Obligaţie de a face. Decizia nr. 3668/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3668/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 3668/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3668/2015
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M. C.
Judecător A. D.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul formulat de reclamantul S. GH. J., împotriva sentinței civile nr.823/2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind pârâții, C. M. și S. G., având ca obiect
revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat R. A. pentru apelantul-reclamant și intimatul-pârât, lipsă fiind intimata-pârâtă C. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul, în raport de art.219(1) c.pr.civ. procedează la verificarea identității intimatului-pârât S. G..
Intimatul-pârât S. G. depune la dosar întâmpinare, ce se comunică și apelantului-reclamant.
Avocat R. A., pentru apelantul-reclamant, în ceea ce privește întâmpinarea depusă la de către intimatul S. G., solicită decăderea acestuia din dreptul de mai depune întâmpinare, din dreptul a invoca excepții și de a mai propune probe, având în vedere că aceasta nu a fost depusă termenul de 15 zile. În ceea ce privește întâmpinarea depusă la dosar de către intimata C., arată că aceasta a fost depusă în termen, dar, având în vedere că prin întâmpinare nu a solicita probe, solicită decăderea acesteia din dreptul de a mai propune probe.
Instanța, în baza art.208 al.2 c.pr.civ. constată decăzut pe intimatul S. G. din dreptul de mai propune probe și a invoca excepții, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă de acesta în data de 24.11.2015, cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de lege. Totodată, constată că intimata C. nu a înțeles să formuleze prin întâmpinarea depusă cereri noi și nu a solicitat probe, nu a invocat excepții, în acest moment fiind decăzută din dreptul de a mai solicita probe, de invoca excepții.
Avocat R. A., pentru apelantul-reclamant, solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a probei cu expertiză topo pentru a se verifica dacă există acaparare, să țină cont de actele reclamantului, nu și de actul din 1909 depus de intimata C.. Arată că la fondul cauzei au fost efectuate 2 expertize, prima dintre ele a fost efectuată în mod neprofesionist, iar cea de-a II-a expertiză depășește obiectul dedus judecății, în sensul că a inclus și terenul prelungit ca urmare a retragerii râului. Solicită și cercetarea la fața locului, arătând că aceasta a fost efectuată și la fondul cauzei, dar instanța nu a ajuns până la teren, datorită condițiilor meteo nefavorabile. Arată că nu mai insistă în reaudierea martorilor.
Intimatul S. G. arată că experții au măsurat terenul până la râu, dar este de acord cu efectuarea unei noi expertize, cu cercetarea la fața locului și cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza art.255, 258, raă.478 c.pr.civ. apreciază ca utilă, concludentă cauzei proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul apelantului-reclamant și constată că acestea au fost depuse deja la dosarul cauzei. În ceea ce privește proba cu expertiză și cu cercetare la fața locului, apreciază că nu se impune încuviințarea acestora, având în vedere probele efectuate la instanța de fond, respectiv cele 2 rapoarte de expertiză precum și cercetarea la fața locului efectuată de instanța de fond. Urmează să ia act că s-a renunțate de către apelant, prin apărător, la reaudierea martorilor.
Avocat R. A., pentru apelantul-reclamant, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Intimatul S. G. arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
În raport de această împrejurare, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat R. A., pentru apelantul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimatul S. G., având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței de fond, obligarea reclamantului să plătească gardul și sârma ghimpată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că prin acțiunea civilă înregistră pe rolul Judecătoriei Câmpulung, la data de 18 aprilie 2014, sub numărul_, reclamantul S. I. G., domiciliat în ., ., posesor al .._, C.N.P._, a chemat în judecată pe pârâții C. M., domiciliată în Municipiul Pitești, ., județul Argeș și S. G., domiciliat în ., ., în temeiul art.192 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 560, 563, 1244 Noul Cod Civil, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții la respectarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra unei porțiuni de aproximativ 230 m.p. din terenul, proprietatea acestuia, situat în extravilanul comunei Cosești, satul Petresti, punctul „Drumul Luncii” uzurpată de către pârâți prin ridicarea ilegală a unui gard despărțitor format din pari de salcâm și sârmă ghimpată;
- constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată intitulat „Chitanță” (Anexa 1), prin care pârâta C. M. a transferat pârâtului S. G. dreptul de proprietate asupra terenului situat în punctul „Drumul Luncii” (punct impropriu denumit de către pârâți în Chitanță „Drum devale”), teren învecinat cu cel al reclamantului;
- delimitarea pe lățime a proprietății reclamantului de cea a pârâtei și stabilirea semnelor de hotar, precum și obligarea pârâtului să procedeze la desființarea gradului ridicat ilegal și care încalcă dreptul de proprietate al reclamantului;
- în temeiul art. 453 Noul Cod de procedură civilă reclamantul solicită să fie obligați pârâții în solidar la cheltuieli de judecată.
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul arată că prin înscrisul denumit „Act de Partagiu” (Anexa 2), încheiat la data de 23 iulie 1919, autorul reclamantului (tatăl sau), numit I. G. S., a primit de la tatăl său G. I. S., terenul identificat la fila 3 litera e) pct. 2 din Actul de Partagiu astfel:
„Șapte metri lățime pământ arătură și fânețe numit „În luncă” ce începe despre Răsărit, merge spre Apus până în hotarul Jupâneștilor (n.n. satul Jupânești, .), se limitează la Miazănoapte cu D. N. S. (tatăl pârâtei), la Miazăzi cu I. I. S.”.
