului-reclamant M. I. îi revin bunuri în valoare de 2678,5 lei, reclamantei T. E. conform cotei de 1/4 urmează a i se atribui bunuri în valoare de 1339,25 lei, iar pârâtei N. D. îi revin bunuri în valoare de 1339,25 lei. Astfel, expertul a efectuat cele două propuneri de lotizare atât în ceea ce privește terenul intravilan introdus la masa partajabilă în suprafață de 1662 mp, tarlaua 20, parcelele 1367 -1370, cât și suprafața de 3138 mp teren arabil extravilan situat în comuna Leordeni, ., .”, conform celor expuse în conținutul lucrării și a schițelor anexe .
În concluziile formulate cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, reclamanta a solicitat omologarea raportului de expertiză în varianta I, menționând că în această modalitate s-ar putea atinge scopul acțiunii promovate prin prisma criteriile enunțate de legiuitor la formarea loturilor, în timp ce pârâtul, prin reprezentantul convențional al acestuia, și ulterior prin concluziile scrise anexate la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reiterând aceleași apărări și susțineri ce au fost evaluate și examinate la momentul analizării admisibilității în principiu a acțiunii promovate pe cale principală, dar și sub aspect reconvențional, potrivit încheierii interlocutorii, fără a mai putea fi reanalizate în acest stadiu procesual.
Referitor la formarea și atribuirea loturilor, instanța a reținut următoarele:
Potrivit disp.art.673 ind.9 Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, de acordul părților, mărimea cotei părți ce revine fiecăreia, masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, împrejurarea că unul dintre coproprietari înainte de a cere împărțeala a efectuat îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor și altele asemenea. În același sens, instanța se va raporta și la dispozițiilor Codului civil ce reglementează în materie conform cărora trebuie să se atribuie în lotul fiecărui coindivizar, pe cât se poate, aceeași cantitate de bunuri mobile, de imobile, de drepturi și de creanțe de aceeași natură și valoare, evitându-se fărâmițarea excesivă asupra bunurilor.
Interpretarea dispozițiilor art.673 ind. 9 Cod procedură civilă, conduce la concluzia că acele criterii de atribuire pe care textul le prevede nu sunt limitative, ci au doar caracter exemplificativ, din moment ce, după enumerarea unor criterii precis determinate, legiuitorul a folosit sintagma „și altele asemenea” ceea ce denotă că instanța are posibilitatea de a folosi atât criteriile enumerate, cât și altele asemănătoare, ce a rezultat din împrejurările specifice cauzei.
În speță, raportat la propunerile de lotizare în ceea ce privește terenul din pct. „ Acasă” s-a constatat că prin modalitatea de atribuire conform ambelor variante de lotizare menționate de expertul I. G. în lucrarea întocmită, se ajunge la o fărâmițare excesivă a acestei suprafețe prin includerea în lotul reclamantei și pârâtei a unei suprafețe de câte 174,75 mp, ceea ce ar împiedica asigurarea unei bune exploatări a acestora, cu atât mai mult cu cât s-a invocat că acestea ar deveni loturi înfundate, potrivit susținerilor apărătorului reclamantei.
Deopotrivă la alegerea variantelor de lotizare, pe lângă aspectul referitor la imposibilitatea asigurării unei utilizări normale a acestor loturi (lotul 2, lotul 3 pentru terenul din pct.” Acasă” ), întrucât accesul ar fi redus, instanța a reținut că, până la acest moment terenul din pct. „Acasă” s-a aflat în posesia exclusivă a pârâtului-reclamant M. I., acesta este proprietarul suprafeței de 900 mp conform celor stabilite prin încheierea de admitere în principiu, deține o cotă de 1/2 din masa bunurilor, iar un alt criteriu ce nu a fost ignorat este faptul că diferența de teren din pct. „Acasă”- ce a fost inclusă la masa partajabilă - se află în prelungirea gospodăriei pârâtului-reclamant.