Reclamantul mai arată că terenul mai sus descris se afla în proprietatea deplină a reclamantului și a familiei sale de mai bine de 100 de ani, fiind nedisputat sub acest aspect până în prezent. În data de 14.03.2014, în urma unei verificări la fața locului, reclamantul a constatat că, pe terenul său, pârâtul a edificat un gard compus din pari de salcâm și sârmă ghimpată prin care a încălcat limita de hotar, intrând cu aproximativ 40-50 de cm în terenul acestuia, pe toată lățimea. Apreciază reclamantul că, procedând de această manieră pârâtul care s-a erijat în proprietar, în baza chitanței, a redus lățimea recunoscută a terenului său prin Actul de Partagiu și stăpânită cu titlu de proprietar până la acel moment.
Concomitent cu edificarea acestui gard, pârâtul a procedat la tăierea a aproximativ 10 arbori fructiferi, respectiv pruni, situați pe terenul reclamantului, la aproximativ 40-50 de cm de linia de hotar dintre cele doua proprietăți. Pârâtul a procedat la realizarea acestor acțiuni, considerându-se proprietar în baza înscrisului sub semnătura privată intitulat „Chitanță”, încheiat la data de 06.01.2014, prin care pârâtă i-a transferat acestuia, contra sumei de 2000 lei, dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren fânețe situat în punctul „Drumul Luncii” (menționat de către pârâți în Chitanță sub denumirea „Drum devale”).
Reclamantul solicită de asemenea a se reține faptul că, în înscrisul intitulat Chitanță nu se precizează suprafața vândută, se arată doar printr-o schiță informă vecinătățile terenului, indicându-se că se învecinează cu terenul reclamantului, înscrisul Chitanță fiind depus de către pârâtă la Primăria Comunei Cosești, județul Argeș.
Urmare acțiunilor vătămătoare ale pârâtului, reclamantul arată că a formulat în data de 17 martie 2014 plângerea penală care a fost înregistrată sub nr. 780/P/2014, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 256 Cod penal.
În vederea desfășurării cercetării penale, reclamantul arată că s-a efectuat o cercetare la fața locului de către șeful Postului de Poliție Rurală al comunei Cosești, la care au fost prezenți, de asemenea reclamantul reprezentat de fiul său S. J., pârâtul, viceprimarul comunei Cosești, precum și numitul S. M., cel care deține terenul învecinat cu cel al reclamantului, ocazie cu care au fost efectuate măsurători din care a reieșit modificarea lățimii terenului proprietatea reclamantului, în sensul în care gardul construit de acesta se afla în interiorul proprietății reclamantului, la o distanță de aproximativ 40-50 cm de linia reală de hotar. Toate aceste modificări au fost cuprinse în procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat de către șeful Postului de Poliție Rurală al comunei Cosești și care a fost semnat de persoanele prezente.
În ceea ce privește motivarea în drept a cererii sale, având ca obiect revendicarea și acțiunea în constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată, translativ de proprietate intitulat „chitanță”, reclamantul arată că potrivit Actului de Partagiu a moștenit de la autorul său (tatăl său) I. Gh. S. terenul menționat la fila 3 lit. e) pct. 2), teren pe care l-a stăpânit neîntrerupt, util și liniștit, cu titlu de proprietar, mai bine de 60 de ani. Anterior stăpânirii de către reclamant, autorul său, care l-a primit prin actul mai sus menționat, l-a stăpânit în același mod, respectiv neîntrerupt, util și liniștit, cu titlu de proprietar.
Tot reclamantul mai arată că potrivit art. 563 alin. (1) Noul cod civil „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept” iar potrivit alin. (3) „dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință în condițiile legii, este pe deplin recunoscut”.
Astfel, consideră reclamantul că, prin edificarea gardului de către pârât și tolerarea gardului de către pârâtă („autorul”de la care se presupune că pârâtul a dobândit dreptul de proprietate), aceștia au încălcat dreptul său de proprietate pe deplin recunoscut.
Reclamantul menționează că, dreptul său de proprietate îl probează în fața instanței și față de pârâți prin Actul de Partagiu mai sus menționat, iar presupusul drept de proprietate al pârâtului nu se poate considera probat prin înscrisul sub semnătură privată denumit Chitanță, ce nu respectă exigentele impuse actelor translative de proprietate a bunurilor imobile prevăzute de Codul Civil
De asemenea, în raport de pârâtă, al cărei autor a dobândit terenul învecinat cu cel al reclamantului, Actul de Partagiu dovedește pe deplin dreptul de proprietate al acestuia, înscrisul fiind opozabil față de reclamant.
În acest sens, potrivit art. 1244 Cod civil, sub sancțiunea nulității absolute, convențiile translative de drepturi reale supuse înscrierii în cartea funciară, trebuie încheiate în formă autentică, iar potrivit art. 1247 alin. (2) Noul Cod civil, „nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată pe cale de acțiune sau pe cale de excepție”.
Reclamantul arată că a dovedit interesul în promovarea prezentei acțiuni, având în vedere că acțiunile vătămătoare ale pârâtului au fost efectuate ca urmare a acelui înscris sub semnătură privată în temeiul căruia pârâtul se erijează drept proprietar. Având în vedere această lipsă de formă ad validitatem, devine evidentă sancțiunea care afectează înscrisul „Chitanță” precum și corolar lipsa titlului de proprietate al pârâtului.
Grănițuirea reprezintă o acțiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine ce aparțin unor titulari diferiți. În caz de conflict însă, prin acțiunea în grănițuire se urmărește determinarea prin hotărâre judecătorească, și stabilirea prin semne exterioare a traseului real pe care trebuie să îl urmeze cei doi proprietari.
Astfel, reclamantul solicită instanței stabilirea limitelor dintre terenul său și cel al pârâtei, pârâtul nefiind proprietar.
Precum se arată și în jurisprudență, arată reclamantul că acțiunea în grănițuire prevăzută de art.560 Noul Cod civil, își justifică rațiunea având în vedere că ne aflăm în situația în care semnele de hotar anterioare au fost îndepărtate de către pârât, iar cele existente, (gardul edificat de către pârât), nu au fost stabilite nici prin înțelegerea pârâților și nici prin hotărâre judecătorească.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 560, 563, 1244 și 1247 Noul Cod civil.
Reclamantul în susținerea acțiunii sale, solicită administrarea probei cu înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată; interogatoriul pârâților, sens în care urmează să fie citați cu mențiunea „personal la interogatoriu” având drept teză lămurirea aspectelor de fapt ale cauzei referitoare la încălcarea dreptului său de proprietate; proba cu martorul S. M., domiciliat în ., județul Argeș, teza probatorie fiind privitoare la lățimea terenului deținut și stăpânit de reclamant pana la momentul edificării gardului; proba cu expertiză tehnică topografic - cadastrală care să determine lățimea terenului reclamantului în raport de actele depuse la dosar precum și să determine dacă în urma edificării gardului de către pârât, s-a diminuat lățimea terenului proprietatea reclamantului. De asemenea, solicită reclamantul ca expertul să determine linia de hotar dintre cele două proprietăți în raport de actele depuse la dosar și de asemenea emiterea unei adrese către Postul de Poliție Rurală Coșești pentru a înainta la dosarul cauzei procesul verbal întocmit în data de 25 martie 2014 cu ocazia cercetării la fața locului.
Reclamantul a solicitat, de asemenea ca în temeiul art. 345-347 C.proc.civ., să fie admisă proba cu cercetare la fața locului pe care o consideră necesară pentru lămurirea situației din teren cu privire la elementele deduse judecații.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a depus la dosar, în copie: „chitanța” încheiată la data de 06.01.2014 (fila 9 dosar) „Actul de Partagiu”(filele 10 - 12), notificarea nr. 4758 din data de 17 aprilie 2014 - Primăria Coșești (fila 13) și înscrisul nr.1739 din data de 16 aprilie 2014 intitulat „Domnule Primar”(fila 14).
Reclamantul a depus în data de 07 mai 2014 în original chitanța . nr. 1560 din data de 06 mai 2014 în valoare de 265 lei cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru (fila 17 dosar), complinind în acest fel lipsurile cererii de chemare în judecată.
În data de 09 mai 2014 reclamantul a atașat la dosarul cauzei o cerere la care a atașat copia cererii adresată Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpulung, cu copia chitanței în sumă de 100 lei, cu care face dovada solicitării sale de a-i fi eliberat un certificat topo.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 194-197 NCPC privind cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 201 alin. (1) NCPC, instanța prin rezoluția din data de 09 mai 2014 (fila 29 dosar), a dispus comunicarea cererii către pârâți, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, prevăzută de art. 208 alin. (2) NCPC.
În data de 20 mai 2014, reclamantul a depus la dosar certificatul nr.5484 din 09 mai 2014 eliberat la data de 20 mai 2014 de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpulung (fila 34).
Pârâtul S. G., în data de 29 mai 2014 a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare (fila 36) prin care arată că a cumpărat cu chitanță de mână, terenul de la numita C. M., urmând să întocmească măsurătorile cadastrale inginer A. I. C., măsurători care au fost efectuate în prezența vecinului terenului, numitul R. I., vecinul cu partea care este răzor fiind S. G., pe această latură există gardul vechi, la capul dinspre râu, unde sunt pruni pe terenul ce l-a cumpărat. Gardul este confecționat de 38 de ani, din pari și 4 sârme ghimpate. Susținerile reclamantului cum că i s-au tăiat un nr. de 10 pomi (pruni) nu sunt reale și nu le-a probat în nici un fel.
Solicită pârâtul, să fie cerut procesul verbal întocmit de Postul de Poliție Coșești, pentru o mai bună edificare, precizând în continuare că reclamantul nu deține nici un act de proprietate. Pârâtul a atașat întâmpinării, în copie cartea sa de identitate, o declarație din data de 16 mai 2014 a numitului R. I. și alte înscrisuri (filele 38–41) precum și originalul cererii sale adresate primarului din . de 17 martie 2014 (fila 37 dosar).
La data de 03 iunie 2014 a depus la dosarul cauzei întâmpinare și pârâta C. M., menționând faptul că are vârsta de 83 ani, că s-a născut în satul P., ., iar după clasele primare a plecat pentru a frecventa cursurile altor școli, iar apoi s-a stabilit în Pitești, unde locuiesc și în prezent. Părinții și frații săi au decedat și nu mai este nimeni la casa părintească.
Arată pârâtă că acest teren în litigiu are categoria de folosință fânețe a fost folosit în ultimii 5 ani de zile de diferite persoane din . ani de zile de S. G.. Terenul are lățimea de 3 stânjeni - respectiv 6 m și în anul 1978 fratele său S. N. împreună cu R. I. care trăiește și este vecin cu terenul la nord, cum a menționat și în declarația dată, au făcut un gard spre partea de sud a terenului, folosind pari și sârmă ghimpată care reprezintă hotarul între C. D. M. și terenul lui S. G..
În continuare, mai arată pârâta că, nu a tulburat în nici un fel proprietatea reclamantului, respectiv a terenului din punctul - Drumul luncii, în suprafață de 230 mp, întrucât reconstituirea gardului s-a făcut pe aliniamentul gardului vechi, marcat de parii vechi existenți pe teren și bucăți de sârmă ghimpată ce existau pe teren, fixată de pari sau îngropată în timp de vegetația anuală și multianuală. Începutul lucrărilor de reconstituire a gardului despărțitor de terenul reclamantului, s-a efectuat în prezența acestuia.
Tot în prezența reclamantului au fost identificați parii existenți pe aliniamentul de hotar, pe care au fost fixate cele 4 sârme ghimpate și bucățile de sârmă ghimpată rupte și căzute pe pământ și care erau acoperite de vegetație spontană anuală și multianuală.