În contextul argumentelor anterior expuse, instanța a constatat că nu se pot omologa variantele de lotizare făcute de expert în ceea ce privește terenul din pct. „Acasă”, însă nu s-a impus refacerea sau completarea raportului pentru întocmirea altor variante, existând posibilitatea de a se dispune asupra lotizării pe baza identificării și evaluărilor efectuate de experți în lucrările de expertiză întocmite în cauză. Astfel, raportat la criteriile și argumentele anterior expuse, instanța a procedat la formarea loturilor, constatând că, în ceea ce privește terenul din pct. „Acasă” dată fiind posesia exercitată de pârâtul-reclamant până la acest moment, împrejurarea că diferența de teren rămasă la masa partajabilă se află în prelungirea gospodăriei acestuia, dar și că în acest mod se evită o fărâmițare excesivă a suprafeței și se asigură o utilizare normală a terenului, corespunzător categoriei de folosință, a atribuit în lotul pârâtului M. I. întreaga suprafață din pct. „Acasă” de 1662 mp, teren intravilan, situat în satul Ciulnița, ., parcelele 1367-1370.
Referitor la terenul în suprafață de 3138 mp situat în pct.„Prundeni” s-a constatat că atribuirea către fiecare parte litigantă a unei suprafețe din acest teren corespunzător posesiei, dar și prin prisma atribuirii pe cât se poate a unor bunuri imobile fiecărui coindivizar, varianta I propusă de expertul I. G. și transpusă în teren conform anexei 6 (fila 21) răspunde exigenței principiului egalității și proporționalității în formarea și compunerea loturilor, reevaluându-se însă loturile și sultele potrivit cotelor ce revin fiecărei părți, urmând a se dispune în consecință.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, în temeiul disp.art.728 Cod civil, (text în vigoare la data deschiderii succesiunii, aplicabil în raport de art. 91 din Legea nr. 71/2011), a admis în parte acțiunea precizată și în aceeași modalitate cererea reconvențională și a dispus ieșirea din indiviziune a părților. De asemenea, a compensat între părți cheltuielile de judecată ce au fost efectuate de către reclamanta T. E. și pârâtul - reclamant M. I., constând în taxă judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu avocat, efectuate pe parcursul derulării întregii proceduri judiciare în prezenta cauză.
Referitor la aceste petite accesorii, deși pârâtul-reclamant M. I. a solicitat obligarea celorlalte părți litigante la plata cheltuielilor judiciare achitate în toate cauzele care s-au soluționat între părți, instanța a constatat că acordarea cheltuielilor se apreciază numai în limita celor efectuate în prezentul demers judiciar prin prisma culpei procesuale a fiecărei părți, fără a se putea extinde această analiză și în alte cauze asupra cărora s-a apreciat la momentul soluționării acestora. P. urmare, în temeiul disp.art.276 Cod procedură civilă, având în vedere cheltuielile efectuate de către reclamantă în prezenta procedură judiciară, raportat la cele suportate de celelalte părți, a compensat între părți cheltuielile de judecată și după compensare, a obligat pârâtul reclamant să plătească reclamantei T. E. suma de 217 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. A obligat pe pârâta N. D. să plătească reclamantei T. E. suma de 739 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T. E. pe care a criticat-o pentru următoarele: în mod greșit prima instanță a respins obiecțiunile formulate cu privire la evaluarea bunurilor partajabile, fără a ține cont de faptul că valoarea indicată de grila notarilor publici nu este un reper în stabilirea valorii de circulație a bunurilor; instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, în contextul în care nu s-a ținut cont de solicitarea părții cu privire la lotizare, respectiv cu privire la atribuirea unei jumătăți din punctul „Acasă”, mai ales că cei doi pârâți nu au cerut acest teren.