Totodată, pârâta solicită a se reține faptul că parii noi de gard au fost bătuți pe linia de hotar lângă parii vechi, iar sârma a fost bătută pe aceeași parte a parilor noi și vechi. Gardul vechi este edificat din anul 1978, din 4 sârme ghimpate fixate cu cuie de parii din lemn bătuți în pământ, la care a lucrat fratele pârâtei, numitul S. N. împreună cu R. I., vecinul din partea de nord a terenului.
În continuare, pârâta mai arată că, cu peste 20 ani înainte de a-l lucra numitul S. G., terenul a fost folosit de P. G., tot din satul P., . respectat linia de hotar despărțitor marcată pe teren de acest gard, fără a avea litigiu cu reclamantul.
Pârâtul S. G. a folosit în continuare terenul, neavând nici un litigiu cu reclamantul. Acest gard cu elementele de hotar existente pe amplasamentul lui, a constituit baza de plecare a măsurătorii existente efectuată de topometrul autorizat, A. A. C. și pentru întocmirea schiței topografice a terenului. Chitanța din data de 6.01.2014 nu are nici o valoare juridică în prezent, însă pârâtul S. G. a curățit terenul de vegetația spontană crescută pe teren (mărăcini, tufe de arini, răchită, etc.) așa cum s-a stabilit prin înțelegerea scrisă între ei. S-a făcut apoi cadastrul, urmând a se lua anexele 1 și 2 pentru notariat și definitivarea vânzării. Terenurile în această zonă sunt limitate la vest de râul Doamnei cu sens de scurgere de la nord spre sud.
Firul apei acestui râu torențial, se deplasează în această zonă spre est sau vest față de hotarul dintre Coșești și Jupânești, funcție de natura și mărimea aluviunilor purtate și depozitare accidental pe parcursul râului. Lungimea parcelelor se modifică de fiecare viitură suplimentară. De aceea, pentru determinarea proprietăților trebuie luate ca bază numai lățimea proprietăților așa cum este consemnată în acte și lungimea în momentul respectiv când se face calculul, așa cum rezultă din schema terenurilor în care toate au aceeași lățime provenind de la același autor, toți având același grad de rudenie.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de desființare a gardului nou pe care l-a edificat pârâtul S. G. pe locul unde a fost gardul vechi, a considerat că având acest teren în lucru S. G. de 5 ani și făcând gardul pe locul gardului vechi, nu trebuie să existe probleme, iar de prezentarea la fața locului a organelor de poliție, pârâtă arată că nu cunoaște deoarece nu a fost acolo, din cauza problemelor de sănătate pe care le are.
Răspunzând întâmpinării la data de 16 iunie 2014 (filele 49-50), în temeiul art. 201 NCPC, reclamantul a arătat că în ceea ce privesc argumentele invocate de către pârât prin întâmpinare cu privire la capătul de cerere - revendicarea dreptului de proprietate asupra porțiunii de teren ocupate de către pârâți prin ridicarea gardului, reclamantul arată că în primul rând că pârâtul nu indică nici un înscris cu care să probeze dreptul său de proprietate asupra porțiunii de teren în litigiu, precum și întinderea acestui drept, singura dovadă în acest sens fiind depusă de acesta și constă în documentul înscris sub semnătură privată denumit „Chitanță”. În al doilea rând se precizează de reclamant faptul că pârâtul nu-i contestă dreptul de proprietate și nici întinderea acestuia, reieșind din înscrisul intitulat „Act de partagiu”.
Cu toate acestea, chiar și măsura în care s-ar accepta simplele declarații ale pârâților și ale martorului propus de către pârât, cu privire la lățimea terenului pe care acesta îl stăpânește, de 6 metri lățime, din însăși schița cadastrală depusă de către pârât la dosarul cauzei rezultă o lățime de 6,83 m (la capătul nord estic), cu mult peste limita de 6 metri, excedent care nu are altă explicație decât acea ca a fost ocupat abuziv din proprietatea reclamantului. În ceea ce privește așezarea gardului nou, susținerea pârâtului conform căreia acesta urmează traseul din anul 1978 al vechiului gard, care delimita proprietatea reclamantului de cea a pârâtei, este falsă, întrucât vechiul gard se degradase complet, rămășițele acestuia, aflate pe amplasamentul agreat de părți și necesare pentru stabilirea hotarelor au fost distruse de către pârât la momentul ridicării noului gard pe traseul stabilit arbitrar de către acesta.
Mai mult decât atât, reclamantul arată că are în vârsta de 87 ani, nu a fost prezent în nici un moment la ridicarea noului gard, pe noul traseu, întrucât acesta a fost amenințat de către pârât în repetate rânduri, că îl bate în cazul în care va mai îndrăzni să pășească pe terenul de acum „proprietatea pârâtului”. De asemenea, precum reiese din întâmpinare, la ridicarea gardului a fost prezent numai vecinul (de altfel și martorul propus) R. I., din partea reclamantului spre a se asigura buna vecinătate, fiind prezent numai „gardul”, iar partea care este răzor cu S. G. este gardul”.
Cu privire la actul translativ de proprietate sub semnătură privată denumit „Chitanță”, reclamantul mai arată că pârâtul îl consideră titlu justificativ al dreptului său de proprietate, afirmând „în legătură cu pământul cumpărat de la Doamna C. M. cu chitanță de mână”. Consideră reclamantul că este astfel neîndoielnică intenția pârâților de la momentul încheierii acordului cu privire la natura acestuia și anume acea de contract de vânzare - cumpărare, sens în care și-au și executat obligațiile, actualmente pârâtul erijându-se în proprietar al bucății de teren care se învecinează cu reclamantul.
Cât privesc argumentele menționate de pârâtă în întâmpinarea depusă la dosar anterior expunerii contraargumentelor, se impune o primă observație valabilă anume că ansamblul argumentelor acesteia are la bază numai propria declarație, nefiind însoțită de nici un act.
Pentru toate considerentele sus expuse, reclamantul solicită a-i fi admisă acțiunea așa cum a formulat-o.
Constatând parcursă procedura prealabilă, instanța prin rezoluția din data de 16 iunie 2014 (fila 52 dosar), văzând prevederile art. 201 și art. 203 alin.(1) NCPC a fixat primul termen de judecată la data de 27 iunie 2014, pentru când a dispus a fi citate părțile.
Prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2014, s-a luat act de faptul că apărătorul reclamantului a depus la dosar înscrisuri, respectiv Certificatul de Moștenitor nr. 534 din 01 octombrie 1980, Actul de partaj autentificat sub nr. 267/06.06.1968 de fostul Notariat de Stat Regional Argeș, certificat de deces pentru I. I. și certificatul de naștere al reclamantului (filele 64 - 68 dosar).
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, în conformitate cu dispozițiile art. 254 Cod procedură civilă, instanța a acordat cuvântul în probațiune, părților.
Apărătorul reclamantului, a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile deja depuse la dosar, interogatoriul pârâților, urmând a fi citați cu mențiunea „personal la interogatoriu”.
Pârâtul S. G., a depus la dosar note de ședință și a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați martorii R. I. și D. C..
La interpelarea instanței cu privire la excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă C. D. M., în ce privește neîndeplinirea procedurii prealabile, apărătorul reclamantului, a precizat că, potrivit dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 266/08.05.2014 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 2 ind. 1 și art. 2 ind. 2 din Legea nr. 192/2006 prin urmare solicită respingerea acestei excepții.
Instanța, prin aceeași încheiere de ședință, a încuviințat pentru reclamant probele solicitate și anume proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților dispunând a fi citați pentru următorul termen cu mențiunea „personal la interogatoriu”, și proba cu martorul S. M., domiciliat în Comuna Coșești, ., care a dispus a fi citat pentru următorul termen.
De asemenea, pârâtului i-a fost încuviințată proba cu doi martori, respectiv R. I., domiciliat în comuna Coșești, . și D. C., domiciliat în comuna Coșești, ., ce au fost citați.
S-a dispus emiterea unei adrese către Postul de Poliție Coșești pentru a comunica procesul verbal întocmit la fața locului din dosarul penal nr. 780/P/2014, ocazie cu care s-au efectuat măsurători.
A fost de asemenea încuviințată proba privind cercetarea la fața locului, cu citarea părților la fața locului.
Instanța a apreciat că față de obiectul cauzei, se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, astfel că în temeiul art. 330 Noul Cod de procedură civilă a încuviințat-o, fiind numită expert inginer I. A., căreia i s-a înaintat adresă, pentru ca în prezența părților legal citate, să efectueze lucrarea având ca obiective: identificarea terenurilor aflate în stăpânirea părților; experta să stabilească în funcție de actele de proprietate dacă pârâții au acaparat teren din proprietatea reclamantului; dacă chitanța sub semnătură privată se suprapune peste actele de proprietate invocate de reclamant; să stabilească semnele vechi de hotar și să concluzioneze dacă se impune ridicarea gardului edificat, având în vedere obiectivele reclamantului.
Prin aceeași încheierea de ședință instanța a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, formulată de pârâtă C. M. în cuprinsul întâmpinării.
Cu adresa nr._ din data de 04 august 2014 (filele 81-82) Postul de Poliție Coșești, județul Argeș, a înaintat la dosarul cauzei procesul verbal încheiat la data de 25 martie 2014.
La data de 08.08.2014 (fila 84 dosar) numitul S. Gh. J. a depus o cerere prin care solicită introducerea în cauză în calitate de moștenitor al reclamantului S. I. G., decedat la data de 07.07.2014, atașând cererii copia actului de deces . nr._ eliberat la data de 08 iulie 2014 de Primăria comunei Coșești, județul Argeș (fila 85).
În ședința publică din data de 19 septembrie 2014 s-au prezentat la instanță martorii S. M., propus de reclamant, și R. I., propus de pârât, instanța în conformitate cu art. 260 coroborat cu art. 318 și 319, 321 Cod procedură civilă a procedat la identificarea și audierea acestora conform legii sub prestare de jurământ, răspunsurile fiind consemnate separat și după semnare, atașate la dosarul cauzei (filele 98-99).
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 352 Cod procedură a procedat la administrarea probei cu interogatoriu luat pârâtului S. G., răspunsurile acestuia consemnate separat și după semnare, atașate la dosarul cauzei (filele 101-103).
Pârâtul S. G., în ședința publică din data de 19 septembrie 2014 a solicitat a se lua act că renunță la audierea martorului D. C..
Prin încheierea de ședință din data de 19 septembrie 2014 instanța a dispus introducerea în cauză a numitului S. Gh. J., în calitate moștenitor al reclamantului S. I. G., decedat la data de 07.07.2014.
Cercetarea locală a avut loc în data de 07 octombrie 2014, ora 12:15, iar constatările instanței s-au consemnat în procesul verbal încheiat la acea dată și atașat dosarului cauzei (fila 110).
Raportul de expertiză dispus a fi efectuat în cauză s-a întocmit de expert inginer I. A. și depus la dosarul cauzei în data de 14 octombrie 2014 (filele 112-125), iar completarea raportului s-a depus la dosar în data de 31 octombrie 2014 (filele 132-134).
Prin încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2014 instanța a admis obiecțiunile formulate de reclamant la raportul de expertiză întocmit de expert inginer I. A. și a dispus refacerea raportului de expertiză tehnică.