Recurs a declarat și pârâtul M. I. prin care a criticat hotărârea pentru următoarele: prima instanță nu a avut rol activ îmbogățind fără justă cauză pe M. A. cu terenurile pe care le-a deținut la rol M. F.; în mod greșit s-a dispus disjungerea cererilor ce vizau același dosar; deși reține că pârâta nu a formulat cerere de reconstituire, nu ia nicio măsură cu privire la acest aspect; M. A. nu a fost titular de rol agricol; procesul verbal de punere în posesie nr. 2753/2010 este fals; în mod greșit nu a avut în vedere incidența prescripției achizitive, în contextul în care, de la decesul lui M. A. au trecut 48 de ani; instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece M. A. nu a fost titular de drept patrimonial; Hotărârea 98/1991 nu există; nu există cerere de reconstituire a recurentului pe numele M. A.; trebuia făcută o comparare de titluri între reclamantă și pârât; instanța a înlăturat abuziv calitatea de adevărat proprietar a lui M. F.; pârâta N. D. nu a acceptat în niciun fel succesiunea.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile art. 304 ind. 1 C., tribunalul reține următoarele:
Prima instanță, în analiza amplă și judicioasă a probatoriului administrat, a pronunțat o soluție legală și temeinică în cauză.
Întrucât, recursul pârâtului vizează critici legate de încheierea interlocutorie din data de 12.05.2014, mai bine spus de calitatea de moștenitori a părților și de compunerea masei succesorale, urmează a fi analizat cu prioritate.
Astfel, tribunalul constată că prin motivele de recurs au fost reluate susținerile pârâtului – reclamant de pe parcursul litigiului dintre părți, legate de dreptul de proprietate aparținând autorului M. A. anterior, dar și ulterior anului 1990; după această dată, din perspectiva legilor fondului funciar.
Or, așa cum, în mod corect, a reținut și judecătorul fondului, aceste aspecte nu mai pot fi repuse în discuție, fiind statuat cu putere de lucru judecat prin hotărâri judecătorești irevocabile că, atâta vreme cât hotărârea de validare și procesele verbale de punere în posesie emise ca urmare a aplicării legislației funciare în ceea ce îl privește pe autorul M. A., nu au fost anulate, acestea se bucură de prezumția de validitate și legalitate; în consecință, actele de reconstituire au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale. D. urmare, reclamanta T. E. și pârâta N. D., menționate în hotărârea de validare ca moștenitori alături de M. A. și M. I., în favoarea cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma autorului M. A., au vocație succesorală concretă la dezbaterea succesiunii acestuia, culegând cota ce le revine potrivit dispozițiilor de drept comun, respectiv 1/4 din masa succesorală, astfel că nu se poate vorbi nici despre o eventuală neacceptarea a succesiunii de către N. D..
Nu se poate imputa instanței de fond așa zisa îmbogățire a autorului M. A. în detrimentul lui M. F. și nici lipsa de rol activ în cercetarea înscrisurilor cauzei, întrucât, așa cum s-a arătat, sub aceste aspecte există dezlegări în drept date de instanțele anterioare, iar judecătorul fondului nu a făcut altceva decât să rețină aplicarea prevederilor art. 166 C..
Referitor la cererea de constatare a intervenirii prescripției achizitive, în mod corect, instanța de fond a reținut că aceasta nu poate fi admisă, întrucât, la dosar, nu s-a făcut dovada convertirii elementului intențional de transformare a posesiei din comună în exclusivă, respectiv a intervertirii precarității în posesie cu privire la bunurile ce compun masa succesorală. Nu s-a invocat posesia exclusivă asupra acestor imobile nici la momentul emiterii proceselor verbale de punere în posesie pentru suprafețele în litigiu.