S-a dispus emiterea unei adrese către inginer I. A., pentru refacerea expertizei în sensul de a măsura ambele terenuri, nu numai partea contestată; să stabilească ce suprafețe dețin părțile și ce suprafețe ar trebui să dețină; cu determinarea în concret a limitei vechi de hotar; să stabilească dacă gardul a fost edificat conform limitei și funcție de aceste noi date să stabilească dacă există acaparare, iar în caz afirmativ, ce suprafață; de asemenea să aibă în vedere la refacerea raportului și obiecțiunile formulate astăzi și depuse în scris de reclamant; dacă constată că există acaparare să fie prezentată în mod concret suprafața acaparată cu determinare exactă atât în cuprinsul raportului de expertiză, cât și pe schița de plan anexă, urmând a fi prezentate dimensiunile acesteia.
La data de 06 ianuarie 2015, pârâta C. M. a mai depus la dosar un set de înscrisuri în copii, pentru a fi avute în vedere de instanță la soluționarea cauzei (filele 142-147 dosar).
La data de 06 februarie 2015 a fost înaintată la dosar cauzei încheierea nr. 960 din data de 28 ianuarie 2015 dată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpulung, prin care a fost notat litigiul dintre părți, în Registrul Digital de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare (fila 155 dosar).
În ședința publică din data de 20 februarie 2015, pârâtul S. G., a precizat că a depus plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria Câmpulung împotriva reclamantului pentru falsificarea actelor de proprietate, fără a depune însă o dovadă în acest sens. Instanța a pus în vedere pârâtului să depună la dosar o dovada că în cauză a fost începută urmărirea penală, pentru ca în funcție de această împrejurare să se poată pună în discuție suspendarea judecării cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 413 pct. 2 Cod de procedură civilă.
Raportul de expertiză completator a fost depus la dosarul cauzei în data de 09 aprilie 2015(filele 164-176).
Cu cererea depusă în ședința publică din data de 16 aprilie 2015 pârâtul a menționat faptul că plângerea sa penală a primit numărul de înregistrare_/2015, fără însă a atașa o dovadă în acest sensul că s-a dispus începerea urmăririi penale pentru a putea fi pusă în discuție suspendarea judecării cauzei.
Prin sentința civilă nr.823/2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul S. I. G., decedat în timpul procesului, acțiune continuată de moștenitorul acestuia S. Gh. J., în contradictoriu cu pârâții C. D. M. și pârâtul S. G..
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtă C. M. prin întâmpinare
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Reclamantul, care a decedat pe timpul procesului, acțiunea fiind continuată de către S. J., a promovat prezenta acțiune prin care a solicitat în principal obligarea pârâților la lăsarea în deplină proprietate și posesie a suprafeței de circa 230 mp. situată pe raza comunei Coșești, . Luncii”, despre care a pretins că i-au fost ocupată din proprietate.
Probele administrate în cauză nu au confirmat însă susținerea reclamantului potrivit căreia pârâții ar fi ocupat o porțiune de teren din proprietatea sa cu prilejul construirii unui gard nou între proprietăți.
Astfel, martorul R. I. audiat în ședința publică din data de 19 septembrie 2014, a arătat că deține la rândul său un teren în localitatea Coșești, punctul Drumul M. și că terenul provine de la un autor comun.
Martorul a precizat că în urmă cu 35 de ani, gardul dintre S. G. și S. N., care este fratele lui C. M. a fost făcut de el. Totodată martorul a arătat că atât el cât și S. G. au câte 1500 mp.
Cu privire la gardul ce desparte proprietățile părților, martorul a arătat că acesta are aceiași poziție pe care o avea în urmă cu 35 de ani când l-a construit el și că acesta „nu s-a mutat un centimetru”.
Totodată martorul a precizat că S. G. și C. M. dețineau loturi egale, care trebuie să aibă 6 m lățime la stradă.
În ceea ce privește actele de proprietate deținute de către părți, instanța reține că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 534/1980 emis de Notariatul de Stat Local Câmpulung, județul Argeș reclamantul a moștenit suprafața de 1600 mp. situată în punctul în litigiu.
Modul de stăpânire al terenului de către părți a fost reflectat de către inginerul expert I. A. în completarea la raportul de expertiză, depusă la dosarul cauzei la data de 9 aprilie 2015, probă ce a avut în vedere și înscrisul depus de către pârâta C. M. la dosarul cauzei la data de 6 ianuarie 2015, respectiv actul de partaj transcris sub numărul 642 din 24 februarie 1903, înscris față de care reclamantul a făcut de altfel apărări și care a fost apreciat de instanță ca hotărâtor pentru respectarea principiului aflării adevărului, consacrat de dispozițiile art. 22 Cod procedură civilă.
Astfel, alineatul 2 al acestui text de lege prevede că „Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.”
Raportându-se la aceste dispoziții legale, dar și la modul incomplet în care a fost redactat inițial raportul de expertiză, instanța a dispus expertului ca la întocmirea raportului de expertiză să aibă în vedere și acest înscris, cu atât mai mult cu cât această dispoziție nu a avut drept efect amânarea judecății, fiind astfel incidente dispozițiile art. 254 al. 2 pct. 4 Cod procedură civilă.
Completarea la raportul de expertiză inițial, din care rezultă că nu există acaparare din parte pârâților, cuprinde concluzii diferite de cele din raportul inițial, în care se concluzionase că ar exista o acaparare. Aceste concluzii diferite sunt justificate, avându-se în vedere împrejurarea că inițial experta s-a limitat la a măsura doar suprafața de teren corespunzătoare porțiunilor în litigiu și nu suprafețele de teren totale deținute de către părți în acest punct. Pe de altă parte, concluziile diferite la care a ajuns experta sunt justificate de împrejurarea că aceasta a avut la dispoziție, la data elaborării completării la raportul de expertiză, actul de partaj voluntar nr. 642/24.02.1903, care confirmă susținerile inițiale ale pârâtei C. M., potrivit cărora terenul pe care l-a înstrăinat pe baza unei chitanțe sub semnătură privată către pârâtul S. G. are o lățime de 7 m, ca și terenul pe care îl deține reclamantul.