Este adevărat că stăpânirea bunurilor poate depăși durata necesară constatării uzucapiunii, însă, atâta timp cât, așa cum s-a arătat, pârâtul a vorbit despreexercitarea unei posesii în mod neîntrerupt și sub nume de proprietar abia din anul 1989, nu se poate avea în vedere timpul anterior scurs în care acesta a exercitat posesia în calitate de coindivizar, iar nu ca proprietar exclusiv. Or, în acest context, termenul de 30 de ani necesar intervenirii uzucapiunii de lungă durată, calculat din anul 1989, nu era împlinit la momentul 2011, data introducerii acțiunii de partaj.
Cât privește uzucapiunea de scurtă durată, în mod corect a apreciat instanța de fond că nu sunt întrunite condițiile legale, respectiv cu privire la existența unui just titlu (act translativ de proprietate care provine de la altcineva decât proprietarul).
Referitor la aspectul procedural al disjungerilor cererilor prin care s-au solicitat dezlegări în drept cu privire la actele emise în baza legii fondului funciar, tribunalul reține că soluția aplicată de către prima instanță este una legală, atâta timp cât situația juridică a actelor de proprietate asupra bunurilor succesorale nu era lămurită neputându-se efectua o corectă partajare, iar soluționarea împreună a acestora nu era utilă pentru o bună administrare a justiției.
Față de toate considerentele expuse, se constată că recursul pârâtului – reclamant nu poate fi primit, motiv pentru care va fi respins.
În ceea ce privește recursul declarat de către reclamanta – pârâtă, se reține că acesta vizează evaluarea bunurilor din masa succesorală, cât și modalitatea de lotizare.
Referitor la evaluarea bunurilor, s-a invocat împrejurarea că prima instanță a omologat un raport de expertiză ce a avut la bază doar valoarea imobilelor indicată prin grila notarilor publici.
Într-adevăr, tribunalul reține că, la fila 40, dosar fond, se află raportul M. L. unde expertul vorbește despre Raportul de Evaluare al Camerei Notarilor Publici pe anul 2014, Circumscripția Judecătoriei Topoloveni, însă faptul că expertul a avut în vedere doar acest raport nu poate determina o altă soluție, întrucât și acesta reprezintă un criteriu abilitat ce trebuie avut în vedere la stabilirea valorii de circulație a unui imobil, criteriul valorii de piață nefiind unitar. Astfel, că ținând cont de zona în care se află imobilele și de amplasamentul acestora, de faptul că, prin acțiunea de față, nu se urmărește înstrăinarea lor, ci doar partajarea, caz în care valoarea acestora are doar rol orientativ, tribunalul constată că, în mod corect, au fost respinse obiecțiunile la raport.
În ceea ce privește împrejurarea că prima instanță nu a dispus efectuarea, de către expert, a unei alte lotizări în care terenul din punctul „Acasă” ar fi revenit și în lotul recurentei, se reține că, la pronunțarea soluției atacate, s-au respectat întru totul prevederile art. 673 ind. 9 C., criteriile avute în vedere de către judecătorul fondului pentru care nu a procedat de o altă manieră, aspect cu care și tribunalul este de acord, pliindu-se pe textul de lege menționat și corespunzând cel mai bine situației faptice a părților din litigiu (ex.: posesia exercitată de pârâtul-reclamant până la acest moment; diferența de teren rămasă la masa partajabilă se află în prelungirea gospodăriei acestuia; evitarea unei fărâmițări excesive a suprafeței; asigurarea unei utilizări normale a terenului, corespunzător categoriei de folosință).
În consecință, având în vedere cele expuse, tribunalul constată că nici recursul reclamantei nu poate fi primit, astfel că, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică, în baza art. 312 C., cele două recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de către T. E. ȘI M. I., împotriva încheierii de admitere în principiu și sentinței civile nr. 160/2015 pronunțate de Judecătoria Topoloveni în prezenta cauză, intimată fiind N. D., ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Noiembrie 2015.
Președinte, E. M. C. | Judecător, A. D. | Judecător, E. A. |
Grefier, E. R. |
E.A. 22 decembrie 2015/2 ex
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 371/2015. Tribunalul ARGEŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3668/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