Din aceste considerente, instanța a reținut și a-și fundamenta soluția, alături de celelalte probe administrate în cauză, și pe raportul de expertiză completare întocmit în cauză de inginer expert I. A., depus la dosarul cauzei la data de 9 aprilie 2015.
Prin acest raport de expertiză expertul a arătat că reclamantul stăpânește suprafața de 2986 mp. dată de punctele:_.-_-_-_-_-_-_-_-_-_-44-45-46-48-51-53-54-56-58-60-61-63-65-67-69-71-73-75-76-92-93-94-95-96-_-_-_, trasată pe schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de inginer expert I. A. (fila 173 dosar),suprafață cuprinsă între aceleași vecinătăți ca în actul vechi de proprietate, respectiv, actul de partagiu din 23 iulie 1919, aflat în copie la fila 146 dosar.
Vecinătățile terenului stăpânit de către reclamant sunt: la nord R. I., la est Drumul, la sud S. I. G. (S. J.) și la vest râul Doamnei, fiind neschimbate față de actul de proprietate.
Aceleași vecinătăți sunt menționate și în certificatul de moștenitor nr. 534 din 1 octombrie 1980 în care este menționată suprafața de 1600 mp. din care 750 mp. teren fânețe și 850 mp. teren cu pomi, situat în ., punctul „Drumul M.”, între vecinii Drumul M., râul Doamnei, D. M. și D. S., astfel că expertul a concluzionat că între aceleași vecinătăți nu doar 1600 mp., ci 2986 mp cât a identificat în teren.
În ceea ce-l privește pe pârât, instanța reține faptul că acesta stăpânește suprafața de 2730 mp., dată de punctele_-_-_-_-_-_-_-_-_-201-11-12-44-45-46-48-51-53-54-56-58-60-61-63-65-67-69-71-73-75-76-92-93-94-95-96-_-_-_, trasată pe schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de inginer expert I. A. (fila 173 dosar).
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, vecinătățile terenului stăpânit de către pârât sunt de asemenea neschimbate față de actul vechi de proprietate, respectiv la nord C. M.(S. G.), la est cu drumul, la sud cu S. M. și la vest cu Râul Doamnei.
Expertul a reținut că din actul de proprietate aflat la fila 114, deținut de către autorul pârâților, în care nu este indicată suprafața, ci doar vecinătățile, rezultă că pârâtul S. G. stăpânește terenul pe care l-a avut în proprietate autorul pârâtei C. M., între vecinătățile menționate în act, fără a se menționa însă suprafața.
Rezultă așadar că pârâtul S. G. stăpânește, în fapt în baza unui înscris sub semnătură privată încheiat cu pârâta C. M., întreaga suprafață de teren pe care aceasta o avea de la autorul său, deci cea menționată în actul primar de proprietate al autorului, între limitele de hotar menționate.
Este de remarcat faptul că potrivit actelor vechi de proprietate ale autorilor părților, terenurile aflate în proprietatea acestora ar trebui să aibă o lățime de 7 m, că terenurile aflate în litigiu provin de la un autor comun și ar fi trebuit să fie egale ca suprafețe.
Cu toate acestea, la momentul de față reclamantul deține suprafața de 2986 mp., mai mult cu 1386 mp. decât are înscris în certificatul de moștenitor, în timp ce pârâții dețin, unul juridic și celălalt faptic, suprafața de 2730 mp, deci nu un trup egal cu cel deținut de reclamant, astfel că nu s-a făcut dovada că ar exista acaparare, în condițiile în care proprietățile ar trebui să fie egale, potrivit actelor primare.
Codul civil definește în art. 555 proprietatea privată ca fiind „dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.”
Conform dispozițiilor art. 563 Cod civil, „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul”.
Rezultă așadar că acțiunea în revendicare poate fi admisă în situația în care proprietarul neposesor este lipsit de atributele dreptului său asupra imobilului, ipoteză care nu se regăsește în cauză, întrucât nu s-a demonstrat că pârâții au acaparat vreo suprafață de teren din proprietatea reclamantului, cu atât mai mult cu cât martorul R. I., audiat în cauză, a relatat împrejurarea că gardului ce desparte proprietățile nu i-a fost schimbat amplasamentul.
Prin urmare, nu se verifică susținerea reclamantului potrivit căreia în certificatul de moștenitor este trecută doar suprafața de teren din partea din față a proprietății, respectiv cea în litigiu, vecinătățile din certificatul de moștenitor demonstrând că este vorba despre întregul trup de teren.
În aceste condiții, instanța a respins ca nefondată acțiunea în revendicare introdusă de către reclamant, pe cale de consecință fiind respinsă și solicitarea de a se constata nulitatea absolută a chitanței sub semnătură privată deținută de către pârât, lipsind interesul promovării unei asemenea cereri, în condițiile în care cu probele administrate în cauză s-a stabilit că reclamantul stăpânește o suprafață superioară de teren celei înscrise în actul său de proprietate, iar pârâții nu au acaparat teren. A reținut instanța că potrivit art. 1247 alin. (2) Noul Cod civil, „nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată pe cale de acțiune sau pe cale de excepție”, iar reclamantul nu a dovedit existența unui interes, în condițiile în care înscrisul sub semnătură privată nu-i afectează dreptul său de proprietate.
De asemenea, a fost respinsă acțiunea în grănițuire care are drept scop stabilirea unei alte limite de hotar decât cea existentă între proprietăți, întrucât nu s-a făcut dovada că amplasamentul gardului ar fi fost schimbat. Instanța urmează a avea în vedere în acest sens poziția exprimată de expert, care a arătat că nu a identificat semne vechi de hotar pe porțiunea pe care există neînțelegeri, dar și depozițiile martorilor audiați în cauză care nu au putut să confirme susținerea reclamantului potrivit căreia o dată cu reconstruirea gardului, limita dintre proprietăți ar fi fost mutată.
Acțiunea în grănițuire prevăzută de art.560 Noul Cod civil, nu își justifică rațiunea având în vedere că faptul că nu s-a făcut dovada că semnele de hotar anterioare au fost îndepărtate de către pârât. Nu a fost dovedită nici tăierea a aproximativ 10 arbori fructiferi, respectiv pruni, situați pe terenul reclamantului, la aproximativ 40-50 de cm de linia de hotar dintre cele doua proprietăți.
Este demnă de menționat în acest context împrejurarea că partea de hotar din spatele proprietăților părților, care nu este contestată, este în linie dreaptă cu partea din fața a gardului ce delimitează proprietățile părților, astfel că instanța poate prezuma, conform dispozițiilor art. 329 Cod civil, că gardul nou a fost construit respectându-se vechiul amplasament, așa cum susțin pârâții, hotarul fiind o linie dreaptă, continuă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. GH. J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Instanța de fond nu a înțeles obiectul prezentului litigiu și nu a depus diligențe în înțelegerea acestuia neluând în considerare toate probele administrate în cauză.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază apelul ca nefondat.
instanța de fond prin aprecierea și interpretarea corectă a probelor administrate în cauză, a pronunțat o sentință legală și temeinică, reținând ca nefondată acțiunea dedusă judecății.
Instanța de fond s-a pronunțat asupra cauzei deduse judecății și în limitele investirii, limite ce nu au fost depășite fiind respectat principiul disponibilității părților.
Având în vedere că în cauză instanța a fost învestită cu o acțiune în revendicare, grănițuire și nulitate act sub semnătură privată corect s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice care să transpună în teren actele de proprietate ale părților, acte de care urmează să se țină seama în stabilirea existenței sau nu a acaparării.
În cauză, expertul desemnat a avut în vedere actele prezentate precum și existența sau nu a semnelor vechi de hotar.
Atât actul prezentat de reclamant cât și cel prezentat de pârât sunt vechi, cel prezentat de reclamant este încheiat în 23.07.1919 iar cel prezentat de pârât în 1903.
Având în vedere vechimea acestor înscrisuri, instanța de fond cu prilejul soluționării cauzei a avut în vedere atât concluziile raportului de expertiză cât și celelalte probe administrate care atestă că terenul a fost stăpânit de către părți în aceeași configurație de o perioadă lungă de timp, fără a exista modificări de hotar, care să conducă la acapararea de către pârât a unui teren proprietatea reclamantului.
Deși reclamantul invocă vechimea actului pârâtului în susținerea de a fi înlăturat de către instanță, totuși se constată că nici actul prezentat de către acesta ca dovadă a dreptului de proprietate nu este foarte recent, fiind din 1919 față de 1903 cel al pârâtului.
Apărarea reclamantului că actul din 1903 al pârâtului nu mai corespunde realității din teren datorită modificărilor suferite poate fi valabilă și în cazul actului prezentat de reclamant, întrucât și acesta este destul de vechi, respectiv din 1919, perioadă în care de asemenea terenul ar fi putut suporta o . modificări.
Mai mult decât atât, din probele administrate rezultă că cele 2 trupuri de teren provin de la un autor comun fiecărei părți revenindu-i o suprafață de 1600 mp.
Instanța de fond a motivat corect de ce a avut în vedere concluziile din completzarea la raportul de expertiză, aceste concluzii fiind în concordanță cu celelalte probe administrate ce atestă că terenurile părților au fost stăpânite în aceeași configurație de peste 35 ani, hotarul dintre acestea nesuferind nicio modificare.
Împrejurarea că proprietatea reclamantului s-a extins urmare a accesiunii naturale nu este de natură să-i afecteze dreptul de proprietate atâta timp cât așa cum am arătat mai sus, hotarul cu pârâtul nu a fost modificat de peste 35 ani.
De altfel, fiind vorba de o acțiune în revendicare se impune ca reclamantul să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, ori reclamantul în cauză a prezentat un act de partagiu din 1919, în care menționează lățimea terenului fără a se indica o suprafață și acte ulterioare din 1980, 1968 în care se menționează suprafața de 1600 mp fără dimensiuni ori în prezent, reclamantul stăpânește o suprafață de 2986 mp făcând afirmația că diferența de teren ar fi urmare a accesiunii naturale.
În cauză nu s-a făcut nicio probă care să ateste accesiunea naturală și împrejurarea că pârâtul ar fi acaparat terenul proprietatea reclamantului.
Din probele administrate rezultă situația de fapt reținută de instanța de fond potrivit căreia terenurile părților sunt stăpânite în aceeași configurație de peste 35 ani iar gardul nou este edificat pe amplasamentul celui vechi, expertul arătând că nu există alte semne de hotar între cele 2 proprietăți.
Împrejurarea că în întâmpinare pârâta C. ar fi menționat lățimea terenului său ca fiind de 6 m nu modifică situația de fapt și de drept ce rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză.
pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.480 Cod pr.civilă, urmează a respinge apelul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul S. GH. J., CNP_, domiciliat în ., județul Argeș împotriva sentinței civile nr.823/2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind pârâții C. D. M. cu domiciliu în Pitești, ., județul Argeș și pârâtul S. G., domiciliat în ., județul Argeș
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Noiembrie 2015
Președinte, E. M. C. | Judecător, A. D. | |
Grefier, E. R. |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./6 exp.
07.12.2015.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 838/2015. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 815/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
